sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Cum mi-am propus sa devin popular sau Placerile mele vinovate

Dupa ce am terminat liceul, am plecat la facultate la Iasi, iar toti prietenii mei, la Bucuresti. Erau o mana de prieteni si imi erau suficienti. Asa ca ma hotarasem ca nu am nevoie de prieteni noi si ca o sa imi consum relatiile de prietenie vechi, prin telefon. Inca era epoca cosmote cu 2000 de minute asa ca aveam de unde sa vorbesc. Insa vorbitul la telefonpauza de pauza si ori de cate ori ma simtema singur m-a plictisit si uneori nu reuseam sa ne sincronizam si ma simteam tot mai singut tot mai des. Intr-o seara, dupa o bauta crunta, am decis sa imi schimb atitudinea si sa o iau pe un alt drum. Atunci mi-am propus sa devin popular. Pentru asta aveam de parcus un drum lung si trebuia sa schimb multe. Tricoul meu cu "I will try to be nicer if you try to be smarter" nu mai putea fi purtat. Versurile din Imnul Vranceanu ce spuneau "Nu vom fi nicicand prieteni cu trantori si repetenti" trebuia uitat. Trebuia sa o las mai usor cu cartile si sa gasesc noi hobbyuri ce trebuiau sa fie populare. Asa am ajuns sa ma uit acum la 50 de seriale...
Am inceput sa interactionez cu colegii, m-am oferit sa fiu sef de grupa si am inceput sa fac vizite la colegi si sa particip la peteceri prin camere de camin, unde se asculta muzica populara. Incetul cu intetul am lasat-o mai moale cu jazz-ul si cu rockul si am inceput sa ascult muzica comerciala. Incetul cu incetul am lasat-o moale cu cartile si am inceput sa ma uit la seriale si la filme. Si totul dadea roade. Eram tipul amuzant si destept dar popular, nu mai eram ciudatul cu nasul pe sus. Existau foarte multe aspecte pozitive: legasem prietenii, lumea ma cunoastea si eram mult mai increzator in mine.
Jucam un rol ce incetul cu incetul incepuse sa ma acapareze si adevaratul eu disparea. Nu mai stiam cine sunt si ce vreau. Asa am inceput si blogul.
Cu timul insa am revenit la vechile obiceiuri. Daca o persoana mi se pare proasta, se vede pe fata mea ca nu imi face placere sa am de-a face cu ea, am reinceput sa citesc si daca tot am patima filmelor si a seriaelor, am decis sa le vad pe alea bune si nu pe alea populare. Placut inca sunt pentru ca umorul nu mi-l poate lua nimeni insa nu mai sunt popular si nici nu imi mai doresc asta.
Doar ca au ramas si efecte secundare. Imi place muzica comerciala. Aproape orice bunti bunti de pe radio imi place si din cand in cand ma apuca cheful sa ma uit la un film prost, o comedie din aia de duzina, comerciala. M-am invatat cu aspectele astea de muritor de rand, aspecte pe care unele cunostiinte cu care imi place sa imi petrec timpul nu le inteleg si le-am numit "Placeri vinovate". Daca exista un trend in lumea intelectualimii tinere actuale, in care se asculta manelele lui Romeo Fantastik (se pare ca nu sunt atat de inteligent si deschis la minte ca sa inteleg trendul asta), de ce sa nu ma accepte si pe mine ca imi place Inna si Alexandra Stan?
Pe curand...

miercuri, 28 ianuarie 2015

Tu cand te-nsori?

