luni, 26 octombrie 2015

Romantic porno

52# Nici romantic dar nici porno

Din vorba in vorba, nu stiu cum, saptamana trecuta, cand eram in vizita la niste prieteni, a ajuns discutia la romanul lui Florin Piersic Jr. Nici nu stiam ca juniorul are un roman pliblicat. Ii stiam voluml de proza scurta, ii stiam antologia, dar de roman nu avea habar. 
"Uite-l acolo in biblioteca. Are coperta rosie. Ia-l daca vrei sa il citesti", m-a indemnat Cosmina. M-am dus tinta spre biblioteca, am luat cartea si ma pus-o in geanta.
Am citit cartea in weekend. In metrou, mai mult de jumatate si apoi, duminca dimineata, ce mai era de parcurs. 
Ma asteptam la altceva. La ceva mai intens. Nu e nimic. Degeaba are o idee foarte buna daca e scrisa asa, fara curaj. 
Am spus intotdeauna ca scenele de sex sunt cele mai greu de scris. Mie nu prea imi ies. Par chicioase, pornografice sau mincinoase. Lui Marius Chivu ii ies foarte bine. Lui Piersic Jr., nu. Cea mai senzuala scena din carte e scrisa cu prea mult bun simt. Nu e ceea ce trebuie. Cuvintele pe care le foloseste ca sa descrie o scena ce ar trebui sa fie intensa, animalica, senzuala, se potrivesc mai bine descrierii unei caprioare ce se plimba prin padure cu puiul ei. Poate de aia vrea sa fie romantic porno. Dar din pacate nu i-a iesit. 
Cel putin asa mi s-a parut mie. Si mi-a parut foarte rau. Povestea avea potential. Putea sa evolueze mai mult. Dar a murit timid, asa cum a si inceput.
Pe curand...

duminică, 25 octombrie 2015

The Professor's Beloved Ecuation

Va povesteam in articolul anterior despre romanul lui Yoko Ogawa, Profesorul si menajera. Romanul a fost ecranizat in 2006 intr-o pelicula pe care criticii o considera foarte buna.
Si cum romanul mi-a placut foarte mult, ieri am hotarat sa vad si filmul.
In linii mari, actiunea filmului pastreaza si actiunea cartii. Insa de data aceasta, Radical, baiatul menajerei, este cel care ne spunea povestea profesorului, si nu mama sa, ca in roman. In film, Radical este profesor de matematica si la una din orele sale incepe sa explice Ecuatia lui Eulier, povestind cum a descoperit el matematica prin enigmaticul profesor pentru care mama sa muncea.
Pe langa aceasta abordare diferita fata de roman, filmul dezvolata foarte mult (in comparatie cu romanul) relatia dintre profesor si cumnata sa, relatie ce in roman e doar putin prezentata insa pe care poti sa o citesti printre randuri. Cateva alte scene si povesti sunt schimbate, insa povestea e aceeasi. Si cel mai important, emotia pe care am simti-o cand am citit cartea, am simtit-o si cand am vazut filmul, cu toate ca terminasem cartea de citit cu o zi inainte, deci actiunea imi era foarte clara. Asta e un mod mai elegant de a zice ca am lacrimat si la finalul fimului, asa cum am lacrimat cand am lasat cartea jos din mana.
Am descoperit un alt film japonez de exceptie, intr-o perioada in care imi doream sa vad un film japonez pentru ca imi era un dor amar sa aud limba aceea pe care nu o inteleg, vorbita intr-un mod natural de niste nativi.

vineri, 23 octombrie 2015

Profesorul si menajera

51# nu e porno

Profesorul si menajera e al doilea roman de Yoko Ogawa pe care il citesc (am mai citit Hotel Iris) si a doua carte in traducerea Ancai Focsaneanu (dupa O viata linistita de Oe).

