joi, 25 februarie 2010

Povestea injunghiatlrului de fese


Miercuri seara ma suna amicul meu Q, sa ma intrebe daca sunt langa un calculator, ca vrea sa ma roage sa trimit un mass urgent. Un tip a injunghiat 6 femei pe strada prin Iasi, si ca politia il cauta insa pana va fi gasit se recomanda sa ramanem in casa. La inceput am spus ca e o gluma sau de ce nu un test. Prietena lui Q, e studenta la jurmalism si m-am gandit ca vrea sa faca un test sa observe cat de repede se transmite o stire pe un canal neconventional. Insa am riscat si am trimis mass-ul.
Apoi am sunat-o pe sora-mea, care era la o prietena in Copou. Stia si ea de atacator, de la o prietena, ce stia de la mama sa, jurnalist. Deci era serios. Am hotarat sa ma duc sa o iau din Copou si sa o duc acasa.
Incepusem sa primesc raspunsuri pe mess, de fapt intrebari. Toata lumea nu stia daca e adevarat si vroiau detalii, Cateva persoane au crezut ca fac misto si nu ma credeau de nici o culoare. Nici eu nu aveam prea multe detalii si cred ca nu eram foarte convingator.
In viata mea nu am vazut atati politisti pe strazi. Ooarecum am travesat jumatate de oras, si cam pe fiecare strada pe care am mers am vazut pe langa masini de politie, pe care le vezi des, si politisti, in echipe de cate doi, ce patrulau prin oras. Era ceva serios.
Deja aparusera si stiri pe portalele locale, cateva posturi nationale preluasera si ei ceva subtire. Gluma se ingrosa.
Insa joi dupamasa, dupa ce a facut 11victime, in timp ce se pregatea sa o atace pe a 12-a, a fost prins.
Visul urat al tinerelor din Iasi s-a incheiat, la fel si povestea atacatorului, demna de Criminal Minds.


Pe curand...

duminică, 21 februarie 2010

Filme, filme, filme si politica


Zilele astea am hotarat sa ma uit la filme si sa ma relaxez. Asa ca am ales pentru inceput filmul francez Coco avant Chanel. Filmul urmareste copilaria si tineretea lui Coco Chanel, si ceea ce definito sa ajunga cel mai cunoscut designer, cea care s-a impus prin simplitate intr-o lume a zorzoanelor, femeia care a reusit sa ajunga un nume intr-o lume a barbatilor.


Nu se mai pot face muzicaluri ca altadata, ca Sunetul muzicii sau ca Sapte neveste pentru sapte frati pentru ca nimeni nu s-ar mai uita acum la ele. Ar fi ceva de genul Hair Spray sau High School Musical, filme pe care nu dai doi bani. In muzicaluri trebuie sa aduci ceva nou, cum au facut cu Mamma Mia, cand nu a existat muzica pentru film ci film pentru muzica.
Un muzica reusit este Nine, ce ne aduce aminte de stralucirea cinematorgafiei de alta data, de epoca de aur a cinematografiei Europene si in special cea Italiana. Filmul este reusit, la fel ca si Chicago sau ca Moulin Rouge pentru ca de fapt este o oda a vremurilor de glorie a cinematografiei. In zilele noastre filmele americane sunt atat de comerciale iar cele europene sunt prea postmoderne, fara actiune, subliinind trista viata a zilelor noaste. Doar francezii mai fac filme demne de cinematografia de altadata. Si daca filmul nu se ridica la original (fiind un remake), sau muzicalurile ce amintesc de gloria apusa a cineatografiei ca arta, poate ca va veti uita ca sa o vedeti pe Sophia Loren la 75 de ani, intr-o dispozite de zile mari, o mare actita ce isi face rolul cu gratie, incadrandu-se perfect in stralucire. Cat despre actiune, filmul prezinta drama regizorului Guido Contini ce vrea sa isi faca iesitea cu un film ce va stralucii, la fel ca filmele ce l-au facut atat de celebru. Insa inpiratia l-a parasit si tot ce poate sa faca este sa observe toate femeile din viata lui.


