marți, 31 iulie 2012

Roppongi Hills

Dupa cum v-am spus acum doua zile, duminica am fost in Roppongi pentru ca acolo este ambasada Romaniei. Roppongi este una din cele mai dinamice zone din Tokyo si este foarte cunoscuta pentru viata de noapte. Majoritatea cluburilor si discotecilor populare sunt aici.
Insa pe langa viata de noapte, Roppongi e o zona plina de muzee si expozitii. Tot aici se afla o multime de ambasade si doua "orase in oras": Roppongi Hills si Tokyo Midtown. Daca nu va e foarte cunoscut conceptul de oras in oras un bun exemplu de la noi e Palasul ce inglobeaza hoteluri, cladiri de birouri, muzee, restaurante, magazine si parcuri.
Ca sa ajung din statie la ambasada traversam Roppongi Hills am zis ca dupa ce votez o sa ma opresc acolo un pic. Stiam ca in Mori Tower (54 de etaje) este un muzeu de arta: Mori Art Museum si unul din cele 6 observatoare din Tokyo din care am apucat sa vad doar doua: Tokyo Tower si cel din cladirea Guvernului Metropolitan.


luni, 30 iulie 2012

Sa dea Domnu' sa il iau

Eu cand am zis ca nu sunt pregatit pentru examen, nu exageram prea mult. Am racit, e foarte cald si sunt obosit. Ma gandesc la acasa si nu aveam tragere de inima.
Din 13 subiecte posibile existau 4 pe care nu le prea stiam. Gici ce? Subiectul 2: alegeti doua subiecte din urmatoarele 4. Erau cele 4 pe care nu le știam. Ciuciu! Subiectul 1: alegetiun subiect din cele doua date. Ok, am ales, am scris. Subiectul 3: rezolvati problema. Ce??? A zis ca e numai teorie. Nu m-am uitat pe fiagrama ce ajuta la rezolvarea problemelor si nu stiu sa o citesc. Deci am scris barbologii.
Doamne ajuta!
Si daca ma gandeam ca o sa scap si ca o sa plec acasa sa dorm ca nu am dormit bine azinoapte si sunt racit( aveam febra dimineata) si posibil insolatie de ieri ca am dureri de cap si stare de voma.
Dar nu am scapat. A sunat proful si a zis ca au amanat un pic excursia si ca pleaca acum. Deci sa vin si eu. Si asa, impopotionat de examen, ma aflu in metrou, in drum spre port. Scriu mesajul de pe telefon si o sa-l public cand ies la suprafața si o sa am semnal.
O zi lunga...
Pe curand...

duminică, 29 iulie 2012

DA, am votat

M-am trezit dimineata, ma luat micul dejun si am plecat spre ambasada. Dupa cum puteti vedea si in print-screenul alaturat am avut ceva de mers pana acolo, iar in Roppongi m-am plimbat ceva prin statie pana sa ies la iesirea care era cea mai aproape de ambasada, dupa care am traversat Roppongi Hills (despre care o sa scriu zilele urmatoare) si in final am ajuns pe o straduta micuta plina de vile impozante (lucru foarte rar intalnit in Japonia) pe care erau Ambasada Lao, Ambasada Greciei si Ambasada Romaniei. Ambasada noastra era cea mai ponosita cladire. Daca in ograda celor din Grecia se vedeau renovarile facute, cladirea noastra arata ca la inceput: ca o cladire impozanta din statul comunist.
Am fost intampinat de un tip simpatic, portarul, ce m-a intrebat daca am venit la vot. Fastacit i-am spus "yes" in loc de Da. Imi e ciudat sa vorbesc romaneste in spatii publice, cu oameni (adica vorbesc pe skpe sau la telefon dar fata in fata e ciudat). M-a poftit sa imi las geanta intr-un dulapior si m-a poftit sa astept in hol, pana ma trece el in caietel. In Hol era un nene in tricou si panataloni scurti (amasadorul sau un consul sau poate un functionar ce statea pe o canapea si povestea altor doua persoane cum a lucrat in Bulgaria inainte de Tokyo si ca ii placea mai mult acolo pentru ca se putea intoarce acasa in weekenduri). Holul impresionant era garnisit cu imagini din Romania: peisaje si manastiri.

vineri, 27 iulie 2012

Cultura de morcovi

Am tot zis: "de maine, azi mai stau" si am ajuns in situatia in care e vineri si luni am examen si nu stiu mai nimic pe fondul unei racele cu care m-am procopsit din cauza aerului conditionat. Si nu ar fi o problema daca examenul asta nu ar insemna functii derivative de invatat pe de rost si de derivat. Te pierzi, nu mai stii care e una si care e alta... Incerc sa le invat pe de rost ca pe o poezie dar nu reusesc. Ma incurc in ele si din 13 subiecte abia de stiu 6 bine si vreo inca 3 le bajbai.
Asa ca nu ne auzim maine ci poate duminica seara, cand ma intorc de la vot, unde ma duc sa imi exercit dreptul constitutional.
Si apropo de vot: votul de duninica e pentru sau impotriva suspendarii presedintelui. Nu e pentru USL sau pentru Rusia sau alte tampenii. Tin sa spun asta si aici ca am avazut ca sunt multi care au pus botul ca flacara viotet a democratiei. Duminica votezi daca il mai vrei pe Base sau nu. Si teporetic ar trebui sa ii dai o lectie sa vada ca nu e seful suprem. Daca nu iti place USL nu votezi USL in toamna cand sunt alegeri si ii votezi pe PP-DD sau pe PD-L sau Romania Mare sau pe turnatorul ala de la SRI cu partidul lui nou, ca nu ii retin numele (ala de a fost prim-ministru o luna).
Si campania asta a fost murdara: aberatii mari, dosare si acte scoase de la naftalina si amenintari. Insa si-a luat-o-n freza cu casa din Dante. Si cu CCR a zis ca Parlamentul decide ce se intampla daca refernedumul nu e validat, mie nu mi-e greu sa mai votez odata.
Revenind la subiectul principal: tineti-mi pumnii ca-s morcovit tare si fiti pe faza la articolul de la vot. Prima data la ambasada, votez in alta tara cred ca o sa fie ceva de povesitit.
Pe curand...