Ori de cate ori ajung acasa si are loc o intalnire de familie, fie ea o masa onomastica, o masa de sarbatori, o pomenire sau o nunta ori un botez, intrebarea tuturor catre mine e: Tu cand te insori?
Intrebarea asta ma scoate din sarite si niciodata nu stiu cum sa raspund ca a doua oara sa nu ma mai intrebe. In primul rand nu sunt cel mai mare barbat din familie care nu e insurat si de obicei persoana care ma intreaba e mama de burlac de 33 de ani. Daca ea se simte cu musca pe caciula ca baiatul ei nu e insurat, de ce trebuie sa ma insoare pe mine?
Nu sunt fanul casatoriilor si cred ca mai am timp pana sa fac asta. Plus ca la noi in familie e un trend sa ne casatorim mai tarziu, cam pe la 35 de ani, deci nu inteleg unde e graba sau de ce ii doare ca eu nu sunt insurat. Nici nu am un serviciu sau o situatie financiara buna ca sa ma insor.
Insa weekendul trecut am fost intrebat de insuratoare de un prieten de familie. El parea un om deschis la minte, tata de doi baieti ce isi vedea de treaba lui. Cum m-a vazut, m-a si intrebat de insuratoare. Ce-i drept baiatul lui mai mare e insura, si ala micu, care e mai mic ca mine cu 1-2 ani, se insoara la anul. Felicitari, Dar lasati-ma pe mine in pace.
Nu ma insor si nici nu ma barbieresc de tot. Barba de 2-3 zile e ceea ce port si daca nu va place, nu va uitati la ea.
Pe curand...

duminică, 25 ianuarie 2015

Oscar 2015 (1)


La fel ca in ultimii ani, Globurile de Aur m-au prins prost. Din toata pleiada de filme vazusem numai unul din cele de pe capul de afis, si anume Grand Budapest Hotel, despre care credeam ca am varobit pe aici, dar se pare ca nu e asa.
Asa ca dupa Globuri, am inceput sa caut si sa vad filmele niminalizate, incercand sa castig ceva timp, pana la aparitia nominalizarilor Oscar. Am castigat ceva timp si astazi, la fel ca in anii trecuti, o sa va prezint o parte din filmele nominalizate la Oscar anul acesta, in cateva randuri subiective.

1. The Grand Budapest Hotel e singurul flm pe care il vazusem inainte de Globuri, unde a castigat cea mai buna comedie. La Oscaruri are 9 nominalizari si anume Cel mai bun film, Cea mai buna regie, Cel mai bun scenariu original, Muzica, Cinematografie, Editare, Costume, Par, si design de productie. Eu i-as da premiul pentru cinematografie, editare si design de productie.

The Grand Budapest Hotel e unul din filmele alea pe care nu poti sa le uiti niciodata pentru ca sunt aat de diferite si de misto. Filmul asta mi-a adus aminte de Fantastic Mr Fox si de Monnrise Kindom. Ca sa imi dau seama de ce: toate sunt regizate si produse de Wes Anderson. Deci, de azi intainte ma declar fanul lui Anderson si o sa ma uit la orice film isi pune el mana.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Visul involburat al celor noua

