marți, 28 decembrie 2010

Marti, dupa Craciun

Am tinut mult sa scriu articolul asta astazi tocmai pentru ca este marti, dupa Craciun.
Dupa trei zile groaznice in care am facut treaba de dimineata pana seara, a urmat si Craciunul cu mancare muuulta si musafiri, colinde si miros de brad.
Au fost cateva zile in care am facut mai nimic, numai cat sa nu par nesimtit.
Intr-una din zilele astea, de fapt instr-o seara am vazut si Marti, dupa Craciun. Filmul fiind in regia lui Radu Muntean, care a avut contribuite si la scenariu, am zis ca merita vazut, cu toate ca ma dezamagise mult cu Boogie. Eu il am pe Radu Muntean la suflet din anul 1, cand plimbandu-ma prin Iasi, am ajuns prin fata pe la Cinema Republica unde scria mare "Premiera Hartia va fi albastra. Invitati protagonistii filmului si regizorul Radu Muntean". Mai erau 15 minute pana incepea asa ca mi-am luat bilet si am intrat. Filmul mi-a placut foarte mult iar la final cand a vorbit regizorul am ramas placut impresionat de el si de munca sa.
Filmul se inscrie perfect in Postmodernismul romanesc ce planeaza peste tot cerul cinematografiei actuale, neavand un inceput si un sfarsit si prezentandu-ne o poveste banala din viata unor personaje banale. Insa ceea ce il face sa iasa din banal este modul in care reactioneaza sotia cand afla ca sotul ei are pe altcineva. Cred ca asta este si motivul pentu care filmul este atat de apreciat si premiat. La capitolul asta e altceva. Si pentru asta merita vazut. Si mai merita pentru Maria Popistasu care joaca exceptional. Imi era dor de ea.

Pe curand...

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Drama Pack

In ultimile saptamani am vazut cateva drame ce mi-au atras atentia si pe care as vrea sa le recomand.

Eat, Pray, Love

Probabil ca mai toata lumea a vazut filmul asta si probabil ca majoritatea dintre cei ce l-au vazut au spus ca e un film slabut.
Multa lume mi-a zis ca e un film de fete si ca nu are rost sa ma uit la el insa nu pot sa concep ca un film cu Julia Roberts poate fi un film de fete, ci poate, doar un film cu Julia Roberts. Si asta e. Ceea ce e interesant la filmul asta e ca povestea e adevarata. Cartea, ce sta la baza filmului, este o poveste adevarata, o carte de fete, ce-i drept, insa au avut curajul sa faca un film cu nume mari. Daca nu ar fi existat aceasta mare nebunie cu jurnul aceta, filmul probabil ca nu ar fi avut asa o distributie sau poate ca nu ar fi existat. Julia Roberts joca impecabil, insa materialul nu o pune in valoare.
Concluzia: un film cu dostributie oau pentu fete ce inca isi cauta iubirea, sau un film de duminica dupamasa, pentru intreaga familie.


Rabbit Hole

Alt film la care te uiti doar pentru ca joaca Nicole Kidman pentru ca un film mai static ca asta nu cred ca sunt prea multe. Cu toate ca nu se intampla mai nimic nici ca atiune si nici launtric si ca trebuie sa gadesti fiecare actiune a protagonistilor ca rezultat al dramei prin care au trecut, filmul curge. Eu nu m-am plictisit foarte tare la el si am avut rabdarea sa il vad pana la capat. Ca sa te prinda filmul trebuie sa treci printr-o drama puterinica asa cum au trecut personajele principale si sa te regasesti oarecum in ele.
Au fost doua momente ce mipau placut mult. Primul e intrebarea ce o pune personajul principal mamei sale: O sa treaca vreodata sentimentul asta? Iar raspunsul, pentru ca venea de la un om simplu, ce trecuse prin asa ceva, a fost foarte frumos imbracat intr-o metafota si finalul filmului, cand ei isi accepta conditia si merg mai departe.
Concluzia: un film bun pentru cei ce au pierdut pe cineva drag sau pentru cei ce sunt interesati de psihologie, pentru ca din punctul asta de vedere este foarte bine realizat.


The Social Network

Am auzit multe povesti despre filmul asta si pana acum doua saptamani am crezut ca e documentar. Si daca era documentar nu cred ca ma uitam la el. Insa ideea de film, m-a atras mai mult. Facebook a ajuns un fenomen mult prea mare, cu foarte multi utilizatori si fani. Ca orce fenomen exista oameni ce se impotrivesc lui insa eu recunosc ca imi petrec ingrozitor de mult timp pe facebook. E gandit bine si iti da dependenta.
Revenind la povestile despre film, multi mi-au spus ca dupa film nu au dormit, gandindu-se la cat de tare e pustanul si la cum la varsta noastra a crea ceva ce imi omoara mie timpul. Altii si-au imchis contul de facebook iar altii nu au intrat cateva zile. Eu l-amvazut cu facebook-ul deschis. Sa castige cati bani poate de pe urma mea, ca stau pe site-ul lui. Ii merita, ca a fost destept. Ce nu mi-a placut la toata povestea asta este ca si-a tradat primul ajutor si ca a furat ideea. Ce-i drept un a furat conceputl ci doar ideea. In schimb filmul e jucat destul de slabut iar Justin Timberalke ar trebuii sa se intoarca la muzica si sa nu se creda mare actor, ca nu il prinde.
Concluzia: povestea romantata a unui fenomen mondial. Replica mea preferata din film, ce as putea spune ca e si esenta fenomenului: "Muntenegru nu are drumuri dar are facebook!"


Black Swan

De cand a slabit si are parul lung, Natalie Portman seamana cu Keira Knightley. Fata de Natalie din Closer, cea de acum e mult mai matura si dramarica. Imi este greu sa o vad in alte fime, pentru ca pana de curand am crezut ca ea a jucat in The Duchess, si am crezut ca Keira a jucat in My Bluebarry Nights. Dar de cant am aflat ca bunicii ei sunt evrei din Romania si a vorbit asa frumos despre tara noatra, o am la suflet.
Insa nu din acest motiv imi doresc sa ia Globul de Aur, ci pentru ca a are un rol fenomenal in filmul asta. Black Swan este un film ce te trece prin niste stari ca la final sa iti pui cateva intrebari si sa te intrebi daca merita astata sacrificiu. Filmul accentueaza temerile de esec si dorinta de perfectiune duse la extrem, intr-o lume unde se stie ca perfectiunea si rigurozitatra sunt cheile carierei, si anume in lumea baletului.
Concluzia: un film ce are mari sanse la Globuri si Oscaruri anul asta pentru ca este mai profund decat filmele de duzina.


