Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2009

S-a terminat...

Azi e ultima zi de vacanta. Abia ce m-am trezit si acum plec spre Iasi. Au fost atatea zile in care mi-am dorit sa vina ziua asta, insa ultimile doua zile m-au facut sa imi doresc sa inghet timpul si sa mai stau.
Au fost cateva zile frumoase de toamna, zile calduroase, in care m-am plimbat prin padure, ascultand antura si mirosind toamna. Frunzele au inceput usor, usor sa ingalbeneasca, iar cateva au cazut deja. Se simte i aer mirosul tomanei, de frunze uscate si de umezeala, de ciuperci si de conuri de brad.
O sa imi fie dor de cafele baute pe uscat in fiecare dimineata si de cele luate la pachet cand nu aveam timp; de serile la film cu prietenii; de prietenii vechi si buni pe care o sa-i vad timp de un an destul de rar, sau poate ca nu o sa mai apuc de acum sa petrec atata timp; de sucurile sorbite din pai pe terase; drumul Luncani- Bacau si invers; de mall, in care mi-am petrecut atata timp vara asta fara sa-mi propun, la filme, la cafele, la spalatorie, sa-mi iau haine, etc; de stra…

Anatomia unui serial ce a devenit prea siropos

Nu stiu de ce a durat cam atat sa scriu asta, poate ca asa a fost sa fie. Sa imi moara windows-ul, sau euforia celor doi ani de blog, dar abia acum scriu despre primul episod din Grey's Anatomy, serialul pe care l-am asteptat toata vara alaturi de House.
Aflasem cu totii ca George va murii iar Izzy va supravietuii dar punerea in opera a acestui fapt a fost poate prea siropos. Serialul a devenit prea soap in timp, sa o luam ca exemplu pe Baily care la inceput era poreclita nazista iar acum e cea care trece cel mai greu peste moartea lui George. Poate faptul ca a trecut prin multe a inmuiat-o.
Daca ar fii sa scot o idee principala as spune ca e episodul rasetelor tampite. Izzy rade la inmormantarea lui George alaturi de Mer, de Christina si Alex, Grey aia mica rade cu pacienta ei cand ii spune porecal pacientei, apoi Christina rade la psiholog pe seama unei glume macabre. Apropos de psiholog, m-am automutial vizual si psihic uitandu-ma la cele 9 episoade din Carnivale ce imi ramas…

Duna

Cand eram mic ma invatase Machy un fel de numarat pe o asa zisa limba straina, pasareasca parca. Numaratul pana la zece era cam asa: una, duna, trina, pana, cinga, linga, oja, poja, alba, scârt. Deci titlul articolului se traduce doi.
Poate ca va dati seama de ce doi; pentru ca azi fac doi ani de cand scriu pe blog. Inca imi aduc aminte acea seara la gelaterie cand am aflat ca Raluca are blog. Iar eu imi doream atat de mult sa am un blog si asta a fost impulsul. "Pe vremea aia" plecau mai tarziu in Bucruresti la facultate, anul asta s-au grabit.
In doi ani s-au intamplat multe; concluziile despre primul an le-am tras la aniversarea unui an. Acum poate ca ar trebuii sa vorbesc despre anul asta, despre ce s-a intamplat cu blogul in al doilea an.
Anul blogian daca imi permiteti sa inventez acest cuvant, se masoara relativ la fel cu anul scolar si are influente mari si cu anul calenderistic, atunci cand imi propun sa fac ceva pentru urmatorul an si de obicei in iese. Si pentru ca …

House

Pacat de un lucru bun ce se termina prost pentru ca toata lumea isi va aduce aminte de finalul prost si nu de cat de bun a fost pana acolo.

A inceput House, cu un episod de o ora jumatate. Ma gandeam ca daca tot e la balamuc o sa stea mult si bine pe acolo pentru ca e rau, ii este frica sa aiba relatii sociale, sa se descopere, si cei de la spital vor fii mult mai buni decat el. Dar de dragul de-al vedea profesand din nou, scenaristii au hotarat ca dupa 5 ani, in doua ore House sa se schimbe si sa fie capabil sa se implice in relatii, si sa vorbeasca despre problemele lui.
De la inceput am vazut ceva ciudat cand in loc de "House M.D." a scris doar "House". Sa se fii schimbat numele ca la Trazniti in NATO -> Trazniti din NATO -> Traznitii, sau sa fie doar un bonus pentru fani, inainte de a revenii pe calapodul lui. Mai spuneam intr-un articol mai demult ca imi place personajul, serialul fiind banal, croit dupa acelasi calapod. Asa ca nu se putea ca House sa r…