#5 Coperte cu amintiri

Asta vara am aflat de cartea asa, de la o prietena draga ce acum se afla in Coreea de Sud. De fapt, daca ma gandesc bine, imi amintesc momentul in care a cumparat cartea: ea era la birou, eu eram acasa, lucram la disertatie si m-a sunat sa ma intrebe cum vin cartile de pe un anume site ca vrea sa isi ia niste romane coreene pe care le-a gasit acolo. Apoi am discutat despre Te rog ai grija de mama si am uitat de faptul ca exista si alte carti traduse la noi. Cateva luni mai tarziu, la un targ cultural, la stanul Himawari-RoKoria, am observat cartea. I-am facut o poza si am inceput sa o caut. Initial prin librarii prin Iasi, apoi prin Bacau. Am plecat la Bucuresti si am cautat-o la Gaudeamus, unde cu cateva minute inainte se vanduse ultimul exemplar, apoi am cautat-o in anticariate si intr-un final mi-am luat-o de pe libris. A ajuns acasa in apropierea Craciunului si cum am pus mana pe ea, mi-am dat seama cat imi e de dor de prietenena plecata in Coreea. Asa ca mi-am zis ca citesc aceasta carte ca sa o simt alaturi.
Man-Jung Kim este unul din cei mai cunoscuti scriitori clasici Coreeni, si Visul involburat este, astfel, primul meu roman clasic corean. Pana acum am citit doar literatura contemporana si surprinzator, chiar mi-a placut acest roman clasic.
Ceea ce este interesant la aceasta carte, e faptul ca romanul e tradus in romana de un profesor universitar corean, ce preda romana la o universitate din Seoul. Tae Hyun Oum a tradus pana acum doua romane coreene in romaana, acesta si Te rog ai grija de mama. Traducerea e ireprosabila insa iti dai seama ca e tradusa de cineva ce nu vorbeste uzual limba noastra, chiar de la prima vedere, titlul. Cati dintre noi folosim cuvantul involburat atat de des. Iar cand traducerea in engleza foloseste cuvantul "Cloudy" iti dai seama ca un traducator de la noi ar fi folosit poate incetosat in loc de involburat.
Actiunea romanului mi-a adus aminte de vizita mea in Seoul si de povestile romantate pe care ni le spuneau ghizii, in palatele pe care le vizitam. De aici m-a dus gandul la serialele coreene sin seria Intrigi la Palat, seriale la care se uita bunicul meu. Saracul se tot chinuia sa ma convinga sa ma uit cu el pentru ca sunt interesante din punct de vedere al istoriei si al mentalitatilor, insa nu avea cu cine discuta. Si uite cum, la doi ani de la comemorarea disparitiei lui, am citit o carte cu gandul la cineva, si m-a dus cu gandul la el.
Pe curand...

vineri, 23 ianuarie 2015

Bad Judge sau Serialul nou preferat care e anulat

La inceputul fiecarui sezon, incep niste seriale noi. Anul asta au fost: Bad Judge, The Flash si Mysteries of Laura. The Flash pentru ca e cu super eroi si imi plac genul asta de serial, Laura pentru ca e un altfel de serial politis si Bad Judge pentru ca Kate Walsh. Pe Walsh am decoperit-o in Grey's Anatomy si apoi in Private Practice. 
Urmarind-o pe fb am descoperit ca o sa fie actrita principala in comedia Bad Judge, o comedie despre o femeia destul de flusturatica in viata de zi cu zi, ce pe parte profesoionala este o judecatoare foarte buna. Seralul e coprodus de Chad Kultgen, unul din cei mai controversati autori americani, autor al articole, studii, carti despre sexologia americana.
Serialul avea trei plusuri: Kate Walsh, producator controversat si era pe NBC, serial ce a avut unele din cele mai bune comedii (Seinfeld, Friends, 30 Rock, Community, Parks and Recreation). Din pacate NBC-ul sta foarte prost in audiente si serialul a fost anulat dupa ce s-au filmat 13 episoade.
Asa, ca in fiecare an, Bad Judge a fost marea mea dezamagire fata de publicul american care nu a stiut sa aprecieze o comedie misto, cu aluzii si stereotipuri sexuale, o comedie inteligenta ca toate comediile postului paun. Si astfel, Bad Judge este primul serial din sezonul asta ce se termina. Urmeaza Parks and Recreation si Cougar Town.
Pe curand...