Pe curand...

duminică, 19 decembrie 2010

Colinda

Eu nu am fost niciodata sa colind profesrorii sau colegii. De obicei am foat coldinat sau am colindat parintii. Ilinca a mai fost in liceu l profesori, eu insa nu. Anul asta insa ne-am hotarat sa mergem si noi sa colindam. Programul? Sambata la colegii ce stau la apartament, iar duminica la profesori.
Ne-am portnit sa colindam (Domn, Domn sa-naltam :)) ), pe la 5. Eu am inceput-o cu stangul. La ora 5 eram in trafic, urmand sa ajung in camin , de unde sa ma schimb si apoi sa ma intalnesc cu restul. Insa nu am fost singurul ce a intarziat. Sa va spun ca aveam niste foi cu niste colinde alese de Anca, colinde pe care le-am scos eu la imprimanta, dar nu facusem nicio repetitie pana sa incepem sa cantam, dar a iesit bine!
Prima oprire a fost la Irina, ce sta in Tatarasi, pe undeva pe langa Ateneu. Desigur ca pana acolo am mers pe jos, fara nimic pe cap, prin vant, de ma usturau urechile. Irnia ne-a servit cu o bomba moldoveneasca, si conform obiceiurilor lor, a trebuit sa bem tot si sa mancam tot ce era pe masa. Si asta nu a fost singura intamplare de la Irina, ea are un motan, Cohonetz, ce se plimba de nebun spre deliciul fetelor. Eu fiind, alergic la pisici incercam sa ma fersc de el, insa tot imi venea sa stranut.
Apoi, pe jos, pana in Green Park, unde sta Adi. El ne-a asteptat cu Teachers si bunatati dulci si sarate. Adi are un balcon :)). Am iesit pe balcon la un moment dat si nu mi-a venit sa cred. Pana sdi biroul meu e mai lat decat balconul lui.
Cu tramvaiul pana in Tudor si cu 46-le pana in capat, si apoi pe jos, am ajuns la Ral. Pentru ca era singurul loc unde mai fusesem, aici m-am simtit ca acasa. Raluca, maniaca cum e ea, aaranjat totul la milimetru si a regizat intreaga sedere la ea. Apoi am stat jumatate de ora in statie sa vina un 30, cu care sa mergem la Lucian. In statie ca sa nu inghetam de frig am dansat si am facut panarama.
Lucian sta undeva prin Nicolina, intr-un bloc de nefamilisti, unde miroase a gunoi pe casa scarii, insa cand intrii la el in garsoniera, parca uiti unde esti. Te intamplina o caldura si o bucurie, se vede ca intri in casa unor oameni buni. Si Lucian are pisica si cum camera e mica si ii simteam prezenta imediat. Au ascuns pisica in baie insa ea a evadat si toata lumea a inceput sa se joace cu ea. Eu insa, incepeam sa respir din ce in ce mai greu, pana am dat toata tuica de corcoduse pe gat si am iesit afara.
Nu am murit de la pisica, nu am murit in taxiul ce ne-a dus pana la Anca, de a cum era bine. Anca sta in Dacia, la etajul 7. Eu, Ilinca, Lucian cu Dana si inca un tip (coleg de camera cu alti doi colegi de-ai nostrii) ne-am gandit ca incampem toti in lift. Abia am inchis usile si cand sa pornim, liftul nu s-a urnit. Inainte sa intram in lift, Dana, imi spune ca din cauza mea, ca s-a uitat la Devil si din cauza mea ii e frica acum de lift. Si mai eram si 5 oameni, doua tipe si trei tipi, ca in film. Pana sa vina liftul am facut misto pe tema asta, care in noi e de fapt Diavolul, iar cand ne urcam in lift, el se bocheza. Sa va mai spun ca sunt claustrofob? Ma abineam cu greu sa nu urlu pentru ca tot ce faceam era sa ii panichez si pe ceilalti, si in special pe Dana care era destul de speriata. Ne-a salvat Billy, expertul in depanari lifturi, si vreau sa ii multumesc mult pentru acest lucru!
La Anca am stat pana la 1 jumatate band vin fiert si povestind.
Apoi am plecat in Tudor, eu m-am retras ca eram ud la picioare, cativa au mai ramas prin Class, sau prin alte locatii deschise.
Acum ma doare capul si am picoarele grele, sunt treaz de o ora jumatate si abia reusesc sa ma misc, si la 5 trebuie sa fim la Doina Stefan, profa noastra de seismica, sa o colindam.
Pe curand...

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Nooka

Acum un an am vazut pentru prima data un ceas Nooka si m-am indragostit de designeul lui. Insa in scurt timp am vazut cat costa si a ramas la un vis pe care as vrea sa mi-l indeplinesc.
De curand pe facebook face reclama la un site cu ceasuri si aveau printre ele si aceasta marca. Mi-a starnit amintiri si dorinte. Cautand pe google, am desoperit pe wikipedia ca ceasurile sa fabrica in Tokyo. Poate, daca plec cu bursa in Japonia o sa strang bani si o sa imi iau un ceas.
Ceasurile sunt create de un designer celebru din New York, Matthew Waldman.
Conceptul Nooka este bazat pe un mod mai intuitiv de a spune timp. Conceput timp ce se uita la un ceas din Londra într-o călătorie în 1997, designerul sa întrebat dacă a existat un mod mai intuitiv pentru a indica ora. Astfel, a lansat acest mod original de a reda ora, prin grafice matematice.
Cele mai simple ceasuri, sunt din cauciuc (si costa in jor de 700 de lei) si au diferite culori, ajungand insa la ceasuri mai complexe, metalice, cu curele de piele ce au afisaj fie elecronic, fie tot prin puncte si linii(acestea ajung pana la 1500 de lei)
Ceasurile sunt impartite in diferite categorii. Cel albastru, din poza de mai sus, este un ceas Zub, celalalte doua fiind Zirc. Mai sunt modele Zoo, V, ZON, Zem si Zaz.
La ceasul Zub, din poza de mai sus, patru buline sunt negre, asta insemnand ca este ora 4, iar pe bara orizontala ne arata numarul minutelor, in cazul nostru 30, afisajul de jos arata secundele (aici, 56).

luni, 6 decembrie 2010

Don Giovanni


Am ajuns in sfarsit la opera. Poate ca pare straniu, dar nu am avut ocazia pana acum sa merg. In Bacau nu exista opera iar daca a mai fost cate un turneu al Operei Romane, l-am ratat. La un moment dat mama spunea ca sunt prea mic sa merg la opera si sa merg cand voi mai creste ca sa nu ma plictisesc.
Ce-i drept, opera e greoaie. Muzia, versurile in Italiana si faptul ca trebuie sa urmaresti traducerea, te tine un pic incordat. A fost o alegere reusita cu Don Giovanni, fiind o piesa alerta si nu m-am plictisit decat la final. A vut un mare "-" din puctul meu de vedere: a fost prea lunga. Trei ore pentru ceva atat de greoi, e prea mult, in conceptia mea.
Insa spectacolul este foarte frumos, orchestra Operei Romane Iasi si interpretarea de exceptie.
Piesa care a lansat mitul lui Don Juan (Don Giovanni) este "Seducatorul din Sevilla si oaspetele de piatra", al lui Tirso de Molina, publicata in 1630 la Barcelona. Personajul Don Juan l-a atras pe Mozart, care a transpus mitul intr-o opera memorabila, pe un libret scris in limba italiana de Lorenzo da Ponte.
Si am ramas placut surptein de Beatrice Rancea, care a regizat specatcolul. Este mult mai finuta decat la televizor. Mica si slaba, imbracata in negru, a pasit la final, cu emotii pe scena iar cand a ajuns in mijlocul ei lumea a inceput sa o aplaude si mai tare. Felicitari pentru spectacol!
Un alt lucru interesant este ca Edi Stancu este responsabil de corecrafie.

Pe curand...