joi, 26 iulie 2012

Opinii (2): România

Un rătăcit



O, Românie, TU țara mea mamă și seva inspirațiilor mele. M-ai adăpostit și m-ai crescut, m-ai făcut cine sunt, mi-ai oferit ocazia de a te iubi, de-a te adora și-a mă măcina când am observat cum te calcă unii în picioare, cum te tratează ca pe o târfă ordinară și de scot în gura lumii ca și cum ai fi tu de vină. 
Am fost și naționalistă la o vreme, timpuri în care voiam multă putere să te pot salva din ghearele nemernicilor și pentru a arăta lumii întregi că tu nu ești așa, nu ești murdară, mediocră, că doar ai fost cândva țara oamenilor viteji, țara oamenilor care și-au vărsat sângele pentru a te apăra și a celor care te-au descris atât de frumos.
Dar s-a pierdut visul, eu mi-am pierdut curajul. Adaptarea socială omoară talente, cred eu, ucide vise și năruiește planuri. M-am adaptat (încă nu de tot) pentru a supraviețui în mediocritate și mizerie umană. A trebuit să-mi schimb viziunile pentru a putea accepta lumea în care trăiesc. Am plâns când am văzut cum corectitudinea e târâtă prin noroaie, am strigat în mine când am văzut că florile de mucegai sunt doar mucegai, am vărsat lacrimi de durere când am văzut că principiile sunt doar în cărți. Și-atunci am analizat totul...
România nu se va ridica în curând.  Ca să se ridice trebuie să scăpăm de mizerie, iar asta nu e un lucru ușor căci aceasta ne conduce. Ne conduce țara, companiile, instituțiile de stat, universitățile, inspectoratele, spitalele. Ne înveninează, ne mutilează mințile și sufletele, ne înnegrește privirea și ne fură „lumina”. 
Mă întrebam până de curând de ce-ar vrea cineva să plece din țară?  De ce spuma nu rămâne să lupte pentru a înlătura ce-i rău? De ce nu se formează un întreg al intelectualității pentru a lupta împreună? Știți de ce? Fiindcă așa suntem formați... Să luptăm pentru noi, să ne fie bine, să reușim individual fără să ne pese de cei din jur, de cei de rangul nostru. Ba chiar acceptăm mediocritate pe posturi care cer pregătire multă și nu în ultimul rând, inteligență. Oferim posturi pe pile, acceptăm pe oricine la facultăți, mastere, doctorate. Ba chiar, pe parcursul acestuia, mai și ajutăm leprele acelea care nu știu decât să ceară. Și când ne vedem la final că ei au posturi mai bune decât noi, ce ne mai rămâne altceva decât să plecăm?
Suntem niște fraieri!!! Suntem o nație împărțită pe categorii iar cea mai fraieră e intelectualitatea, e cea care ar trebui să fie spuma. Fiindcă mai nimeni nu apreciază valoarea, nimeni nu dă un scuipat de adevăratele aporturi în societate, cei care au potențial își bagă coada-ntre picioare și pleacă. Pleacă rușinați că, deși au capacitatea, nu au putut realiza mare lucru.
Acum câteva săptămâni le uram succes celor care vor să plece în alte țări... Acum mă gândesc și eu, oare fac alegerea corectă că vreau să rămân?


Pe curand...

miercuri, 25 iulie 2012

Seriale cu avocati

Dupa seriale cu doctori (Grey's Anatomy, House, Scrubs, Of the map) si serialele cu politisti (CSI, CSI: NY, CSI: Miami, Criminal Minds, The Mentalist, Dexter (?), The Killing, Body of Proof) am inceput sa urmaresc un nou gen se seriale: serialele cu avocati.
Cred ca prima data cand am intrat in contact cu serialele de gen a fost odata cu Ally McBeal, la care se uita mama si cu JAG pe care il prefera bunicu'. Nu mai tin minte mai nimic din serialele astea doar ca Ally McBeal avea muzicafoarte buna si ca JAG era foarte serios.
Insa in ultimul an am descoperit seriale noi.
Matusa mea mi-a zis de The Good Wife, pe care l-am devorat in septembrie. Pe mine ma atrage partea din tribunal: chichitele avocatoresti, juriul, nebuniile judecatorilor si nu povestile siropoase din birou sau viata personala. Serialul e destul de premiat si Julianna Margulies a tot fost premiata pentru rolul asta insa mie nu prea imi place de ea.

marți, 24 iulie 2012

Literatura contemporana romaneasca

Cand citeam Mortii ma-tii mi-a venit in minte o intrerbare ce posibil ca nu va avea raspuns insa ma macina.
In scurtul preview pentru kindle al cartii de Un Cristian pe care il aveam gratuit, personajul principal avea un vis adolescentin de a deschide o cafenea literara. Atunci m-a lovit si pe mine. Unde si cine sunt scriitorii nostri contemporani. In perioada interbelica existau cenacluri in care se discuta despre literatura si tineri sau consacratii scriitori erau invitati sa iti prezinte operele sau opiniile. Aceste actiuni au continuat si in perioada comunista, cu toate ca multi autori erau cenzurati si succes aveau scriitorii de partid. Mama imi spunea ca aveau ore la scoala cand profesorul de romana invita un scriitor local sa isi prezinte opera sau libraria din oras organiza intalniri literare cu scriitori celebri. Asa avem Cel mai iubit dintre pamanteni cu autograf, e exemplu.
Dar astazi? Din cand in cand cate un autor pleaca in turneu de promovare a cartii insa nu sunt autori celebrii pentru scriere ci persoane publice. Tanti psiholoaga de serviciu la tv sau Gainusa, Botezatu sau Regina dietelor. La americani inca se poarta turneele de promovare a cartii, a sesiunilor de autografe. La noi nu: din cand in cand cate o lansare de carte intr-o librarie prafuita sau la Bucuresti la Gaudeamus.
Eu nici nu stiu ce scriitori mai avem si daca sunt buni sau nu: Cartarescu si inca vreo doi trei ce s-au impus fiind in manuale de romana, in rest nimic.
Am fost placut surprins sa vad o noua editura: Casa de pariuri literare, ce publica numai literatura romaneasca contemporana. Cred ca le e greu sa supravietuiasca. Insa romanul inca e pasionat de cultura: salile de teatru sunt pline si  uneori se joaca si cu casa inchisa. Eu cred ca daca si-ar promova cartile nu numai printr-un afis pe o fereastra de librarie si aparitii la TVR Cultural (unde nu prea se uita lumea) ci s-ar impune sa apara la stiri pe canalele comerciale si ar face turnee de promovare sau targuri de carte in orasele mari ale tarii si nu numai in Bucuresti, romanul ar stii de ei. Tineretul citeste, liceanu e pasionat si devoreaza carti si are nevoie de scriitori contemporani ce simt si gandesc ca ei sa ii ajute sa se formeze ca individ.
Dar din pacate literatura e din ce in ce mai mult o arta de nisa. Scriitorii contemorani mor sperand ca o sa ajunga celebrii post-mortm ca multi altii. Aici e domeniul unde ar trebui sa copiem de la americani si sa invatam cum au transformat scrisul intr-o industrie de succes. Avem nevoie de hrana penstru suflet si de scriitori care sa gandeasca ca noi.
Pe curand...

luni, 23 iulie 2012

Cablu sau Comercial?