luni, 19 ianuarie 2015

Sesiunea mentala

Creierul asta e chiar fascinant cum se obisnuieste un un ritm, un stil de viata si dupa ce iti invata programul, functioneaza pe autopilot.
Dupa 8 ani de studii superioare, creierul meu gandeste ca si anul asta sunt in sesiunea. Da, a inceput prima zi de sesiune si imi dau seama ca m-am comportat exact ca atunci cand eram student. Cu toate ca sesiunea asta am doar un referat de sustinut si de prezentat proiectul de cercetare, azi m-am comportat ca studentul de anul trecut.
Ce facea Horea in sesiune? Curatenie generala, gatea excesiv si incepea un serial nou de comedie.
Ce-am facut azi? M-am trezit de dimineata si am inceput sa scriu la propunerea de cercetare. Mi-am pregatit micul dejun si in timp ce faceam omleta, mi-am dat seama ca e timpul sa mai incerc sa scap de grasimea de pe faiana mostenita de la vechii locatari. Acum aveam si Triumf pentru cuptoare, deci poate scapam de ce a mai ramas. Am inceput sa frec bine si s-a dus aproape tot. Era cat pe ce sa imi ard omleta dar n-am facut-o. Am mancat, am facut o cafea si m-am apucat sa spal wc-ul si cada. Cat timp au actionat solutiile de curatat, am mai scris un pic. Am terminat unul din subpunctele din formularul de propunere cand m-am decis ca e timpul sa mai spal odata geamurile din camera, de cata asta urmand sa frec bine rama pe interior si exterior. Nu s-a curatat cu detergentul de geamuri, asa ca am luat Ciful. Cand nu a dat nici ala rezultatul dorit, am trecut la Triumf.
 Mainile imi ardeau, mirosul de detergent era puternic asa ca am lasat geamurile larg deschise si am inceput sa caut un serial de comedie. Am ajuns la The Middle pentru ca are 5 sezoane si jumatate. Am vazut jumatate de sezon doar azi.
Am plecat la facultate unde imi gaseam de munca, oferindu-ma sa supraveghez la un examen de chimie, dar n-a fost sa fie. Asa ca m-am dus la magazin la dna Cleopatra, de unde am cumparat legume si cola (imi cumpar cola numai in sesiune) si m-am apucat sa gatesc. Am facut un pilaf bulgaresc si pentru ca tot incepusem sa gatesc, am facut si o tocanita de cartofi si niste pulpe de pui. Am mancat uitandu-ma la The Middle si dupa m-am intis in pat, cu burta in sus, citind un pic. Am spalat vasele, am spalat blatul din bucatarie, aragazul si faianta si m-am decis sa scriu pe blog. Pana la 10 cand vreau sa vad un film, o sa mai scriu o pagina din cele maxim 10 pe care trebuie sa le scriu. Sper...
E sesiune. Nu si pentru mine, dar creierul meu asa stie si nu e bine sa il dau peste cap, atunci cand toate merg atat de bine.
Pe curand...

duminică, 18 ianuarie 2015

Bizaroproze

#4 Cartea de la Gaudeamus

In noiembrie la Gaudeamus, mi-am dorit trei carti. Din cele trei, doar pe asta am luat-o: una nu mai era in stoc, iar cealalta era cartonata si era prea scumpa pentru un autor ce nu imi place ata de mult.
Flavius Ardelean, pana atunci A.R. Deleanu, imi atrasesese atentia cu un roman si un volum de proza scurta, asa ca am vrut sa ii cintesc si noul volum, scot sub numele sau real.
Se pare insa ca odata cu pseodonimul, Ardelean si-a pierdut si acel ceva al sau. Sau posibil ca cele mai bune proze le-a adunat in primul volum si aici a zis ca ne pacaleste cu un nume ciudat si o grafica misto, si gata volumul.
Bizaroproze a fost dezamagirea de la inceput de an, dupa ce Deleanu/Ardelean fusese marea revelatie a anului trecut, scriitorul tanar ce mi-a placut cel mai mult, din toti pe cei pe care ii citisem.
Criticii il laudau pe Ardelean pentru maiestria subtila cu care isi scrie prozele macabre. Subtilitatea asta a existat in Aculofobia, caci in Bizaroproze nu mai e nimic subtil, totul e scris ca de un adolescent ce isi incearca mana pentru prima data.
Din dele 9 povestiri mie mi-au atras atentia doa doua: Vegetal si Sanul, in rest celalalte mi s-au parut usor superficiale sau prea scurte pentru a contura mai bine povestea. 
Cu toate ca imi doream o carte care sa ma tina in suspans, care sa fie intunecata si macabra, plasticitatea volumului m-a facut sa raman dezamagit. Nu e un volum prost, nu e o carte ce nu merita citita, e doar ceva un pic mai slab decat ne obisnuise Flavius Ardelean pana acum si pentru un fan, asta poate sa fie dezamagitor.
Pe curand...