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Culoarea Purpurie (The Color Purple)


Despre filmul asta stiu ca am vrut sa vorbesc la Bac, daca imi pica subiectul despre filmul preferat la oral la Engleza. Inca imi doresc sa gasesc cartea si sa o citesc pentru ca filmul m-a impresionat foarte mult.
Am scris aceasta prima parte din articol inainte sa vad filmul. Sincer nu vreau sa il revad, pentru ca mi-e frica de impact, ca nu o sa mi se mai para atat de oau!
Povestea este trista, despre viata unei negrese urate, interpreata de Whoopi Goldberg, ce este vanduta ca sotie, de tatal sau, un betiv ce abuza de ea, unui barbat in varsta. De cand s-a maritat si a fost despartita de sora ei, a avut un singur vis, un vis ce a tinut-o in viata: sa-si vada sora. Pentru acest vis a indurat bataia, nedreptatea si batjocura.
Tin minte ca am fost impresionat cand am vazut-o pe Oprah in film. Mi se parea interesant ca ea joaca. Apoi am vazut ca Oprah a facut multe roluri, insa asta, in 1985, a fost unul dintre primele.
Filmul este regizat de Seven Sielberg si are la baza un roman de Alice Walker scris cu 3 ani inainte de turnarea filmului. Cartea a primit premiul Pulizzer in 1983.
Actiunea are loc in 1930, in sudul Statelor Unite.
Scena ce m-a impresionat pe mine cel mai mult este scena de la final, cand cele doua surori se revad intr-un lan de Vinete inflorite. Lanul este purpuriu la fel ca costumatia surorii plecate.
Ce s-a schimbat.
Uitasem ca la 14 ani Cilie avea doi copii cu tatal ei si urma sa se marite cu un vaduv cu trei copii. Uitasem ca sora ei, Nettie fugise pentru ca sotul lui Celie a vrut sa profite de ea si nu tatal lor. Uitasem genialitatea lui Spielberg si uitasem ordinea multor evenimente.
Drumul prin camp, atunci cand s-au reintalnit dupa atatia ani cele doua surori, imi parea mai lung si nu stiu cand au trecut doua ore jumatate.
Ce a ramas la fel.
Emotia pe care o transmite filmul, bucuria muzicii si siroaiele de lacrimi de la final.


Imi fusese frica sa revad filmul. Am crezut ca o sa fie banal si ca nu o sa ma mai impresioneze la fel ca la inceput dar m-am inselat. The Color Purple ramane unul din filmele mele de referinta.
Si as vrea sa ii multumesc Ancutei pentru ca mi-a trimis leapsa si ca mi-a cautat filmul. Altfel nu cred ca as mai fi vazut filmul prea curand.
Vi-l recomand cu caldura!
Pe curand...

vineri, 3 decembrie 2010

Un serial si 4 filme

Am o activitate intensa in seara asta. Raceala a cam disparut din sistem si am chef sa scriu despre ce imi propusesem in zilele ce am zacut in pat. Ii sunt inca dator Ancutai cu o leapsa, dar pentru asta mai am nevoie de timp.
Dupa articolele anterioare, articole micute, urmeaza articolul de fata, ce o sa fie un pic mai mare. Daca am fost racit si am stat toata ziua in pat m-am uitat mai tot timpul la filme. Perioada asta e nasoala ca majoritatea serialelor la care ma uit au o pauza de doua saptamani si daca pana acum ma plangeam ca nu am timp de filme, acum nu aveam nici un serial la care sa ma uit. Am inceput The Walking Dead, doar ca are 5 episoade pana acum si l-am terminat intr-o noapte. Cine e fan zombie sau horror o sa savureze serialul . Pe IMDb are un rating de 9.4!

Primul film despre care vreau sa vorbesc este The America, cu George Clooney. Cred ca actorii astia mari, vor sa faca lucruri marete ce se ridica la rangul lor. Altfel nu imi inteleg de ce Clooney a ales sa joace in filmul asta. Actiunea are loc undeva in Italia, si seamana cu un film italian contemporan. Sau sa spunem film european. Nu stiu cati ditre voi au vazut celebrul film romanesc Politist Adj, film multi premiat la toate festivalurile europene. Filmul nu are de loc actiune si vedem in aproape doua ore cum personajul principal fumeaza cate o tigara intreaga, bea cafea sau isi mananca ciorba. Asa e si cu Americanul. George Clooney nu face mai nimic in doua ore, decat o pusca, plimbari si sex. Ma asteptam macar la un final care sa imi spuna ca nu am pierdut timpul de geaba, dar m-am inselat. Deci nu va uitati la el ca pierdeti timpul!

Al doilea film despre care o sa vorbesc este Edge of Darkness. Am cautat filmul asta ca un prost timp de jumatate de an, fara sa stiu cum se cheama si cine e actorul principal. Tineam minte ca e un actor mare, batran si ca e vorba de un politist ce vrea sa isi razbune moartea fetei. Vazusem trailerul la cinema si mi s-a parut foarte tare. A fost prea lung si prea incet. Ca si Mel Gipson, actorul care joaca rolul principal. Ideea filmului si Gipson m-au facut sa cred ca va fi un film excelent, insa a fost greoi si de duzina. Insa a fost mult mai bun decat The American. Imaginati-va Salt, insa in loc de Angelina, Mel Gipson. Cam asa as descrie filmul. Deci nici pe asta nu prea il recomand, decat daca aveti chef de un film politist old school resurcitat si readaptat petru ca are la baza o miniserie castigatoare a premiului Bafta, produsa in ani '80 de BBC.

RED ma asteptam sa fie un film prost. Insa m-a incantat! Filmul combina comedia si actiunea cum rar se mai face si ce-i drept are niste nume mari care de data asta fac o treaba buna. Bruce Willis, Johm Malkovich, Helen Mirren si Morgan Freeman fac o echipa "greu de pensionat". Povestea filmului este destul de banala: un fost agent CIA urmeaza sa fie omorat pentru ca stia prea multe. Insa el isi aduna echipa de aur si impreuna cu ea rastoarna jumatate de America!

Drew Barrymore si partenerul ei de viata, Justin Long ne arata ca se mai poate face inca o comedie romantica care sa te faca sa razi copios. Going the Distance este inca un film care imi comfirma o constatare mai veche de-a mea: Toate filmele lui Drew Barrymore sunt misto. Nu stiu ce are fata asta! Poate pentru ca e a treia generatie la Hollywood si a crescut in lumea asta si stie ce sa aleaga, sau bunul ei simt, fac ca toate filmele ei sa fie misto. Am ras de toate cele 3 ori cand am vazut anumite scene din film si m-as mai uita inca odata la el.

Pe curand...

Update

Sunt omul update-urilor. Orice program il am in calculator ii fac update cand e disponibil. Zilele trecute am facut update la Yahoo Messenger si am instalata versiunea 11 care este Betta.
Insa nu imi place sa schimb programul. Am trecut cu greu de la Windows XP la Visa pentru ca era diferit insa am imbratisat imediat 7 pentru ca era pe platforma de la Vista.
Odata cu Vista a trebuit sa renunt la BS Player pentru ca nu era compatibil cu noul Windows si asa am ajuns sa folesc KM Playerul. M-am obijnuit cu el si ma satisfacea pe orice domeniu pentru ca avea multe functii, inclusiv functii pe care un player ordinar nu le avea gen, intoarcera unui film cu 90 de grade, citea cam orice format, gen format de telefon. Insa acum am descoperit GOM Playerul care citeste si formatele iPhone si cu greu l-am imbratisat. De o saptamana de cand il am, sunt multumit de el si ma bucur de fiecare lucru pe care il face in plus ca: salvarea subitrarii resincronizare, print screenuri sau mixerul audio ce aduce mai mult cu un player audio decat cu unul video. Insa nu intoarce filmele si nu ii pot da full screen cu dublu click.