Am mai discutat de cateva ori despre serialele de pe posturile pe cablu, pe care in ultimul timp le tot urmaresc. Povestea este destul de interesanta. Totul a inceput in 1997 cu HBO care a inceput sa produca seriale proprii si sa le difuzeze. In 1999 a inceput sa difuzeze Clanul Soprano ce a avut peste 100 de nominalizari la Emmy. Dupa succesul HBO si celalalte posturi pe cablu au inceput sa realizeze seriale. Sowtime, AMC, TNT, FX, TvLand etc incep sa dezvolte cat mai multe seriale.
Serialele sunt foarte bune, ceea ce se poate vedea in nominalizarile de la Emmy din ultimii ani si in special de anul acesta cand serialele de pe cablu domina pe cele de pe posturile comerciale.
In timp ce pe posturile comerciale mai toate serialele noi sunt oprite dupa cateva episoade, maxim un sezon, serialele de pe cablu sunt succese rasunatoare. Posibil pentru ca investesc mai multi bani si angajeaza actori mai buni.
Singurul dezavantaj pentru privitori e ca sezoanele sunt scurte: intre 9 si 12 episoade pe sezon si ai de asteptat mult pana la aparitia unui nou sezon.
Eu am inceput cu Dexter si Californication de pe showtime insa anul asta am inceput sa urmaresc tot mai multe, ajungand in vara asta sa urmaresc cateva seriale de vara foarte bune. HBO a inceput sa aiba seriale bune. A renuntat la serialele de tip poveste de familie (gen Big Love sau Clanul Soprano) si se axeaza pe comedii si drame inteligente (Veep, The Newsroom, etc).
Am urmarit ce propun posturile comemerciale pentru sezonul 2012-2013 si nu sunt prea multe seriale ce mi s-au parut interesante. Am retinut doua titluri: 666 Park Avenue si How to live with your Parents for the rest of your life. In rest prosteli ce nu stiu daca vor avea viata lunga.
 Pe curand...

duminică, 22 iulie 2012

Ma transform

De aproape 10 luni de cand sunt aici am avut numai doua crize de alergie. Odata cand eram in prima banca si proful a scapat buretele pe jos in fata mea si clasa s-a umplut de praf iar a doua oara cand am intrat intr-o incapere unde mirosea puternic a mucegai. Fara crize de alergie pe plaja, fara febra fanului in primavara sau faca accese de stranut de la AC.
Sa nu mai zic ca nu am facut nicio intoxicatie alimentara si urticarii cu toate ca am baut sucuri, am mancat oua si mai ales pentru ca am mancat picant. Singura problema pe care am avut-o a fost ficatul obosit din cauza abuzului de porc (eu nu mancam porc mai deloc iar in Japonia porcul e foarte popular).
Nu ma plang deloc chiar ma bucur insa nu inteleg ce se intampla cu organismul meu.
Saptamana trecuta am vazut un tip la facultate ce era plin de piscaturi de tantari. Apoi am vazut ca si Morgan e plin de piscaturi insa eu nu cred ca am fost piscat vreodata de un tantar de cand sunt aici. Asta in timp ce acasa eram freferatul tantarilor si nu scapam niciodata depiscaturile lor. Ce-i drept am plasa de tantari la geam insa si Morgan are doar ca stam pe parti diferite ale caminului.
Insa pe langa aceste plusuri pe care le are organismul meu e si un mare minus: ma ingras fara motiv. Mananc mult mai sanatos decat acasa si fac de n ori mai multa miscare insa ma ingras. Am renuntat la sucuri (beau odata pe saptamana o sticla de jumatate), la dulciuri si am micsorat portia de orez de 4 ori insa nu reusesc sa slabesc. Recunosc ca sunt delasator si lenes si ca nu ies la alergat (insa acum oricum e prea cald pentru asta) sau ca nu fac exercitii in fiecare zi insa sub aceste conditii, in Romania, as fi slabit. Insa am mai observat persoane ce s-au ingrasat de cand sunt aici si poate e o reactie a organismului asa cum am scapat de alergii si intoxicatii sau asa cum tantarii nu mai mai pisca, ma ingras...
Hai cu vointa!
Pe curand...

sâmbătă, 21 iulie 2012

Parerea mea despre ijimie

Ijime (いじめ), inseamna batjocora in japoneza si e, dupa cum numeste George Moise in articolul sau, sport national aici. Pasionat de psihologie si licentiat in psiho-pedagogie m-am tot gandit la povestea asta si m-am decis sa scriu cateva pareri personale dupa ce am discutat cu mama (director de scoala si fost inspector scolar) si cu Yuichiro - seful de camin ce e japonez.
Povestea de la care a inceput totul a fost scrisa de cei de la Japonia noastra aici si aici. Insa am sa ii fac si eu un scrur rezumat.
In luna octombrie un baiat de 13 ani se sinucide aruncandu-se de pe cladirea de cladirea in care locuia. Cu cateva zile inainte niste fete il vazusera cum era batut in toaelta scolii de niste baieti. In urma anchetei conducerea scolii decide ca nu a fost vorba de ijime ci de o rafuiala si sunt pusi sa isi ceara scuze intre ei. Ancheta continua timp de trei saptamani dupa sinuciderea baiatului si cu toate ca aveau informatii ca a fost batut scoala decide ca sinuciderea nu are nicio legatura cu batjocora la care fusese supus. Parintii copilului se lupta cu autoritatile locale pana in iulie cand incepe o noua ancheta. In noua ancheta ia parte si un reprezentant al Ministerului Educatiei.
In Japonia sunt declarate in fiecare an in jur de 75 000 de cazuri de ijime. Numarul ingrozitor de mare este doar varful icebergului pentru ca multi copii nu declara ca sunt victime ale batjocrii la scoala. Ministerul este insa multumit ca numarul este in scadere.
Pentru voi socul in povestea asta ar fi, posibil sinuciderea. Eu insa in ultimul an am realizat ca la ei e altfel. Noi suntem educati in spirit crestin iar sinuciredea este un mare pacat. In Japonia e un act de mandrie si de salvare.
Mama era revoltata ca profesorii nu au facut nimic: nu au fost chemati parintii la scolala si nu au o comisie de disciplina care sa ia masuri rapide: exmatriculare, scaderea notei la purtare (ceea ce nu cred ca exista in Japonia insa ar fi un lucru bun - ai nota mica la purtare nu esti acceptat la unele facultati), parinti chemati la scoala etc. De ce victimile nu sunt consiliate de psihologul scolii?
Totul porneste de de la simpul fapt ca victimile nu anunta despre abuzuri. L-am intrebat pe Yuichiro de ce si mi-a zis ca de rusine. Eu ziceam ca e e mandrie dar de fapt sunt amandoua. Le e rusine sa spuna ca au ajuns bataia de joc a altor copii si sunt mandri de asta.
Batjocora in scoli e peste tot. Fie am fost victime sau am batjocorit pe altii sau poate ca am fost martori, cu totii am vazut sau am auzit despre asta. Insa odata cu cresterea in varsta si cu dobandirea maturitatii batjocora dispare. La noi mai repede, la altii mai tarziu (vezi tot felul de probe tampite pe care bobocii le fac ca sa ajunga membrii intr-o fratie). Insa in Japonia batjocora nu e numai in scoli. Oamenii noi veniti in comanii, oameni cu doctorat sunt pusi sa aduca cafeaua sau sa dea cu mopul ca sa isi arate devotamentul fata de companie.
E trist si e de neinteles pentru mine insa asta face ca tara si poporul asta sa sa fie atat de exotic.
Pe curand...

