duminică, 30 decembrie 2007

2007... 3 2 1... 2008

M-am gandit bine sa fac un bilant al anului ce tocmai se apropie de sfarsit. Ce a fost 2007 pentru mine si ce asteptari am de la 2008.
2007 il pot caracteriza ca anul schimbarilor de orice fel. Dupa foarte mult timp, anul asta mi s-a spus "Horea, te-ai schimbat". Incepand de la cele ce se vad, adica infatisarea, parul mai lung, un alt stil vestimentar si cateva kilograme in minus, pana la modul de a fii. A fost un an al compromisurilor, in prima parte si al deciziilor radicale in a doua parte.
Am incercat sa imi fac noi prieteni, sa am cu cine sa imi petrec timpul in Iasi. Pentru asta am lasat mult de la mine si m-am alaturat unor persoane cu care nu aveam comun decat locul in care invatam. Nu aveam aspiratii comune sau idealuri. De fapt ei aveau idealuri materiale in schimb eu spirituale.
Si a venit vara, momentul in care te intorci acasa, la prietenii tai vechi. A fost cea mai ciudata vara. A fost perioada de cautare, de regasire. Nu stiam unde imi este locul. Nu ma simteam bine alturi de cei din Iasi dar nu ma mai simteam bine nici aici. A fost momentul in care am facut schimbari radicale, in care am luat decizii ce m-au schimbat foarte mult. Au fost decizii proaste dar si decizii bune. Mantuirea mea a venit de la adevaratii prieteni, de la unul din cei mai buni prieteni. A fost un joc. Un joc facut special pentru mine, un joc in care scopul era sa ma regasesc. Ii multumesc enorm pentru acel joc pentru ca prin el m-am regasit, am reaflat cine eram, cine am fost si incotro vreau si trebuie sa merg.
Toamna a fost momentul in care s-a facut bilantul. In toamna am hotarat ce urma sa fac. Mi-am facut curatenie in viata, in ganduri. Am renuntat la toti cei ce ma ingreunau si am ingrijit ce era bolnav. Am revenit la vechii prieteni pe care nu-i voi mai lasa niciodata deoparte iar in randul noilor cunostinte am facut selectii. Am hotarat cine merita prietenia mea si cine nu. Am luat decizii transante, am renuntat la oameni ce nu mi-au fost de folos pe nici un plan, oameni de la care nu am avut ce invata dar am renuntat si la prieteni ce s-au dovedit a fii dusmani, oameni plini de ura. M-a durut cand am realizat asta dar am avut curajul sa ma despart de ei.
Cu "atitudinea mea superioara" m-am intors la facultate unde am inceput sa vorbesc doar cu cativa din cei multi care erau. Si azi mai fac selectii...
Tot in tomna mi-am facut blogul. Pentru asta ii multumesc lui Zuzu. Ea povestea despre blogul ei intr-o seara, cand iesisem in oras. Aveam si eu o tentativa nereusita pe Yahoo 360 dar semana mai mult cu un hi5 mai elevat un pic. Am intrat pe blogul ei, l-am citit si am stiut ca pot sa fac si eu asta. Blogul pentru mine inseamna foarte mult. In primul rand scru. Un lucru pe care nu il mai facusem de mult. Incepusem sa scriu si asta conta. Blogul a reusit sa imi faca ordine si in ganduri, in prioritati si pentru cei ce il citesc sa ma cunoasca mai bine.
In iarna, odata cu zapada ce nu o mai vazusem de doi ani a venit ceea ce pierdusem de mult. Inspiratia. Am inceput sa scriu, am terminat ceea ce incepusem candva si m-am apucat de ceva nou, de ceva mai matur, mai consistent, la care inca lucrez(am luat o pauza in vacanta, sa ma odihnescJ)). In momenentul in care am reinceput sa scriu am redescoperit increderea in mine...

2008. Ce astept de la 2008...(?)
In 2008 promit ca o sa citesc inainte sa public pe blog, pentru ca scriu fara sa citesc si am foarte multe greseli(de la cum tastez). O sa citesc de acum inainte, poate o sa corectez ceea ce am scris pana acum. O sa scriu in continuare, o sa ma lupt sa public din nou. Poate o sa imi gasesc in sfarsit un job part-time, la o revista de cultura pentru tineri, ceea ce mi-ar place sa fac si o sa ma ocup de tot ce mi-a ramas de facut din 2007, de toate lucrurile pe care le-am amanat. O sa merg la teatru in Iasi, lucru care spre rusinea mea nu l-am facut, o sa merg la spectacole, la muzee, o sa citesc mai mult. O sa iau note bune la examene si o sa imi pastrez bursa.
O sa fiu alaturi de prietenii mei, de cei ce conteaza cu adevarat. O sa fiu alaturi de familie si o sa incerc sa ma enervez mai putin acasa.
O sa incerc sa nu mai fiu atat de dur si radical cand ma enervez, o sa ma enrvez mai rar, o sa vorbesc mai putin si o sa ascult mai mult.
Si nu in ultimul rand, in toamna ma apuc de a doua facultate, de Psihologie, ce-i drept la i.f.r. pentru ca altfel nu am timp.
Imi urez mie bafta J). Sper sa realizez tot ce mi-am propus. Un an bun tuturor ce merita pentru ca vine un an pervers, anul sobolanului.
Pe curand... (in 2008)

Generatia PRO, generatia MTV

Cand eram mic, cam pe la 6-7 ani am avut pentru prima data cablu tv. Atunci am inceput sa vd mai mult la TV, mai mult decat TVR1 si TVR2. Cartoon Network era preferatul meu(si ca sa fac o paranteza ce era atunci pe CN acum e pe Boomerang, in cazul in care sinteti melancolici si vreti sa revedeti desenele din copilarie).Vara-mea se uita la MTV si era fanul emisiunilor de acolo plus ca stia majoritatatea cantecelor pe de roat. Eu nu puteam sa inteleg astea atunci. Timpul a trecut, eu am crescut si aparut PRO TV-ul si al lui slogan "Generatia PRO". Generatia PRO era generatia mea, era o generatie venita sa contraatace generatia MTV. Muzica buna, emisiuni pentru tineri si multa distractie asta era PRO-ul atunci. Apoi au aparut manelele... Gen muzuical infect ce are o droaie de fani in Romania(doar traim intr-o tara unde este rusinos sa citesti carti si sa intrii in librarii sau biblioteci, unde sefi de partide cu priza la public ranjesc si spun ca nu au citit niciodata o carte, o tara in cae mediocritatea si prostia sunt la putere - vezi presedintele).Cum audienta inseamna bani PRO-ul a trecut la manele(pentru televiziunile mari barometru inseamna Bucuresti si Bucurestiul e plin de tigani de capitala ce asculta manele imputite). Cam totate emisiunile de divertisment trebuiau sa aiba un invitat manelar sau macar o manea in program. Chiar si acum cand s-a mai linistit invazia manelara PRo-ul ca si antenele propun de Revelion program cu manele. Si asa generatia PRO a ajuns o generatie PRO menele... Cei ce nu s-au convertit la manele, dei ce nu au acceptat asa o insosire au deventi MTV.De ce toate astea? Am citit in presa zilele astea ca MTV Romania (care avea mari probleme financiare) a fost cumparat de Trustul PRO. M-am bucurat la inceput. Pentru ca PRO stie sa faca din orice show. Imi imaginam enisiuni cu Tili sau cu Abramburica ori Ailin la MTV. Dar apoi m-a apucat groaza cand am citit ca vor aparea emisu\iuni noi. Ce emisiuni? In loc de MTV Super Latino, MTV Super Manea? Reality Show despre viata manelisilor? LA premiile MTV Romania vor aparea noi categorii ca "Cea mai buna manea" sau "Cel mai bun manelist"? Sper ca nu!!! Sper ca spiritul PRO sa se dea dupa cel MTV si sa se intoarca la ceea ce era candva Generatia PRO nu Made in Romani-a!!!
Pe curand...

Prietenia

Candva ma intrebam ce e aceea prietenia. mereu am cautat definitii. Dar niciodata nu am gasit una satisfacatoare. cred ca cea mai apropiata de adevar era una care spunea ca prieteni iti sunt cei cecstau mereu langa tine fara sa simti ca te sufoca. Am stiut mereu ca am putini prieteni. Am vrut sa cred ca am multi. Dar am putini. Cand incepi un nou drum incerci sa iti faci prieteni ca sa ai cu cine petrece timpul.Dar nu reusesti aproape niciodata. Tot ce reusesti sa faci, sunt amici. Am crezut ca mi-am facut un prieten adevarat, dar m-am inselat amarnic anul asta. Azi stateam si analizam asta, canda a trebuit sa dau explicati de ce nu mai vorbescu cu el, une prietene ce nu o mai vazusem de mult...Ce mi-a venit sa scriu despre asta... A devenit un cliseu cred... mereu am aboradat aceasta tema. Ieri ma uitam la un film la tv, era un film ce il vazusem anul trecut in camin, il vazucem in camera la cineva, eram mai multi. Si iar mi-am adus aminte de anul trecut, de cat de misto era... alea ale. Chiar asa era. Acum ajung in camera sa vad un film sau sa dorm. Nu ma mai atrage de loc. Nici oamenii. Si imi pare rau.... Nu pentru el, ce punea sus si tare ca imi e prieten, ci pentru ea ce imi e prietena si nu pot sa o ajut cand are probleme si nu imi da voie sa o intelg...Prietenii vechi sunt cei mai buni pentru ca prietenii sunt ca vinul. Dar ochii care nu se vad se uita. Ma intristez cand vad ca relatiile mele pied din profunzime pentru ca ma enerveaza lucrurile de suprafata....Tot scriu de suparari si de tristeti. Poate ca ar fii cazul sa fac un bilant cu bune is cu rele a anului ce trece ca numai maine nu-i poimaine si vine 2008. Dar las asta pe maine, sunt obosit si nervos...Pe curand....

vineri, 28 decembrie 2007

Dungi si romburi


Am un an de cand am trecut intr-o altfel de etapa. Cei ce ma stiu mai de mult stiu ca nu eram cu pozele. Nu imi placea sa mi se faca poze dar in schimb imi placea sa fac poze. Cam acum un an am incercat sa imi impun sa imi placa de mine. pentru ca de aici porneste respectul. Daca te respecti pe tine, ii respecti si pe altii. Si am dat-o intr-o etapa pe care sora-mea o numeste Narcisista. Adica am foarte multe poze cu mine in telefon si iarasi am ajuns la peste 100 de poze pe hi5. Pana ma enervez si le sterg...Mai nou am o noua problema psihica si anume romburile si dungile. Totul a pornit anul trecut de Craciun cand am primit un pulover cu romburi. Mi-a placut foarte mult si am inceput a fac o pasiune pentru ele. In afara de acel pulover nu aveam nici unul pentru ca nu gaseam unul care sa imi placa si sa imi vin abine. OK. Acum am inca 3. Un ilic negru cu noate de gri. Un pulover cu anchior sifilitic colorat (vorba Cristinei Stamate pe care am cunoscut-o candva) si unul cu gluga. Si mai vreau inca un hanorac ipe care l-am vazut in mall :)). ideea e ca ma prind si imi sta bine. Aceasi problema si cu bluzele in dungi. Am doua si imi plac la nebunie. Cred ca o sa imi mai cumpar cateva. De fapt mi-am cumparat de ziua mea din partea mamei una dar cica nu o am inca, pana pe 6.Oare sunt atat de deplasat cu dungile si cu romburile mele???Pe curand...

