sâmbătă, 30 iulie 2011

Analiză pe text 2. Unde sunt poeții noștrii?



După cum puteți vedea în videoul de mai sus, melodia pe care o voi analiza astăzi este Mi-e dor de noi, melodie a băieților de la DJ Project. Mie nu mi-au plăcut niciodata de ei, mi se pare că toate piesele lor sunt la fel însă sunt cam singurii din ziua de azi care au succes, și cântă în Română.
Ghinionul lor, pentru că au niste versuri de tot căcatul (scuzați-mi exprimarea). Eu când aud piesa la radio, schimb frecvența ca să nu fac crize de nervi.

Doar petale uscate, cazute pe-o carte
Imi spun ca tu... esti departe
Si nu stii cum arde
Si nu stii cum doare
Tu nu esti... unde esti oare?

Din prima strofa afăm că DOAR petalele uscate ce trebuie să fie căzute pe o carte îî spun ei, că el este departe. Posibil că ea este la vreo vrăjitoare care îi citește în petale uscate. Iar vrăjitoarea, fiind o escoacă nu îî spune exact unde este, ci doar că e departe, de ea, suferind se întreabă unde e? Oare de ce nu ăl sună ca să afle? Dacă nu îi răspunde ei, trebuie totuși vreun prieten de-al lui să stie... Dar nu întrăm în detalii, că o dăm în telenovele, iar poezia nu ne dă detalii.

Nici nu-mi amintesc de cand stau aici
De cand tot astept sa ma ridici
Ce rost are timpul, daca nu suntem noi
Pentru iubire-i nevoie de doi!

Probabil că ea este drogată, sau beată sau suferă în așa fel încât nu știe de cât timp e acolo unde e și îl așteaptă pe el, să vină sa o ridice. Probabil că o sa stea mult și bine acolo pentru că ne spunea în strofa dinainte că nu știe unde se află, dar oricum e departe. Așa că ar fi bine să se ridice singură și să plece. În această strofă se afla metafora mea preferată, o vorbă Vangelică (adică un adevăr de toți cunoscut, însă spus ca o descoperire personală, a la Vanghelie): "Pentru iubire-i nevoie de doi!". Câta poezie... Ce rost mai are timpul, ce rost mai au poeții, când avem aici așa un text profund...

Refrenul are o formulare destul de dubioasă "Îmi e dor". Eu o astfel de formulare nu am mai uzit. În limba română, în vorbirea curentă și nu cea litereară. se folosește în loc de îmi mi- și în loc de este, e. Deci formularea academică ar fi Imi este dor, iar cea curenta Mi-e dor. Dar nu am auzit niciodată Îmi e. Dar dacă spunea de 4x3 ori mi-e dor, nu îi iesea măsura. Iar după ce spune același lucru de 12 ori ne explică că îi este dor doar căteodată. Iar formularea este normală "Mi-e dor de noi câteodată". Nu mai e Îmi e ci Mi-e pentru că iarăsi nu ar fi ieșit măsura. apoi după încă 4 "Îmi e dor" aflăm o a doua motivație "Că te-am pierdut sunt doar eu vinovată". Deci fraza completa ar fi: Îmi e dor că te-am pierdut sunt doar eu vinovată. Frază ce nu are nici o logică. Poate că poetul totuși ar fi vrut să zică că doar ea este vinovată de pierdere dar daca ar fi construit propozitia așa, nu ar mai fi avut rimă. Si mai bine să nu aibă nici o logică și să ni se pară că îî este dor că a pierdut, decăt să fie fraza normală și să exprime ca se refera la vină și nu la dor și să nu iasă rima.

După care se repetă la nesfărșit refrenul, pentru că este atât te bun și ae cel puțin construcții poetice, invenții și revoluționări ale limbii române, încât trebuie repetat abuziv până îți intră in minte și uite așa pici Bacul.