vineri, 20 iulie 2012

Oameni ce stiu sa rada

Imi place sa fiu inconjurat de oameni ce stiu sa rada, de oameni cu umor si plini de viata.
De cateva saptamani rad in fiecare zi cu o prietena buna, prin mesaje pe watsapp. Ma intreb uneori de unde le scoate insa sunt momente cand le dau si eu bine. Umorul porneste din observatii, si e ca un mecanism de aparare la mizeriile din jurul nostru. Fie ca e vorba de coruptie, de politica sau lucruri din jurul nostru ca prostia sau indolenta. Imi plac oamenii ce vad lucrurile astea si fac haz de necaz.
Imi amintesc de petrecerea surpriza ordanizata in cinstea plecarii mele de la Iasi de catre prietenii mei. Am stat pana seara tarziu si am ras. Imi amintesc ca ma durea burta si gatul de cat rasesem si cu ajutorul acelei zile plecarea mea a fost mai usoara. Parca se mai atenuase ceva din frica aceea de necunoscut ce ma acaparase.

joi, 19 iulie 2012

Si am scapat de primul examen

De fiecare data mi se intampla asa: sa ma pierd sa imi fie frica de un lucru usor. Uite a fost bine. Examenul a avut un mod interesant de desfasurare. Am avut 5 intrebari cu raspuns scurt si un subiect de discutat mai pe larg. Toata lumea era in sala si se prezenta in urdinea trasa la sorti. Chiar inainte de examen ii spuneam lui Hakan ca as vrea sa fiu al doilea, si biletul numarul doi am tras. In timp ce un student prezenta, ceilalti aveam niste voi pe care notam. Pentru primele 5 intrebari aveam 2 puncte daca raspunsul e corect, 1 daca e pe jumatate si 0 daca e gresit iar pentru subiectul de discutie aveam note de la 4 la 0 (4- perfect, 3- a omis ceva, 2- pe jumatate, 1- mai nimic si 0). La 4 din cele 5 intrebari am raspuns corect insa m-am incurcat la una. Tipurile de delta dupa sedimente. Era o diagrama complicata pe care nu o intelesesem iar la cursul acela nu fusesem ca sa am mai multe informatii.
Prezentarea a fost relativ relaxata. Statea in picioare si te uitai la slide-ul cu intrebari si dupa ce raspundeai Miguel (profu') schimba slide-ul. Insa inainte de prezentare iti scriai numele pe tabla ca sa stie toata lume cum te cheama si sa noteze pe foita data.
In general lumea s-a prezentat bine, mai putin un tip care a fost in plop. A motivat ca nu intelege engleza, i-a pus proful intrebarea in japoneza si l-a rugat sa ii raspunda in japoneza dar tot nu a raspuns, apoi la subiectul de discutie i-a picat ceva foarte interesant: problemele insulelor mici. Avea aici de discutat despre suprapopulare si despre reciclarea gunoaielor si a canalizarii. Era un subiect de bun simt la care stiai raspunsul fara sa citesti pentru examen. Mie mi-a picat succesiunea dunelor ceea ce nu e foarte usor pentru ca trebuia sa explic fiecare tip de duna in parte de la distanta fata de mal, la altitudine si plantele ce se gasesc si definesc tipul de duna.
Dupa examen am aflat ca nu am predat raportul la tema pe care am avut-o. Ce tema? Nu aveam nicio idee. Am aflat ca atunci cand ne-a dat sa cititm un articol stiintific trebuia sa scriem un raport de o pagina despre articolul respectiv. Mai am timp pana duminica. Sunt vinovat pentru ca nu am citit mailul pana la capat si am tras concluzia ca doar trebuie citit si ca vor exista intrebari din el la examen.
Deci pana pe 2 august cand se termina sesiunea si plec si eu acasa mai am doua rapoarte, o tema si un examen. Nu e mult insa e ingrozitor (sunt plicitisit, obosit si e foarte cald).
Pe curand...

miercuri, 18 iulie 2012

Oral Exam

Azi am examen si sunt un pic cam morcovit. Am incercat sa imi dau seama de cand nu am mai avut un examen oral si am ajuns la concluzia ca de la Durabilitate.  Imi amintesc ca ieri ziua aceea. Era sambata si recuperam niste zile pierdute din cauza grevei. Afara era un ger de crapau pietrele iar eu aveam masina in service. Am ajuns de la camin pana la mall in 10 minute (de doua ori mai mult decat normal) iar vantul imi taia fata. Eram cu Habu, amandoi cu inimia cat un purice ne indreptam spre examenul anului. Am hotarat sa luam un taxi ca nu mai puteam face fata frigului. Cafeaua ce o cumparase Habude la PIM s-a racit instantaneu. Eu aveam un pahar de tip termos cu decantor in care aveam ceai negru cu cirese amare. Abia am baut ceaiul ala si imi ramasese in gat cand l-am vazut pe prof.
Mi-a placut foarte mult ceea ce am studiat la Durabilitate. Cred ca  in top 3 materii pe care le-am studiat insa proful e in top 3 cei mai nasoli profi pe care i-am avut. Si asta pentru ca e dur si arogant. Insa in sambata aia friguroasa a fost bine dispus. Altfel nu inteleg cum de nu s-a enervat cand am raspuns neintrebat la o intrebare iar cand mi-a venit randul a spus ca ma intreaba numai un lucru pentru ca am tot raspuns din banca. Am luat 10, nota la care nu visam pentru ca moaca mea nu era agreata de prof. Odata intarziasem 3 minute la curs si mi-a spus ca sunt absent iar unui timp care a venit dupa o ora, i-a spus ca e prezent. Ala ii cumpara cafea in pauza si in aproba pupincurist din cap cand vorbea.
Examenul de azi e usor. E barbologie multa. Insa cam 80% din ceea ce a predat a fost nou pentru mine si mi-am pierdut rabdarea de a invata. Mi-e frica sa nu imi pice un subiec de care nu sunt sigur ca masurarea si clasificarea valurilor sau transportul sedimentelor. In schimb examenul asta e minciuna in comparatie cu cel de pe 30...
Maine o sa va spun cum a fost...
Pe curand...

marți, 17 iulie 2012

Cei mai rau in servicii: birocratia sau incompetenta?