Fado, Mariza

Mariza este una din cele mai cunoscute cantarete de fado. Eu am descoperit-o de curand, la fel ca si stilul acesta muzical. Probabil ca multi cunosc cate ceva despre acest stil, dar pentru cei ca nu il cunosc as vrea sa scriu caateva cuvinte.
Fado, tradus liber inseamna destin, din latinescul fatum. Acest stil muzical a aparut in Portugalia in secolul 19, cand tara era atat de saraca incat au inceput sa isi cante nenorocirea. Astfel fado a ajuns un stil de muzica popular-urban, celebru in intreaga lume, lucru ce a tinut in viata, alaturi de fotbal multi ani Portugalia.
Una din cele mai inportante cantarete de Fado este Amalia Rodrigues, nascuta in 1920, supranumita Regina Fado-ului, a fost cea care a facut celebru in anii '60 acest stil muzical in intreaga lume. La moartea cantaretei, in anul 1999 a fost declarat doliu national.

Mariza este cea mai cunoscuta cantareata de fado a zilelor nostre. Ea a debutat cu un album tribut Amalia Rodrigues si in scurt timp a devenit iubita de toata lumea. Fiind o persoana controversata, pentru ca a iesit usor din stilul conservator al stilului Fado, incalcand una din regulile de aur: sa nu te misti pe scena, a reusit sa se faca si mai apareciata pe plan mondial.
Mariza a concertat de curand in Bucuresti, umpland sala si inimile spectatorilor.

Pe curand...

joi, 2 decembrie 2010

Marlani

Cei de la marlani.ro mi-au furat o poza de pe blog. Mai tineti minte articolul meu din vara cu gara din Bacau? Daca nu, dati un click aici. Ei au luat poza si au postat-o la ei. Sursa tot ei fiind. Nici macar nu au avut bunul simt sa puna undeva sursa. Au postat articolul aici, si astazi la Neatza cu Razvan si Dani, poza mea a aparut la TV, dar ce-i drept sub numele lor!
Deci poza din filmulet e a mea si astept niste lamuriri de la marlani cat mai curand.

Pe curand...

duminică, 28 noiembrie 2010

La Teatru (7): Negustorul de timp


Matei Visniec este un dramaturg roman, nascut in 1956 la Radauti si fugit in Franta, in 1987. Acolo a cerut azil politic si a devenit cetatean francez in 1993. In tara a facut parte din Cenaclul de Luni, coordonat de manolescu.
Primul meu contact cu dramaturgul a fost in liceu, cand am studiat la scoala Cai la fereastra. Am fost cucerit de teatrul abstract si de misterele ascunse in spatele simbolurilor. Mi-ar fi placut sa vad piesa atunci si nu acum, dupa 5 ani in care mintea mea a dormit, si nu a mai fost nevoita sa caute simboluri. Acum imi este mai greu sa interpretez piesa, mult mai greu. Mircea Ghitulescu spunea intr-un articol ca Matei Visniec "te silesc sa te transformi in critic literar" iar aceasta piesa este cea mai lunga piesa a dramaturgului. Piesa in doua acte, are in alcatuirea ei trei dansuri onirice pe ritmuri de vals si tangou. Piesa poate fi numita un poem despre viata si oarecum si despre moarte. Decorul si costumele sunt in majoritate violet, culoare folosita de psihiatri in psihoza si daca pornim de la acest asptect putem intelege drumul personajului principal. Actiunea se desfasoara pe doua planuri aparente, ce in final tind sa devina acelasi plan, atunci cand "ucenicul" este dus pe drumul cel bun.
Acum aproape un an, piesa a avut premiera absoluta la Iasi, iar in sala s-a aflat si dramaturgul.
Este o piesa grea ce nu o recomand daca nu aveti puterea de a o rumega apoi la rece. Pentru cei ce il apreciaza pe Visniec si teatrul absurdului este un must!
Pe curand...

Peste pe legume

Daca tot a inceput postul si duminica e dezlegare de peste am zis sa tin si eu azi post.
Si asa am hotarat sa incerc reteta de familie a pestelui pe legume la cuptor.
Ca ingrediente avem nevoie de cartofi, ceapa, morcov, castraveti murati, peste (reteta originala era cu crap, dar merge si alt fel de peste, merlucius sau pangasius), bulion, ulei, condimente, apa si sos de soia.
Am curatat cartofii si i-am taiat rondele.

Dupa care morocovul , tot rondele,

Am taiat ceapa pestisori (nu reusesc sa tai ceapa ca imi curg ochii)

Dupa care am taiat rondele castravetii murati.
Am asezat toate legumele in vasul yena
Am taiat si condimentat pestele si l-am pus in tava peste legume

Apoi am facut un sos din bulion, ulei, apa si inbunatatirea mea, sosul de soia.

Am turnat sosul peste pestele pe legume.

Am acoperit cu o folie si am pus la cupotor la 220 grade, timp de o ora. Dupa o ora am scos folia si am mai lasat inca 10 minute.
Pofta mare!
P.S.: Ral a spus ca e foarte bun (la fel si minieclerele ei!)
P.S.2: Zilele urmatoare o sa fac aceasi reteta dar o sa inlocuiesc pestele cu pui.
Pe curand...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Daca nu e teatru e leapsa :))

In ultimul timp postzi ori lepse ori articole despre teatru si ma simt cam monoton. Am doua articole ce vreau sa le scriu dar nu am avut starea necesara. Si cum, daca dau de o leapsa trebuie sa o fac, accept provocarea Ancutei. Stiu ca ii mai sunt dator cu o leapsa, dar cred ca mi-a dat teapa vineri :D.
Sa-i dam drumul!

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagină 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând.

"aici... Cica au primit niste prafuri... bombe!..." Mircea Cartarescu - Frumoasele straine

2) Fără să verificaţi, cât e oră?

Cred că este 11:30

3) Verificaţi: 11:32

4) Cum sunteţi îmbrăcat?

Inca in pijama :)).

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

Pe TV Blog si pe torentul intern

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?

Apa ce se scurge prin burlan.

7) Când aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

Aseara am fost la teatru, la Tinerete fara batranete... si apoi la film, la Due Date.

8 ) Ce-ai visat ieri noapte?

Ceva ciudat, ma certam cu sora mea ca nu imi spusese ceva si acum era prea tarziu.

9) Când aţi râs ultima dată?

Acum o ora.

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?

Corpuri suspendate (sunt in camin si nu am voie sa bat cuie in pereti).

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

un painthouse in centrul orasului.

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Due Date, aseara la cinema. Si il recomand. Eu am ras ca spartul la filmul asta.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?

Spaniolii ce stau in camin, se joca cu zapada ca niste copii mici. Probabil ca pe acolo pe la ei nu prea ninge si de aia sunt atat de fericiti.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?

Devine prea lung si plictisitor.

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.

Nu mai plec pe 8 Decembrie!

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?

Dana.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?

Nu stiu. Aveam un nume la un moment dat, dar acum nu stiu.

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?

Provizoriu, pentru un contract pe perioada determinata, dar sa ma intorc acasa.