Pe curând...

joi, 21 iulie 2011

The end of an era


Tin minte ca eram in clasa a 8-a cand mi-am cumparat primele doua carti din Harry Potter de la Glissando. Nu stiam ca sunt atat de celebre, dar m-a atras ideea de scoala de vrajitori. Am citit primul capitol, am inchis cartea si am zis ca trebuie sa invat pentru Capacitatea la geografie. Am citit putin, dar ochii si gandul imi fugeau la carte. In dupamasa aceea am citit jumatate din carte. In liceu era Ioana Bondre care era si ea pasionata de Harry Potter si aveam mereu cu cine sa discut pe tema asta si cu cine sa merg la Cinema Central sa vad ecranizarile. Eram dezamagit dupa fiecare film pentru ca taiau mult sau modificau. Stiu ca la Harry Potter si Pocalul de Foc am fost extrem de dezamagit pentru ca in film se prezenta doar Turnirul si nimic din ce se intampla la scoala.
Cu timpul, cartile au evoluat si s-au ingrosat, cu cat Harry si prietenii lui cresteau si actiunea era mai complexa. Scriitoarea avea destul de multe simboluri ascunse in carte. A sasea carte, Harry Potter si Printul Semipur a aparut la noi initial in engleza si stiu ca Ioana a citit-o si ma batea la cap sa o citesc si eu, in jumatate de an, la Craciun a aparut traducerea si atunci am aflat ca Dumbledore moare. Ioana deja stia si un site, dumbledoreisnotdead.com, ce dezvaluia pasaje si cuvinte ce au fost scoase din cartea pentru Marea Britanie, fata de cartea pentru USA. Si am asteptat muuult sa apara ultima carte sa aflu ca el era chiar mort. Ultima carte am termita-o de citit in tren, eram in anul 2 si mergeam intr-un weekend la Vatra Dornei, tot drumul am citit. La sfarsit am simtit o urma de regret ca s-a terminat. Am fost exrem de dezamgit, de acel final ce il prezenta pe Harry si pe prietenii lui, dupa 19 ani, in gara, ca niste vrajitori de rand. Imi imaginam ca Harry va ajunge ministru iar Hermione profesoara. Dar nu spunea nimic despre ei, decat ca sunt niste parinti fericiti.
Au trecut 10 ani si in seara asta am vazut finalul, ecranizat, 3D. Noroc ca nu mai tineam minte mai nici din carte si nu am mai fost dezamagit. Am un gust amar ca s-a terminat, acum chiar ca de tot...
Recunosc ca nu am citit ultima carte a lui J. K. Rolling, o carte scisa chipurile de Hernione dupa notitele lui Dumbledore, pentru ca mi s-a parut stupida si un alt fel de a face bani, insa am inteles ca mai exista pe langa Povestile bardului Beadle si alte doua carti ce fac referite la H.P., scrise in 2011, una despre Vashhatz si una despre plantele magice din celebra lume a vrajitorilor.
Harry Potter a fost un fenomen, un fenomen ce spun eu ca e mai important decat cartile cu Vampiri, un fenoment ce a prins de la copii pana la oameni mari. Niste romane ce vor devenii in tip clasice, si imi pare bine ca le-am prins la momentul oportun...
Pe curand...

luni, 18 iulie 2011

Furtuna

Casa de la Luncani e intr-o vale, intre doua masive (Culmea Petricica, din Subcarpatii Moldovei si alte dealuri la Est). Insa este pe varful vaii. Ca sa va imaginati mai bine, profilul amplasamentului e ca un "W", unde laturile exterioare sunt cele doua culmi, iar in mijloc e casa; intre varful cel mic, si celalalte doua culmi trec doua parauri.
Camera mea are balconul, oarecum, spre nord. De pe balcon vad ambele culmi, si valea. Am observat pe la 11 ca se pusese o ceata usoara. Luna stralucea pe cer, dar parca era acoperita de un voal, sau era ca si cum o vedeam prin apa, difuza. Undeva in departare fulgera. Flash-uri de lumina brazdau cerul. Insa era departe. Broastele inca oracaiau, iar cainii latrau in drum. Nu parea sa se intample nimic.
Dupa o ora, padurea a inceput sa fosneasca, vuietul furtunii venea de departe si tot se apropia. Se facuse liniste si doar frunzele se mai auzeau. venea furturna.
Incet, incet s-au apropiat si fulegerele si odata cu ele, se auzeau incet tunete.... Iar odata a tunat atat de tare si a inceput sa ploua.
Ador sunetul scos de ploaie, fulegere si sunetul terifiant al fulgerelor. Vara ploua atat de frumos. Un sfert de ora toarna cu galeata, cat sa se racoreasca si sa miroase a pamant ud si nu a praf si a muschi de copaci umed, apoi se domoleste si ploua mocanit ca toamna si incepe sa se auda apa de pe sindrile cum se aduna in burlan si curge, si loveste peretii si trosneste din cand in cand.
Si miroase atat de frumos...
Incet incet greierii isi fac curaj si mai canta din cand in cand, doar ei si ploaia... ploaia ce loveste pamantul si scoate suntete atat de placute. Cel mai mult imi place cum suna cand atinge tamplaria de aluminiu, parca e un clopotel, apoi in geam si apoi pamantul...
Si s-a lasat rece, si miroase a ploaie, si luna e difuza.... undeva in fundal fulgera...
Pe curand...

