duminică, 30 decembrie 2007

2007... 3 2 1... 2008

M-am gandit bine sa fac un bilant al anului ce tocmai se apropie de sfarsit. Ce a fost 2007 pentru mine si ce asteptari am de la 2008.
2007 il pot caracteriza ca anul schimbarilor de orice fel. Dupa foarte mult timp, anul asta mi s-a spus "Horea, te-ai schimbat". Incepand de la cele ce se vad, adica infatisarea, parul mai lung, un alt stil vestimentar si cateva kilograme in minus, pana la modul de a fii. A fost un an al compromisurilor, in prima parte si al deciziilor radicale in a doua parte.
Am incercat sa imi fac noi prieteni, sa am cu cine sa imi petrec timpul in Iasi. Pentru asta am lasat mult de la mine si m-am alaturat unor persoane cu care nu aveam comun decat locul in care invatam. Nu aveam aspiratii comune sau idealuri. De fapt ei aveau idealuri materiale in schimb eu spirituale.
Si a venit vara, momentul in care te intorci acasa, la prietenii tai vechi. A fost cea mai ciudata vara. A fost perioada de cautare, de regasire. Nu stiam unde imi este locul. Nu ma simteam bine alturi de cei din Iasi dar nu ma mai simteam bine nici aici. A fost momentul in care am facut schimbari radicale, in care am luat decizii ce m-au schimbat foarte mult. Au fost decizii proaste dar si decizii bune. Mantuirea mea a venit de la adevaratii prieteni, de la unul din cei mai buni prieteni. A fost un joc. Un joc facut special pentru mine, un joc in care scopul era sa ma regasesc. Ii multumesc enorm pentru acel joc pentru ca prin el m-am regasit, am reaflat cine eram, cine am fost si incotro vreau si trebuie sa merg.
Toamna a fost momentul in care s-a facut bilantul. In toamna am hotarat ce urma sa fac. Mi-am facut curatenie in viata, in ganduri. Am renuntat la toti cei ce ma ingreunau si am ingrijit ce era bolnav. Am revenit la vechii prieteni pe care nu-i voi mai lasa niciodata deoparte iar in randul noilor cunostinte am facut selectii. Am hotarat cine merita prietenia mea si cine nu. Am luat decizii transante, am renuntat la oameni ce nu mi-au fost de folos pe nici un plan, oameni de la care nu am avut ce invata dar am renuntat si la prieteni ce s-au dovedit a fii dusmani, oameni plini de ura. M-a durut cand am realizat asta dar am avut curajul sa ma despart de ei.
Cu "atitudinea mea superioara" m-am intors la facultate unde am inceput sa vorbesc doar cu cativa din cei multi care erau. Si azi mai fac selectii...
Tot in tomna mi-am facut blogul. Pentru asta ii multumesc lui Zuzu. Ea povestea despre blogul ei intr-o seara, cand iesisem in oras. Aveam si eu o tentativa nereusita pe Yahoo 360 dar semana mai mult cu un hi5 mai elevat un pic. Am intrat pe blogul ei, l-am citit si am stiut ca pot sa fac si eu asta. Blogul pentru mine inseamna foarte mult. In primul rand scru. Un lucru pe care nu il mai facusem de mult. Incepusem sa scriu si asta conta. Blogul a reusit sa imi faca ordine si in ganduri, in prioritati si pentru cei ce il citesc sa ma cunoasca mai bine.
In iarna, odata cu zapada ce nu o mai vazusem de doi ani a venit ceea ce pierdusem de mult. Inspiratia. Am inceput sa scriu, am terminat ceea ce incepusem candva si m-am apucat de ceva nou, de ceva mai matur, mai consistent, la care inca lucrez(am luat o pauza in vacanta, sa ma odihnescJ)). In momenentul in care am reinceput sa scriu am redescoperit increderea in mine...