Am vazut pe pagina de facebook a Librariei Humanitas din Cismigiu evenimentul lansarii de carte si m-am dus. Era pentru prima data cand ma duceam la o lansare de carte organizata de Universitatea Bucuresti la Humanitas si eram un pic stresat. De ce? Dupa ultimul eveniment japonez organizat de Sectia de Japoneza de la UniBuc am primit niste mesaje foarte urate pe blog, jigniri, acuzatii si frustrari. M-am gandit ca studentii aia care nu stiu sa accepte niste critici o sa-mi sara in cap cand o sa ma vada acolo.
Dar a fost ok. Familiar. Pentru ca evenimentul s-a desfasurat dupa acelasi calapod ca evenimentele organizate de Centrul de Studii Romano-Japoneze "Angela Hondru".
La eveniment au luat perte, traducatoarea, atasatul cultural al Ambasadei Japoniei in Romania, domnul Takamatsu, o doamna conferentiar, Serenela Ghiteanu si criticul literar Dana Jenaru. In stilul meu caractersitic, o sa fiu sincer si o sa spun ca doamna Ghiteanu era din alta lume. Eu nu stiu cum un conferentiar universitar, anjatat la o universitate de stat, expert in literatura (fie ea si franceza), nu prea e in stare sa aiba un discurs corect. Mi s-a parut jenant sa aud expresii de genul "exista un personaj ce sta in background" cand in limba romana avem expresia  a sta in umbra, pe care o recomand sa o foloseasca, in incercarea de a nu mai vorbi in rom-engleza la un astfel de nivel.

miercuri, 21 octombrie 2015

Bulgogi

Sunt sigur ca exista cam atatea retete de bulgogi, cat retete de sarmale. Si din sumedenia asta de retete, eu am gatit-o pe cea pe care am invatat-o la Seminarul de gatit din cadrul Zilei Coreene, organizat de Mabasada Coreei de Sud in colaboare cu Centrul de Studii Asiatice din cadrul URA. Despre evenimentul de atunci am scris aici. Astea fiind spuse, nu vreau sa aud comentarii de genul nu se face asa, nu e asta reteta buna. Am urmarit in proportie de 90% reteta prezentata atunci de bucatarul corean invitat, dar am adaugat si/sau modificat ingrediente, dupa reteta din cartea de bucate primita la acel eveniment si dupa o reteta de pe un vlog de pe youtube.

Pentru 4 portii (sau trei mai mari) aveti nevoie de:
- 600 de grane de carne de vita - pulpa sau antricot  (eu am folosit pulpa) congelata
- o ceapa alba mare
- un praz (in reteta de la seminar au folosit ceapa verde, insa in cea din cartea de bucate e praz)
- 4 ciuperci mari (intr-un din retete foloseau ciuperca bruna, in alta nu aveau cipuerci, iar in a treia foloseau cipuerci brune si champingnon - eu am folosit 4 ciuperci champignon ca brune nu am gasit)
- un ardei iute
- marinada. Marinada se face din 6 linguri de sos de soia, doua linguri de zahar, o jumatate de lingura de miere de albine, o lingura de ulei de susan, 2 linguri de ulei de gatit (floarea soarelui sau rapita), doua linguri de vin rosu (asta e adaugata din reteta din carte), 30g de usturoi pisat, sare, piper.
- susan

luni, 19 octombrie 2015

Pachetul de acasa

"Cu cat relatiile dintre copii si parinti sunt mai tensionate, cu atat pachetele sunt mai compulsive" - Vintila Mihailescu

Sambata dupamasa, am fost la Muzeul Taranului Roman, sa vad vernisajul expozitiei, Pachetul de acasa. Expozitia este punctul de plecare al unui studiu antropologic ce vrea sa studieze acest fenomen, al relatiilor dintre parinti si copii, prin pachetele primite de acasa, sau de unde sunt.
Pachetul de acasa e un intreg ritual, ce porneste de la felurile de mancare pregatitite, recipientele, geanta in care si trimite si modalitatea. Cred ca o fie un studiu interesant. Pana atunci, insa, puteti vedea expozitia, ce cuprinde povesti amuzante cu pachete, fotografii si obiecte ce au legatura cu acest obicei. Expozia e deschisa la Muzeul Taranului Romana, pana pe 15 noiembrie, in sala Acvariu.
Cateva poze de la expozitie, puteti sa vedeti pe pagina de facebook a blogului, AICI,

Pe curand,,,

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Nu e vina mea, e scris in stele

In ultima perioada, mai mult ca niciodata, am tot auzit afirmatii de genul: "Horea, de ce nu esti si tu mai romantic?" sau "Horea, ai grija cum iti dai drumul la gura, ca o sa ti-o iei intr-o zi".
Asta-s eu si daca nu va place, nu aveti ce face!
A, nu. Ca omul se schimba. Si ca daca vrau sa fiu mai bun, pot. Da, dar tot aia care cred ca omul se poate schimba asa la 180 de grade, sunt cei care citesc horoscopul zilnic si cred ca o sa li se intample ceea ce scrie acolo. Pai daca voi credeti ca eu pot sa ma schimb, de ce credeti ca stelele va dicteaza ziua, si nu voi.
Atunci, nu e vina mea ca sunt asa, e scris in stele.