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Stresohoroscop

Acum 48 de ore eram extrem de stresat pentru ca urma ca in 24 de ore sa am o intalnire ce trebuia sa decida oarecum soarta mea academica pe urmatoarele 32 de luni. Si ca de obicei, cand sunt stresat, am inceput sa imi citesc "Horoscopul de maine". 
Randurile urmatoare sunt un monolog interior, pe care l-am avut dupa ce am citit horosopul de pe cinci site-uri. Acum, la 48 de ore de la acel moment si la 20 de cand am primit vestea cea buna si totul s-a realizat, constientizez ca ceea ce am facut e o prostie, insa data viitoare cand o sa am un moment de cumpana, o sa ma stresez la fel si o sa imi caut alinarea in horosop si nu in prieteni. Ca ala e scris acolo, prietenii imi spun ceea ce vreau eu sa aud.

"Esti la finalul unei actiuni, dar nu esti complet multumit de rezultate, incat iti pierzi interesul pentru ceea ce ai reusit sa construiesti pana acum. Esti in pragul unui abandon, ceea ce nu e chiar recomandabil. E posibil ca acum, pe moment, sa nu fii prea incantat de nivelul la care ai ajuns, dar nu renunta chiar acum! Daca abandonul tau survine cu o zi inainte de succesul scontat? Ca atare cel mai bine e sa lupti cu tendinta aceasta de a sista orice eforturi cu gandul ca oricum nu ajungi acolo unde vrei. Ba da, ajungi, si esti pe ultima suta de metri, dar nu-i pacat sa te impiedici chiar pe ultima turnanta?"
Asta era horospopul cel mai de incredere si tocmai acum o dadea in bara. Pai nu eram la finalul unei actiuni ci incepeam una. Iar daca cautarea titlului si directiei perfecte pentru teza de doctorat, era finalul, atunci nu faceam bine, ce faceam. Panica! Panica! Panica!

"S-ar putea sa aveti o neintelegere cu prietenii. Va sfatuim sa va temperati agresivitate.
Dupa-amiaza aveti o stare de spirit mai buna si sunt sanse sa petreceti clipe romantice impreuna cu partenerul de viata."
Asta era pe stite-ul cu grafica frumoasa. Logic ca o sa ma cert cu prietenii, daca intalnirea decisivia nu o sa mearga bine. Pentru ca ei o sa-mi spuna ca ma stresez degeaba si eu o sa urlu ca nu ma inteleg. Clipe romantice cu persoana iubita????? WTF? Cine are timp de asa ceva?

joi, 15 ianuarie 2015

Popular Hits of the Showa Era

#3 Scriitorul preferat

Nu se putea sa inceapa anul fara un roman scris de Ryu Murakami, unul din scriitorii mei preferati. Aveam romanul de fata in lista de ceva timp si tot il amanam petru ca stiam ca e ultima carte de Ryu pe care o mai aveam si ca odata cu asta, nu mai am nimic scris de el, tradus in engleza pe care il citesc.
Popular Hits of the Showa era, era ascuns uneva pe Kindle si statea in standby pentru vremuri prielnice. Noroc ca cineva din lista mea de priteteni de pe goodreads l-a citit si asa m-am hotarat ca e momentul sa o fac si eu. Si uite cum s-a intamplat ca primele trei carti citite sa fie in trei formate diferite: prima a fost pe print, a doua pe tableta, si acum, a treia, pe kindle.
Din pacate, varianta pe care am avut-o a fost asezata in pagina ingrozitor; aliamentele randurilor nu prea existau si acest lucru m-a facut sa imi pierd din concentrare.
Apoi, nu cred ca asta e unul din romanele cele mai bune ale lui R. Murakami si spun asta pentru ca e destul de diferit ce celalalte si nu numai ca stil ci ca tema, tema ce pare usor mai departe de partile intunecate din realitatea cotidiana japoneza. R Murakami duce lupta dintre sexe si generatii, un pic la extrem si pornind de la doua tipologii comune din japonia: baietii tineri carora nu le pasa de viitor sau de cei din jur si nevestele disperate japoneze nesatisfacute si uitate, undeva la o lupta violenta ce pare absurda. 
Nu e una din cele mai bune carti scrise de Ryu Murakami, dar cu siguranta nu e una din cele mai proaste. E un roman ce duce spre absurd, insa surprinde bine cotidianul japonez. E o carte pentru fani.
Pe curand...

