joi, 6 iulie 2017

Metamorfoza Simonei

Exuvii - Simona Popescu

Spuneam si ieri ca nu am mai scris de mult pentru ca am simtit sa nu impartasesc cu voi "kestia" asta. Adevarul e ca facusem si o pauza de lectura. Nu imi mai gaseam starea pentru citit. Dar odata cu drumurile cu trenul spre Bucuresti am redescoperit cititul pe calea ferata, modul meu preferat de a citi.
Au fost cateva carti bune, ce meritau un articol aici. Mi-a placut mult Escroc SRL sau Interior Zero, dar au fost si multe ce m-au dezamagit.
Insa Exuviile Simonei Popescu au aprins ceva in mine. Si nu scriu articolul asta pentru ca ea mi-a spus sa scriu in continuare sau pentru ca m-a laudat ca citesc mult, ci pentru ca am simit ceva cand am citit-o. Gandul m-a dus la vechiul meu pat de acasa, de pozitionarea sa de atunci, cu fereastra in partea stanga si de noptiera incastrata in marginea recamierului. Mi-am amintit de bucuria cu care citeam atunci primul volum din Orbitor. Nu spun ca seamana, doar ca acolo m-a trimis.  M-a trimis inapoi intr-un timp cand nu stiam de griji, cand eram fericit si credeam cu darjenie ca o sa ajung si eu un scriitor celebru ca Mircea Cartarescu. Mi-am amintit de acel sentiment, iar apoi, la curs, Simona Popescu mi-a spus ca scriu bine. 
Nu stiu daca la voi o sa functioneze asa. Nu recomand cartea pentru ca mi-a adus mie aminte de ceva, ci pentru ca e o carte scrisa si rescrisa. Se simte munca, se simt straturile adaugate povestii, parca vezi cum a fost initial un cocon si acum e un fluture. Si nu e fluturele lui Cartarescu, e fluturele Simonei, un fluture fenimin si mult mai concis. 
E un fragment in carte in care personajul principal spune ca la ora de romana, colegii au ras cand au auzit ca Ion a pupat pamantul (citeam asta in ziua in care s-a dat Ion la Bac) si ca ea, era rusinata pentru ca pupase o carte pe care apoi o pusese sub perna, nu ca sa ii intre in cap peste noapte, ci penru ca voia sa fie aproape de ea. Atunci mi-a dat seama de dragostea pe care autorul o are fata de literatura. Si am avut dreptate. E foarte misto sa cunosti autorii ce iti plac dar si mai misto e sa nu stii nimic de proful de la curs, sa ii cumperi cartea si sa te fascineze instant.
Pe curand...

miercuri, 5 iulie 2017

Ce-am mai facut de cand nu am mai scris...

...aici
Am scris.
Am urmat niste cursuri de scriere creativa, dupa ce am castigat concursul celor de la Rev de Pov cu Gri si asta mi-a placut mult. Pana acum scriam cand aveam o stare. Si de foarte multe ori incepeam o poveste si nu o mai terminam. Acum am scris ca mi s-a impus. In cele 5 cursuri am invat cate ceva, si poate cel mai important e ca tema data iti contureaza povestea, dar nu o defineste. Poti scrie mult si diferit pe o tema. Ea e doar sursa de inspiratie. Imi place joaca asta serioasa si ma gandesc sa o iau cat mai serios cu putinta. 
Am cunoscut oameni frumosi si am avut parte de tot felul de experiente. M-am indragostit si am suferit apoi, am experimentat tot felul de sentimente si activitati. Am plans de nervi sau am dansat prin ploaie. Am vrut sa plec, am injurat si m-am amuzat.
Da, nu am mai scris aici pentru ca nu am mai simtit sa fac asta. Nu o sa dau vina pe timp, pe oboseala sau boli. E doar despre stare. Nu am vrut sa imparasesc cu toata lumea anumite experiente ce au fost fie doar pentru mine, fie pentru mine si prietenii mei. Nu am mai vrut sa scriu despre lucruri ce m-au dezamagit  si nu am simtit nevoia sa recomand nimic.  Acum o simt si poate ca o sa o si fac. Dar nu promit nimic. Blogul asta nu e mort, e doar in standby. 
Pe curand...