2008. Ce astept de la 2008...(?)
In 2008 promit ca o sa citesc inainte sa public pe blog, pentru ca scriu fara sa citesc si am foarte multe greseli(de la cum tastez). O sa citesc de acum inainte, poate o sa corectez ceea ce am scris pana acum. O sa scriu in continuare, o sa ma lupt sa public din nou. Poate o sa imi gasesc in sfarsit un job part-time, la o revista de cultura pentru tineri, ceea ce mi-ar place sa fac si o sa ma ocup de tot ce mi-a ramas de facut din 2007, de toate lucrurile pe care le-am amanat. O sa merg la teatru in Iasi, lucru care spre rusinea mea nu l-am facut, o sa merg la spectacole, la muzee, o sa citesc mai mult. O sa iau note bune la examene si o sa imi pastrez bursa.
O sa fiu alaturi de prietenii mei, de cei ce conteaza cu adevarat. O sa fiu alaturi de familie si o sa incerc sa ma enervez mai putin acasa.
O sa incerc sa nu mai fiu atat de dur si radical cand ma enervez, o sa ma enrvez mai rar, o sa vorbesc mai putin si o sa ascult mai mult.
Si nu in ultimul rand, in toamna ma apuc de a doua facultate, de Psihologie, ce-i drept la i.f.r. pentru ca altfel nu am timp.
Imi urez mie bafta J). Sper sa realizez tot ce mi-am propus. Un an bun tuturor ce merita pentru ca vine un an pervers, anul sobolanului.
Pe curand... (in 2008)

Generatia PRO, generatia MTV

Cand eram mic, cam pe la 6-7 ani am avut pentru prima data cablu tv. Atunci am inceput sa vd mai mult la TV, mai mult decat TVR1 si TVR2. Cartoon Network era preferatul meu(si ca sa fac o paranteza ce era atunci pe CN acum e pe Boomerang, in cazul in care sinteti melancolici si vreti sa revedeti desenele din copilarie).Vara-mea se uita la MTV si era fanul emisiunilor de acolo plus ca stia majoritatatea cantecelor pe de roat. Eu nu puteam sa inteleg astea atunci. Timpul a trecut, eu am crescut si aparut PRO TV-ul si al lui slogan "Generatia PRO". Generatia PRO era generatia mea, era o generatie venita sa contraatace generatia MTV. Muzica buna, emisiuni pentru tineri si multa distractie asta era PRO-ul atunci. Apoi au aparut manelele... Gen muzuical infect ce are o droaie de fani in Romania(doar traim intr-o tara unde este rusinos sa citesti carti si sa intrii in librarii sau biblioteci, unde sefi de partide cu priza la public ranjesc si spun ca nu au citit niciodata o carte, o tara in cae mediocritatea si prostia sunt la putere - vezi presedintele).Cum audienta inseamna bani PRO-ul a trecut la manele(pentru televiziunile mari barometru inseamna Bucuresti si Bucurestiul e plin de tigani de capitala ce asculta manele imputite). Cam totate emisiunile de divertisment trebuiau sa aiba un invitat manelar sau macar o manea in program. Chiar si acum cand s-a mai linistit invazia manelara PRo-ul ca si antenele propun de Revelion program cu manele. Si asa generatia PRO a ajuns o generatie PRO menele... Cei ce nu s-au convertit la manele, dei ce nu au acceptat asa o insosire au deventi MTV.De ce toate astea? Am citit in presa zilele astea ca MTV Romania (care avea mari probleme financiare) a fost cumparat de Trustul PRO. M-am bucurat la inceput. Pentru ca PRO stie sa faca din orice show. Imi imaginam enisiuni cu Tili sau cu Abramburica ori Ailin la MTV. Dar apoi m-a apucat groaza cand am citit ca vor aparea emisu\iuni noi. Ce emisiuni? In loc de MTV Super Latino, MTV Super Manea? Reality Show despre viata manelisilor? LA premiile MTV Romania vor aparea noi categorii ca "Cea mai buna manea" sau "Cel mai bun manelist"? Sper ca nu!!! Sper ca spiritul PRO sa se dea dupa cel MTV si sa se intoarca la ceea ce era candva Generatia PRO nu Made in Romani-a!!!
Pe curand...