Cat despre filmele americane comerciale, am vazut Up in the Air. Intr-o lume bantuita de criza financiara, singura meserie rentabila este cea de a concedia oameni. Cu asta se ocupa si personajul principal al filmului, interpretat de George Clooney. Ryan Bingham isi traieste viata zburand in toata America, concediind oameni si dormin in hoteluri. Chiar creaza o filosofie de viata din asta, crezand ca este un stil sanatos de viata. Insa descopera treptat ca este singur si ca ar vrea sa nu mai fie asa. Nu o sa spun mai multe pentru ca nu vreau sa va stic surpriza.

Iar ca sa vorbim din nou despre filme romanesti, filmul lui Florin Serban, Eu cand vreau sa fluier, fluier, a castigat Ursul de Argint- premiul juriului, la festivalul de la Berlin. Abia astept sa vad filmul in cinema, am vazut trailerul si mi se pare interesant.


Pe final, vreau sa va spun ca sunt extrem de bucuros ca Victor Ponta este noul presedinte PSD si odata cu el PSD-ul se va putea moderniza. Acum nu se mai poate spune despre liderul partidului ca este comunist sau corupt pentru ca Ponta este curat si avea doar 17 ani la revolutie.

Pare ca in sfarsit apar raze de soare si la noi.

Pe curand...

miercuri, 17 februarie 2010

yoy!

S-a intalnit profa cu politistul. La scoala in Mures. Politistul fusese chemat sa aplaneze un conflict intre profesoara din imagini si un alt cadru didactic. Femeia nu a parut impresionata nici de locul in care era, nici de functia pe care o are. Cea de dascal. A facut scandal, a agresat echipa de filmare si apoi pe agent. Barbatul insa, si-a uitat si el rolul impus de uniforma si i-a raspuns cu aceeasi moneda.

Pe curand...

sâmbătă, 13 februarie 2010

A asculta muzica

Sunt in drum spre casa. Sunt obosit. Nu stiu ce sa mai fac ca sa treaca timpul. As citii cartea pe care o plimb cu mine, insa nu am rabdare. Si mi-am uitat castile de la telefon in Iasi asa ca nu pot asculta muzica. In jurul meu lumea are tot felul de tehnici se omorat timpul: asculta muzica, se uita la filme pe laptop, citesc reviste, dorm, mananca sau vorbesc la telefon. Insa cei mai multi asculta muzica. Ascultatul muzicii a ajuns, de mult timp, o activitate auxiliara altei activitati. Ascultam muzica in masina, cand mergem singuri pe jos, cand mancam, cand facem curatenie sau cand lucram la orice altceva. Si desigur, ascultam muzica cand mergem in oras ori in club ori intr-un bar. Rar mergi undeva doar ca sa asculti muzica. Atunci cand iti place o trupa ce canta int-un bar sau cand o formatie sau un solist preferat sustine un concert.
Insa pe vremuri tinerii se intalneau sa asculte muzica, cand faceau rost de un disc al unei trupe straine sau cand un artist isi lansa un album nou. Poate ca ar fi dragut sa fac si eu asta candva. Sa imi chem prietenii si sa asultam un album intreg, ca si cum ne-am uita la un film. Ar fi ceva din frumusetea anilor de altadata.
Acum va las ca ma lasa si pe mine bateria la telefon.
Pe curand...