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?

Am facut o exceptie pentru tine :))

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afara de politică, ce aţi schimba ?

nimic. Daca nu este rau, nu ai cum sa apreciezi binele. Poate as schimba tarile care sa detina puterea.

21) Vă place să dansaţi?

Imi placea.

22) George Bush?

Traina Basescu?

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

Reluare la Mondenii, azinoapte dupa 1.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Nu chinui pe nimeni cu el ca ultimile 10 intrebari mi s-au parut chinuite rau de tot.

Pe curand...

La teatru (6): Tinerete fara batranete si viata fara de moarte


Piesa de teatru reperezinta o adaptare moderna a basmului lui Petre Ispirescu. Spectacolul este realizat în colaborare cu Centrul European de Educaţie şi Cultură „ARTEMIS”, în cadrul proiectului „THALASSA OF MYTHS”, Program „Cultura(2007-2013)”. Piesa se desfaroara mai mult de jumatate, in spartele unui ciarsaf, perosnajele fiind de fapt umbre. Cu toate ca este un spectacol complex, el este jucat de 5 actori , cateva elemente de recuzita si un videoproiector, insa rezultatul este spectaculos. Eu nu stiu cand a trecut o ora (din pacate durata spectacolului este doar o ora) si am plecat cu un zambet mare pe fata.
De data asta gasca a fost mai mare (i-am avut pe Andrei si Roxana si invitatul nostru special a fost Vanesa)

Pe curand...

miercuri, 24 noiembrie 2010

Hopa!

Eu am facebook-ul in romana (tine de nationalismul meu launtric), orice program, site, telefon, ORICE are romana, la mine e pe romana (mai putin Windows, ca e ciudat in romana, si m-am obijnuit cu el in engleza). Din cand in cand mai apare acea eroare la facebook cu Oups!, cred ca o stiti... ei, in romana este atat de amuzanta pentru ca in loc de Oups! scrie Hopa!
Pe curand...

Omleta la microunde

Din categoria "Ai fost student degeaba daca:" adaugam pe langa:
- nu ai mers la teatru (am fost in 4 ani doar la Ateneul Tatarasi de 2 ori, iar acum in 8 saptamani am vazut 9 piese)
- nu ai mancat shaorma la Warda (chiar pierzi multe, nicio shaorma nu o sa ti se mai para buna)
Omleta la microunde. Pentru asta am si o explicatie: mereu a existat bucatarie in camin. Insa, acum imi era lene sa merg pana la bucatarie, si dura prea mult asa ca Mira mi-a vandut pontul. Ea stia de la Lulu de celebra omleta la microunde, iar apoi Simona (Lady Gaga :)) ) mi-a spus ca ea a facut prima. Omleta a iesit foarte buna, un pic cam uscata, ca am lasat-o cam mult (4 minute) si dupa ce am scos-o din cuptor s-a desunflat. Mai jos o sa vedeti o serie de poze, cu explicatii despre procesul de creatie :)).Pe curand...

duminică, 21 noiembrie 2010

La teatru(5): Quartet

Piesa Quartet are ca sursă de inspiraţie un documentar de televiziune pe care Ronald Harwood l-a văzut cu 25 de ani în urmă. Documentarul era despre Verdi care a lăsat moştenire în Milano o clădire ca şi casă pentru cîntăreţii de operă. “În fiecare an de ziua lui Verdi, aceşti bătrîni dădeau o gală şi cîntau, era ceva îngrozitor, ceva foarte sensibil”, îşi aminteşte Harwood. Aşa s-a născut piesa.
De trei ori nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu de film, Ronald Harwood câstigă in 2003 acest premiu pentru scenariul filmului Pianistul. [sursa]

Piesa a primit din partea British Council, in 2010 premiul UNITER. Piesa este o frumoasa metafora a batranetii, ce este vazuta ca umbra a ceea ce ai fost tu odata. Tristetea piesei iti intra in oase si te pune pe ganduri. Merita vazuta si aplaudata la final.


Si la final o buncata din Quartetul din Rigoletto de Verdi:

Pe curand...

marți, 16 noiembrie 2010

Friends


Dupa succesul rasunator ce l-a avut Friends ma asteptam ca mai toti sa ajunga si mai de succes. Jennifer Anison a fost in schimb singura care a reusit sa aiba o cariera in lumea filmului.
Continuarea serilului de scucces cu noua viata in L.A. a lui Joey mi s-a parut o tampenie pentru ca Joey era singurul care nu vroia o schimbare si vroia sa ramana totul la fel. Serialul a mers doua sezoane din cauza personajului puternic creat in Friends, insa cred ca pentru Matt LeBlanc asta a fost cazatura cea mai mare. Cam toti au mai avut proiecte dupa asta, insa el a fost singurul de care nu am mai auzit nimic. Pana azi... cand am vazut trailarul noului sau serial, Episodes, un serial coproductie BBC si Showtime in care se joaca pe el. Un serial pe care abia il astept.

Courteney Cox si-a produs un serial singura, Tabloid, serial ce nu si-a gasit locul pe piata tv si a murit dupa doua sezoane, insa acum are succes cu Cougar Town. Cu toate ca sa vrut a fi un serial despre o femeie de 40 de ani ce vreau sa isi traiasca viata asa cum nu a facut-o la 20, serialul s-a transformat intr-o frumoasa poveste de prietenie din suburbii. Si poate ca asa prinde mai bine. Pana acum au aparut episodic Lisa Kudrow si Jennifer Aniston in serial, poate apar si baietii candva.
Lisa Kudrow are propiul ei serial, Web Therapy, un serial ce a ciculat online o perioada, in episoade mici de cate 5 minute, insa acum se difuzeaza la tv, in episoade de cate 20 de minute, formate din vechile episoade de 5, dar vor aparea si episoade noi.
Metthew Perry a are o cariera promitatoare in film insa se intoarce la Tv cu o comedie ce va dibuta in iarna tot la ABC, alaturi de parenera lui LeBlanc din Joey, Mr. Sunshine ce cheama comedia. Abia o astept si pe asta sunt curios ce o sa iasa.

De David Schwimmer nu mai stiu nimic inafara ca a fost voce in Madagascar. Am citit pe net ca se insoara dar niciodata nu mi-a fost prea drag. Dar as vrea sa fie toti la tv odata.
Pe curand...

miercuri, 10 noiembrie 2010

La teatru (4): Zelul Macelului


Nimanui nu ii place sa se futa pe Tatal Nostru. Asta este replica dura din piesa, replica pentru care doamna de la agentie ne-a spus sa nu mergem la piesa. Insa am riscat si s-a meritat pe deplin.
Am ales piesa aceasta pentru ca era una din piesele jucate la Sala Studio "Teofil Valciu", sala in care nu vazusem inca niciun spectacol.
Zeul Macelului este o piesa scrisa de cea mai in voga dramatrurg francez al moemntului, Yasmina Reza, dramaturg ce aprimit premiul Tony pentru cea mai buna comedie de pe Brodway in 2009 si premiul Laurance Olivier pentru cea mai buna comedie, tot in 2009. In premiera nationala, piesa s-a jucat pentru prima data, la Teatrul National din Iasi, pe 27 martie 2010, de Ziua Mondiala a Teatrului, regizata chiar de directorul TNI Cristian Hadji - Culea.
Comedia prezinta doua familii din Paris ce se intalnesc pentru a discuta despre ceea ce s-a intamplat intre copii lor. Unul dintre baieti l-a lovit pe altul, cu un par in gura, spargandu-i doi dinti pentru ca nu a fost primit in gasca si pentru ca a fost facut turnator. Pornind de la o intalnire amiabila, ce parea ca duce spre o prietenie, totul se transforma intr-un raboi de onoare a copiilor, a familiilor, apoi un razboi in interiorul cuplului si chiar intre sexe.
Este inca o piesa pe care o recomand cu drag.