Chinui... Chinuiesc

O mare dilema de-a mea azi. Eu ma chinui sau ma chinuiesc. Si nu gaseam DOOM-ul sa caut.Ma chinuiam cu proiectul la inginerie, cu televizorul care nu mai mergea si cu telefoanele. Vroiam sa ma chinui sau sa ma chinuiesc si cu netul sa scriu iarasi pe blog. Si am recurs la Notepad. Scriu aici, salvezi si public cand imi reuseste conexiunea.Intre tmp am descoperit ca amandoua variante sunt bune chinuiesc/chinui asa scrie la DOOM. Dar eu o sa ma chinui, nu chinuiesc ca mi se pare ca suna mai binePe curand... (Probabil ca pe blog vor fii postate mai multe articole odata, dar eu le scriu in timp asi cand prind verde la net le public cu viteza luminii stinse pe toate)

Dupa un timp de nepasare

Ma chinui (chinuiesc) de trei sferturi de ora sa intru pe blog printr-o amarata conexiune de dial up. Scriu pentru ca ma un chef nebun de a scrie pe blog si scriu intr-un document text pe care sper sa pot sa-i dau copy - paste pe blog candva pt ca imi da eroare mereu cand vreau sa ma inregistrez.
A trecut o saptamana de cand sunt in vacanta total. Nu am mai gandity, nu am mai scris, nu am mai citit si nu am inceput temele de vacanta. De azi cica ma apuc de proiectul la Ingineria Mediului si ma apujc sa mai scriu si la Egocenrum. Prea am lenevit, prea am stat degeaba. Nu chiar... Am iesit in oars cu prietenii, am stat cu familia si am facut shopping in Arena Grajd.
Tim[ul trece... A trecut o saptamana in care am facut bradul, carnatii, caltabosii, toba. o sapamana in care a venit Mosul si am iesit in oaras cu cei dragi pe cafre nu-i vazusem de ceva timp. As vrea o vacanta mai mare. Acus se termina si vine sesiunea. Trebuie sa ma trezesc din acest frumos vis, vacanta si sa ma apuc de lucru, pacat...
In timp ce scriu mai reusesc sa fac cate un pas pentru a ma loga ple blog. Poate o sa reusesc sa postez ceea ce scriu acum. Imi doresc asta.
PS Raluca, am vazut ca ai tot scris zilele astea. Am vrut sa iti dau niste commenturi dar nu reusesc. Probleme cu loggin-ul, dupa cum ma tot plang...

Am reusit!!!!
Pe curand...

miercuri, 19 decembrie 2007

Stare de vacanta

Cu toate ca azi e abia marti si vacanta incepe vineri, eu am deja o stare de vacanta. bagajele sunt aproape gata si mi-am luat ramas bun aproape de la toti. Abia am terminat o shuieta, o ultima bere in grup pe anul asta. E dupa mult timp cand ma bucur ca plec acasa, acolo unde o sa fie toti, o sa fie frumos. Poate ca pentru ca e zpada. Anul trecut ma simteam atat de nasol, cred ca asta era motivul, lipsa zapezii. Cu toate ca o sa fie multa treaba pe acasa si inca nu stiu nimic concret despre revelion, stiu sa transform dezavantajele in avantaje si treaba in distractie. Abia astept sa fac bradul si carnatii, sa radem si sa povestim langa semineu, toata familia reunita ascultand colinde. O sa fie zuper, ca in fiecare an. Abia astept sa vad orasul ornat si sa ies in plimbare prin parc, sa ascult colinde si sa beau vin fiert cu scortisoara. Sunt lucruri care ma bucura in fiecare an, de aceea nu mai am rabdare sa stau aici, in camin. cu toate ca e bradutul asta ornat in camera, dar nu miroase a brad si nu e atmosfera de sarbatoare. O sa imi fie dor de prietenii mei de aici dar mai dor imi e de cei de acasa. O sa se schimbe rolurile acum o sa-i sun pe cei ce ii vedeam si osa-i vad pe cei ce ii sunam.
Nu stiu cand osa mai postez. Poate maine daca am timp, inainte sa plec iar in vacanta nu stiu cat timp o sa am sa stau la calculator.
Pe curand...

duminică, 16 decembrie 2007

Viata in imagini

WTF??!!!

Observ ca pe zi ce trece postez mai putin adica scriu mai putin intr-un articol si mai prost, parca. Sunt oare concentrat cu Egocentrum???
WTF?!
Si asta e mai scurt decat anteriorul!!!
Si piesa cu harpa lui Q e mult prea tare!!!!
aaa si sa nu uitam: Pe curand...

Timpul

Trece fratilor, trece. parca abia ieri am trecut in 2007 si basescu radea ca gusterul la tv, parca alaltaieri era Craciunul si umblam dezol,at prin oras trist si fara de sprijin. A mai trecut un an. Si am facut un mare CACAT. Nu mai pot sta asa, sa treaca timpul pe langa mine, sa stau sa lenevesc o zi intreaga, dupa ce fac cumparaturi sa vad trei filme si sa scriu 3 randuri. Teme, proiecte, lucrari. Toate ma astepta. Sunt asteptari de lam ine si nu o pot lasa balta. As vrea in schimb sa inghet timpul si sa ma odihnesc vreo cateva zile dupa care sa o iau pe drumul cel bun. Poate in 2008 o sa tind spre el. Dar pana atunci mai e un pic si mai am timp sa repar ceva.
Pe curand...

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Din ana in an...

Astzi (ieri de fapt) am fost la concertul de colinde sustinut de corul de la Catedrala Catolica din Iasi. A fost atat de frumos. M-a umplut de spitritul craciunului si de bucuria sarbatorilor. Totodata m-a intristat faptul ca nu era zapada. Dar in drumul spre camin s-a produs minunea. A inceput sa ninga, sa visoleasca si la ora 10 jumatate am iesit afara la o bataie cu zapada. Atata zapada!!! Tot campusul vibra aproape toti iesisera la batai cu bulgari (mai ales ca picase netul). Eu vad iarna inca ca un copil, ca o bucurie, sarbatori si voie buna. Colinde si cadouri, jocuri. Cred ca asa o voi vedea mereu. Nu imi place cealalta reprezenatre a ienii, friguroasa, monotona, ce aduce saracie si disperare.
Acum m-am apucat sa ascult muzica clasica (acum Enescu) si sa scriu la nuvela pe care am inceput-o. I-am schimbat numele si ma mai scris la capitolu trei cat timp s-a incarcat pagina blogului pentru a posta aceste ganduri. ma voi intoarce le ea imediat dupa ce termin aceste cateva randuri, si anume acum!
Pe curand....

vineri, 14 decembrie 2007

Rosu si Negru - the end


Ceea ce urma sa fie un zvon in vara s-a deovedit a fi adevarat.
Prima data am auzit de Rosu si negru prin liceu. Un celebru club din Iasi, din campusul politehnicii ce a supravietuit si cand nu erau studenti si cand s-a daramat cantina si s-a construit mall-ul. Am fost foarte fericit cand am intrat acolo. Atata istorie studenteasca, atata lume si asa voie buna. Pana in vara cand s-a inchis. Toti credeam ca e in renovare can a inceput sa vehiculeze un zvon cum ca se face cazino. mai rau. Sala de jocuri. Incetul cu incetul au aparut benere cu "Milion" dar "Rosu si Negru club" inca triumfa pe cladire. Ieri cand mergeam spre camin jeleam clubul s spuneam ca nu ne vine sa credem ca nu mai e. Si totodata eram bucurosi ca inca mai exista acea firma. Azi o dadeau jos, Am simtit cum o parte din istoria Tudorului moare odata cu caderea firmei. Nu mai era ce era odata dar era clubul nostru. Acum trebuie sa mergem in Copou!!! Era evadarea de al 5 min de camin dar s-a dus si ea ca toate lucrurile de pe panant
Pe curand....

miercuri, 12 decembrie 2007

Sfarsitul lui Harry Potter

Abia am terminat de citit a 7a carte Harry Potter, Harry Potter si Talismanele Mortii. ma simt usurat. Am incheiat un ciclu din viata mea, imi aduc aminte cum incepusem sa citesc carile in clasa a 8a, parca, sau a 7a. Eram atat de fascinat si am asteptat fiecare carte cu sufletul la gura. Timpul a trecut, Harry a crescut odata cu mine si cartile au evoluat atat de frumos si atat de bine, au crescut odata cu noi, autoarea s-a maturizat in scris. Acum la final ma bucur ca s-a terminat asa. Ca in orice lupat trebuie sa fie pierderi si de o parte si de alta. Altcumva nu avea cum sa fie. De la moartea lui Dumbledore ma asteptam la orice, femeia asta surprinde. Acum sunt curios ce va face in continuare is daca urmatoarele filme vor fi rusite. Pentru ca doar primele 2 mi-au placut, restul au fost slabute in comparatie cu cartile.
Pe curand...

luni, 10 decembrie 2007

Lamuriri despre weekendul la Vatra Dornei




Ceea ce incepea prin o pastila aruncata s-a transformat pana la urma chiar intr-o iesire. Acum vreo cateva saptamani vehicula ideea unei iesiri la munte, un weekend. Ar fii trebuit sa fie in weekendul cu 1 Decembrie dar era full asa ca s-a amanat cu un o saptamana.
Acest articol e scris pentru cei ce nu au venit la munte, oricare fiindu-le motivele puerile. Fratilor acum e vremea distractiilor, trece timpul pe langa noi!!!
A fost cat trebuie pentru un weekend, daca am fii stat mai mult nu am fii avut ce face, asa a fost perfect, studentesc, balcanic :)). Plimbari prin statiune in prima seara si o bauta strasnica apoi. A doua zi, amtinali, o cafea si cu telescaunul pe munte. orice problema ai fi avut, orice grija sau suparare ti-ar fi trecut cand ai fi vazut atata zapada. Cel putin pe mine zapada ma revigoreaza. Si era alb peste tot, era cum nu se putea, oameni de zapada, cai ce trageau sanii si posibilitati multiple de distractii. Nu degeaba apoi eram toropiti...
Eu recunosc ca am venit acolo sa caut ceva pierdut in trecut, inspiratia. O parte din ea am gasit-o, dar mai am de cautat celalalte bucatele pentru ca atunci cand am pierdut-o s-a faramat in sute ce bucati!
Si a fost si un test. Iti dai seama de un om cum e dupa o astfel de activitate. Am descoperit laturi noi la coechipierii mei de excursie.
Pe curand....

joi, 6 decembrie 2007

La Multi Ani NIcu!!!


Timpul trece pe langa noi si modifica tot. Ceea ce suntem azi suntem datorita lucrurilor pe care le-am facut pana acum. trebuie sa fim mandrii de cine suntem. Cred ca a venit Mos Neculae la mine in seara asta si mi-a trimis ceea ce vroiam...

miercuri, 5 decembrie 2007

Ridica-ma la cer si spune-mi "Buna seara iubite"

Esti nascuta tomna, o fata singura noapte ce vrea toata noptea pentru ca e lele. Tomilio, aproonde o tigara in sania cu zurgalai, da-i un trandafir de la Moldova pentru ca ti-e suflet drag. Cine te Crezi, hot de inimi, Extravagantza lui Mary Qeen ce e Femeia ta in satra in asfintit.
Abia am venit de la Galele Hit. Super concert Loredana!!!
Restul nu au contat. ma intorc la citit, dar asta e o alta poveste!
Pe curand...

luni, 3 decembrie 2007

Fragment din "Momente banale din viaţa unui intelectual postmodernist"

Atmosfera era sufocantă. Era o căldra uscată ce îţi dădea o stare de leşin. Scările în spirală din imobilul unde locuia ea erau reci. Cimentul interbelic nu reuşise să se încălzeasă. Frumos imobil, păcat că nu era îngrijit. În afară de ea, aici locuiau doar bătrâni. De fapt şi ea moştenise apartamentul de la bunica ie. Peste tot gunoi şi mucegai. Păcat de aprtamentele înalte şi spatioase cu camere largi, cu arcade sculptate şi briz-brizuri la balconaşele un pic baroc.
Când am ieşit în stradă m-a lovit căldura şi soarele îmi bătea în cap şi în ochi. Era un miros de praf ud. Cineva încercă să ude strada dar mai rau facuse pentru că ridicase tot praful. Era o străduţă liniştită cu piatră cubică pe care abia circulau maşinile iar linia de tamvai era acum prăsită. Putea fii considerat un cartier vechi în acest mare oraş istoric dar şi o mahala datorită calităţii oamenilor ce locuiau aici. Şi era relativ central, o strada paralelă cu cea centrală, unde blocuri masive, gri şi vitrine colorate erau atracţia. Arhitectura socialistă nu mă imprsiona de loc. Blocuri de duzină construite într-o perioadă în care materialul la modă era betonul. Clădirile importante aveau ceva ornamente, restul simple blocuri paralepipedice cu bucăţele de sticlă verde sau cărămidă aplicată pentru a da un pic de culoare. Adevărata istorie era aici în spate cotropită de cei ce nu o merită de oameni mizeri de jigodii şi de câini vagabonzi.