sâmbătă, 16 iulie 2011

Fuck you google +

Eram atat de curios de Google + incat imi doream invitatii de la toti. Am rams repede dezamagit cand am vazut ca e mai jos decat facebook. Am crezut ca o sa fie mai mult. Ce-i drept, singurul plus e ca daca ai cont de gmail si esti mereu conectat pe el cand esti pe google vezi imediat ca s-a intamplat ceva pe plus, si totodata, il ai in taburile de sus de lanfa mail, cautre, etc. Dar cum mi-am facut contul mi-a importat toate pozele de pe picassa web, pozele de pe blog si de pe photoblog. Era sidat sa apara pe + asa ca le-am sters. Insa ele s-au sters de tot. Si acum nu mai am nici o poza pe blog, si si mai grav, pe photoblog. Asa ca Fuck You Google +!
Pe curand...

luni, 4 iulie 2011

De-a casei

Am de-acum o săptămână de când sunt acasă. și în săptămâna asta am făcut de toate, că deja m-am plistisit....

Două zile nu am avut curent. O problemă tehnică și un E-OFF de căcat au făcut să dureze atât.

Apoi am rămas responsabil de bunici și de nepotă-miu, Mircea. Patru zile am fost angajat cu normă întreagă la bucătărie. Dimineața pregăteam micul dejun, mâncam cu bunicii, spălam vasele, faceam mâncare la câine, mâncare nepotului care se trezea mai târziu, spălam după el și se facea 12. Pregătirea prânzului era o provocare odată la două zile pentru că nu puteam să fac un singur fel de mâncare ci trebuia și o "zeamă", Așa că odată la două zile am făcut o ciorbă de cartofi iar apoi o supă de pui. Pe langă primul fel trebuia să fac în fiecare zi un al doilea fel. Ora 3 mă prindea punând masa de prânz și făcând ulimile retușuri la mâncare. După masă iarăsi o pleiadă de vase iar pe la ora 4 se trezea și Mr. Sclifo (aca Mircea) că vroia să mânânce ori paste ori cașcaval pane. Fă-i și lui de mâncare, spala iarăși vase, fă mâncare la câine și uite cum deja era ora 5. De la 5 la 8 aveam liber să fac ce vreau iar la 8 încălzeam laptele pentru bunici. Frânt îmi luam somn pe la ora 11...

Dar bine că am scăpat și că acum doar ajut la treabă...

De plictiseală astăzi am fost să strâng mazăre. O oră am stat aplecat și am cules cam 2 kg jumătate de păstăi ce s-au transformat după ce au fost desfăcute, într-un kg 800 de mazăre. As vrea să rog guverunl să dea cât mai multe fonduri la țărani pentru că este îngrozitor să stai aplecat, în soare și să culegi. A fost prima dată când am făcut asta si sper să fie și ultima dată când se întâmplă. Am cules de câteva ori fasole, și nu m-am plăns, pentru că o aveam de strâns de pe harac de sus până jos, însă mazărea e toată în tufe joase, amestecate și încălcite. De la depărtare vezi păstaia iar când te apropii de ea nu mai e (ca la castraveți) și te enervezi. Dar probabil că sunt unul din puținii oameni care până la 24 de ani nu a cules mazăre iar voi, care îmi citiți articolul știti toate astea și eventual vă și amuzați că sunt orășean fițos ce nu a cules mazăre până acum. Dar mai plicitisitor decât culesul (pentru că la cules te poți urzica sau te mai ferști de gândaci sau păianjeni un lucru palpitant) este scosul mazării din păstăi...

Pls help!!!! E ultima mea vară în țară, veniți cu idei...

Cred că mă duc să scot mierea din faguri la centrifugă... :))

Pe curând...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)