Pe curand...

joi, 4 noiembrie 2010

Tara lui scandal tv

Exista doua tipuri de televiziuni: comerciale si de nisa. Cele de nisa se ocupa cu un singur domeniu din tot ce face o televiziune comerciala. Din cele cica 4 televiziuni de stiri, din care una nu mai transmite stiri de mult iar o alta e de stat, la celalalte doua televizuni de dimineata pana seara se discuta despre aberatiile puterii. Degeaba, pentru ca au pus monopol si oricat ar vrea toata tara de la mic la mare sa pice, nu pica. Si mai mereu e scandal. Se cearta puterea cu opozitia, opozitia cu opozitia, puterea cu puterea, moderatorii cu inviatii, invitatii intre ei si tot asa.
La nisa de spot la fel se cearta intre ei, care echipa e mai buna, fotbalistii cu antrenorii, cu finantatorii, intre ei, cu moderatorii si tot asa. Bine ca nu se cearta si in cele de muzica sau de desene animate.
La televiziunile coemerciale incepe adevaratul show. Cele doua mari posturi comerciale PRO TV si Antena 1 se bat dupamasa in scandal. La inceput PRO TV era regele dupa-amiezilor cu Teo. Ea a plecat si 9595 a castigat teren. Dupa jumatate de an de la plecarea lui Teo emisiunea ei a fost exorcizara si intinerita primind numele de Happy Hour fiind moderata de Maruta. Antena a iesit pe rampa cu Madalin Ionescu si cu Acces Direct. Acces Direct s-a transformat treptat dintr-o emisune de anchete intr-o emisiune tabloid, cu scandal dupa scandal castigand audienta publicului. Asa ca Maruta, care s-a dovedit a nu avea coloana vertebrala si face orice pentru bani a s-a transformat din Teo in Madalin. Audientele au crescut si totodata si razboiul. Madalin a slabit si a divortat si la finalul sezonului moralistii de antenisti l-au scos de pe post pentru comportament neadecvat. A fost inlocuit cu Simona Gherge si emisiunea s-a transformat in ceva cu mai mult bun simt. Insa Madalin s-a intors la Kanal, postul tv al manelelor si scandalului, post ce face orice pentru a creste audienta. Asa ca acum avem trei emisiuni siameze, in care se desfasoara scandaluri in paralel, fiecare parte spunandu-si povestea la cate o emisiune. Ultimul scandal Varciu vs Roxana se desfasoara la Pro si Antena.
Si oare de ce mai deschid televizorul?
Pe curand...

marți, 2 noiembrie 2010

15 ani de pop

Pro Fm organizeaza un concurs cu cel mai mare hit din ultimii 15 ani. Am vazut bennerul publicitar pe facebook si am intrat. Insa nu am votat pentru ca in 15 ani muzica s-a schimbat atat de mult incat nu pot sa compar melodii din '96 cu melodii din 2010. Asa ca o sa fac un top al meu, al celei mai bune melodii din fiecare an, melodie aleasa din selectia lor de piese pentru ca nu stiu exact anumite piese cand au aparut si din comoditate voi alege din piesele lor. O sa fac si o argumentare a alegerii mele.
1995: T-short au fost primii ce au lansat nebunia melodiilor vorbite, cu refrene cantate de gagici. Iar Esti ca un inger avea si un mesaj interesant. Ii dedicasem unei colege in clasa a doua melodia asta si a fost foarte impresionata.

1996: Mircea si Nadia Dragomir au facut senzatii cu melodiile lor. A fost primul mare succes cu muzica etono. Sincer, acum nu as mai asculta asa ceva, dar atunci am stricat cateva casete de la cat ascultsem si derulasem melodia asta.

1997: Exista doua categorii de oameni: cei ce au ascultat Andre si cei ce nu recunosc ca au ascultat Andre (teorema asta se aplica si cu Surprize - Surprize). Andre a fost un fenomen ce innebunise toata Romania. Chicioase, lalaite, cu bp-uri in picioare au avut anii lor de glorie.

1998: Era perioada cand hip-hopul se asculta la greu. Toata lume era de dupa blocurile gri si se regasea mai mult sau mai putin in acea muzica. Eu am avut o caseta cu BUG si o ascultam pe furis, sa nu auda mama injuraturile. Imi placea la nebunie. Cred ca D-Cartier era albumul. Loredana a stiut mereu ce sa aleaga iar colaborarea ei cu BUG a fost unul din cele mai reusite hituri ale baietilor.

1999: Papa Junior a facut furori cu Ploaia pentru ca era altceva in acel peisaj de hip-hop care inca prindea (Racla cu Anda Adam era in voga) si pe langa dance-ul Andre, 3SE si Genius.

2000: Toata lumea se pregatea de intarea in Mileniul 3 care era mai melodios sau nu mai era. Andre, N&D, 3SE erau pe val. Vita de vie avea o parodie dupa N&D, Vama Veche lansase Nu ne mai trageti pe dreapta insa 3SE au iesit in fata cu Aminitrile si totodata lansasera si pe cei de la Animal X.

2001: Mi-e imposibil sa aleg intre 2 piese. Voltaj 20 o sa iasa oricum hitul Pro Fm pentru ca e o piesa care dupa 10 ani inca are priza insa Hi-Q a fost una din trupele mele favorite.


2002: Jais a aparut brusc si a disparut la fel de repede. Eu am fost marcat de piesa lor, Stai.

2003: Vrei sa pleci da numa numa iei :)). Refrenul asta e cantat in toata lumea.

2004:Afost greu sa aleg intre Zig-Zagga, Corina cuPacha Man cu al lor Noi Doi, Spin- Nimeni pe Drum si Zdob si Zbup - DJ Vasile. Am ales Spin pentru ca a fost o trupa frumoasa de rock ce si-a pus amprenta,

2005: A fost anul in care a aparut Morandi insa am ales Raisa pentru ca aveam si un dans pe melodia asta. In 2005 a inceput sa prinda muzica de club.

2006: Oficial ne mergea bine. Nu ca acum :(.

2007: In acest an un compozitor cu renume facut inainte de '89 a demonstrat ca muzica lor poate sa aiba succes. Merita sa fie catalagoata cea mai buna piesa. Bravo Romcescu, bravo Andra!

2008: A fost anul in care a aparut Pop-Cornul ca stil de muzica iar Inna a fost cea care a revolutionat muzica.

2009: Dan Balan s-a relansat si dupa un an Chica Bomb inca e in top!

2010: E anul Pop-Corn insa Grasu XXL impreuna cuGuess Who au avut un succes rasunator cu Azi nu. Cred ca e cel mai cantat refren si e intoarcerea hip-hopului in lumea plasticului.