Tot romanul se plange de birocratie. Si eu am ajuns sa experimentez desepre ceea ce am sa scriu acum tot din cauza birocratiei romanesti. Insa macar la noi aia de la ghiseu le stiu pe toate. Trebuie sa mergi in n parti si sa completezi n formulare insa esti gidat de fiecare data. In Japonia nu e asa. Am patit-o de n ori la secretariatul scolii si la primarie cu asigurarea medicala. Insa ieri mi-a pus capac.
Sa va povestesc despre ce e vorba:
Am nevoie de niste acte care sa dovedeasca ca sunt student in Japonia. Am crezut ca o adeverinta e de ajuns insa dupa ce am trimis-o pe mama sa se informeze am primit vestea ca imi trebuie o copie a contractului semnat cu Universitatea. Acest lucru se intampla in Romania, unde la fiecare inceput de an se semneaza un contract de studii intre student si universitate insa nu imi aduc aminte sa fi semnat asa ceva aici. I-am explicat mamei insa ea a tinut sus si raspicat ca imi trebuie asa ceva. Asa ca azi, dupa curs m-am dus la secretariat sa intreb. Desigur ca tutele alea nu stiau nimic. Au vorbit intre ele minute bune si au ajuns la concluzia, dupa ce si-au dat ochii peste cap de n ori ca trebuie sa ma duc in campusul mare la secretariatul pentru studenti internationali, insa dupa ora 1 jumatate ca sunt in pauza de masa. Zis si facut, la 1 jumate eram acolo.

luni, 16 iulie 2012

Copil mare

De cand sunt in Japonia si statul japonez imi rasplateste munca cu bursa mi-am permis sa imi indeplinesc niste dorinte pe care nu cred ca mi le-as fi indeplinti in tara. In primul rand mi-am cumparat un iPhone nou in loc sa imi cumpar un telefon japonez normal si apoi mi-am cumparat camera foto.
iPhone-ul este nebunia mea de cand am vazut prima data reclama la primul iPhone si am ramas mut in fata tehnologiei. Am strans din buci si in anul 2 mi-am cumparat unul pe care inca il am. Acum 8 luni mi-am cumparat unul nou si ma bucur in fiecare zi de beneficiile lui.
Am fost intotdeauna pasionat de fotografie insa nu mi-am cultivat aceasta pasiune. Nu stiu daca am talentul necesar insa stiu ca nu am rabdarea sa prind un cadru bun sau sa modific poze. Insa meritam un aparat mai bun decat sapuniera (cum le spune Q) pe care o aveam si asta pentru ca ma aflu intr-o tara in care nu cred ca o sa mai ajung vreodata.
Acum vreo cativa ani mi s-a pus pata pe un e-book reader si anume pe Kindle. Imi doream mult sa am asa ceva insa am tot spus ca e o fitza. Nu imi permiteam sa mi-l iau insa nu am uitat niciodata de jucarica pe care o vroiam.
Si uite ca de  o saptamana ma bucur de un Kindle Tuch. Nu am apucat sa scriu mai repede depre noua mea jucarie pentru ca am avut altele pe cap si articole planificate de acum doua saptamani cand am fost in dispozite de blog. Insa de cand il am am si citit prima carte Children of the Frost de Hack London. Cartea am descarcat-o gratuit de pe Project Gutemberg, un site cu multe carti gratuite (in limba engleza). Intre timp, Cristina de la Bibliophile mi-a dat niste carti pe care le acea ea. Acum o sa am ce face in aeroport in Moscova 16 ore.
Oricum de o saptamana citesc mai mereu: in camera, in tren, la laborator si ma bucur de experienta aparatului. Sincer recomand un e-book reader pe baza de e-link. E-link-ul nu strica ochii si in momentul in care e soare, lumina nu reflecta in ecran ca sa nu vezi. Exista o selectie mare de e-book reader-uri si editurile romanesti au inceput sa publice carti in format e-book. O librarie de unde puteti cumpara carti in format electronic dar si device-uri este Elefant.
Kindle are o greutate optima si dimensiuni ok ceea ce il face foarte usor de manevrat. Insa e destul de scump si posibil ca se gasesc altele mai ieftine. Eu l-am cumparat din America pentru ca acolo au o verianta mai ieftina ce are o bara de publicitate in momntul in care esti in pagina principala a aparatului. Eu mi-am cumparat si o husa ce are lampa incorporata pentru a citii noaptea fara a aprinde lumina. Husa am luat-o pe ocru pentru ca aceasta culoare avea reducere de pret insa existau si alte culori sau alte tipuri de huse.
Pe curand...

duminică, 15 iulie 2012

De la Google Docs la Goodle Drive via Dropbox

Acum cativa ani mi-am cumparat primul meu iPhone. Aplicatiile pentru iPhone erau destul de limitate si paleta de acoperire era destul de mica. Ca orice student, am fost si eu tentat de copiute. NU m-am dus niciodata la un examen fara sa invat insa pentru ca sunt paranoic si nu am incredere in puterile proprii am avut la mine o sursa de inspiratie pe care de cele mai multe ori nici nu am folosit-o.
Pe vremea aceea, ca sa pui documente word sau pdf pe iPhone exista o singura aplicatie ce prin wi-fi, impreuna cu laptopul transferai documente de la un dispozitiv la altul. Progamul pt calculator nu era gratis ci aveam o varianta trial de 30 de zile .Era destul de complicat sa imi pun documentele in telefon si mai mult ma complica.
Apoi am descoperit GogoDocs, o apicatie care iti accesa documentele din Google Docs. Incarcam documentele pe Google Docs si apoi le decarcam in telefon, prin aplicatia respectiva. Si asa era destul de complicat, insa mult mai usor.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Reclama

Va povesteam pe la sfarsitul lunii octombrie ca japonezii au un mod foarte interesant de a face reclame. Companiile ofera pachete de servetele pe care sunt puse reclame la un produs. In fiecare zi gasesti la un cont de strada, sau la Universitate persoane ce impart servetele cu reclame.

Insa servetele nu sunt singurul lucru pe care l-am primit gratis aici. Anumite companii isi pun pliantele in dosare de plastic ce sunt foarte bune. Pana acum am surprins lucrul asta de vreo patru ori insa pana sa ma prind despre ce e vorba mi-a luat ceva asa ca acum am doar doua dosarele.
Iar acum ca au venit caldurile cele mari a aparut o noua moda. Evantaiele cu reclame. Marti am pus si eu mana pe unul si acum am cu ce sa imi fac vant in laborator. Pe el este reclama la un festival insa putin imi pasa ce scrie acolo. E moca si e folositor.
Pe curand...