Prietenia

Candva ma intrebam ce e aceea prietenia. mereu am cautat definitii. Dar niciodata nu am gasit una satisfacatoare. cred ca cea mai apropiata de adevar era una care spunea ca prieteni iti sunt cei cecstau mereu langa tine fara sa simti ca te sufoca. Am stiut mereu ca am putini prieteni. Am vrut sa cred ca am multi. Dar am putini. Cand incepi un nou drum incerci sa iti faci prieteni ca sa ai cu cine petrece timpul.Dar nu reusesti aproape niciodata. Tot ce reusesti sa faci, sunt amici. Am crezut ca mi-am facut un prieten adevarat, dar m-am inselat amarnic anul asta. Azi stateam si analizam asta, canda a trebuit sa dau explicati de ce nu mai vorbescu cu el, une prietene ce nu o mai vazusem de mult...Ce mi-a venit sa scriu despre asta... A devenit un cliseu cred... mereu am aboradat aceasta tema. Ieri ma uitam la un film la tv, era un film ce il vazusem anul trecut in camin, il vazucem in camera la cineva, eram mai multi. Si iar mi-am adus aminte de anul trecut, de cat de misto era... alea ale. Chiar asa era. Acum ajung in camera sa vad un film sau sa dorm. Nu ma mai atrage de loc. Nici oamenii. Si imi pare rau.... Nu pentru el, ce punea sus si tare ca imi e prieten, ci pentru ea ce imi e prietena si nu pot sa o ajut cand are probleme si nu imi da voie sa o intelg...Prietenii vechi sunt cei mai buni pentru ca prietenii sunt ca vinul. Dar ochii care nu se vad se uita. Ma intristez cand vad ca relatiile mele pied din profunzime pentru ca ma enerveaza lucrurile de suprafata....Tot scriu de suparari si de tristeti. Poate ca ar fii cazul sa fac un bilant cu bune is cu rele a anului ce trece ca numai maine nu-i poimaine si vine 2008. Dar las asta pe maine, sunt obosit si nervos...Pe curand....

vineri, 28 decembrie 2007

Dungi si romburi


Am un an de cand am trecut intr-o altfel de etapa. Cei ce ma stiu mai de mult stiu ca nu eram cu pozele. Nu imi placea sa mi se faca poze dar in schimb imi placea sa fac poze. Cam acum un an am incercat sa imi impun sa imi placa de mine. pentru ca de aici porneste respectul. Daca te respecti pe tine, ii respecti si pe altii. Si am dat-o intr-o etapa pe care sora-mea o numeste Narcisista. Adica am foarte multe poze cu mine in telefon si iarasi am ajuns la peste 100 de poze pe hi5. Pana ma enervez si le sterg...Mai nou am o noua problema psihica si anume romburile si dungile. Totul a pornit anul trecut de Craciun cand am primit un pulover cu romburi. Mi-a placut foarte mult si am inceput a fac o pasiune pentru ele. In afara de acel pulover nu aveam nici unul pentru ca nu gaseam unul care sa imi placa si sa imi vin abine. OK. Acum am inca 3. Un ilic negru cu noate de gri. Un pulover cu anchior sifilitic colorat (vorba Cristinei Stamate pe care am cunoscut-o candva) si unul cu gluga. Si mai vreau inca un hanorac ipe care l-am vazut in mall :)). ideea e ca ma prind si imi sta bine. Aceasi problema si cu bluzele in dungi. Am doua si imi plac la nebunie. Cred ca o sa imi mai cumpar cateva. De fapt mi-am cumparat de ziua mea din partea mamei una dar cica nu o am inca, pana pe 6.Oare sunt atat de deplasat cu dungile si cu romburile mele???Pe curand...

Chinui... Chinuiesc

O mare dilema de-a mea azi. Eu ma chinui sau ma chinuiesc. Si nu gaseam DOOM-ul sa caut.Ma chinuiam cu proiectul la inginerie, cu televizorul care nu mai mergea si cu telefoanele. Vroiam sa ma chinui sau sa ma chinuiesc si cu netul sa scriu iarasi pe blog. Si am recurs la Notepad. Scriu aici, salvezi si public cand imi reuseste conexiunea.Intre tmp am descoperit ca amandoua variante sunt bune chinuiesc/chinui asa scrie la DOOM. Dar eu o sa ma chinui, nu chinuiesc ca mi se pare ca suna mai binePe curand... (Probabil ca pe blog vor fii postate mai multe articole odata, dar eu le scriu in timp asi cand prind verde la net le public cu viteza luminii stinse pe toate)