Ceva din ce am inceput sa scriu, un mic fragment... Voi mai publica fragmente interesante pe parcurs ce scriu

Circ

Lumina rece a lunei descoperea cortina cortului circului. Acolo in acel oraş poate pentru unii banal, pe acel câmp, numit prea pompos “Parcul Catedralei”, acolo se afla circul. Veniseră în oraş de o săptămână, nu prinseseră o perioada buna. Acum era Săptămâna Mare iar lumea nu prea venea. Nu avuseseră nici un spectacol cu sala plină. Dar aşa se întâmpla în fiecare oraş, în fiecare an, în această perioada. Ruletele înconjurau cortul iar majotiatea din ei se culcaseră. Leii începuseră să ragă. Erau singurile animale pe care le mai aveau. Restul le vanduseră pentru ea, ca să poata plătii tratamentul. Nu fusese de acord. Odată şi odată tot avea să moară. Acum ar fii vrut să doarma dar durerea nu o lăsa. Era atât de linişte, în afară de lei şi ea, tot oraşul dormea…

Părea o seară banală. Tocmai ajunsese acasă, de la facultate, în vacanţă. Întâlnirea cu prietenii fusese o provocare. În jumătate de an se schimbaseră atât de mult, parcă erau străini. Fiecare o luase pe un drum, atât de diferit. Au avut timp doar de reproşuri, prea puţin de discuţiile lor de altădată. Dar lui i se păru interesant. În drumul spre casă tăia câmpul. Era aţât de caraghios. Totuşi avea o denumire pompoasă: “Parcul Catedralei”, pentru că la unul din capelele terenului ăsta vilan se constuieşte catedrala. Locuia într-un cartier relativ nou, cu blocuri înalte, cu apartamente spaţioase. Era o zonă frumoasă. Acel câmp părea, acum în imaginaţia lui ca o poiană într-o pădure. Doar că pădurea era de beton… Auzii într-un târziu leii. La început nu ştia ce e. Apoi a realizat că era de la circ. Nici nu îl observase. Aflase că e în oraş, dar… O panică îl cuprinse deodată, aşa fără vreun motiv. Imaginaţia lui, poate prea bogată, începea să se pună în mişcare. Ca să treacă peste teamă se începu să-şi imaginze un posibil scenariu pentru o povestire pe care nu v-a apuca propabil s-o scrie. Nu mai are timp. Îi pare atât de rău. Simte că a dezamăgit pe mulţi… Deseori se simte inutil, fară de rost. Cândva putea face Ceva. Acum... se pierdea in banal şi mediocritate. Poate că drumul pe care îl alesese nu ea bun... dar atunci i s-a părut perfect. Se aşteptase la prea mult de la el. S-a consumat repede ca o dragoste adolescentină.

Dimineaţă soarele o gâdill la ochi şi o trezii cu zâmbetul pe buze. De mult nu mai zâmbise. Încercă se se ridice din pat şi reuşii. Cortul circului i se parea mare acum. Se împliniseră doi ani de când nu mai intrase în el. Emotia o copleşii, mintea îi zbura la momentele în care era acolo sus, pe bârnă, unde era aplaudată şi invidiată de mulţi. Acum... era o epava. Gândurile îi zburaseră când începuseră să ragă leii. Mereu răgeau. Poate erau bolnavi. Cei din circ nu-i spuneau niciodata despre problemele lor. Ce mai auzea din şoşotelile lor. Cică nu vroiau s-o încarce şi cu problemele lor, le avea ea pe ale ele. Dar... problemele circului erau şi ale ei... sau... nu mai facea parte din circ acum? Şi multe din probleme erau din cauza ei. Poate că era timpul să plece de tot.

Din casă parea că e frumos afara. Soarele strălucea pe cer. Posibil un soare cu dinţi, dar era perfect pentru o plimbare. Îşi aruncă nişte haine, nu la întâmplare, pe el şi pornii cu căştile la urechi spre liceu. O caracteristică a lui este că se ataşează repede de oameni şi de locuri. Nu ştie dacă e un defect sau o calitate, poate fi când una, când alta. De aceea se îndreaptă acum spre liceu, unde va sta pe o bancă şi se va gândii la etapa asta prin care trece. Sigur va suna pe cineva să vadă ce face. Era ca un fel de ritual.

Liceul e undeva în spatele catedralei care se consruieşte. De pe trotuar vedea în faţă circul. De ce se speriase aseară? Era amuzat de situaţie dar starea de panică îl cuprinse iar. De fapt era o stare de emoţie, sentiment ce se manifestă foarte des la el (e emotiv rau de tot). Îl roade stomacul iar gândurile îi fug în toate direcţiile. Dar sau oprit şi sau canalizat brusc le gândul de ieri. Ar trebuii să scrie ce îi venise în cap. Macar ideea s-o noteze pe carneţel ca să n-o uite. Multe idei a pierdut din cauză că nu le-a notat. O să ajungă in curtea şcolii şi acolo işi v-a scoate carneţelul din geantă şi va nota.

Vroia să se îndrepte spre biserică. Nu mai fusese de mult intr-o biserică şi acum simţea nevoia. Lumina caldă pătrundea prin geamurile mici; era un amestec de cald si rece, un sentiment de teamă şi de linişte. Când era mică mergea des la biserică. Găsea acolo linişte de care avea nevoie, pacea şi înţelegerea. Dar cum crescuse şi devenise adoleşcenta căzuse pe o pantă a decadenţei, o viaţa condusă de sex, alcool şi droguri. De atunci nu mai intrase intr-o biserică. Acum simţea asta şi credea că viaţa pe care o dusese o adusese in stadiul în cre se afla.

Nu era o persoană bisericoasă, nu mergea la slujbe. Doar la cele de înmormântare, pomenire, cununie, botez şi slujba de Înviere. Acum simţea nevoia să mearga. Vroia să fie singur să îşi pună viaţa în ordine. Nu mai suporta să fie o amintire a ceea ce fusese cândva, să nu se mai complacă în banal şi mediocru. Începea să dispere doar când se gândea la asta. Îi venea să plângă. Dar se abţinu. Când era în Iaşi merge pe Cetă şi acolo se mai liniştea un pic, acum trebuia sa intre în biserică. Singurul lui gând era să fie singur acolo, să ste într-o strană şi să se gândească la ale lui.

Coborâ scările şi intră înauntru. Era atat de bine. Aproape singur. Nu avea niciodată norocul să fie singur. O femeie stătea în genunchi şi plangea. ”O maniacă” se gândii. Oricât de suparat ai fii nu te exteriorizezi aşa. Cel puţin aşa gândea el, care nu prea se exterioriza când venea vorba de probleme. Se aşeză stingher într-o strană şi începu să se gândească.

Simţii când intră cineva în biserică. De fapt îl vazuse pe acel tânăr de undeva de sus. Parc ieşise din corp, se simte atat de liberă, fără dureri fizice şi mai ales fără durerile sufletului. Era uşoară. Apoi căzu.. În momentu impactului simţii exact cum avea să se salveze dar să-l salveze şi pe el.

Femeia se ridică de pe jos imediat după ce avu un spasm. Se sperie pentru că o văzuse cu coada ochiului cum tresării. Avea o faţă atat de frumoasă şi de luminată. Era împacată cu sine si sigură pe ceea ce face. Ea era răspunul la intrebările sale. Ajunse în faţa lui şi îi spuse:

- Eu sunt personajul tău. Creează-mă ca să mă mântui...



Liber... Am terminat de scris. Maine ma voi apuca de terminat altceva. Senimentul pe care il traiesc acum vreau sa il simt cat mai des. Pe crand...

duminică, 2 decembrie 2007

Stare de Ceta

Astazi am cautat intr-o cautare de sine. pe zi ce trece nu ma mai regasesc. M-am saturat sa ma plang sa traiesc din ce am fost candva. Voi trece la fapte, voi scrie, si mai mult de blogul asta. Voi termina una din prozele mele si pana nu o termin nu voi dormii, si o voi publica pe blog.
Ca sa ma regasesc am fost din nou pe Ceta. Imi place mult mai mult iarna, cand nu sunt frunze la copaci si luninile orasului se vad mai bine. la inceput incerc sa descopar cladiri si apoi ma axez pe luminitele mici creand in cap forme geometrice, constelatii. Parca e un cer ce il privesc de sus si nu de jos. Cred ca Dumnezeu se simte atat de bine. Nu degeaba a creat lumea,avand asa o priveliste. Si cand se satura de ce se uita la celaltalt cer, cel artifical crea de luminile noastre. ma limitez sa fiu un zeu pentru oanenii mei de hartie (sau cu tehnologia asta de biti), sa-i creez, si sa-i distrug.
Urati-mi noroc
Pe curand...

La Multi Ani Romania(A venit iarna)

Gata greva. Si ce daca are si ea blog. Sa il citeasca cine o vrea, eu nu.
Azi era sambata (de fapt ieri ca e 1 ceasul). Abia acum mi-am revenit din amorteala de la frig. A, sa scriiu pe placul Laviniei ca ea a zis ca o sa scriu azi. Am iesit la o mica plibare pentru ca ma plicitseam de moarte si am ajuns la Q care a propus o plimbare pe jos prin Iasi, dar pana la urma am sta in fata la CH(Facultatea de Chimie) de vorba despre boschetari labagii si jocuri pe tv, scoala si colegii de la tara. Si totul a pornit de la ocafea in fata la 11 si instructiunile tampite de la interfon.
Dar vreau sa scriu despre altceva. A trecut un an si ceva de cand s-a formit grupul asta din grupa. La inceput era mai multi. Au aparut altii pe parcurs dar au plecat multi. Am rams noi cei de acum, nebuni, plini de viata, ce stim sa ne distram si pe scarile unei facultati cand inghetam de frig. Ieri
(de fapt alaltaieri), de Sfantul Andrei am relizart ca ne cunoastem de un an. De fapt atunici s-a alturat Q grupului, cand eu nu am fost la petrecerea lui Tudose. E un sentiment ciudat cand te gandesti cum atrecut timpul si cate amintiri avem. Imi sunt atat de dragi si ma inteleg atat de bine cu ei. De fapt imi pare bine ca am ramas mai putini pentru ca am ramas cei ce avem incredere in noi. As vrea sa iesim pe Ceta sa sarbatorim aniversarea noastra.
totodata ma gandesc si la prietenii mei de acasa, la care tin atat de mult, cei care vor ramane mereu in inima mea cu toate ca nevedem destul de rar.
Pe curand...