vineri, 13 iulie 2012

Vineri 13 da cu veste buna

Se termina scoala mai repede decat ma asteptam. Dupa cum probabil stiti din articole anterioare sau din staturusi pe facebook aveam o mare problema cu ziua de vineri pentru ca era incarcata. Pentru mine vinerea e semi-weekend si cand ai ore pana la 2 jumate si apoi de la 3 sedinta care se lungeste pana la 4 jumate iti vine sa o iei pe aratura.
Insa vinerea trecuta am avut ulimul curs cu proful meu indrumator si am scapat de calvarul cursului in japoneza pe care am fost obligat sa il urmez. Am scapat foarte usor: fara tema sau raport final. Astazi am scapat si de cursul de geotehnica ce era foarte plicitisor. Mai am o tema si un raport de predat pana pe 2 august dar s-a terminat cu plitiseala.
Acum incep sa ma pregatesc pentru examenul orar de pe 18, dupa care o sa fac tema si raportul pentru 27 ca vreau sa il predau mai repede si apoi ma apuc de invatat pentru examenul de pe 30, de care mi-e frica tare. Tot ce sper e ca pe 16, cand ne da lista de subiecte posibile sa descopar ca e usor si ca ma panichez degeaba. Dar trece si asta si apoi plec acasa!!!
Pe curand...

joi, 12 iulie 2012

Opinii (1)

Incep o noua rubrica pa blog. Din cand in cand o sa rog un prieten sa scrie un eseu despre Romania, romani, despre ceea ce il inconjoara. Autorul articolului poate sa aiba un nume sau poate sa fie anonim sau sa scrie sub un pseudonim. Pentru ca acest lucru este decis de el va rog sa nu insistati sa stiti cine e daca alege sa nu isi dezvaluie identitatea.
Eseul propus pentru astazi: Tara Noastra, Râgâica. Dialog Imaginar cu un Basist


Va intreb: Traiti bine? Si nu ma refer la puterea de cumparare a unei pungi de pufuleti de la Lidl sau a pate-ului Ardeal cu fainosag. Ma refer la standardul de viata. Poti merge la un spital cu siguranta ca vei fi tratat si ingrijit, iti permiti macar o data pe an un concediu decent, si nu la Baile Cuca Macaii, are copilul tau parte de o educatie „ne-redusa“ atat monetar cat si calitativ cu 25%,  poti circula pe un drum national (eventual o pseudo-autostrada aflata in constructii de 20 de ani) fara a nimeri o groapa cel putin 1 km,  poti merge intr-o institutie publica sa te achiti de indatoririle tale de cetatean fara ca un functionar plictisit si imbacsit sa te scuipe intre ochi? 
Raspuns: Afara ploua.
Degradarea si deplorabilul in care a ajuns societatea romaneasca sunt rezultatul ultimilor opt ani de mistocareala damboviteana, furt institutionalizat din banii publici, minciuni si diversiuni devenite adevaruri absolute, idoli de “carton” care s-au facut remarcati doar prin ragaiala care a prins la Popor si mentalitatii melteanului roman “Lasa, ba, ca e de-al nostru si le zice bine. Baga un mic cu mustar ca intra bine”. Recunosc, din pacate, fac si eu parte din aceasta aglomeratie bipeda, caci societate nu se mai poate numi, ce a provocat si acumulat de-a lungul timpului in mine o ura viscerala fata de hidosul colectiv.
Chiar nu va este de ajuns? V-ati batut joc de batrani, medici, profesori, tineri, mame, persoane cu disabilitati. Si pentru ca nu a fost de ajuns, ati zis sa luati la mistocareala si istoria, insultand un simbol, daca nu, chiar singura emblema a unui popor ce a fost candva, Majestatea Sa Regele Mihai. “Las’ ca Prigoana le zice mai bine din plici!”. 
Raspuns: Afara ploua.
Ce bine ar fi fost daca a fi roman ar fi o slujba, din care poti sa demisionezi. Pentru ca da, vreau sa demisionez din “functia” mea de roman, nu vreau sa fac parte din aceeasi societate in care va sunt lumina calauzatoare Basesti, Macovei, Turcesti, Videni, Boci, Ungureni, Cotoi, Liiceni, Cartaresti si lista pare nesfarsita.
Deja nu va mai urasc. Nici macar nu va mai dispretuiesc. Doar nu va inteleg. Nu inteleg ce mana aceasta pasiune perversa pentru Zeul vostru. De opt ani caut raspuns la aceasta intrebare. Daca bozonul Higgs – „Particula lui Dumnezeu“ - a fost descoperit, ma tem ca nu voi afla niciodata raspunsul la intrebarea mea pentru ca nu aveti nici un Dumnezeu.
Concluzie: Sper sa ajungeti sa traiti cu adevarat bine!
Autor: Un pui de comunist


Pe curand...

miercuri, 11 iulie 2012

Birocratie mai putina

Cred ca toata lumea uraste birocratia si toata lumea uraste programul scurt de la unele birouri, cum ar fi decanatul sau rectoratul intr-un centru universitar. La mine la facultate, la Iasi, decanatul avea program cu publicul de la 12 la 14 si in alea doua ore era nebunia de pe lume: multi studenti, secretare isterice si depasite de situatie intr-un spatiu mic cu o ventilatie deficienta.
Eu am fost norocos sa ma parte de doua doamne secretare minunate. Doamna Rodica si domna Carmen mi-au facut studentia usoara insa am platit pentru asta in anul de master cu domnisoara secreatara ce se ocupa de masteranzi.
Insa in Japonia treaba nu sta asa. Secretariaul e intr-un birou mare si se ocupa de toate cele 3 facultati din campusul tehnic. Programul e de la 9 la 17 si de aceea rar se intampla sa fie o coada mare.
Zilele trecute am fost la secretariat pentru ca am nevoie de o adeverinta de student pentru pensia de urmas. Am intrebat daca se da asa ceva si mi-au zis ca exista o masina pentru asa ceva (se poate vedea in imaginea alaturata). M-au intrebat daca am mai folosit masina si pentru ca era prima data am primit ajutor de la una din persoanele de acolo. Am ales limba engleza, am ales sa mi se dea o adeverinta (erau trei tipuri: una ce adera ca sunt student, una care nu stiu ce era si foaie matricola). Am introdus cardul de student ca sa vada cine sunt, apoi am introdus parola persoanala de pe portalul universitatii si am platit 200 de yeni (2 euro) pe exemplar. Eu am avut nevoie de doua. In cateva secunde adeverinta mi-a fost printata cu semnatura decanului si stampila facultatii (ca in poza).
Scurt si la obiect: fara sa stau la coada, fara sa completez adeverinta sau extra foi in care sa imi motivez nevoia. In campus exista doua apareate de gen ce functioneaza non-stop deci nu e prea mare coada la ele.
Fara birocratie, fara nervi sau alte cele. Insa se poate mai rau ca la noi. Hakan mi-a spus ca in Turcia facultatea are contract cu o banca si trebuie sa te duci la banca sa platesti pentru adeverinta si sa te duci apoi la secretariat cu chitanta si sa depui cerere pentru adeverinta ce ti se da intr-o saptamana.