Dupa un timp de nepasare

Ma chinui (chinuiesc) de trei sferturi de ora sa intru pe blog printr-o amarata conexiune de dial up. Scriu pentru ca ma un chef nebun de a scrie pe blog si scriu intr-un document text pe care sper sa pot sa-i dau copy - paste pe blog candva pt ca imi da eroare mereu cand vreau sa ma inregistrez.
A trecut o saptamana de cand sunt in vacanta total. Nu am mai gandity, nu am mai scris, nu am mai citit si nu am inceput temele de vacanta. De azi cica ma apuc de proiectul la Ingineria Mediului si ma apujc sa mai scriu si la Egocenrum. Prea am lenevit, prea am stat degeaba. Nu chiar... Am iesit in oars cu prietenii, am stat cu familia si am facut shopping in Arena Grajd.
Tim[ul trece... A trecut o saptamana in care am facut bradul, carnatii, caltabosii, toba. o sapamana in care a venit Mosul si am iesit in oaras cu cei dragi pe cafre nu-i vazusem de ceva timp. As vrea o vacanta mai mare. Acus se termina si vine sesiunea. Trebuie sa ma trezesc din acest frumos vis, vacanta si sa ma apuc de lucru, pacat...
In timp ce scriu mai reusesc sa fac cate un pas pentru a ma loga ple blog. Poate o sa reusesc sa postez ceea ce scriu acum. Imi doresc asta.
PS Raluca, am vazut ca ai tot scris zilele astea. Am vrut sa iti dau niste commenturi dar nu reusesc. Probleme cu loggin-ul, dupa cum ma tot plang...

Am reusit!!!!
Pe curand...

miercuri, 19 decembrie 2007

Stare de vacanta

Cu toate ca azi e abia marti si vacanta incepe vineri, eu am deja o stare de vacanta. bagajele sunt aproape gata si mi-am luat ramas bun aproape de la toti. Abia am terminat o shuieta, o ultima bere in grup pe anul asta. E dupa mult timp cand ma bucur ca plec acasa, acolo unde o sa fie toti, o sa fie frumos. Poate ca pentru ca e zpada. Anul trecut ma simteam atat de nasol, cred ca asta era motivul, lipsa zapezii. Cu toate ca o sa fie multa treaba pe acasa si inca nu stiu nimic concret despre revelion, stiu sa transform dezavantajele in avantaje si treaba in distractie. Abia astept sa fac bradul si carnatii, sa radem si sa povestim langa semineu, toata familia reunita ascultand colinde. O sa fie zuper, ca in fiecare an. Abia astept sa vad orasul ornat si sa ies in plimbare prin parc, sa ascult colinde si sa beau vin fiert cu scortisoara. Sunt lucruri care ma bucura in fiecare an, de aceea nu mai am rabdare sa stau aici, in camin. cu toate ca e bradutul asta ornat in camera, dar nu miroase a brad si nu e atmosfera de sarbatoare. O sa imi fie dor de prietenii mei de aici dar mai dor imi e de cei de acasa. O sa se schimbe rolurile acum o sa-i sun pe cei ce ii vedeam si osa-i vad pe cei ce ii sunam.
Nu stiu cand osa mai postez. Poate maine daca am timp, inainte sa plec iar in vacanta nu stiu cat timp o sa am sa stau la calculator.
Pe curand...

duminică, 16 decembrie 2007

Viata in imagini

WTF??!!!

Observ ca pe zi ce trece postez mai putin adica scriu mai putin intr-un articol si mai prost, parca. Sunt oare concentrat cu Egocentrum???
WTF?!
Si asta e mai scurt decat anteriorul!!!
Si piesa cu harpa lui Q e mult prea tare!!!!
aaa si sa nu uitam: Pe curand...

Timpul

Trece fratilor, trece. parca abia ieri am trecut in 2007 si basescu radea ca gusterul la tv, parca alaltaieri era Craciunul si umblam dezol,at prin oras trist si fara de sprijin. A mai trecut un an. Si am facut un mare CACAT. Nu mai pot sta asa, sa treaca timpul pe langa mine, sa stau sa lenevesc o zi intreaga, dupa ce fac cumparaturi sa vad trei filme si sa scriu 3 randuri. Teme, proiecte, lucrari. Toate ma astepta. Sunt asteptari de lam ine si nu o pot lasa balta. As vrea in schimb sa inghet timpul si sa ma odihnesc vreo cateva zile dupa care sa o iau pe drumul cel bun. Poate in 2008 o sa tind spre el. Dar pana atunci mai e un pic si mai am timp sa repar ceva.
Pe curand...

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Din ana in an...