miercuri, 28 noiembrie 2007

Una din piesele mele preferate

Greva

Uitandu-ma la cronica carcotasilor am aflat ca Nuti Udrea si-a facut blog. Daca si cea mai blonda prezenta din politica, o persoana ce schimba pardidele si culoarea polititca ca si chilotii si isi inseala sotul cu cel mai sus om din stat are blog, eu intru in greva de scris. Nu am sa mai scriu o perioada. Chiar e o moda saai blog??? Eu nu am blog pentru ca e la moda ci pentru ca am impresia ca am ce sa spun, ce sa exprim. Acum cateva zile si-a mai facut cineva ce nu are nici o reaba blog pentru ca e lamoda. Sunt la moda bluzele in carouri, luati-va din alea nu va faceti blog daca nu aveti ce spune, doar ca sa dea bine la status sau in societate. Deci greva pana imi trec dracii. Oare si mainarul Presedinte are blog sau doar hotline???
GREVA!!!
Pe curand...

marți, 27 noiembrie 2007

Prima zapada













Cand m-am trezit dimineata, am deschis calculatorul si m-am dus la baie sa ma spal. Ca de obicei. Nimic nou. O zi de marti ca toate celalalte. Ma uit in lista de mess si vad la Lulu! status "Zapadaaaaaaaaaaa". Imi zic in minte "Saraca de ea atat de mult vrea zapada ca si mine."Nu mai credeam ca o sa ninga. Prea multe tzepe de mess mi-am luat... Uita-te pe geam ca ninge sau telefoane ca ninge in Copou, daca in tudor ninge. Azi nu mai gustam nici o gluma, nu vroiam sa-mi mai iau o teapa. La o ora dupa ce ma trezisem, stomacul meu dadea semne de nerabdara. Trebuia sa mananc si eu ceva. ieri toata ziua doar un senwish. Mu mai suporta saracul. Si atunci minunea... Can am iesit din camera am vazut pe geamurile de pe culoar ca e zapada. M-am umplut de bucurie si m-am intors sa ma incalt si sa imi iau o geaca sa ies un pic. Aqm facut pozele astea de pe geamurile de la etajul 2, ca asa am vazut eu pentru prima data zapada anul asta. Astea au fost primele imagini. Sper sa mai tina, sa nu se topeasca pentu ca aud cum picura apa, deci deja s-a incalzit si zapada se topeste. :(
P.S. Nu aveam cu m sa vad ca e zapada afara, din camera, pentru ca am jaluzele si nu vad prin ele, daaaah!!!!
Pe curand...

luni, 26 noiembrie 2007

Ce rost are.... de Mircea Cartarescu

Unul dintre articolele de presa ale lui cartarescu ce imi place foarte mult. Cu toate ca m-a dezamagit cu culoarea sa polititca si cu faptul ca nu mai scrie la Jurnalul National ci la Cotidianul, acest articolc, ce-i drept, mai vechi nu are o tenta politica ca celalalte asa ca merita citit
Pe curand...

Ma intrebam intr-un articol de
acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu "Miorita" si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea prin scoli. La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit "Luceafarul" si, unii, chiar si "Joc secund" au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii civilizate?
La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct? I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, alan-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei, intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nic un fel de continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca. Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba. Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula la nesfarsit. Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai adecvata realitatii.

duminică, 25 noiembrie 2007

O seara in bacau alaturi de gandacel :p




Frumos acasa... Intotdeauna mi-a placut Bacaul ca oras, ca oameni, ca loc. Am mai tot venit pe acasa la 2-3 saptamani dar sincer nu l-am colindat sa vad ce mai e nou. Si ieri hopa tropa m-am urcat in gandacel (asa-i spun masinutii, ca e mica si se baga peste tot) si m-am plimbat prin oras. Nimic nou la prima vedere. Mobilier stradal, aviziere din acelea mari, circulare de care sunt in ficare oras mare.
A venit seara si am iesit ca de obicei pentru incalzire in Ania. Gol, nici un om, doar noi si inca o masa. Dupa ce ne-am baut ceaiurile am plecat in cautarea de atmosfera. am vrut sa mergem in Traffic pentru ca eu nu am apucat sa merg de cand s-a redeschis, dar am descoperit ca s-a renovat "Latinul" dar dupa ce am vazut ca e roz si cu bar pe mijloc nu am mai intrat. Asa ca ma ales Texas care e Western mai nou. Foarte misto locul. Cand mergeti in bacau mergeti acolo. M-am simtit foarte bine... Si ca de obicei am incheiat cu Cafee de Theatre.
Bacaul e plin de cafenele, baruri si cluburi. MAcar pentru asta merita vazut.

joi, 22 noiembrie 2007

Decizii

Cred ca niciodata nu m-am simtit mai liber ca acum. Sunt sunt foarte impacat sufleteste. Parca mi s-a luat o pata de pe suflet. E bine sa iei decizii radicale. Si cred ca acum am luat o decizie buna. De obicei cand ma desparteam de cineva sau ceva ma simteam singur, greu. Sunt genul de persoana care se ataseaza de oameni si lucruri si mi-e greu sa renunt la ce-i al meu. Pastrez tot felul de prostioare pentru ca au valoare sentimentala iar pe oamenii din jurul meu ma chinuiesc sa-i pastrez. Cu toti cu care am avut divergente la un moment dat si nu am mai vorbit o perioada, imi sunt acum indiferenti, dar vorbesc cu ei, exista loc de buna ziua pentru toti.
Am renuntat la o prietenie bolnava, bazata pe certuri. Suntem doua persoane temperamentale. Eu macar ma aprind repede dar tot asa de repede imi trece(si stiu sa imi cer iertare cand gresesc). El, nu. E o persoana rea, acum imi dau seama, dusmanoasa, care uraste, care tine minte tot si taxeaza. Spuneam ca eu sunt paranoic, dar nu degeaba eram prieteni. Om bun, daca nu il superi, un uragan daca il calci pe bombeu. Nu vreau sa-l jignesc dar asta e adevarul, vorba multa, dorinta de a epata prin orice mijloc. Nu suport sa fiu jignit fara motiv sau sa nu mi se recunoasca meritele. Dar va venii si vremea mea, cand va vedea ca ceea ce este azi este si datorita mie, ca ceea ce are azi are si datorita mie, ca ceea ce stie... Am fost o lectie, un capitol important in formarea lui si acum ma retrag pana nu devin ordinar.
...Si este pentru prima data cand ma detasej usor si imi vad de viata mea zbuciumata, alaturi de cei ce ma respecta si ma merita. Tot respectul pentru ei. Pentru mine inseamna foarte mult cand cei din jur imi arata ca sunt important pentru ei, ca ma cheama cand au probleme, sa fiu alaturi de ei, ca ma suna cand sunt suparati sau fericiti. Sunt putini cei ce fac asta si vreo 3 ce au reusit asta intr-un an si putin, de cand ne cunoastem (nu o sa-i numesc pentru ca sunt mai multi care cred ca fac parte din ei dar nu au ajuns atat de aproape de mine fara sa ma sufoce). Ma simt bine alaturi de ei, incetul cu incetul devin mai liber si mai fericit. Revin la cum eram odata. Si ma bucur.
P.S: Vorbind pe mess cu cineva care imi spunea ca ii sunt drag, am tras concluzia ca am ARACET (nu lipici) la persoane. Fac priza mai greu dar tine apoi mult :)) .
Pe curand...

miercuri, 21 noiembrie 2007

Meteo

Cand chiar nu ai ce sa vorbesti cu cineva, cand toate subiectele ce puteau fii abordate s-au cinsumat sau cand nu ai nici o tangenta cu persoana respectiva, vorbesti despre vreme. Este ultimul subiect pe care il abordezi. Daca ai ajuns la vreme, e groaznic insemna ca nu ai ce vorbii cu persoana respectiva.
Despre vreme te intreaba si bunicii cand vorbesti cu ei la telefon. "Cum e vremea acolo, tot frig ca aici? A plouat, ca aici doar putin". Acum cateva zile vorbeam la telefon cu o buna prietenea de-am mea ce mergea in drum spre teatru si se plangea cat e de frig si m-a intrebat cum e in Iasi. Am busit apoi amandoi imedi in ras pentru ca ne-am dat seama ca urm,a sa discutam despre vreme. Si atunci am spus. "E un subiect ce se discuta in lumea buna in Anglia", la care ea "Bunica-mea nu face parte din lumea buna din Anglia si nu ma intreaba de vreme pentru ca asa intreaba englezoicele. E subiect de babe!"
Pe curand....

marți, 20 noiembrie 2007

Blog politic, ha ha!!!

Da stiu, al patrulea mesaj pe ziua de azi! Si comentarii la blogurile prietenilor mei. Am o vorba mai nou, Daca nu ai blog, sa-ti faci! Daca te duce capul. Mi-a venit ideea sa scriu un articolo poliitic, la moda.

Eu cu cine votez?

Stiu foarte bine cu cine votez. Din formare sunt Social Democrat si sunt mandru de asta. I fiecare padure exista uscaturi, nu trebuie sa aruncam cu pietre in altii cand si la noi e mizerie.

Cel mai tare ma amuza campaniiile electorale. Pld-ul a inceput primul sa isi puna afisele cu Stolo, care in fotosgop are o fata blanda. Apoi a urmat Becali. Am, mai observat si afisele de la PNT-CD, cu toti aia in opincute, amuzant. PSD-ul afise distante, serioasem, fara jocuri de vorbe.
Trebuie sa recunosc ca PNL are o campanie mult prea tare in camine. Cod galben. la inceput nu stiam ce e. Lipisera peste tot cod galben. Apoi au urmat prezervativele cod galben ce penetreaza europa si tot felul de autocloante cu cod galben ce ne recomanda sa mergem la cursuri, ce ne sprijina activitatile extracuriculare, etc. Amuzant. Da nu mi-au dat pixuri. Au fost in 14, in 7 nu. Imi bag picioarele, mie de ce nu mi-a dat pix? Eu is mai fraier. Cica aveau un super tex. Poftiti niste pixuri, prezervative si votati PNL. PD-ul il are pe basecu. Oups, e ilegal, nu ar trebuii sa se amestece. De fapt el e, teoretic, pe afise cdu uninominalul, dar e postat langa listele PD, si in acelasi til facut posterul, cu acelasi font si aceleasi culor. Oups. lavinia Sandru a vizitat caminul de la chimie si a vorbit frumos despre saracie, cum nici ea nu e bogata. Dupa doua ore iesea din mall incarcata.
Multa lume nu merge la vot, eu ma duc pentru a diua oara in viata mea. Acum voi fi acasa, nu in Iasi. Abia astept. PArca as fii copil mic, dar imi place sa ma duc la urne.
Pe curand.... Si gata cu politica

Renovare

Verde. Fresh. pe dracu! imi place tema si vroiam sa schimb si nu era decat pe albastru cum a fost si pe verde. Asa ca verde. Da arata bine. Si am schimbat si ceasul

Vineri la cursul de la ingineria mediului am vazut celebrul documentar al lui Al Gore, "An inconvenient truth". Mult prea tare, pe langa faptul ca isi face campanie electorala, fie intre noi asta. MAi vazusem documentarul, dar imi place mult, e mult mai dinamic de cat unul clasic, ca sa zic asa. Azi (de fapt ieri k e 3 ceasul, sa mor, iar ma culc tarziu si nu pot sa ma trezesc dimineata) o bprietena de-a mea (chiar mi-a demonstrat si ea ca imi e prietena) imi spune la ce se gandea la un moment dat in timpul documentarului. La un moment dat Al Gore spune ca cei mai mari vinovati pentru incalzirea globala sunt Americani, ei polueaza cel mai mult. Si atunci, Fofo, a mea, ce conexiune face? Cu piesa "Hotel Cismigiu", de a Vama veche. "Americanii's de vina / Futu-i in gura sa-i fut!!!" Cat adevar!
Acum chiar ca...
Pe curand...