marți, 9 februarie 2010

Salut

Am impresia ca nu am mai avut conexiune de mult. Cu toate ca in sesiune am mai postat insa nu am simtit conexiunea aceea fata de bolg.
Sunt in vacanta. Imi plac la nebunie vacantele pentru ca pot sa fac ceea ce vreau. Dorm cat vreau si nu dau socoteala nimanui.
Am ajuns sa am timp doar acum sa mai citesc si o parte din timp o petrec facand asta. Ma linisteste foarte tare. In rest, uit la serialele la care nu am mai avut timp sa le urmaresc si fac vizite persoanelor de care imi era dor.
Si ca in fiecare an, in vacanta intersemestriala merg la prietenii mei din Bucuresti. Plec joi si o sa stau pana sambata. Abia astept sa ma distrez in orasul ala care ma oboseste si fara sa fac nimic.
De aceea dorm cat mai mult zilele astea, sa am energie in plus si dupa ce o consum in capitala.
Din pacate in curand vacantele vor fi tot mai scurte si mai lipsite de fapt. Anii de copilareala is mai putini decat degetele de la o mana. Cu toate ca asept sa termin scoala si sa imi incep propia viata, o parte din mine, egoista inca isi mai doreste sa fie responsabilitatea cuiva, sa faca ce vrea, in perimetru alocat, insa sa aiba foarte putine indatoriri. Dar din pacate nu sunt un copil de bani gata si nici nu imi doresc asta asa ca ma bucur din plin de timpul putin ce mi-a mai ramas.
Pe curand...

marți, 2 februarie 2010

Pui chinezesc

In primul rand vreau sa dedic acest articol si felul de mancare pe care l-am gatit, Ioanei Bondre, buna mea prietena ce s-a mutat de cativa ani buni in America. La ea am mancat prima data acest fel de mancare si acum tot de la ea am reaflat acum cateva zile reteta.
Pentru reteta avem nevoie de:
Piept de pui
Usturoi
Ardei
Ulei
Concentrat de pui
Ghimbir
Curry (in reteta originala era sofran dar nu am gasit)
Sos de soia
Orez Uncle Beans.
Se pune pieptul de pui taiat bucati medii cu usturoiul si curry intr-o tigaie la prajit pana se rumeneste

Apoi, cand puiul prinde culoarea aramine se ma adauga o cana de apa si un cubulet de concentrat de pui si se adauga ardeiul taiat fasii si o lingurita de ghimbir.Cand este aproape gata se adauga doua linguri de sos de soia si se mai lasa sa mai dea un clocot.

Apoi, intr-un alt vas se pune apa cu putina sare la fiert. Cand apa fierbe se pun pungulitele de orez si se lasa la fiert, la foc mic, 20 de minute.

Se serveste pe un pat de orez, cu puiul deasupra.
Pofta mare!

Pe curand...

Leapsa

Am preluat această leapşa de la Ancuta. Chiar aveam chef de o leapsa.

1. Principala mea trăsătură:
Altruismul.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat:
Umorul cu bun simt.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie:
Inteligenta subtila.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:
Devotamentul şi dăruirea.

5. Principalul meu defect:
Mă supăr uşor, imi trece repede is nu pot spune NU.

6. Îndeletnicirea mea preferată:
Quality time: cititul, scrisul, petrecerile.

7. Fericirea pe care mi-o visez:
Sa fiu realuzat: sa am o familie frumoasa, o slujba realizata si prieteni buni.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire:
Sa nu mai pot zambii.

9. Locul unde aş vrea să trăiesc:
În România, la Cotroceni.

10. Culoarea mea preferată:
Albastru gri

11. Floarea care-mi place:
Magnolia

12. Pasărea mea preferată:
Soimul.

13. Prozatorii mei preferaţi:
CCamil Petrescu, Mircea Cartarescu, Mircea Eliade, Dan Brown, etc.

14. Poeţii mei preferaţi:
Bacovia, Blaga

15. Eroii mei preferaţi din literatură:
Tic din Ciresarii.

16. Eroinele mele preferate din literatură:
Personajul principal din Arta Conversatiei

17. Compozitorii mei preferaţi:
Bach, Mozart, Ceaikovski.

18. Pictorii mei preferaţi:
Tonitza

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală:
Strabunicul meu, tatal bunicii mele de pe mama.

20. Ce urăsc cel mai mult:
Lasitatea si oamenii cu doua fete.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere:
Puteri extrasenzoriale :D

22. Cum aş vrea să mor:
Fericit si implinit.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:
Greselile copilaresti.

24. Deviza mea:
Fa tot ce trebuie sa fac ca sa reusesti ceea ce iti doresti insa fara a creea prea multe pagube colaterale.

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)