Astzi (ieri de fapt) am fost la concertul de colinde sustinut de corul de la Catedrala Catolica din Iasi. A fost atat de frumos. M-a umplut de spitritul craciunului si de bucuria sarbatorilor. Totodata m-a intristat faptul ca nu era zapada. Dar in drumul spre camin s-a produs minunea. A inceput sa ninga, sa visoleasca si la ora 10 jumatate am iesit afara la o bataie cu zapada. Atata zapada!!! Tot campusul vibra aproape toti iesisera la batai cu bulgari (mai ales ca picase netul). Eu vad iarna inca ca un copil, ca o bucurie, sarbatori si voie buna. Colinde si cadouri, jocuri. Cred ca asa o voi vedea mereu. Nu imi place cealalta reprezenatre a ienii, friguroasa, monotona, ce aduce saracie si disperare.
Acum m-am apucat sa ascult muzica clasica (acum Enescu) si sa scriu la nuvela pe care am inceput-o. I-am schimbat numele si ma mai scris la capitolu trei cat timp s-a incarcat pagina blogului pentru a posta aceste ganduri. ma voi intoarce le ea imediat dupa ce termin aceste cateva randuri, si anume acum!
Pe curand....

vineri, 14 decembrie 2007

Rosu si Negru - the end


Ceea ce urma sa fie un zvon in vara s-a deovedit a fi adevarat.
Prima data am auzit de Rosu si negru prin liceu. Un celebru club din Iasi, din campusul politehnicii ce a supravietuit si cand nu erau studenti si cand s-a daramat cantina si s-a construit mall-ul. Am fost foarte fericit cand am intrat acolo. Atata istorie studenteasca, atata lume si asa voie buna. Pana in vara cand s-a inchis. Toti credeam ca e in renovare can a inceput sa vehiculeze un zvon cum ca se face cazino. mai rau. Sala de jocuri. Incetul cu incetul au aparut benere cu "Milion" dar "Rosu si Negru club" inca triumfa pe cladire. Ieri cand mergeam spre camin jeleam clubul s spuneam ca nu ne vine sa credem ca nu mai e. Si totodata eram bucurosi ca inca mai exista acea firma. Azi o dadeau jos, Am simtit cum o parte din istoria Tudorului moare odata cu caderea firmei. Nu mai era ce era odata dar era clubul nostru. Acum trebuie sa mergem in Copou!!! Era evadarea de al 5 min de camin dar s-a dus si ea ca toate lucrurile de pe panant
Pe curand....

miercuri, 12 decembrie 2007

Sfarsitul lui Harry Potter

Abia am terminat de citit a 7a carte Harry Potter, Harry Potter si Talismanele Mortii. ma simt usurat. Am incheiat un ciclu din viata mea, imi aduc aminte cum incepusem sa citesc carile in clasa a 8a, parca, sau a 7a. Eram atat de fascinat si am asteptat fiecare carte cu sufletul la gura. Timpul a trecut, Harry a crescut odata cu mine si cartile au evoluat atat de frumos si atat de bine, au crescut odata cu noi, autoarea s-a maturizat in scris. Acum la final ma bucur ca s-a terminat asa. Ca in orice lupat trebuie sa fie pierderi si de o parte si de alta. Altcumva nu avea cum sa fie. De la moartea lui Dumbledore ma asteptam la orice, femeia asta surprinde. Acum sunt curios ce va face in continuare is daca urmatoarele filme vor fi rusite. Pentru ca doar primele 2 mi-au placut, restul au fost slabute in comparatie cu cartile.
Pe curand...

luni, 10 decembrie 2007

Lamuriri despre weekendul la Vatra Dornei




Ceea ce incepea prin o pastila aruncata s-a transformat pana la urma chiar intr-o iesire. Acum vreo cateva saptamani vehicula ideea unei iesiri la munte, un weekend. Ar fii trebuit sa fie in weekendul cu 1 Decembrie dar era full asa ca s-a amanat cu un o saptamana.
Acest articol e scris pentru cei ce nu au venit la munte, oricare fiindu-le motivele puerile. Fratilor acum e vremea distractiilor, trece timpul pe langa noi!!!
A fost cat trebuie pentru un weekend, daca am fii stat mai mult nu am fii avut ce face, asa a fost perfect, studentesc, balcanic :)). Plimbari prin statiune in prima seara si o bauta strasnica apoi. A doua zi, amtinali, o cafea si cu telescaunul pe munte. orice problema ai fi avut, orice grija sau suparare ti-ar fi trecut cand ai fi vazut atata zapada. Cel putin pe mine zapada ma revigoreaza. Si era alb peste tot, era cum nu se putea, oameni de zapada, cai ce trageau sanii si posibilitati multiple de distractii. Nu degeaba apoi eram toropiti...
Eu recunosc ca am venit acolo sa caut ceva pierdut in trecut, inspiratia. O parte din ea am gasit-o, dar mai am de cautat celalalte bucatele pentru ca atunci cand am pierdut-o s-a faramat in sute ce bucati!
Si a fost si un test. Iti dai seama de un om cum e dupa o astfel de activitate. Am descoperit laturi noi la coechipierii mei de excursie.
Pe curand....

joi, 6 decembrie 2007

La Multi Ani NIcu!!!