Contor

56 de zile si 40 de articole. Asta e raportul pana acum. 41 cu asta... Imi aduc aminte cu cata incredere am inceput sa scriu si cat elan aveam. sufeream ca nu am unde sa scriu can eram undeva unde nu era net sau cand eram prea ocupat. Acum... Incep toate lucrurile cu elan si ma las pe parcurs. Nu stiu de ce... mereu gaseam ceva de scris. Acum... Am tras concluzua ca se transforma in ceva banal, mediocru. Dar nu am privit spre ce trebuie, nu am stiut unde sa ma uit.
Mi-am format un obicei. Sa intru in fiecare zi pe blog si sa citesc blogurile din blogrolul meu. Asa mai aflu una alta. De la monden, la literatura, la social si politica sau atitudine. Nu ma mai uit la tv ca inainte, si nu citesc ziare online, citesc bloguri. Am tv tuner as putea sa aflu stiri de pe Antean 3, preferatul meu sau de ce nu de pe Realitatea sau in cel mai rau caz N24. Dar nu citesc bloguri. Asa aflu ca Teo pleaca de la Romantica la prima, pentru ca nu se intoarce la antena, asa citesc romane nepublicate sau descopar alte bloguri pe care incep sa le citesc, exemplu blogul lui Iliescu. habar nu aveam de el. Am aflat de pe blogul lui, Adrian Ciubotaru, care scrie extraordinar. Citesc blogurile prietenilor mei sa vad ce au mai scris si apoi daca am insporatie, scriu si eu. Sau scriu direct si apoi citesc celalalte bloguri, atunci cand am io idee mareata ce trebuie pusa in opera urgent.
Citind de atatea zile bloguri am realizat o chestie. Nici oamenilor astia nu au zile extraordinare in fiecare zi, ci stiu ce sa scrie. Nu scriu despre ziua intreaga ci despre 5 minute altfel. Am sa incerc si eu asta!
Si cum mereu sunt bune schimbarile, o sa fac si eu una. O sa scriu si asa, despre lucruri ce par mici dar pot fii mari. Nu o sa fie numai un blog de stare, ci un blog posmodern, cu intamplari banale din vieti banale.
Brb... (ca sa nu mai zic "Pe curand..." pentru ca vreau sa scriu un alt articol imediat, dupa renovare)

Despre una, despre alta....

Ieri am avut de ales intre doua lucruri si am ales cu sufletul. Am ales ceea ce vroiam sa fac, nu ceea ce trebuia sa fac. Satul de clisee si de lucruri ce trebuie facute mi-am bagat picioarele in promisiuni si principii si am facut ceva ce imi face placere. Ceilalti au vazut asta ca pe o tradare dar avand in vedere ca nu sunt obligat moral sa ajut pe toata lumea am ales sa am o zii pentru mine, nu pentru cei din jur. De fapt a fost si pentru cei din jur dar nu pentru cine se astepta mai mult ci pentru cel cel ce merita.
Din toata poveste asta am avut de invatat ceva. Daca in fiecare zi esti altruis si ajuti pe cei din jur, atunci cand vrei sa ai o zi pentru tine nu ti se da voie! Naspa!!!
Cineva mi-a zis ieri ceva foarte frumos. ca am un talent, scrisul, ca am un stil placut si ca e bine ca ma ocup, mai in joaca, mai in serios, de el si sa nu renunt niciodata. A fost o vorba duna dupa un timp cand am primit numai vorbe de rele, cand nimic din ce faceam nu era bine. Multumesc mult pentru vorbele bune. Esti un bun prieten.

Astazi am avut o mare dilema. CUm voi arata in viitor. Daca merg pe latura constructiilor tare creed ca voia ajunge ca unul din profesorii mei. un om, care stie foarte multe, care ii place sa povesteasca ce a facut si ce a vazut, un om bun, dar vazut de ceilalti ca un antipatic datoriata "Sigtirului intelectual" ce il afiseaza.
Exista si a doua varianta, daca merg cu scrisul in continuare. Voi ajunge asemenea unui personaj dintr-un seroial pe care il urmaresc. Un scriitor ratat, ce isi pierde iubiera, inspiratia si isi cauta regasirea in decadenta, cazand si mai mult. Ce drum sa aleg? Amandoua ma sperie. Oricum vreau sa termin ceva ce am inceput sa scriu acum ceva (mult) timp. Pentru ca am idei noi.
Pe curand...

duminică, 18 noiembrie 2007

Despre dragoste... altfel

Nu sunt romantic. Sunt postmodern. Dar despre dragoste vorbeste toata lumea. Fiecar o vede altfel. Fie ca pe o floare sau ca pe un fluture. Eu o vad altfel, ca un picior.
Si exista doua categorii:
1) Soseta. E acel tip de relatie in care partenerii se inteleg mai bine decat manusa. Pentru ca manusa te incomodeaza in schimb soseta nu. Soseta te apara, iti tine cald si te lasa sa respiri. De multe ori sa intampla sa adormi cu sosete sau sa faci sex cu sosetele in icioare pentru ca te simti atat de bine incat uit ca le porti. Dar Se intampla sa ste incomodeze uneori, sa te stranga, sa te sufoce. Si daca nu ai grija de ele se pot rupe sau incep sa puta. ca in viata.
2)Papucel si Presulet. E acea relatie in care unul e papucul si celalat e dedesupt, sub papuc, e pres. Genul de relatie Cocos si gaina. cand unul ia deciziile iar celalalt se confrma. Urata relatie...
Dar asa e in viata. Acum ascult Dragostea e ca o pereche de pantofi, taxi. merge pe aceasi idee, acum mi-am amintit de aceasta piesa

E cat se poate de normal
Ma uit la tine cum iti mai arunci niste pantofi
Pentru ca s-au rupt si sunt foarte vechi
Nu-ti mai trebuie, n-ai ce sa faci cu ei

E cat se poate de normal
Doar n-ai sa mergi toata viata cu aceeasi pereche de pantofi
N-o sa porti aceeasi poseta sau aceiasi cercei..

Refren : Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea..
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea.. N-o arunca asa
Mai bine aseaz-o undeva
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume..pe o strada aglomerata
Sau intr-o sala de cinema
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea...
Aseaz-o undeva, aseaz-o undeva ..dak nu-ti mai trebuie dragostea mea ..

II. E cat se poate de normal sa se adune foarte multe chestii
De care nu mai ai nevoie
Te lovesti de ele prin casa..si le-arunci pe toate intr-o zi..

Ma gandesc c-asa se-ntampla si cu dragostea mea
Te impiedici prin casa de ea
Si te gandesti intr-una ca n-are nici un rost s-o mai tii

Refren


III. Si nu te gandi ca daca o s-o lasi pe strada
O sa dea o masïna peste ea
Ar fď spectaculos..dar nu sunt eu atat de norocos...

Refren

Pe curand...

sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Sentiment

Trece timpul... Nu stiu cand au trecut 7 saptamani din semestrul asta nenorocit. O tema si o lucrare la Rm (vin urmatoarele in 1-2 sapt), partial la fizica, lucrare la GD. Plus ca ar trebuii sa am apuc de temele la statica dar sincer sunt varza si am o tarsa ca niciodata. Sunt 6 credite, totusi. M-am zbatut mai mult pentru 2 credite la engleza...
Trece timpul... parca mai ieri ma apucasem sa citesc o carte si am lasa-o din mana ca eram obosit. Au trecut 7 de cand nu am mai citit.
Aceasi poveste. Filme. macar de-ar fi bune.
Trece timpul... si nu fac nimic concret cu el. Prea putin il fructific asa cum vrea. iare incep sa disper. Vreau lucruri marete, vreau pasiune(ha ha), vreau actiune, nu statica(hi hi)
Disper. Termin de vazut filmul si ma culc. maine frec menta, din nou. Disper
Pe curand... Scriu mai rar pe blog!!! De ce? pentru ca nu mi se intampla nimic. Cateva baute si discutii sociale (ca sa nu zic barfe) pe culoar, cu vechi vecini.
Ma repet (formulare de cacat, dar voita): Trece timpul...
disper!!!
Pe curand...

marți, 13 noiembrie 2007

Sentiment....

Abia am scris un articol pe blog. A fost un articol tematic, nu o stare. Sunt mandru de el e o chestie ce am observat-o in timp si sunt curios de parerea celorlalti. dupa ce am scris articolul am inceput sa citesc alte bloguri. Am blogurile mele, ce le citesc in fiecare zi. Cu intristare observ ca pe unele din ele nu e adaugat imic, in schimb pe altele sunt articole mari si interesante. si ma cuprinde iaras un sentiment. Cine sunt eu? Ce fac de fapt? Ce asteptari am de la mine si ce fac pentru a le satisface... ma cuprinde iar o stare de greata launtrica si incep sa scriu. Nu stiu daca sunt coerent, nu stiu daca scriu corect, chiar nu ridic ochii de pe tastatura. Iarasi ma simt vinovat si nu mai vreau sa simt asta... Poate ca asa imi va trece, scriind.
Pe fundal se aud sforaituri, pe mess mai e foarte putina lume intre timp mai caut ceva pe net si mor de sete si am doar cola in camera. E prea tarziu pentru cola. paote apa de la Q-veta. choar ca mi-e uscata gura...
dupa o scurata pauza, de cercetat pe net si de mici discutii pe mess, tot mi-e ste, am gasit un subiect. Cand aud numele meu pe strada sau ceva ce seamana cu el, tresar, ma uit dupa cel ce a strigat. Si am un nume destul de rar. Nu auzi toata ziua Horea pe strada. Mi se pare ciudat modul in care reactionez si ma ganesc. Daca m-ar fi chemat Ion, Vasile, Andrei sau orice alt nume mult mai comun la fel as fii reactionat? Oare un anume Andrei cand aude numele sau strigat, reactioneaza din prima? Sau stie ca exista sansa sa destul de mare sa nu fie el strigat?
Conteaza?
In fine... (folosesc foarte des expresia asta)Inca mi-e sete si m-a cam luat somnul. cred ca o sterg in pat grosolan.
Pe curand...

Despre dans si sex


Se spune ca exista lo legatura intre cum danseszi si cum te misti in pat. Multa lume spune asta. de curand cineva i incercat sa ma faca sa cred ca nu este asa, dandu-mi un exemplu concret. Dar a vazut totul dintr-un unghi gresit. Exista ceasta legatura. Exemplul concret ce mi-a fost dat pentru a-mi spulbera conceptul facea parte, ca si alte persoane pe care le stiu, din categoria Teoreticieni. Din aceasta categorie fac parte persoanele care danseaza tepretic, dupa norme, dupa pasi invatati la scoala. Aceste persoane sunt frigide in pat, isi incep viata sexuala tarziu si nu sunt deschisi la nou. Exista o alta categorie, Goofistii, sunt genul care cand danseaza se maimutaresc. Sunt copilarosi. In pat au acelasi comportament, se joaca cat mai mult pentru a amana actul sexual in sine sau il privesc ca pe un joc, atunci cand sunt mai maturi. Ii recunosti pe ringul de dans, sunt aceeia care mereu se maimutaresc, sunt exhibitionisti si niciodata nu danseaza un dans slow sau se feresc de apropieri. Preferatii mei sunt Pasionalii (cine nu si-ar dorii asa o femeie - ca barbat). Ei sunt cei ce pun pasiune in ceea ce fac, orice dans il privesc ca pe un ritual, punand suflet si facandule placere sa o faca.
Aceasta a fost un tip de clasificare, dar mai sunt si altele. Modul in care dansezi spune multe despre personalitatea ta, respectiv cea sexuala. Persoanele rusinoase, ce nu danseaza nici nu au relatii sexuale. Cei ce sunt fericiti, chiar mandrii, in pielea lor arata asta prin dans, dandu-ti de inteles ce fac in pat. Sunt persoane care sunt timide la inceput, dar dupa ce cunosc persoana mai bine, si dupa ce au luat ceva la bord, devin deschisi, lasand la o parte prejudecatile.
Priveste-te pe tine, cum dansezi si ce faci in pat si o sa vezi ca am dreptate. Nu fii furios ca poti fii tradus atat de usor si nu incerca sa trisezi. Adevarata fata iese in totdeauna la iveala. E interesant sa te uiti la oameni cum danseaza si sa te gandesti la cum sunt in pat. Nu iti recomand sa faci din asta o pasiune, e ciudat. Eu nu am privit ore in sir persoane si am analizat asta. Am tras aceasta concluzie dupa ce am avut discutia care spulbera aceasta concluzie si atunici am revazut in cap anumite persoane pe cere le cunosteam mai bine... si am facut paralela cu modul in care danseaza.
Pe curand...

duminică, 11 noiembrie 2007


In curand. Articolul intrezis sub 18 ani. ideea ce mi-a venit cand eram la chef (de chef si... STOP).