Pe curnad...

marți, 10 iulie 2012

Hipstareala. Premiu si castigator

Premiul concursului meu e o periuta de dinti in forma de penis!!!!
Nu ma asteptam sa castige cineva insa Raluca a castigat! Acum trebuie sa merg sa caut cadoul. Periuta am vazut-o candva la un magazin insa nu stiu daca mai exista.
Instagramul era usor de detectat din cauza marginilor pozei, cei ce folosesc Tadaa descopereau usor ca a fost folosita aplicatia la fel si Camera+ care are acel filtru de contrast ce face poza sa arate bine. Am crezut ca va inchid cu facebook camera.
Nu degeaba Raluca imi e prietena si ne intelegem asa de bine. Ne asemanam.

Hipstareala. Raspuns

Iata si raspunsul concursului de ieri:
Am facut poza, apoi am folosit:
1. Camera+ si optiunea Contrast
2. Tadaa si filtrul: Campfire
3. Intagram cu filtrul: X-pro II
4. facebook camera si filtrul contrast

luni, 9 iulie 2012

Hipstareala. Concurs

Acum o saptamana ma plangeam pe facebook ca dormisem prost din cauza unui mic santier de vis-a-vis de camin. Se construieste o casa si se lucra la montarea ei de la ora 6 dimineata.
Atunci am postat si o poza cu santierul.
Intrebarea mea pentru voi e: Ce aplicatii pentru iPhone am folosit ca sa fac poza sa arate in halul ala de hipstaroasa. Sunt 4 aplicatii iar cine ghiceste pana maine la aceasi ora (13:00 ora Japoniei 7:00 ora Romaniei) primeste un cadou de la mine.
Poza:
Bafta!
Pe curand...

duminică, 8 iulie 2012

Tanabata

In a 7a zi a lunii a 7a japonezii sarbatoresc Festivalul stelelor. Sarbatoarea are la baza o poveste chinezeasca despre doua stele Vega si Altair (intruchiparea zeilor Orihime si Hikoboshi)ce sunt despartite de Calea Lactee in mod obisnuit insa in aceasta zi sunt foarte apropiate.
Povestea spune ca Orihime cunoscuta ca si printesa impletiturilor, impletea (cosea) haine foarte frumoase pe care lumea buna le purta. Insa pentru ca muncea mult la hainele pe care le realiza nu avea timp sa cunoasca un barbat si sa intemeieze o familie. Asa ca tatal ei i-a facut cunostinta cu Hikoboshi un vacar iscusit ce locuia de partea cealalta a raului (Calea Lactee). Intre cei doi a fost dragoste la prima vedere insa dupa ce s-au casatorit amandoi au lasat munca ca sa petreaca timpul in compania celuilalt. De suparare tatal fetei i-a despartit pe cei doi prin raul Amanogawa (Calea Lactee) si le-a interzis sa se mai vada. Insa pentru ca fata sa plangea zi de zi si nu dadea roade la munca i-a promis ca se pot vedea in a 7a zi a lunii a 7a. Singura problema era ca nu exista nici un pod peste rau ce sa le faciliteze intalnirea. Orihime a cerut ajutorul cotofanelor ce impresionate de tristetea ei au promis ca vor face un pod din aripile lor. Insa daca in ziua de Tanabata ploua cotofanele nu pot zbura si nu ii pot ajuta pe cei doi sa se intalneasca in acel an si trebuie sa mai astepte inca unul.
In aceasta zi tinerii scriu pe biletele cate o dorinta si o prind pe ramuri de bambus ce sunt special pregatite cu aceasta ocazie. Dupa miezul noptii sau a doua zis creanga de bambus plina de dorinte este aruncata intr-un rau, fie arsa (traditia difera in functie de zona) ca dorintele sa se implineasca.
Festivalul a fost sarbatorit pentru prima data in anul 755 la propunerea imparatesei Koken. Festivalul a devenit foarte popular in Perioada Edo, cand fetele isi puneau dorinte sa devina maiestre in cusut iar baietii in caligrafie.
Vineri am scris si eu o dorinta si am prins-o in babusul pregatit in campus. Imi doresc foarte tare sa se indeplineasca.
Ieri seara s-a oprit ploaia insa era innourat asa ca nu am putut sa vad stele pe cer insa am sarbatorit. Am fost pentru prima data in viata mea la karaoke. Cu toate ca nu se compara karaokele de la noi cu cel japonez, a fost o experienta amuzanta ce m-a lasat cu dureri de cap si mahmureala.

Pe curand...

sâmbătă, 7 iulie 2012

10 luni

A mai trecut o luna, cu greu si cu chinuri mari. Am vrut sa ma las de blog insa nu m-a tinut decat o saptamana. Am fost suparat, depresiv si revoltat. Insa nu ma pot lupta singur cu sistemul, arat ca Don Quijote lupatand cu morle de vant... Asa ca m-am resemnat si am inceput sa numar zilele pana vin acasa.
Luna viitoare o sa fie ciudat sa scriu articolul asta pentru ca o sa fiu acasa de cateva zile insa se vor implinii 11 luni de cand am inceput aceasta noua experienta. Asa ca nu stiu ce sa fac... sa numar in continuare sau sa incep o noua numaratoare? Voi ce spuneti?
Am intrat in painica de timp si de idei si nu am putut sa dorm noaptea pentru ca nu cumparasem cadouri. Insa am terminat si acest capitol si am un document excel completat cu numele persoanei si cadoul. O sa il folosesc si pentru la anu cand o sa ma intorc de tot acasa, insa o sa incep sa cumpar cadourile din timp.
De iesit nu prea am mai iesit pentru ca nu am avut cu cine (cei din camin sunt stresati cu examenele si temele) sau cum (vremea e ingrozitoare. Nu iti vine sa mai iesi din casa daca nu trebuie. Fie ploua fie e prea cald si soare sau e innourat si zapuseala). Abia a inceput luna si transpir non-stop. Pana si administratorul si sotia sa au spus ca nu se recomanda sa se viziteze nimic in lunile de vara pentru ca vremea e prea capricioasa. In septembrie...
Asa ca am petrecut timpul liber uitandu-ma la seriale si vorbind cu voi, prieteni dragi pe skype.
 In Japonia au repornit doua genereatoare nucreare pentru ca nu faceau fata la consumul de energie. Am avut interdictie in campus sa folosim aerul conditionat, insa acum e posibil. Si e atat de bine in laborator...
In rest nu prea am mai facut nimic. Ma pregatesc pentru venirea acasa. Mi-am cumparat baterie externa pentru telefon si in curand o sa am o noua jucarica, totul ca sa imi fac sederea de 14 ore in Moscova mai usoara.
Acasa ma asteapta lucruri de rezolvat si am multe planuri pe care sper sa le duc la final.
Pe curand...