Timpul trece pe langa noi si modifica tot. Ceea ce suntem azi suntem datorita lucrurilor pe care le-am facut pana acum. trebuie sa fim mandrii de cine suntem. Cred ca a venit Mos Neculae la mine in seara asta si mi-a trimis ceea ce vroiam...

miercuri, 5 decembrie 2007

Ridica-ma la cer si spune-mi "Buna seara iubite"

Esti nascuta tomna, o fata singura noapte ce vrea toata noptea pentru ca e lele. Tomilio, aproonde o tigara in sania cu zurgalai, da-i un trandafir de la Moldova pentru ca ti-e suflet drag. Cine te Crezi, hot de inimi, Extravagantza lui Mary Qeen ce e Femeia ta in satra in asfintit.
Abia am venit de la Galele Hit. Super concert Loredana!!!
Restul nu au contat. ma intorc la citit, dar asta e o alta poveste!
Pe curand...

luni, 3 decembrie 2007

Fragment din "Momente banale din viaţa unui intelectual postmodernist"

Atmosfera era sufocantă. Era o căldra uscată ce îţi dădea o stare de leşin. Scările în spirală din imobilul unde locuia ea erau reci. Cimentul interbelic nu reuşise să se încălzeasă. Frumos imobil, păcat că nu era îngrijit. În afară de ea, aici locuiau doar bătrâni. De fapt şi ea moştenise apartamentul de la bunica ie. Peste tot gunoi şi mucegai. Păcat de aprtamentele înalte şi spatioase cu camere largi, cu arcade sculptate şi briz-brizuri la balconaşele un pic baroc.
Când am ieşit în stradă m-a lovit căldura şi soarele îmi bătea în cap şi în ochi. Era un miros de praf ud. Cineva încercă să ude strada dar mai rau facuse pentru că ridicase tot praful. Era o străduţă liniştită cu piatră cubică pe care abia circulau maşinile iar linia de tamvai era acum prăsită. Putea fii considerat un cartier vechi în acest mare oraş istoric dar şi o mahala datorită calităţii oamenilor ce locuiau aici. Şi era relativ central, o strada paralelă cu cea centrală, unde blocuri masive, gri şi vitrine colorate erau atracţia. Arhitectura socialistă nu mă imprsiona de loc. Blocuri de duzină construite într-o perioadă în care materialul la modă era betonul. Clădirile importante aveau ceva ornamente, restul simple blocuri paralepipedice cu bucăţele de sticlă verde sau cărămidă aplicată pentru a da un pic de culoare. Adevărata istorie era aici în spate cotropită de cei ce nu o merită de oameni mizeri de jigodii şi de câini vagabonzi.


Ceva din ce am inceput sa scriu, un mic fragment... Voi mai publica fragmente interesante pe parcurs ce scriu

Circ

Lumina rece a lunei descoperea cortina cortului circului. Acolo in acel oraş poate pentru unii banal, pe acel câmp, numit prea pompos “Parcul Catedralei”, acolo se afla circul. Veniseră în oraş de o săptămână, nu prinseseră o perioada buna. Acum era Săptămâna Mare iar lumea nu prea venea. Nu avuseseră nici un spectacol cu sala plină. Dar aşa se întâmpla în fiecare oraş, în fiecare an, în această perioada. Ruletele înconjurau cortul iar majotiatea din ei se culcaseră. Leii începuseră să ragă. Erau singurile animale pe care le mai aveau. Restul le vanduseră pentru ea, ca să poata plătii tratamentul. Nu fusese de acord. Odată şi odată tot avea să moară. Acum ar fii vrut să doarma dar durerea nu o lăsa. Era atât de linişte, în afară de lei şi ea, tot oraşul dormea…