In ultima saptamana am vazut pe facebook trei articole despre zodii. Primul articol a fost "Semnul zodiacal care e rece ca ghiata". Era postat de Prima TV, te ducea pe Libertatea iar de acolo pe Unica. Deci, intr-un final, din click in click, am aflat ca:

joi, 15 octombrie 2015

Sindromul de panica in Orasul Luminilor

50# Visniec

Matei Visniec chiar ar merita un Nobel pentru Literatura. De la poezie, la teatru si apoi proza, pe toate le face foarte bine, sau bine...
Din tot ce am citit de Visniec, Sindromul de panica in Orasul Luminilor, mi s-a parut cea mai slabuta carte. Se cam vede ca e scrisa intr-o noapte...
Cartea, e o impletitura de jurnal cu fictiune, povestea unui scriitor roman fugit din tata, la Paris, unde cauta recunoasterea, dupa ce un poem de-al sau facuse furori in Europa Libera.
Toata actiunea se petrece in jurul unei cafenele, Saint Metard, si in jurul unui personaj, Cambreleng, ce aduna in jurul sau, scriitori ce si-au pierdut increderea in ei, scriitori ce nu prea mai scriu ca alta data.
Apar fragmente dadaiste, pe care scriitorul emigrant, cu azil politic, le scrie pe carnetele verziui, cand il prinde inspiratia, Apar pesonaje ce vin si pleaca, amintiri si povestioare reale, ce se intrepatrund bine cu fictiunea.
Insa la un moment dat m-a pierdut. N-am mai fost atent la ceea ce citeam, si cartea s-a terminat brusc. Parca i-a lipsit substanta finalului.
E o carte interesanta, un roman ce striga oarecum un strigat de ajutor. Un persoanj coplesitor, Parisul, un scriitor ce simte presiune din toate partile... Merita citita

Pe curand...

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Stand down comedy

Rakugo, monolog comic traditional japonez, este o forma de teatru traditional in care povestitorul, imbracat in kimono, sta asezat pe scena si relateaza una sau mai multe povestiri. Rakugo, este o lume a imaginatiei. Singura recuzita a protagonistului e reprezentata de un evantai de hartie si un mic prosop, care pot reprezenta diferite obiecte. De exemplu, evantaiul poate sa fie un pix iar prosopul foaia de harite pe care protagonistul scrie o scrisoare. Protagonistul interpreteaza pe rand rand toate personajele, mizand pd modficarea vocii, a posturii, a directiei privirii sau a gesturilor.
Mai multe amanunte, puteti vedea in videoclipul de mai jos.


vineri, 9 octombrie 2015

Draga Dana,

Acum cateva zile, eram in camin, singur, cand am auzit pe cineva batand la usa. Cand am deschis usa, in fata ei se afla un tip inalt si slab, putin pierdut in spatiu, ce a avut o privire ciudata cand m-a vazut.
- Aici nu e camera Danei?
- Nu.
-Nu e camera 131?
-Ba da!
- Si sigur nu sta nico Dana aici?
-Sigur.
-Dar poate a stat anul trecut?
-Imposibil. Anul trecut am stat tot eu aici.
-Ok, scuze... Asa mi-a spus, ca sta la 131.
-Nu face nimic...

Tipul a plecat debusolat uitandu-se la toate usile sa mai citeasca odata numerele. Poate ca i-a dat fata camera gresita, sau poate ca a retinut el aiurea.
Jumatate de ora mai tarziu, din nou, o bataie in usa. De data asta era o bataie ferma, dupa un ritm bine stabilit. Ma duc, deschid usa, si in fata un tip cu un trandafir in mana. Cand ma vede, ii cade fata, dar sigur pe el ma intreaba:

luni, 5 octombrie 2015

Un barbat si mai multe femei

Sambata seara am fost la La Scena, intr-un pod al unei case sa vedem piesa jucata de Teatrul In Culise, Un barbat si mai multe femei. 
Piesa dramaturgului rus Leonid Zorin e destul de poplara pe scandrua romaneasa. S-a jucat si se joaca pe Lipscani cu Claudiu Bleont si Magda Catone,  la Teatrul de Arta cu Paula Chirila si George Constantinescu si se mai joaca undeva prin Constanta. Piesa se pare ca s-a jucat si la Piatra Neamt si la Nottara, in urma cu vreo 5 ani.
Dar toate aceste piese, la recomandarea dramtaurgului, se joca in doi. Un barbat, si o femeie care joaca toate celalalte femei.
Mai putin, cea de sambata seara. Ce a avut 7 femei. Ideea regizorului Critian Bajora cred ca e interesanta. Nu am vazut piesa de teatru jucata in varianta in doi (as avea sansa sa o vad la sfarsitul lunii si pe Lipscani si la Teatrul de Arta). N-am vazut niciodata o piesa de teatru jucata in mai multe variante (inafara de piesele celebre vazute la TV), deci cred ca ar fi o experienta interesanta.
Un barbat si mai multe femei, e o piesa despre puterea femeii. Ea te faca barbat si tot ea de doboara. Oricat de cocos crezi ca esti, fara femei, nu ai nicio valoare.
Printre hohotele de ras ma tot gandeam la cat de mult seman cu personajul din piesa. Nesigur, temator, si apoi neinfricat. Dar cred ca fiecare barbat se gaseste in acel personaj, pentru ca e scri foarte bine. Si cred ca fiecare barbat gaseste atractiva una din femeile din piesa. Mie mi-a pus capac poeta.
La Scena e un loc foarte interesant, pe care nu il mai vizitasem pana acum si pe care o sa il am in minte de acum inainte. Teatru in culise pare o comanie interesanta de teatru, cu cateva piese ce abordeaza altfel teatrul, deci de tinut in minte si asta. 
A fost o seara reusita si abia astept sa planific urmatoarea iesire culturala.
Pe curand...

duminică, 4 octombrie 2015

Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano

49# Magda

Se face ca Magdalena Ciubancan sa isi faca debutul ca traducator cu un roman scris de o atutoare ce mie imi place destul de mult, Hiromi Kawakami.
Pravalia cu maruntisuri a domnului Nakano, la fel ca si Vreme cidata la Tokyo, sunt niste carti ce par foarte usurele, doatorita lejeritatii scriiturii, dar care in acelasi timp, iti intra in minte si incep sa iti invarta niste rotite, sa te faca sa iti pui niste intrebari.
Cartea fiind scrisa atat de prieteneste, la persoana I, ai impresia ca te cunosti cu persoanajele si ca pravalia aceea iti e cunoscuta. Parca un vechi prieten, cu care nu te-ai mai vazut de mult, iti povesteste ce-a mai facut si ce i s-a mai intampat, iar tu stai si asculti fascintat ispravile prin care a trecut. Prietena care imi povesteste toate intamplarile, e Hitomi, o fata introvertita ce isi petrece viata in micro-universul lui Nakano.
Domnul Nakano, un batranel ce are aceasta pravalie de vechituri, pare un on foarte simaptic si amuzant si ti-e mai mare dragul sa lucrezi pentru el si sa mai descoperi cate ceva din trecutul lui.
Hitomi are o relatie de ciudata cu Takeo, celalalt angajat al domnului Nakano, o relatie ratata ce o face si mai  firava si o apropie de sora sefului sau, o femeie foarte interesanta, boema, o artista.
Toate personajele din romanul asta au o urma de mister al unor vremuri de mult apuse. Am tot avut impresia ca in pravalia lui Nakano timpul a ramas in loc si totul se desfasora la o alta masaura, diferit de nebunia de-afara.
E o carte ce trebuie citita pentru ca e relaxanta si placuta. Si e tradusa foarte bine.
Pe curand...

vineri, 2 octombrie 2015

House of Kings - noul imn al CN Gheorghe Vranceanu Bacau

Am vazut pe facebook o postare a Colegiului National "Gheorghe Vranceanu" Bacau, ce promova noul imn al liceului.
Imi place foarte mult cum suna. E mult mai credibil si duce cu gandul la anii de liceu. Imnul are credibilitate si suna a cantec compus de un elev al dragului meu liceu.
Vechiul imn, ala de pe vremea mea, era prea pompos si usor pupincurist la adresa lui Catarama. Avrea ritm, era dansant dar versurile erau jalnice. Ori de cate ori puneam pe cineva sa asculte vechiul imn, incepea sa rada si ma intreba daca e pe bune. Din fericire, epoca cand "nu vom fi nicicand prieteni cu trantori si repetenti" pentru ca "suntem la catarama dar ne si distram din plin" s-a dus.
Felicitari pentru noul imn!

Vechiul imn:
Si noul imn:
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)