Daca ai 5 mii...


Ziua de sambata a inceput pe la vreo 11 si ceva cand am fost trezit de un coleg. Am dat mancare la porcusorul de guineea de care am grija si apoi am stat si am frecat menta. Pana cand a venit buna mea prietena Gicutza pe la mine sa bominam ceva in mall, ca de obicei. Apoi am cautat sosete. Stiti cat de dificil e sa cumperi sosete. MIe imi cumpara mama sau bunicu asa ca nu stiam de unde se pot cumpara. Am descoperit un magazin numai de sosete si alte chestii de genul intim dar nu era ce se cauta, am fost la magazinul de pantofi dar acolo erau doar sosete groase. Am fost si la un magazin de chiloti si sutiene... si nimic!!! Asa ca ma pornit-o spre gara sa culegem pe Iubitul ei, respectiv bunul meu prieten, Nick. In drum, invartindu-ne intr-un sens giratoriu, ca niste daaah, am descoperit un Kaufland si am presupus bine ca o sa gasim acolo sosetele. Aici s-a nascut "5 miul". Am introdus the 5 mii in gaurica de la caricior ca sa il descatusam si dupa figurile pe care le-a facut am reusit sa il luam cu noi la o plimbare prin magazin pentru ca ingheta de frig saracul. Cand am iesit cu sosetele si un pachet de guma (cumparaturi serioase, dom'le) un pui de om mai tuciuriu a atentat la 5miu'. A spus "Tanti, imi dai mie 5miul?" Atunci am realizat ca acea fisa este cu totul speciala era the 5 mii!!! (Acum se aud pe fundal cantece de cor, ceva de genul Aleluia) Deci, am 5 mii!!!
Dupa ce l-am luat pe dansul din gara si dupa multe alte intarzieri si nervi am plecat la petrecere (Party baby). Aici aventura. ztrebuia sa ajungem la Sindicate si subsemnatul stia ca la o intersectie trebuia sa facem intr-un fel da' nu mai stiam cum. Si am ajuns mult prea departe. cand sa ne intoarcem belea. Cica (dar Cica) nu se putea asa ca am luat-o aiure asi am mers, si am mers si am mers... Am ajuns, cica, in canta si, si... la Socola. Nu imi propusesem sa ajung prea repedce pe acolo, dar uite ca am ajuns. Am ajuns si la destinatie pana la urma iar acum am ce povestii de aventurile noaste, cu ia-o pe acolo, acolo unde ca la dragu nu am ochi la spate ca sa vad. Si sa stiti ca stiu care e stanga si care e dreapta, stanga e aia cu care scriu.
petrecera a fost super. Am ce povestii pe viitor. recunosc ca la inceput nu am vrut sa merg iar acum ma bucur ca ma fost. Vinul a fost bun iar berea un pic amara. s-a urcat acolo unde trebuie ca sa uit de principii si ca sa nu imi fie rusine. Tot ce pot spune pe blog (pentru ca nu vreau sa va schimbati parerea despre mine) este ca ma dor ingrozitor genunchii. Vor stii de ce doar cei ce au fost acolo si au vazut.
Ancush, stiu ca te enerveaza ce am postat acum pentru ca iar povestesc ce am facut dar a fost o seara mult prea tare si imi permit pentru ca... Am 5 mii!!!!
Tot aici mi-a venit si o idee pentru ce pot sa scriui pe blog. dar maine cand voi fii mai concret. ;).
Si inca ceva... ma gandeam cand intram in camin ce sa spun portarului. era prea tarziu pentru "buna seara" si prea devreme pentru "buna dimineata"
Pe curand...

marți, 6 noiembrie 2007

Vama, mai cosmetizata, mai urbana, dar aminteste de vechea vama

Nu am mers la Muse, la Deep Purple dar m-am bucurat de concertele, mici, studentesti, gratis
Mesaj in stilul lui Zuzu

Studentiada. Ziua 2. Concert Vama. In deschidere Adriana Rusu. Tipa care canta cu Tataee piesa NOi doi. Jenant, sincer, JENIBIL.
Urmeaza ceea ce era asteptat, Vama. Tudor Chirila , intr-o stare de zile mari. Arata bine, se vede ca iubeste. Piesele vechi au rasunat ca pe timpuri. Nu putea lipsea "Bed for love" noul lor single. Pe langa o melodie de pe noul album, ce a fost inspirata din relatia lor de dragoste, celalalte nu pre straluceau. Tot "Hotel Cismigiu", "NU am chef azi", ""V.S.T.", au fost cantate de studentii adunati. Atmosfera era incendiara. Parca nu simteai frigul (-4 grade), parca nimic nu mai conta, parca era vara. Show pe ...Domnule politist m-am turmentat... Frumos, dar lipsea ceva. Era o Vama cosmetizata, parca regizata. E Tudor plin de viata, dar parca era mai controlat. Oare a imbatranit? Oricum noi l-am ovationat, de fapt i-am ovationat. Stiu sa faca spectacol. Nu degeaba au fost chemati dupa ce au plecat si au mai cantat doua cantece printre care si "Vara asta". L-a inceput a incercat sa faca un pic de misto, fata de manelisti, un manifest, stricase piesa, dar isi revine repede si incinge atmosfera inainte sa plece acum de tot, cu toate ca toata lumea striga Vama din nou. Inghetasera, dadusera totul pentru public, un public ce zic, ca a fost pe masura lor.
Dar a fost o Vama fara "Vama Veche". Am tot asteptat piesa si am asteptat-o. Am crezut ca o vor canta cand s-au intors. Toti am asteptat-o. In schimb am avut o mostra de ceva. O noua piesa, de caterinca ce mie imi suna a combinatie de Taxi - Eutanasia si Zdob si Zdup cu un pic de umor ala Vama Veche. O piesa cu porcul ce nu vrea sa fie taiat de tataia pentru ca e european si vrea sa fie eutanasiat, sau sa petreaca Craciunul cu scroafa lui. Are sustinere din curte, gaina si in parlament, ceilalti porci.
Vama...
Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi totï vom avea pereche.

Pe curand...

uuu, cichi cichi cichi, uuu

Da, fac ca trenu', si nu pentru ca sunt nervos ci pentru ca vreau sa vorbesc despre calatorii cu trenul. Am venit dimineata in Iasi ca de obicei cu Sageata. Doar ca in dimineata asta era s-o pierd. tadadada... Era aproape gol, nu ca lunea dimineata cand din bacau trenul e plin pe jumatate. Cred ca eram vreo 7 in tot vagonul. Perfect. Am pututt sa dorm pana la Roman cand a venit un "domn inginer" ce avea loc langa mine si m-a poftit sa imi iau geaca de pe scaun. Inca jumatate de ora de somn.Pascani. Aici s-a spart conducta. S-a umplut trenul. Asa ca am avut ce auzii. Bine ca nu a mai fost vreo bunica care sa imi povesteasca viata ei booooring. In fata mea domnul agent cu 4 liniute de politie cu domnu comandant mergeau la Iasi pentru a-l ajuta intr-o problema pe domnu agent. "Stai linistit ca se rezolva. Doar est omul meu si eu am cunostiinte la judeteana" Nenea agent respectos cu sefu care il ajuta i-a carat diplomatul si i-a adus ziare. Click si Cancan. Ziare serioase... Paralel cu mine era doamna contabila de CeAPeu. Mirosea a dulap de baba (adica a naftalina si miros inchis) si a calculat tot drumul niste chestii, intorcand cele trei foi pe care le avea de pe o parte pe alta, iar la sfarsit a trecut totul "pe curat", adica pe spatele biletului de tren. In fata dumneaei era mama panicata care isi suna fata sa vada daca s-a trezit, apoi daca s-a spalat, apoi daca s-a imbracat, apoi daca amancat si in final daca a plecat la scoala. Ea mergea la doctor. A sunat de trei ori doctorita sa-i spuna ca ajunge, azi si la ora 8 jumate, daca nu o deranjeaza.. Se intorcea intr-un fel cu spatele cand vorbea la telefon. Undeva mai in spate mai erau doi care vorbeau despre masini si de ce l-a lasat pe unul din ei masina si a trebuit sa vina cu trenul. Dar cea mai tare discutie se auzea de undeva din spate si era despre alegerile europarlamentarilor. Tot romanul face polititca, ca Moromete. Citisera ei prin ziare de unul si de altul, toti coruptii, mai ales aia de la "Renel" si de la "Asociatii". Cel supara pe povestitor era ca iar se aleg persoane care nu o sa faca nimic. Auzeam nume de partide, PSD, PNL, PD dar nu stiu exact la care era de bine sau de rau.
Traim intr-o societate balcanica. Peste tot vezi tot felul de persoane si auzi tot felul de discutii. Dar ce rost ar mai avea un drum cu trenul cand iti uiti castile de la telefo acasa si nu ai cum sa asculti muzica fara astfel de intamplari.
Pe curand...

luni, 5 noiembrie 2007

Mi-am facut cont si pe MySpace


Find me on MySpace and be my friend!

A manca

Am observat de ceva timp ca e o rusine sa mananci, ca acest act este redus de societatea in care traiesc la o nevoie fiziologica. Trebuie sa mananci in intimitate la fel cum te si caci. Si unde e arta? Parca exista arta culinara, parca mancatul fusese ridicat la rangul de bucurie a savurarii unei arte, arta gatitului.
Poata altundeva, nu aici... Daca ai nesimtirea sa mananci pe strada, ai mari sanse sa se uite lumea in gura ta, si nu de foame... Se uita ca si cum te-ai urina in public. Cum iti permiti sa manaci pe strada. Pe vremea mamei era rusinos sa te saruti pe strada, acest lucru e acceptat acum insa mancatul nu. Oare de ce? Ar exista o teorema, ce mi-a venit acum dar nu cred ca asta e motivul(stii ca de obicei cand nu gasesti motive plauzibile inventezi de dragul de a avea o explicatie). Poate ca daca mananci pe strada aduci o ofensa bucatareselor si bucatarilor prin faptul ca mananci o gustare sau produse de fast food, produse ce nu necesita un ritual de mancare, produse barbare. Dar... traim intr-o era in care "time is money" si nu ne mai permitem luxul sa mancam de 3 ori pe zi la masa, sa pierdem timp cu asa ceva asa ca mai luam gustari si pe strada cand ne deplasam dintr-o parte in alta.
Problema aceasta este doar in partea estica a Europei. Nu cred ca daca mananci pe strada in Londra sau Paris pe strada se uita cineva la tine lung, de fapt nici in Bucuresti, Doar pe aici prin Moldova...
Dar mie nu imi pasa la cum se uita
Pe curand...