Părea o seară banală. Tocmai ajunsese acasă, de la facultate, în vacanţă. Întâlnirea cu prietenii fusese o provocare. În jumătate de an se schimbaseră atât de mult, parcă erau străini. Fiecare o luase pe un drum, atât de diferit. Au avut timp doar de reproşuri, prea puţin de discuţiile lor de altădată. Dar lui i se păru interesant. În drumul spre casă tăia câmpul. Era aţât de caraghios. Totuşi avea o denumire pompoasă: “Parcul Catedralei”, pentru că la unul din capelele terenului ăsta vilan se constuieşte catedrala. Locuia într-un cartier relativ nou, cu blocuri înalte, cu apartamente spaţioase. Era o zonă frumoasă. Acel câmp părea, acum în imaginaţia lui ca o poiană într-o pădure. Doar că pădurea era de beton… Auzii într-un târziu leii. La început nu ştia ce e. Apoi a realizat că era de la circ. Nici nu îl observase. Aflase că e în oraş, dar… O panică îl cuprinse deodată, aşa fără vreun motiv. Imaginaţia lui, poate prea bogată, începea să se pună în mişcare. Ca să treacă peste teamă se începu să-şi imaginze un posibil scenariu pentru o povestire pe care nu v-a apuca propabil s-o scrie. Nu mai are timp. Îi pare atât de rău. Simte că a dezamăgit pe mulţi… Deseori se simte inutil, fară de rost. Cândva putea face Ceva. Acum... se pierdea in banal şi mediocritate. Poate că drumul pe care îl alesese nu ea bun... dar atunci i s-a părut perfect. Se aşteptase la prea mult de la el. S-a consumat repede ca o dragoste adolescentină.

Dimineaţă soarele o gâdill la ochi şi o trezii cu zâmbetul pe buze. De mult nu mai zâmbise. Încercă se se ridice din pat şi reuşii. Cortul circului i se parea mare acum. Se împliniseră doi ani de când nu mai intrase în el. Emotia o copleşii, mintea îi zbura la momentele în care era acolo sus, pe bârnă, unde era aplaudată şi invidiată de mulţi. Acum... era o epava. Gândurile îi zburaseră când începuseră să ragă leii. Mereu răgeau. Poate erau bolnavi. Cei din circ nu-i spuneau niciodata despre problemele lor. Ce mai auzea din şoşotelile lor. Cică nu vroiau s-o încarce şi cu problemele lor, le avea ea pe ale ele. Dar... problemele circului erau şi ale ei... sau... nu mai facea parte din circ acum? Şi multe din probleme erau din cauza ei. Poate că era timpul să plece de tot.

Din casă parea că e frumos afara. Soarele strălucea pe cer. Posibil un soare cu dinţi, dar era perfect pentru o plimbare. Îşi aruncă nişte haine, nu la întâmplare, pe el şi pornii cu căştile la urechi spre liceu. O caracteristică a lui este că se ataşează repede de oameni şi de locuri. Nu ştie dacă e un defect sau o calitate, poate fi când una, când alta. De aceea se îndreaptă acum spre liceu, unde va sta pe o bancă şi se va gândii la etapa asta prin care trece. Sigur va suna pe cineva să vadă ce face. Era ca un fel de ritual.

Liceul e undeva în spatele catedralei care se consruieşte. De pe trotuar vedea în faţă circul. De ce se speriase aseară? Era amuzat de situaţie dar starea de panică îl cuprinse iar. De fapt era o stare de emoţie, sentiment ce se manifestă foarte des la el (e emotiv rau de tot). Îl roade stomacul iar gândurile îi fug în toate direcţiile. Dar sau oprit şi sau canalizat brusc le gândul de ieri. Ar trebuii să scrie ce îi venise în cap. Macar ideea s-o noteze pe carneţel ca să n-o uite. Multe idei a pierdut din cauză că nu le-a notat. O să ajungă in curtea şcolii şi acolo işi v-a scoate carneţelul din geantă şi va nota.

Vroia să se îndrepte spre biserică. Nu mai fusese de mult intr-o biserică şi acum simţea nevoia. Lumina caldă pătrundea prin geamurile mici; era un amestec de cald si rece, un sentiment de teamă şi de linişte. Când era mică mergea des la biserică. Găsea acolo linişte de care avea nevoie, pacea şi înţelegerea. Dar cum crescuse şi devenise adoleşcenta căzuse pe o pantă a decadenţei, o viaţa condusă de sex, alcool şi droguri. De atunci nu mai intrase intr-o biserică. Acum simţea asta şi credea că viaţa pe care o dusese o adusese in stadiul în cre se afla.

Nu era o persoană bisericoasă, nu mergea la slujbe. Doar la cele de înmormântare, pomenire, cununie, botez şi slujba de Înviere. Acum simţea nevoia să mearga. Vroia să fie singur să îşi pună viaţa în ordine. Nu mai suporta să fie o amintire a ceea ce fusese cândva, să nu se mai complacă în banal şi mediocru. Începea să dispere doar când se gândea la asta. Îi venea să plângă. Dar se abţinu. Când era în Iaşi merge pe Cetă şi acolo se mai liniştea un pic, acum trebuia sa intre în biserică. Singurul lui gând era să fie singur acolo, să ste într-o strană şi să se gândească la ale lui.