Astea sunt melodiile alese de mine pentru cei 15 ani ce au trecut.
Pe curand...

luni, 1 noiembrie 2010

Locuiesc... la capat de coritdor


Vama Veche - Hotel Cismigiu (Necenzurat)
Asculta mai multe audio diverse
Anul sta mi se potrivesc mai mult ca niciodata versurile din Hotel Cismigiu. Pe langa faptul ca e prima data cand nu am bursa, mai locuiesc si in capatul coridorului, langa balcon. In camin exista doua locuri de fumat, la fiecare etaj: pe balcon sau pe scarile de urgenta, la capatul celuilalt palier. Dar cum frigul a venit si s-a instalat usor usor si cum lenea e mare sa mergi pana in capatul celalalt de palier, toti fumatorii de pe jumatatea asta de camin, fumeaza la mine la usa.
Bine ca nu imi vine fumul in camera (usile sunt mai bine izolate decat pe aripa lunga) insa noaptea aud toate povestile lor de viata. Eu dorm langa usa, si chiar ca aud tot. Pe langa discutii lungi la telefon (astea sunt monotone pentru ca nu stii ce spune cealalta persoana si uneori e greu sa adaptezi sau daca persoane din telefon vorbeste mai mult ai sanse sa atipesti si sa te trezesti apoi cand interlocutorul ii raspunde). Apoi exista povestile de cate doi, colegi de camera, care lucreaza la cate o tema (nu vreau sa stiu cum o sa fie cand incep proiectele de predat) si, la o tigara de relaxare isi spun ce nu le da sau cat le da. Iar preferatii mei sunt cei ce nu s-au mai vazut de mult si isi povestesc ultima perioada de viata, la o tigara.
As putea scrie un intreg roman despre cate am auzit si cate voi mai auzii..
Pe curand...

vineri, 29 octombrie 2010

La teatru (3): Aici, la portile beznei

Stand ca un pictor ceva mai departe, priviti-ma si cuprindeti cu vazul toate nenorocirile care ma coplesesc, aici la portile beznei!
Acest text a fost repetat intr-una timp de 4 minute, pana sa inceapa piesa. Cele 9 vaduve elene plangeau pe langa motociclete iar regina loc, cu o pasca pe fata repeta acest text la nesfarsit.
Aici, la portile beznei este o aboradare moderna a Hecubei si a altor tragedii a lui Euripide, scenariul dramatic si regia apartinand lui Mihai Maniutiu.
Mihai Maniutiu este un cunoscut teoretician dramatic, scriitor si director de teatru al timpurilor noastre. In prezent este director altistic la Teatrul National din Cluj si profesor la Universitatea Babes-Bolyai. Ca scriitor a scris critica de teatru si proza scurta.
Piesa are la baza tragedia lui Euripide, Hecuba.
Euripide este unul din cei trei poeti dramatici eleni si totodata inovator al teatrului antic grec.
Hecuba este a doua sotie a regelui Troiei, Priam. Ea a avut numerosi copii ce au murit sub zidurile Troiei. Dupa ce vede cum fata ei, Polixenia este sacrificata, ea pleaca in exil insa afla ca fiul sau cel mic, Polydorus a fost omorat de cel ce trebuia sa aiba grija de el, regele trac Pollymnestor. Asa ca impreuna cu cateva vaduve pune la cale o razbunare si scapa de cei ce o urmarea, gasinfu-si sfarsitul in valurile marii.
Piesa de treatru este o adaptare moderna a acestei povesti, o adaptare laudata de mai toti criticii de teatru actuali pentru ca povestea devine foarte actuala si dureroasa. Doina Deleanu, interpreta Hecubai face un rol de exceptie.
Eu nu pot sa recomand aceasta piesa de teatru dar nici sa spun sa nu mergeti pentru ca a fost ceva la care nu ma asteptam. A fost ciudat. Nici nu mi-a placut dar nici nu mi-a displacut. Dar a fost o senzatie ce a meritat. Conteaza cat de deschisi sunteti in materie de neconventional.

Pe curand...

miercuri, 27 octombrie 2010

Leapsa lui 4

Chiar aveam chef de o leapsa si al gasit-o la Ancuta si cu drag o iau.

Patru filme care mi-au placut: Inception, The Color Purple, Closer, Mr. Brooks. (si mai sunt, astea sunt primele 4 ce mi-au venit in minte)

Patru lucruri pe care le-am facut azi: Am facut primul pas pentru a pleca cu o bursa de studii, am fost la bibliteca, la sala de lectura sa fac o tema, mi-am reinstalat Windows-ul si am urmarit cu atentie daca pica guvernul.

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic: Facebook, Yahoo Mail, iGoogle, TUIasi Torrent


Patru lucruri care se afla momentan pe biroul meu : Imprimanta, ochelarii de soare, incarcatorul de la iPhone si dosarul de bursa

Patru persoane cu care am vorbit azi: Andrei, Paulet, Lavi, Mamina (sunt persoanele cu care am vorbit ceva important)

Patru mancaruri preferate: Salata Beouf, Pizza lui Tanti Jeni, Ciorba de afumatura si puiul cu smantana.

Patru instrumente la care as vrea sa cant: Pian, Saxofon, tobe si platane :))
Patru regrete: sunt puturos, ca ma plictisesc repede, ca sunt repezit si uneori jignesc oamenii pt ca nu am rabdare sa ii ascult si ii reped, ca nu pot sa ii fac pe toti la care tin, fericiti

Pe curand...

sâmbătă, 23 octombrie 2010

LA teatru (2) : Natura moarta cu nepot obez


In seara asta a fost a doua iesire la teatru din stagiunea 2010-2011 si a doua oara cand merg la Teatru National Iasi. In aceasi formula, eu, Ilinca si Ral, tot cu tramvaiul insa de data asta la Teatru la Cub, celebra sala construita acum cativa ani, premiata de Uniunea Arhitectilor (de fapt e o sala improvizata, un cub de lemn).
Piesa aleasa: Natura moarta cu nepot obez, o comedie premiata de UNITER in 2008. Piesa a fost scrisa de Ion Sabdaru cunoscut actor de teatru fil, regizor si scriitor.
Piesa prezinta povestea de dragoste dinte un tanar supraponderal, Pompiliu (Pompita sau puisor) si o prostituata,Lili. Pompilu a fost crescut de cele trei matusi ale sale: Vanda, Cesonia si Mirela, matusi ce l-au adus la obezitate.
Comedia merita toti banii si reuseste sa descreteasca si cele mai incruntate frunti.
Sala a fost plina ochi, s-au pus si cateva locuri in plus pentru cei ce nu mai aveau loc.

Pe curand....

joi, 21 octombrie 2010

Funny video

video
Am primit filmuletul asta pe mail si m-am gandit sa il postez pe blog pentru ca mi se pare o reclama geniala.
Pe curand...