Muraturi

Azi am fost cu bunicu la doctor si dupa ce medicul i-a schimbat antibioticul pentru infectia urinara pe care o are, a hotarat ca in loc sa de 70 de lei pe antibiotic, mai bine sa ia legume sa puna muraturi. pastilele le poate lua gatis cu reteta, ca doar e veteran de razboi si detinut politic.
Asa ca astazi am pus pepemi la murat, cu gogonele, mere si struguri si gogosari cu conopi(z)da la otet.
Si cum puteam muraturile in butoi mi-am adus aminte de cea mai agra muratura pe care am cunoscut-o vreodata si m-au apucat repulsiile. Pe numele ei (taie) Frunza (la caini), domana profesoara era o antipatica absoluta. Pe langa faptul ca era un profesor mediocru, mai era si fudula si rea. In clasa a 10 castigasem la un concurs un sistem audio-video si a trebuit sa ma duc la Bucuresti, la Antena 1, la Madame, sa il iau. Asa ca am lipsit de la lucrarea de la chimie Urmatoarea ora m-a scos la tabla sa rezolv problema de la lucrare, problema ce nu o rezolvase nimeni corect. Logic ca nu am stiut c…

Rockeri deveniti manelisti vs manelisti deveniti rockeri

Exista o generatie interesanta, a tinerilor din Romania, aceia a celor ce aveam vreo 10 ani la revolutie, cei ce in '95 erau adolescenti, ce cresteau odata cu libertatea, ce se formau intr-o tara care dadea de gustul liberatii, neintelegand-o, visand la o viata fara frontiere, fara limite.
Tin minte ca imediat dupa revolutie, cand vara-mea era in liceu sau poate intr-a 8a, si eu la gadinita, lucra la radio, facand un program pentru tineri. Eram innebunit de o melodie de la Queen. Toata ziua cantam "Viorele, Viorele", abia aparuse MTV-ul la noi, se bagase cablul. Tinerii din zilele alea erau majoritatea rockeri. O parte din ei erau pe metal, hard-rock, "moseau" in rockoteci, purtau haine negre, ghete vara si cat se poarte de multa piele. Era un mod de a intelege libertatea, cu mult inainte de Generatia Pro. Isa la fel ca si Generatia PRO, si acesti un pic mai mari visatori au crescut si odata cu asta visele lor s-au spulberat, dand cu capul de crunta realitate. U…

Cu dedicatie

Cand am simtit-o in spatele meu, un fior rece m-a cuprins, am stiut ca ea e. Ca sa nu par descoperit i-am spus ca nu a asteptam sa apara atat de repede.
Ochii ei, buzele ei, Abia asteptam sa le sarut. Cu greu ma abtineam sa nu fac asta. Imi fusese atat de dor de mirosul ei...

ASTA VREI SA AUZI OCHIOASO? IN YOUR DREAMS BABY!

Ca sa fiu sincer, nu m-am simit niciodata atat de bine, la o intalnire de armistitiu. Niciodata nu m-a amauzat sa fiu ironic atat de mult. Ca de mult imi place cand stafelta e la mine si nu joc in retragere.
Ai fost o mare perioada de timp ceva pentru mine, Altceva decat ti-ai imaginat tu in toata existenata noasta. M-ai pierdut. Acum esti un alt om cu care o sa ies cand nu am ce face. Un fel de A. la Ilinca. Nu va mai putea nicidata exista o frumoasa relatie de prietenie pentru ca nu mai vreau, ma voi purta de acum asa cum ai crezut tu ca ma comport, ca sa vezi cum e cu adevarat.



Si articolul asta e scris pentru ca ti l-ai dorit tu mult, sa vezi ce o sa scriu, du…

Prietenii ti-i faci, neamurile ti le da Dumnezeu

Si cand ma plangean ca nuntile sunt plictisitoare, ca nu se intampla decat sa-ti vezi neamurile pe care cu alta ocazie nu le vezi si un alt mod de a comenta pe cei din jur sau ati lauda copiii.