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

The Interview sau Cum publicitatea scoate un film de duzina din umbra

Am auzit de The Interview pe la mijlocul lunii decebrie, cand a inceput toata nebunia cu amenintarile teroriste in cinematografele unde urma sa ruleze filmul. Atunci am aflat ca aceasta comedie, jucata, regizata, produsa si scrisa de Seth Rogen a atras furie lui Him Jon-un, care a pus spionii Nord-Coreeni sa sparga servele Sony si sa distruga filmul. Atunci incepuse nebunia si toata lumea vroia sa vada filmul. Si mi-am spus ca trebuie sa il vad si eu, avand in vedere toata fixatia mea pe Coreea de Nord.
Am amanat mult momentul pentru ca eram in cautarea unei stari propice pentru acest film. Tot vedeam cinefili amatori de pe facebook ca spuneau ca e un film prost si nu stiam la ce sa ma astept. Jamse Franco a avut un film bun, dar doar unul iar Seth Roger e doar un actor de comedie. La ce se asteptau? Poate ca la mai mult decat o comedie de duzina, buna de vazut intr-o dupa-masa de duminica.

vineri, 9 ianuarie 2015

Major de 10 ani

Anul asta n-am mai scris nimic de ziua mea. A fost, din noum ciudat: cu proiecte cu stress, ca de fiecare data in ultimii 8 ani. Cu o seara inainte m-am distrat bine si am ras copios pentru ultima data la 27 (multumesc S si G) iar pe 6 am vorbit la telefon, am raspuns la mesaje, la postari pe fb si am chiulit de la scoala ca sa imi iau geanta si sa ma vad cu V, singura persoana de care am avut chef in acea zi. Nu m-au sunat niste persoane la care nu ma asteptam si m-am culcat cuminte la ora 12.
A venit si a plecat. A doua zi, ca in ultimii 4 ani, m-am simtit rau. Imi simeteam picioarele grele, ma durea capul si eram obosit. Na, semne ca am mai imbatranit un pic.
Insa revelatia am avut-o abia la doua zile de la ziua mea, si anume ieri seara cand gandul mi-a zburat de la cartea pe care o citeam si s-a dus la o pustoaica aronganta ce ma scotea din petice pe vremea cand o aveam la priteni pe facebook. Si pentru ca sunt un stalker, am cautat-o pe fb sa vad ce mai face. La fel de proasta si aronganta. Dar isi pregateste majoratul. Mama, ce s-a intamplat la majoratul meu? Nu prea imi amintesc ce si cum. Adica imi aduc aminte petrecerile de ziua mea din acea perioada dar nu stiu exact cum sunt amintirile: ce e de la 16, ce e de la 17 si ce e de la 18. Au trecut 10 ani de atunci! WTF? 
Cand? Da intre timp o mare parte din prieteni s-au insurat. Unii din ei au facut si copii; fie ca si-au dorit, fie din greseala. De atunci am terminat liceul, am facut o facultate, doua mastere si am ajuns si la doctorat. Insa ma simt acelasi. O parte din prieteni ii am de atunci, iar ceilalti au venit si au plecat. Eu inca ma vad tanar in oglinda cu toate ca m-am ingrasat si nu mai reusesc sa slabesc facand foamea. Mai sunt doi ani si fac 30. Sper ca pana atunci sa nu caruntesc.
Acum inteleg de ce ma iau de pustanii de 16 ani care fumeaza pe strada si de ce mi se par atat de puierili liceienii indragostiti. Acum stiu de ce fata aia mi se pare proasta cu crengi: diferenta de varsa e maricia. Iar noi nu aveam atunci facebook ca sa ne trecem toate iubirile la statutul social, iar pe hi5 o ardeam doar ca sa vedem pozele altora. Bine ca nu aveam cu totii telefoane cu camera si nu putea sa vada toata lumea prostiile noastre. Si totusi, parca nu eram atat de prosti. Pe vremea mea Bacul se lua de minim 80% din absolventi. Acum abia daca il iau jumatate.
Deci se pare ca pana la urma am crescut si eu si n-am ramas acelasi. 
Pe curand...