Futurama is back


Animatia mea preferata nu e nici The Simsons, nici Family Guy ci Futurama. Nu stiu cati oameni au vazut serialul dar mie imi place la nebunie. Serialul, castigator de premiu Emmy are ca personaj principal pe un curier de pizza, ce s-a criogenat si dezhetat 1000 de ani in viitor, adica in anul 3000. El lucreza ca curier pe spatiu pentru stra-stra-stra...stra nepotul sau, un profesor excentric. Animatia a rulat timp de 5 sezoane, intre 1999 si 2003 pe Fox, dupa care a fost oprit. Pe langa cele 5 serii au mai existat si 4 filme 2 in anii in care a rulat serialul si inca doua intre 2003 si 2008. Filmele au fost divizate apoi de Comedy Central in 16 episoade si difuzate la tv. Avand un asa mare succes conducerea postului Comedy Central a obtinut permisiunea de la Warner Bross, cei ce detin patentul serialului si de al producator sa creeze inca 26 de episoade ce ruleaza din luna iulie la Tv. Astfel cel mai dezbatut serial de comedie, plin de umor negru, satira politica si umor sexual a reinviat.
Asa ca zilele astea ma delectez cu cele 12 episoade ce au insemnat de fapt seria 6 a serialului.
"Good news everyone!" acum puteti din nou sa-i pupati fundul stralucitor al lui Bender sau sa vedeti cum va decurge relatia dintre Leela si Fry.

Pe curand...

Mos Nicio Laie

De obicei nu prea povestesc intamplari minore din viata mea, sau nu mai povestesc, aici, pe blog (ca in rest mereu vorbesc despre ce am patit) insa povestioara din seara asta vreau sa ramana consemnata pentru ca asta inseamna frumusetea studentiei (se pune si masterul).
De cand m-am intors in Iasi am tot avut impresia ca a fost o greseala. Toata lumea e schimbata si distanta, insa azi a fost ca pe vremuri. Am iesit la un capucino la Sofany, iar apoi ne-am intalnit cu Lavi in parcare in Frumoasa, si am povestit ca pe vremuri.
Insa ce s-a intaplat dupa aceea e de fapt povestea de azi.
Totul a inceput dupamasa cand Mira m-a sunat sa ma roage sa ii imprumut aspiratorul. Mancam asa ca a zis ca revine mai incolo. Trecuse ceva timp si nu mai venise asa ca o sunasem si am aflat ca isi curata ghetele. Mai in gluma am intrebat-o daca il asteapta pe Mos Nicolae iar ea mi-a zis sa fiu eu mosul in seara asta.
Stiu ca Mirei ii plac cadourile improvizate, ce vin din suflet, asa ca am zis ca o sa ii fac o surpriza. Intors din oras, am scris pe o foaie o scrisoare si am luat un mar. Amandoua le-am pus la usa si am sunat-o sa ii spun sa se uite de usa. I-a placut foarte mult. In scrisoare scria ceva de genul:
"Mira, anul asta fiind criza si din cauza lui Boc si a lui Base m-am transformat din Mos Nicolae in Mos Nicio Laie insa tu fiind o fata cuminte, din ultimile fonduri ti-am luat un mar. Poate ai noroc in decembrie ca primit fonduri europene. Cu drag, Mos Nicio Laie (Nicolae)".
Lucrurile astea mici, fara eforturi materiale mari fac studentia frumoasa, si viata in general. Asa ca nu uitati sa surprindeti oamenii dragi cu ceva frumos ori de cate ori aveti ocazia.
Pe curand...

joi, 14 octombrie 2010

La teatru (1): Romania te pup!


Teatrul National Iasi implineste anul asta 170 de ani de existenta, fiind primul Teatru National din Iasi.
Astazi, 14.10, la crestinii si mai ales la Iasi se sarbatoreste Sfanta Cuvioasa Paraschiva. Totodata saptamana asta au fost si Zilele Iasiului iar in seara asta a fost concet si foc de artificii. In fiecare am am inghetat de frig acolo insa anul asta am vrut altceva. De 4 ani de cand sunt in Iasi nu am ajuns niciodata la TNI si era timpul. Teatrul National se afla in consolidare de cativa ani asa ca piesele se joaca in cateva sali improvizate.
Uzina cu teatru este una dintre ele. Cladirea a fost in trecut fosta uzina electrica a teatrului, uzina ce producea electricitate pentru teatru si cladirile din jur. Astazi, undeva la etaj, se afla o sala mica, improvizata cu scaune de lemn si tapiterie din catifea rosie, puse pe un postamen metalic, in trepte, o scena mica si acces in sala pe langa scena.
Romania te pup!, a fost prima data jucata la New York, unde a fost foarte bine primita de catre public. In 2009 regizorul David Schwarts propune o varianta marita a piesei Teatrului National din Iasi. Piesa infatiseaza tot ce e mai rau aici, pornind de la cateva stereotipuri romanesti. In fata publicului sun 6 tineri ce se ocupa coloana sonora, de efectele speciale si figuratie. Cei 6 sunt imbracati in negru, si pe fundal formeaza muzica din cele mai neconventinal lucruri. Cani si linguri, tigai, tastaturi, capsatoare, cutii de suc, bidoane goale, terci sau bate. Apoi pe parcursul piesii ne imbata cu fum de tigara, ceapa tocata, bere, seminte, pate, mustar, vin, odorizant de camera, usturoi, conserva de peste, portocala, rom. Totul pentru a ne reamintii de mirosurile ce le gasesti peste tot in Romania. Povestea principala are la baza trei personaje. O pensionara, paranoica ce crede ca are cancer si vrea sa plece la nepoate in Germania, sa traiasca ultimii ani acolo, insa nu stie ce sa faca cu pisica sa, un somer betiv, ce si-a girat casa pentru o afacere falimentara ce are sotia plecata la munca in Italia pentru a avea bani sa plateasca ratele si sa nu piarda casa si o tanara studenta ce vrea sa plece cu bursa de studii in America. Toti trei ajung in acelasi comartiment de tren, tren vechi si murdar ca majoritatea din Romania iar aici are loc ceea ce se intampla mai mereu in compartiment: miros, babe bagacioase, betivi ciufuti si tineri razvratiti. Vor ajunge la aeroport sa isi vada viitorul implinit sau nu? Toate astea le puteti afla numai daca mergeti la piesa, pe care o recomand din tot sufletul.

Pe curand...

luni, 11 octombrie 2010

Daca si ei, ce sa te mai astepti de la altii mai mici?

Iurie Darie (81) e unul din actorii mei preferati romani, A fost unul din cei mia frumosi barbati si ravniti la vremea sa si totodata si un mare actor. Anca Pandrea (64), actrita de teatru de papusi mi s-a parut o femeie ce vrea sa fie deschisa, purtand rochii scurte si decolteuri cu toate ca are o varsta inaintata, poate pentru ca inca se credea pustoaica la care s-a uitat maturul actor.
Ii vazusem acum o luna la Premiile Confidential, unde s-au pupat vulgar cu limba, in emisune, aratandu-si astfel iubirea ce si-o poarta.
Insa ceea ce a aparut azi la tv si pe net e de nectezut. Fotografii xxx cu cei doi mari actori, vrand sa demonstreze cat da neconventionali sunt, sau ce??? Este grotesc!
Ce sa te mai miri cand Printul Biancai ii puzeaza cocoselul in fata laptopului sau cand Nikita se filmeaza cand are realtii sexuale cu partenerul ei? Ce sa te mai mire de toate scandalurile sexuale cand ei doi fac un astfel de show ieftin. Din pozele din dormitor se vede cat de prost traiesc, peretele e murdar iar cainele e slab. Pentru bani s-au vandut in halul asta? Nu i-a mai luat nimeni in telenovele si cum salariile de la teatru sunt mici s-au hotarat sa isi vanda viata sexuala? I-au apucat ce l-a apucat pe Columbeanu mai la tinerete?
Sau ce sa inteleg din mizeria asta?
Mi-e rusine mie de ei!
Rusine!

sursa

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)