La inceput postul asta vroia sa fie un articol despre cei ce nu stiu sa traga apa dupa ei la wc si cei ce fac pisu pe colac, pentru ca lucrul asta m-a enervat la culme. Mergi la wc si vezi ca deja pe la mijlocul noptii toate budele put pentru ca unii marlani, beti, se pisa pe langa si pe langa asta nici nu trag apa. Cand e vorba de treaba mica, mai e cum e, dar cand vezi un mare catat plutind in vasul de toaleta, ti se dace rau de tot.

Apoi, am ajuns la concluzia asta cu neamurile. Ca orice faci, tot dai de ele unde ti-e lumea mai draga: iti fac vizite, oricat de antipatice iti sunt, tot trebuie sa le suni de ziua lor, ca daca nu, te spurca pe la toate nuntile, cumetriile, inmormantarile si pomenirile la care merg.
Si din toate aceste neamuri cele mai nasoale sunt cele care au impresia ca tot univ…

Iubitor de prostie umana

Pe vremea cand contemplam filosofic in turnul meu de fildes, singur, privind catre muritorii de rand, consideram ca e bine sa traiesti fericit cu nefericirea ta. Insa coborat pe pamant, prins de placerile pamantesti, am renuntat la conditia mea de semizeu, pentru a imi petrece timpul alaturi de cei ce ma fascinau atat de mult.
Alergic declarat la prostii fuduli si in general la prostia dusa la extrem cu nerusinare, a inceput sa imi placa sa o observ si treptat sa o cunoscm mai intim. In timp am renuntat, ametit, a ma invarti in cercurile selelecte ale tristilor neintelesi, pentru a ma amesteca cu peblea mediocra. Astfel astazi vorbesc si am relatii de amicitite pana si cu oameni ce nu stiu ce e Maitrey sau care cred ca Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni e Michael Jackson, cu oameni ce cred ca "la o petrecere merge o manea", oameni carora Jazzul li se pare plictisorsau care nu stiu ca Alifantis canta dupa poezii mari ale literaturii romanesti.
Asa a inceput sa renunt la scrisul pro…

Copilaria la tara

Cam cu totii am avut sau avem bunici la tara. Toti copii isi aduc aminte de vacantele de vara la buncii de la tara, de pritenii de vara, laaventurile de acolo, de vaca bunicii, de carute sau de gaini. Mai putine eu.
Eu nu pot spune ca ma avut o copilarie cu bunicii de la tara. Bunicii de pe mama, stau in oras, si am crescut alaturi de iei, iar cei de pe tata sunt la tara, dar stau intr-un apartament, la parterul unuia din blocurile Ceausite din centrul comunei. Poate ca singura casa taraneasca, cu grajdi in spate, cu gaini, cu miros de gainat si balegar, cu wc in fundul curtii, e casa Vioricai, femeia ce are grija de mormantul strabunicilor mei de la Scorteni.
Amintirile de la Vidra imi par acum vagi. Tot ce imi aduc aminte sunt verile dupa ce a murit tata, cand stateam cate o saptamana acolo, dusi de Machy (bunica de pe mama), parca pentru a arata ca suntem alaturi de ei si ca nu s-a produs nici o ruptura. Mie nu mi-a placut niciodata acolo. Imi placea doar ca o vad pe vara-mea Mano…

In numele lui Dumnezeu

Daca tot am scris mai rar, vara asta si daca ultimul meu articol a fost oarecum istorico-educativ, am hotarat ca si acesta sa fie la fel.

vara trecuta am ales ca "serial de vara" The Tudors - Dinastia Tudorilor. Serialul infatiseaza viata lui Hanry al VIII-lea, cel ce a infintat Anglicanismul, religie oficiala in Anglia, pentru ca Papa, cel care avea ultimul cuvant de spus la incoronare, nu a fost de acord cu divortul lui Hanry si cu casatoria sa cu Anne Bolene.
Cea de a treia serie, cea la care ma uit acum il infatiseaza pe rege cu ce-a de a treia sa sotie, Jane, ce de fapt este catolica si incearca sa faca pace si sa readuca Catolicismul la curte.
Pe masura ce Anglicanismul castiga teritoriu sau era impus, in tinut, manastirile au fost distruse, averile manastiresti confiscate, oamenii s-au razvratit si in Anglia a inceput o rascoala, sau de ce nu un razboi civil.
Uitandu-ma la asta m-am gandit la cate lupte s-au dat in numele religiei, la cruciade si de ce nu la toate rautati…