Coborâ scările şi intră înauntru. Era atat de bine. Aproape singur. Nu avea niciodată norocul să fie singur. O femeie stătea în genunchi şi plangea. ”O maniacă” se gândii. Oricât de suparat ai fii nu te exteriorizezi aşa. Cel puţin aşa gândea el, care nu prea se exterioriza când venea vorba de probleme. Se aşeză stingher într-o strană şi începu să se gândească.

Simţii când intră cineva în biserică. De fapt îl vazuse pe acel tânăr de undeva de sus. Parc ieşise din corp, se simte atat de liberă, fără dureri fizice şi mai ales fără durerile sufletului. Era uşoară. Apoi căzu.. În momentu impactului simţii exact cum avea să se salveze dar să-l salveze şi pe el.

Femeia se ridică de pe jos imediat după ce avu un spasm. Se sperie pentru că o văzuse cu coada ochiului cum tresării. Avea o faţă atat de frumoasă şi de luminată. Era împacată cu sine si sigură pe ceea ce face. Ea era răspunul la intrebările sale. Ajunse în faţa lui şi îi spuse:

- Eu sunt personajul tău. Creează-mă ca să mă mântui...



Liber... Am terminat de scris. Maine ma voi apuca de terminat altceva. Senimentul pe care il traiesc acum vreau sa il simt cat mai des. Pe crand...

duminică, 2 decembrie 2007

Stare de Ceta

Astazi am cautat intr-o cautare de sine. pe zi ce trece nu ma mai regasesc. M-am saturat sa ma plang sa traiesc din ce am fost candva. Voi trece la fapte, voi scrie, si mai mult de blogul asta. Voi termina una din prozele mele si pana nu o termin nu voi dormii, si o voi publica pe blog.
Ca sa ma regasesc am fost din nou pe Ceta. Imi place mult mai mult iarna, cand nu sunt frunze la copaci si luninile orasului se vad mai bine. la inceput incerc sa descopar cladiri si apoi ma axez pe luminitele mici creand in cap forme geometrice, constelatii. Parca e un cer ce il privesc de sus si nu de jos. Cred ca Dumnezeu se simte atat de bine. Nu degeaba a creat lumea,avand asa o priveliste. Si cand se satura de ce se uita la celaltalt cer, cel artifical crea de luminile noastre. ma limitez sa fiu un zeu pentru oanenii mei de hartie (sau cu tehnologia asta de biti), sa-i creez, si sa-i distrug.
Urati-mi noroc
Pe curand...

La Multi Ani Romania(A venit iarna)

Gata greva. Si ce daca are si ea blog. Sa il citeasca cine o vrea, eu nu.
Azi era sambata (de fapt ieri ca e 1 ceasul). Abia acum mi-am revenit din amorteala de la frig. A, sa scriiu pe placul Laviniei ca ea a zis ca o sa scriu azi. Am iesit la o mica plibare pentru ca ma plicitseam de moarte si am ajuns la Q care a propus o plimbare pe jos prin Iasi, dar pana la urma am sta in fata la CH(Facultatea de Chimie) de vorba despre boschetari labagii si jocuri pe tv, scoala si colegii de la tara. Si totul a pornit de la ocafea in fata la 11 si instructiunile tampite de la interfon.
Dar vreau sa scriu despre altceva. A trecut un an si ceva de cand s-a formit grupul asta din grupa. La inceput era mai multi. Au aparut altii pe parcurs dar au plecat multi. Am rams noi cei de acum, nebuni, plini de viata, ce stim sa ne distram si pe scarile unei facultati cand inghetam de frig. Ieri
(de fapt alaltaieri), de Sfantul Andrei am relizart ca ne cunoastem de un an. De fapt atunici s-a alturat Q grupului, cand eu nu am fost la petrecerea lui Tudose. E un sentiment ciudat cand te gandesti cum atrecut timpul si cate amintiri avem. Imi sunt atat de dragi si ma inteleg atat de bine cu ei. De fapt imi pare bine ca am ramas mai putini pentru ca am ramas cei ce avem incredere in noi. As vrea sa iesim pe Ceta sa sarbatorim aniversarea noastra.
totodata ma gandesc si la prietenii mei de acasa, la care tin atat de mult, cei care vor ramane mereu in inima mea cu toate ca nevedem destul de rar.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)