duminică, 4 noiembrie 2007

Taxi

Am o mare probleam cu taximetristii. Si nu ca sofer, ci ca pasager, client. Daca te urci intr-un taxi si soferul e batran posibil sa te bata la cap cu problemele administratiei locale sau de ce nu sa faca politica. O sa zambest politico si o sa spui da din cand in cand. Daca ai tupeul si te urci intr-un taxi cu un taximetrist tanar exista mai multe variante. Partea buna e ca o sa ajungi la timp, pentru ca merg foarte repede dar... ori o sa asculte manele, rar clubbing, ori o sa injure tot drumul, o sa scuipe, spurce... ori o sa claxoneze gagicile de pe strada sau soferii ce nu ii lasa pe ei sa treaca. Nu o sa le convina niciodata ca nu ei au prioritate si o sa faca un pomelnic tuturor care nu vad ca el este jupan si are client. El nu sa comunice de loc cu tine, doar la inceput cand ii spui destinatia si la sfarsit cand iti spune cat face.
Am urcat odata intr-un taxi si soferul era femeie. Am crezut ca o sa fie misto. A fost intereant. Era foarte nervoas, suparata dar nu spunea nimc cu voce tare. Vacea incantatii cred, nici macar muzica nu asculta cu toate ca avea un super casetofon cu mp3.
Oare cand o sa ajungem in stadiul de normaliate in educatie, cand taximetristii vor fii la locul lor, cand tarifele vor fi si ele mai normale sau cand ne vom permite sa mergem mai des cu taxiul?
Pe partea cealalta, sa fii in trafic ca sofer si sa fii stresat de un taximetrist, nu mai vorbesc...
Sunt un rau necesar, cred... O categorie aparte de oameni, o clasa sociala, cred... Dar e bine sa ai un prieten taximetrist, asa am auzit...
Pe curand...

miercuri, 31 octombrie 2007

Mess


Mai ales pentru prostii cu massuri tampite

Una din cele mai bune inventii ale tehnologiei. Yahoo messenger. Poti cetuii intr-un mod foarte elegant, poti trimite documente si mai ales te poti vedea sau asculta. cea mai tare faza sunt statusurile si avatarele. Ma fascineaza sa ma uit la avatare si la statusuri. Si o fac din cand in cand pe zi pentru ca messul sta deschis atata timp cat eu sunt treaz. Face parte din mine si e modul meu de a comunica cu cei pe care ii cunosc. In primul rand prin poza de la avatar si prin status si apoi prin conversatii lungi si fructuase. De obicei nu folosesc statusurile predefinite, foarte rar, cand sunt in pana de idei si de timp. Sa nu o dam in exrema cealalta, cand iti faci rezumatul zilei in status. Am un coleg care se lauda. Daca nu il baga nimeni in seama, saracul... Statusuri de genul :"Azi e ziua mea si ascult muzica buna si toti musafirii se simt bine" sau "NU prea mai am febra musculara dupa cursa de bicilete de ieri la care am luat locul x". Bine, sunt de acord cu statusuri ca "mananc", "dush", "film" dar astea rezumative sunt culmea. Cele mai tari oricum sunt vstatusurile cu citate. Imi plac la nebunie sau statusurile in lant. Eu am un status, tu imi raspunzi tot cu un status si X rade pe seama noastra.
Si cum un lucru frumos nu se poate sa nu fie stricat, exista acele persoane ce trimit massuri. Cele 3 tipuri de massuri.
1) Sefii de la yahoo vor sa inchida Yahoo mess. trimite mass ca sa contestezi. A mai trebuit sa se limiteze numarul de caractere la statusuri ca sa inceapa iar cu inceputul sfarsitului mess-ului
2)Rugaciuni. Si daca nu le trimit mai departe o sa mori sau o sa iti cada ceva in cap
3) Cutarica are nu stiu ce boala incurabila si daca nu trimiti tu mass nu se face bine
Hai du-te dracului!!! Pe bune??? Cine are timp sa creada toate vrajelile astea? Destul de multi avand in vedcere ca primesc destul de des massuri de astea. Ar trebuii sa trimitem cu totii mass si sa spunem ca cei ce trimit massuri tampite supara pe sefii de la Yahoo si le suspenda contul. Dar asa vom ajunge si noi in categoria celor ce trimit massuri tampite.
Dar in rest ideea e buna. E misto sa ai mess. Far el nu poti traii. Daca nu ai net si nu poti sa intri pe mess disperi dar disperi si cand ai "busy icon" si te streseaza unii cu intrebari.
In final ii salut pe cei ce stau pe mess sub acoperire "INvisible to Everyone". De ce dracu mai stati pe mess??
Gata ca ma aprind. Iar nu stiu daca am scris corect, daca nu am mancat sau pus litere in plus, de la cum tastez, pentru ca nu citesc ce scriu.
Scuze
Pe curand...

Mai mult

A trecut mai mult timp ca de obicei de cand nu am mai scris. Nu avea nici un rost. Nu mi se intamplase nimic. Filme si somn. Aveam impresia ca si acest blog se transforma in ceva mediocru. Nu trebuie sa scriu daca nu simt.
Azi am despre ce sa scriu. M-am intors dintr-un bar. Nimic special pana acum. Doar ca in acel bar martia si sambata un coleg de-al meu de grupa si trupa din care face parte canta. Trupa se cheam Andra and Fusion si canta rock-jazz. E minunata atmosfera de acolo, e ceva sa auzi o trupa cantand live si mai ales intr-un bar. E atat de urban, de postmodern. Stand acolo, intr-un fum ce il taiai cu cutitul, pe niste "canapele" din lemn taiat neuniform m-am gandit la colegul meu si la pasiunea lui, muzica. Era acolo si canta cu atata dorinta iar in pauze venea la noi sa ne intrbe cuim ne simtim. De ce el poate si eu nu? De ce a nu mai scriu, de ce ma plang ca nu am timp, ca am teme de predat, orar de cacat si altele? De ce am renuntat vla ceea ce imi placea pentru facultate? Am devenit atat de material...(?) ma gandesc la viitor? Sigur... Ar trebuii sa nu mai am timpi morti, sa nu imi mai pierd timpul pe siteuri cu filmulete amuzante sau cu filme. Mai rar cu ele. Sunt multe filme bune dar o sa am timp si de ele...
Pot mai mult, vreau mai mult!!! Si daca nu ma apuc de facut si altceva acum o sa regret aceasta perioada in viitor. Sa traga cineva de mine, sa imi bata obrazul. Dar cine? Putini rasariti pe aici, chiar putini... Trist...
Pe curand...

duminică, 28 octombrie 2007

Pentru cei ce intelege...


http://www.youtube.com/watch?v=AY2HPvoqSTE
http://www.youtube.com/watch?v=Ksdl2WfE78k&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=zuHaFQFMXaA
http://www.youtube.com/watch?v=Gds0JOld--k
http://www.youtube.com/watch?v=3f9xlGZz_DY
doar cateva din filmulete. Sunt o droaie!!!!
:P
Pe curand...

Un weekend plin


Ieri am fost la ziua lui Alin (aca Dumitru). Super party in Havana. Petrecere surpriza iar eu am fost pe post de Alexandra, prietena Laviniei ce isi serba ziua. Cea mai interesanta parte a fost cea din parcul Guliver, unde am stat pana tarziu si am asculat muzica si ne-am dat hutza. Teoretic am ajuns la 4 in camera. Noroc de scrimbarea orei ca am dormit si eu mai mult. Daca as mai fi mers azi pe ceta ar fi fost perfect dar o bere in Motor a fost pe placul majoriatatii. Ma asteapta de maine o tema de predat la Rm si una de inceput la Statica. Viata...
A! In poza sunt eu cu bascalia lui Alin, o alta atractie a serii. Arat a muncitor socialist sau a vanzator de ziare??? Afirmati-va parerea :P
Pe curand...

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Milenium

Concert cu ocazia deschiderii Milenium bank. Proconsul si Voltaj. Proconsul ca Proconsul dar Voltaj... Super atmosfera, sarituri, mosit si voie buna. maine dimineata sigur voi fi "pui mic". Am cantat, am tipat, am dansat m-am simtit bine. Am fost si pana in Copou galop si am iesit la o bere. Frant, am ajuns in camera si fara chef de nimic scriu acum cateva randuri. Sunt plin de la shaorma de la Class si plin de ganduri si indoieli (ca de obicei). Marea mea dezamagire: "Noaptea alba". Nici un muzeu deschis si foarta multa lume la teatru. Am facut in schimb multe poze se care le voi posta mai mult ca sigur pe hi5!.
Maine ma asteapta iar o zi full dar pana atunci...
Pe curand...
Apendice :
Am facut si nebunii pe strada. Travesam pe trecerea de pieton si cand ne-am apropiat de gloata de oameni din sens opus am pus toti mana la cap si ne-am aplecat ca si cum urma sa cada ceva din cer. Apoi 12 oameni, cati eram, am facut sir indian si am mers asa o buna bucata de drum. Am facut spirale si am intrat intr-un bar pe o parte dupa care am iesit pe cealata tot in sir indian, am facut un ocol al curtii si ne-am asezat in jurul unui copac si am inceput sa dansam. Toata lumea se uita ciudat la noi iar noi radeam de nu aveam aer.

joi, 25 octombrie 2007

Viata pe un peron

"Todeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul ma oboseste mai mult."
[...]viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde sa te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri... cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren... in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip... in loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau gheonturi... [...]
Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poto alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica... Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Astfel asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? A fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.
Octavian Paler - Viata pe un peron

M-am reapucat azi de citit Viata pe un peron de Octavian Paler. Am facut o pauza de 2 luni pentru ca aveam ochii obositi. E atat de bine sa citesti. Atata adevar in carea asta. Se potriveste de minune cu starea mea. Eu si personajul lui Paler semanam atat de mult...
Sunt pe peron si astept un nou tren. Am coborat aici poate prea tarziu. Dar am coborat. Trenul in care eram nu era cel ce trebuia. Gara asta mare si pustie a fost prima gara ce a a aparut dupa ce am realizat eroarea. Astept... Ce? Un nou tren... Spre ce? Spre ceea ce cred. Nu stiu cand va veni, nu stiu cat voi sta aici dar si din gara asta am multe de invatat.
Pe curand...

miercuri, 24 octombrie 2007

Ochelarii!!!

Asta is eu, vineri 19 octombrie, acum aproape o saptamana la cursul de Ingineria Mediului. De ce va arat poza asta? Nu pentru ca era 8 jumatate dimineata si nu dormisem aproape de loc, ci pentru ca port iarasi ochelari. Cum imi sta? (pentru cei ce nu m-au vazut inca si in nici un caz pentru domnul blond din spatele meu - cu parerea lui sunt familiarizat)

Vitamine

Am totusi aproape doua saptamani de cand port ochelari (noii ochelari). Dioptriile mi s-au schimbat mult si imi este greu sa stau cu ei pe nas. Ma cam doare capul. Mereu uit de ei. Au trecut doua saptamani, dupa cum spuneam, de cand vad mai bine (teoretic). Ar fii cazul sa ma apuc de citi!!! Vara asta mi-a fost foarte greu, oboseam repede si nu aveam rabdare. Aseara imi venii sa scriu, dar nu pe blog, ci la o proza pe care am inceput-o de mult. Dar era trziu, eram obosit, asteptam sa se termine filmul si sa ma culc pentru ca trebuia sa ma trezesc (relativ) devreme ca aveam de invatat la RM. Punct. Motive, scuze... Adevarul e ca sunt obosit. Ar trebuii sa imi cumpar o cutie de Ca+Mg+Zn si una de multivitamine ca sa am energie, sa ma apuc de scris si de citit.
Simt ca pe zi ce trece ma transform din ce in ce mai mult intr-un politehnist tipic si nu asta e scopul meu!!!
Pe curand...