luni, 10 aprilie 2017

Psycho - Piesa de teatru

Acum patru ani am inceput sa urmaresc Bates Motel, un serial inspirat din filmul Psycho, serial ce anul acesta ajunge la final, si care, din pacate, sunt cam in urma.  Odata cu serialul asta am inceput sa sap in fenomenul Psycho, asa ca am citit  cartea proasta, ce l-a inspirat pe Hitchock sa realizeze capodopera cinematografica.
In aceasi perioada aparuse si filmul despre cum regizorul a facut acest film, si astfel mergeam pe un drum de nista despre acest fenomen cult, Psycho. 
Pentru ca era deja pe cercetatea fenomenului am vazut si celalalte filme inspirate din carte, insa eram din ce in ce mai dezamgit de toate celallte tentacule. Ajunsesem la concluzia ca Hitchcock a fost un geniu ce a facut din cacat bici.
Patru ani mai tarziu, intr-o zi de luni, am vazut pe facebook o postare despre o noua piesa de teatru jucata la Apollo 111. Irina Spiridon propunea un horroz muzical inspirat din cartea lui Robert Block. Apollo 111 propune o idee ce merge destul de bine afara, insa nemaintalnita la noi, piese de teatru ce se joaca doar o perioada limitata de timp. Tema acestei stagiuni e filmul, Voiam de mult sa ajung la acest nou teatru si acum era ocazia. Asa ca weekendul trecut, plin de emotie si bucurie intelectuala am ajuns sa vad piesa. 
Am stat mult pe ganduri daca sa scriu acest articol, avand in vedere ca in ultimul timp nu prea am mai scris pe blog. Psycho lui Iris Spiridon e una din cele mai fucked up piese de teatru pe care le-am vaut, piesa ce nu stiu daca mi-a placut sau nu. Isvan Teglas, cel care il joaca pe Norma Bates, e genial, Restul, e confuz. Piesei ii lipseste cu siguranta ceva. Poate e umorul, poate e o echipa mai buna de actori. Dar ceva lipsea. Nici sala de teateu nu a ajuta. Apollo 111 arata bine, chiar foarte bine. Insa nu e o sala buna de teatru. Nu se vede nimic, Panta amfitreatrului e prea mica si toata piesa m-am chinuit sa vad ceva, printre capetele spectacorilor confuzi. Era foarte cald, ca na, parte din actori apareau nud pe scena si nu trebuia sa le fie frig. 
A fost ciudat, mi-as fi dorit sa imi placa, insa nu mi-a placut. Degeaba incerci sa faci altceva, cand nu intelegi Altcevaul. Imi pare rau, dar Psycho nu e un proiect reusit, Si am aflat asta pe barba mea, la premiera.
Pe curand...

marți, 14 martie 2017

Rev de pov si Gri

Mi-ar placea sa scriu mai mult. Insa inspiratia loveste atunci cand nu te astepti. O intamplare banala iti atrage atentia si iti aduce aminte de ceva. De acolo, creste o idee si o pui pe pagina. Asa a aparut Gri. 
Sunt sigur ca textul asta o sa fie interpretat in toate felurile, dar nu imi pasa. Ceea ce nu intelege multa lume e ca fictiunea e fictiune si nu conteaza cat de mult e inspirata din povesti reale. De unde ne desprindem de realitate si "fabulam" e secretul nostru.
Am scris un text intr-o noapte. Vedeam gri in fata ochilor. L-am dat unei prietene sa il citeasca si mi-a zis ca e foarte fain. L-am trimis undeva, unde mai trimisesem. Nu am primit niciun raspuns. Insa la petrecerea loc am primit un email de la Rev de Pov, acolo trimisesem alt text. Textul meu era prea lung. Ori il scurtam, ori trimiteam alceva. L-am trimis pe asta.
Ieri am primit un mail care spunea ca au fost publicati castigatorii concrusului trimestial de povestiri. Nu scria ca eu sunt printre castigatori, ci doar ca acestia sunt anuntati AICI. Va spun sincer ca imi doream sa castig. Nu pentru palmaresul meu ci pentru premiu. Invitatie la cursul Creative writing Sundays. Mereu mi-a placut sa fac un curs de scris. Pentru ca nu sunt scolit in acest domeniu. Am deschis linkul sa vad cine sunt norocosii castigatori, si nu mi-a venit sa cred ca eram si eu acolo.

  • Gri (Horea Sibișteanu) O știre de pe facebook (RIP Irina în descriere) îi trezește unui tip amintiri din facultate. Textul curge bine, autorul e relaxat și are chef de povestit, fără înflorituri și ambiții forțate. M-a prins, mai vreau!

V-am facut curiosi? Textul e pe rev de pov, AICI

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)