joi, 5 iulie 2012

Societate egala in drepturi

La mine in familie generatia mea nu e prima generatie cu facultate ci a treia. Bunica mea de pe mama a facut Litere la Iasi, iar ambii parinti au facultate (mama are si doctorat) asa ca pentru noi (eu si sora mea) a fost oarecum mai usor la facultate. Spun asta pentru ca am prieteni ce aveau probleme cu parintii ce nu ii intelegeau ca le este greu sa faca facultatea si sa si mai lucreze. Sunt fascultati si facultati insa o facultate tehnica e mai grea decat una umanista asta o spune si faptul ca nu exista invatamant la distanta la facultatile tehnice. Si e mai greu pentru ca ai proiecte, teme, laboratoare la care trebuie sa aplici teoria ce o inveti.
De aceea eu sunt de parere ca alegerea facultatii trebuie sa fie o alegere persoanala. Am invatat in Japonia ca o societate in care copii nu isi aleg aceasi meserie ca parintii se numeste o societate egala in drepturi. Si asta pentru ca nu sunt obligati sa aleaga acelasi drum pentru a conduce afacerea familiei.
In Romania se intampla asa ceva insa nu la un nivel atat de ridicat ca in Japonia. Cam pe toti asiaticii pe care i-am intrebat de ce au ales facultatea pe care o fac mi-au spus ca a fostalegerea parintilor si ca nu le place ceea ce fac si ca si-ar fi dorit sa faca altceva.
Eu nu ma imaginez pe mine facand altceva. La un moment dat bunica de pe tata ma batea la cap sa dau la medicina. 6 ani de chin si rezultate mediocre ar fi fost rezultatul final. Am marele defect sa fiu alintat si daca nu imi place ceva nu fac sau il fac in greata. Nu as fi reusit sa ajung nicaieri cu o alta facultate.
De cand eram mic mi-am dorit sa fac asta. Ei, prima data am zis ca ma fac creator de moda insa mi-a trecut repede si cand am fost cu bunicu pe santier in vizita la matusa mea (amandoi au lucrat in domeniu) si mi s-a parut atat de interesant ce se intampla acolo. Si Ilinca si-a ales dreptul pentru ca asta i-a placut. Tin minte, ca atunci cand era mica vreoia sa se faca vanzatoare sau invatatoare insa prin clasele primare s-a decis sa vrea la drept sa fie judecatoare.
Eu nu o sa impun copiilor mei ce drum sa aleaga pentru ca stiu cat de important si satisfacator e sa faci ceea ce iti place sa faci in viata si ii vad pe cei ce le-a fost impus drumul cum se chinuie.
Pe curand...

miercuri, 4 iulie 2012

Observatii despre alcool

E luni, ora 13:00 cand scriu acest articol si sunt mahmur. Nu stiu ce a fost in capul meu sa beau duminica, cand lunea e o zi atat de plina. Abia am rezistat sa stau in clasa, la curs, fara sa adorm. E cald tare si umiditate de 74% ceea ce ma face sa transpir prin orice por. Si de fiecare data imi spun eu nu mai beau... si ma tine un timp, pana cand se gaseste un motiv de baut. Acum a fost vizita la Spider-man. S-a mutat intr-un apartament nou si ne-a invitat la o cina gatita de el. Si cum inca sufera dupa Vaduva Neagra a scos o sticla de votka si a pus-o pe masa. Dar despre asta o sa va povestesc intr-un viitor episod despre telenovela de aici, episod ce o sa apara candva saptamana asta.
Ceea ce vreau sa va spun in articolul asta are legatura cu alcoolul. Nu stiu daca e adevarat ca asiaticii nu au o enzima in organism si de aceea  nu proceseaza alcoolul ca celalalte rase si se imbata repede insa stiu ca atunci cand beau se fac rosi.
Se numeste Alcohol flush reaction si daca dati un click pe nume o sa vedeti mai multe informatii de pe wiki. Am observat lucrul asta de fiecare data cand am baut cu asiaticii insa pana duminica nu am intrebat ce se intampla. De obicei ii vezi ca devin rosii pe fata si gat si uneori pe maini. Este o reactie a acumularii de etanol in organism ce se desfasoara ca o eruptie cutanata. Cand l-am vazut cat de rosu devine m-am speriat si l-am intrebat daca e ok. Mi-a spus ca e o reactia adversa pe care o are de fiecare data si ca ii trece dupa ce se culca.
In imaginea alaturata se poate observa cum se schimba culoareafetei dupa ce beau si asta nu se intampla dupa cantitati mari de alcool ci imediat dupa ce au baut un pahar, doua.
Eu nu stiu ce m-as face daca as avea o astfel de reactie! Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt alergic si la alcool ca tare greu mai era. Acum sa nu intelegeti ca sunt un alcoolic dar imi place sa beau cand merg la o patrecere si nu sunt cu masina. Alcoolul ma face sa fiu mai dezinhibat.
Pe curand...

marți, 3 iulie 2012

Din nou in bucatarie

Mi s-a deschis apetitul pentru gatit. Dupa ce am incercat  un pui cu un sos de rosii, ardei, morcov timp de doua weekenduri, sambata am incercat ceva nou. Pungutile astea cu condimente/sosuri japoneze sunt geniale. In primul rand iti da o idee ce sa gatesti si iti usureaza munca. Acest pachet continea un sos de rosii cu vinete, varza, salata, ceapa, verdeturi (dupa cum arata pe spatele pungii si dupa gust) si se utileza la 300 de grame de pui si 3 cartofiei.

luni, 2 iulie 2012

AMR o luna

A mai ramas o luna si vin acasa. Am ceva timp de cand imi numar saptamanile si zilele pentru ca sunt nerabdator sa ajung acasa. O sa fie incarcat pentru ca imi doresc sa fac prea multe lucruri insa in primul rand trebuie sa imi rezolv problema cu buletinul si apoi masina.
Doamne abia astept sa va vad pe toti. Sa imi vad familia si pritenii, sa ma plimb in oras, sa ies la terase, sa vad un film la mall si sa merg la Iasi. Deci am chef de un gratar!
Am terminat de luat cadourile. Insa nu sunt foarte incantat de ceea ce am facut. Panicos din fire m-am grabit sa le iau pe toate ca sa stau linisit in ulima luna (plus ca vreau sa am niste bani pe care sa ii am cu mine acasa deci aveam nevoie de ultima bursa intacta). La anu nu o sa mai fac asa si incerc sa cumpar cadourile din timp, cum vad ceva ce imi pace, cum il iau.
Imi pun prea multe probleme si imi fac prea multe planuri pentru o luna insa vreau sa fie magic!
Pe curand...

duminică, 1 iulie 2012

Dezordinea ce ma oboseste

Cei care ma cunosc personal stiu ca sunt maniac cu ordinea. La mine toate lucrurile au un loc si o logica in aranjare. De aceea ma iau toti dracii cand intru in laborator in fiecare zi.
Dupa cum puteti vedea in poza pe care tocmai am facut-o in timp ce scriam acest articol, joi, biroul meu este ordonat si aerisit. Calculatorul, un calenda, o cana, orarul pe semestrul asta, niste pixuri, servetele iar in stanga doua cutii in care am documentele.

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)