luni, 22 octombrie 2007

4,3,2

Si ma refer la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Abia m-am intors de la cinematograf. A fost o zi urata si material si spirutal. Am plecat la sora mea sa o ajut cu ceva si am primit oferta de a merge la film si nu la orice film ci la 4,3,2. Nu vreau sa fac critica de film pentru ca nu ma bag la asa ceva ci vreau sa vorbesc despre starea pe care mi-a indus-o filmul.
De doua zile e frig si ploua. la Bacau (acasa) a nins ieri. Aici, in Iasi, doar a plouat. Am plecat spre seara pe Sarariei ca sa ii fac o vizita si sa o ajut cu ceva. telefonul cu propunerea pentru film a mers ca unsa. Tocmai ma pregateam sa plec. Am bagat viteza spre cinema si am ajuns la limita. La inceput m-am chinuit sa inteleg ce vorbesc in film. Sonorizarea era foarte proasta. Apoi am incercat sa imi dau seama unde are loc actiunea. Cineva recunoscuse interiorul din holul de intrare de la Hotel Unirea, din iasi, apoi am auzit "Camin T14". Oare e Iasi. Actiunea se desfasura undeva pe o strada si am incercat sa observ numerele de la masini. Da, era Iasi. Misiune indeplinita. Apoi m-am amuzat copios la scena mesei de onomastica. Discutii tipic romanesti, probleme existential tipic comuniste si maniere balcanice.
Si a venit finalul cu fatul avortat in baie pe un prosop albastru, intr-o baie de hotel albastra si strazile depresive, gri si jegoase din cartierul marginas unde vroiau sa scape de fat.
Finalul e deschis si vine cand nu te astepti ca o lovitura sub centura, atunci cand crezi ca se va intampla ceva in filmul acela.
e un film simplu dar totodata profund, ca romanele lui Coelhio, un film in care nu actiunea conteaza ci starile prin care trece personajul principal. Un film interesant, ce merita vazut dar la care sa nu te uiti daca ai pretentii mari de la inceput. Recomandarea mea este sa nu mergeti apoi pe srazi pustii, singur noaptea pentru ca va cuprinde ostare aiurea de vinovatie.
Pe curand...

duminică, 21 octombrie 2007

Iasington

Cred ca Iasiul a devenit noul meu loc unde sa ma intalnesc cu cei ce conteaza. Ori de cate ori au venit la mine m-am simtit excelent. De fiecare data a fost altfel, de fiecare data s-a intamplat ceva, nerespectand nici o reteta, ne simtim bine, suntem NOI. In bacau cand ne vedem e altceva. bacaul e un capitol inchis, e acasa, dar e odihna, parinti, cunoscut.
Pentru mine Iasiul nu inseamna locul unde studiez, ci "decadenta constructiva". E un termen inventat de mine si reprezinta ceea ce simt. Aici cineva in gaseste cartile pe care nu le gaseste nici macar la Bucuresti, altcineva isi gaseste pantofi si cu totii petrecem o noapte in locul unde ne-am facut prima data muci in Iasi si respectam traditia. Cred ca asta e treditia de iasi: Corso, de fapt Tekila si bere. Povestea cu tekila si bere e mai lunga. Eu am experimentat pentru prima data "combinatia betivana" in Bucuresti, in Regie, in Phirania. De atunci a devenit reteta pentru intalinirile studentesti. Adica cand "my best friends" sunt in Iasi o seara trebuie sa fie cu tekila si bere. Oricum, vorbim si despre o bere speciala, preferata mea, an exclusive bear, 7 Coline.
Urmeaza, cam intr-o luna sa ma duc la Bucuresti si voi experimenta iarasi tekila cu bere, pana atunci... asteptam
Pe curand...
P.S.: La multi ani Laura!!!!

sâmbătă, 20 octombrie 2007

O zi plina

Azi am avut o zi plina de evenimente si poate de aceea prea putine stari. Am fost la scoala, am ajutat un prieten ce era intr-o situatie limita, am facut curatenie si mutari in camera si am vizionat Gray's Anatomy. Seara a venit timpul meu. Revederea cu cei ce conteaza m-a incalzit si m-a facut sa ma simt iar eu. Imi pare rau ca nu pot fi asa cu toti dar ma deschid greu si nu am curajul sa afisez cum sunt de fapt pentru ca nu imi place sa fiu judecat. Poate ca veti afla de fapt cum sunt, cine sunt, voi cei ce nu ma prea cunoasteti si veti avea incredere in mine.
Pe curand...

joi, 18 octombrie 2007

Altfel

Poate ca raceala m-a facut sa imi pierd mintile. Astazi nu am avut chef de nimic. Nu am fost la cursuri dimineata (aveam febra) si m-am dus seara doar la caterinca. Obiect important, Statica. Cine ar fi lipsit. Eu. Nu aveam nici un chef. ma durea foarte tare capul si nu vedeam nimic de unde statea. Cu toate ca am ochelari noi. Asa ca, la fel ca in liceu, la pauza am fugit. Si nu oricum, ci cu geaca in cap pentru ca domnul profesor era prin preajma. Am ales un ceai fierbinte in favoare unui curs important. :-O. Si cu ce m-am ales? pe de o parte a fost foarte interesant si constructiv. Ma refer la ceai. Pe de alta parte, adica la facultate, s-a intamplat ceva ciudat. Proful a observat ca lipsesc, inainte sa citeasca prezenta si mi-a promis o bataita pentru ca "domnu Sibisteanu nu serveste astazi" plus ca imi transmite prin colegi salutari.
Ideea e ca nu imi pare rau. Nu merita sa stau acolo si sa vegetez. Era ca in liceu, cand chiar imi pasa mai putin decat aici. E un pas in ceea ce vreau sa fac, in schimbarile pe care mi le impun. Incep sa fiu altfel, asa cum vreau eu sa fiu.
Pe curand...

miercuri, 17 octombrie 2007

Joc

Toata luma joaca jocuri. fie ca e vorba de jocuri pe calculator, fie ca e vorba de jocuri de societate fie ca se joaca cu viata. Principiul meu de viata se bazeaza pe ideea de joc, joaca si anume "Homo Ludens".
Incep prin a vorbii de jocurile pe calculator. Nu sunt un impatimit. cam toata lumea joaca ori CS, ori Fifa ori NFS. Eu, nu. Nu ma atrag jocurile astea. Singurul joc pe care il joc este Sims. Pate ca spune ceva despre felul meu de a fi. Dar nu vreau sa trag niste concluzii care ar bucura pe unii.
In schimb joc jocuri de societate. Monopolis, Rummy si mai ales carti ; Rentz si Tarnib si uneori Wist. Azi am jucat Rentz pe http://doizece.neogen.ro si am avut acea senzatie pe care o ai cand te cuprinde un virus social. pe langa faptul ca te enerveaza ca nu iti vin carti bune si ca de fiecare data se alege prost pentru tine, mai sunt si adversatii care comenteaza rautaciosi pe chat si e si dorinta de a castiga. Risti cand nu trebuie si te fofilezi cand trebuie sa risti. Cam asa e. Ce bine ma simt dupa o partida de carti.
Despre a treia categorie... Ma joc cu viata. vad fiecare lucru ca pe o provocare, ca pe un joc. poate ca nu e bine dar asta imi e stilul. imi place sa ma joc, uneori sa risc si sa ma ard, uneori sa stau cuminte in spate.
Pe curand...

P.S. Condoliantele mele pentru Amedeus. imi pare rau ca nu am putut ajunge la priveghi. Era prea tarziu. Poate maine. As vrea sa imi iau rams bun de la el. (Tot un joc)

marți, 16 octombrie 2007

Rece

Rece e cuvantul ce ma caracterizeaza zilele astea. E foarte rece afara. In cateva zile temperatura a scazut ingrozitor de mult. Problemele cotidiene ce apar, crizele si schimbarile ma lasa rece, nu ca alta data cand eram total implicat. POate si pentru ca am racit si sunt foarte obosit. Azi, la scoala a fost o zi interesanta. Am descoperit o noua latura a unui profesor. Puteam spune ca e cel mai sigtirit din cati cunosc, dar fiind 13 persoane (numar magic) la seminar a fost o placere. A barfit profesori, a povestit din studentia sa si a comentat ceea ce se intampla in facultate si ne-a dat drumul mai repede.
Urmeaza sa dau o veste proasta cuiva, proasta pentru el. o sa-l dezamagesc si sper sa ma lase rece, sa nu ma implic sentimental. pentru ca o fac pentru a fi bine, nu pentru ca nu vreau altceva. Sper sa ma inteleaga. Imi tin singur pumnii.
Pe curand...

luni, 15 octombrie 2007

Zilele Iasiului 2 (Sau: Duminica, la concert cu blonda cu ochi albastrii)

Duminica. Ajung cu greu in camin, dupa ce am facut cam 3 sferturi de ora prin Iasi. Oricum tot drumul a fost o nebunie. Coloane oficiale, multi politisti, multe radare. Doar se terminase cu Sfanta Paraschiva si lumea se intoarce acasa grabita si Politi Romana poate face bani din asta. In fine, ajung in camin, ma schimb, ma imbrac mai gros, ca doar de 2 zile e ingrizitor de frig. Vineri fusesera 20 de grade, acum sunt 7. Trebuie sa ne intalnim cu o parte din Gasca in fata la Moldova Mall. Pe fundal se auzeau Iris, ce sustineau un recital pe scena de al Palat.
O batranica foarte caraghioasa, imbracata cu o geaca crem, pe cap cu o sapca de pile neagra, se uita la noi cu ochii ei mari si albastri, isi baga suvitele de par blond pe sub sapca si intreaba : "Cine canta?" O privesc mai mult decat fascinat, si cu zambetul pe buze ii raspund "Iris". De aici se declanseaza intreaga discutie. vazand ca are cu cine vorbii incepe. "Si mie imi place iris, au avut la Bucuresti concert deaniversare a 30 de ani de existenta, am citit in ziare. Imi place si Holograf. Eram tanara, la mare si era un cuplu langa noi cu un radio fara fir si se auzea Iris. De atunci imi place. De fapt imi place orice fel de muzica mai putin manelele. E muzica de tigani.". Imi permit sa o corectez si ii spun ca muzica tiganeasca e ceva, maneaua e altceva. Ea o tine pe a ei si spune ca stie un intelectual care asculta manele, e profesor univesitar, a fost si ministru si priministru. E vorba de Roman. Si de aici inmcepe sa povesteasca cum era ea la partid, la PD, si i-a spus verde in fata ca o asa aiba de pierdut cu atitudinea asta. ii vine sa il omoare pentru ca a lasat nevasta si fetele pentru o curva manelista care a fost si cu Italianul (cine e, nu stiu), stie ea, din ziare. Ca Mioara Roman scrie o carte, "Jumatate Adevar" si vrea si ea sa mearga la lansare la bucuresti. Sa ma interesez eu cand si cum e lansarea, o gasesc tot pe acolo, le langa Moldova, ca are pe aici un var care a murit acum 6 luni si merge pe la el (!?!?). Dar cea mai importanta chestie era ca avea numarul de telefon de la OTV si o sa sune ea cand e Roman invitat si il spurca ea. Ori se intoarce la Mioara ori pleaca din tara. Rad de el profesorii universitari de la Cuza. Stie ea, are un vecin care e profesor la Cuza. mai povesteste ca ea nu se uita la tv. o ustura ochii. A lucrat la un laborator foto. Nu poarta ochelari dar o ustura ochii. Imi recomanda si mie sa mananc salate de druditati pentru ca sunt tanar si port ochelari. Ei ia spus un medic cand avea lipsa de vit A si i se crapau calcaile si de atunci mananca mereu. Are un vecin, un baiat tanar, care are masina si poarta ochelari ca sta toat noaptea la discutii pe calculator. A vazut si copii mici de 3 ani cu ochelari.
Intr-un final a plecat, aranjandu-si iar parul pe sub sapca si rugandu-ma sa o anunt daca aflu ceva de lansarea cartii. Nu cred ca voi uita prea curand ochiii ei albastri foarte expresivi, de adolescent ce cauta raspunsuri la intrebari. E o fire curioasa dar ii place sa vorbeasca mult si sa povesteasca ceea ce stie. Am simtit-o deschisa, simpla si buna. Poate o voi revedea.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)