miercuri, 7 ianuarie 2015

Soldatii. Poveste din Ferentari

#2 Provocarea
In decembrie am tot iesit cu niste prieteni usor mai ancorati in lumea culturala contemorana si asta pentru ca au cunostiinte directe in aceasta lume. Astfel, in diferitele discutii a aparut un subiect, si anume concertul lui Fantastik la care a venit numai hipsterimea intelectuala. Curentul asta al hipsterilor de stanga ma depaseste, cu toate ca daca ar fi sa spun ca sunt vre-un fel de hipster (dar NU sunt), de stanga as fi.
Din discutie in discutie s-a ajuns la o lasanare de carte, ce a avut loc acum un an si un pic, in subsolul unei case, lansare la care se ascultau manele. Asa am aflat ca un anume Adrian Shiop, ce si-a dat si el doctoratul in manele (ca tipa de la Waseda, care apare in roman), isi lansa o carte despre homosexualitatea din puscarii si Ferentari.
Ajuns acasa, am intrat pe elefant, am vazut ca ebook-ul e la reducere, Si mi-am zis: hai sa o citesc si pe asta, ca suna mai interesant decat Cimitirul lui Telespan, ce a fost doar o carte scrisa ca sa socheze.
Si nu a fost o alegerea rea. Adrian Shiop nu inventeaza noi stiluri de scris, nu revolutioneaza literatura prin tehinici si jocuri. El spune o poveste pe care multa lume o banuieste, insa nimeni nu vorbeste despre ea: homosexualitatea din puscarii, abuzurile sexuale si machoman-ismul de fatada. Toate astea sunt puse la un loc intr-o poveste romantata dintre un jurnalist doctorand ce locuieste in Ferentari si noul sau iubit, un puscarias de 120 kg ce se da mare macho la bar dar e topit dupa lake asta de jurnalist. Toata povestea se consuma pe versuri de manele si dezacorduri insa pana la urma e o poveste despre o relatie toxica ce il duce pe protagonist, undeva spre marginea prapastiei.
Nu sunt de acord cu ceea ce face si promoveaza Shiop, insa nu pot spune ca romanul e prost. Chiar il recomand, daca aveti curiozitatea sa intrati in ghetourile capitalei.

Pe curand...

P.S.: De anul asta m-am decis ca la inceputul fiecarui articol despre o carte pe care am citit-o, sa ii pun numarul de ordine din anul asta si un cuvant cheie sau un grup de cuvinte ce definesc modul in care am ajuns sa citesc acea carte.

duminică, 4 ianuarie 2015

Cand ma uit la TV

De cand m-am mutat la Bucuresti, nu am TV. Si asta e un lucru bun. De fapt m-am obisnuit fara tv din Japonia, pentru ca inainte aveam un tvtunner si cand nu aveam ce sa fac, hopa, deschideam aplicatia si ma uitam la tv.  Am prea multe alte lucruri de facut ca: studiat, citit, prieteni, seriale, filme, plimbari ca sa imi mai pierd timpul si cu tv-ul. Cele cateva gameshow-uri de la noi pe care le urmares, le pot vedea si online deci nu e o problema asta.
Acasa, in vacanta, am tot butonat televizorul si am inceput sa ma enervez la unele lucruri. Mi-au ramas in minte trei episoade stupide, demne de Cronica de pe timpuri/
1. La Realitatea TV o doamna, probabil etnografa, povestea cu infonatie despre traditiile romanesti de noul an. Prezentatoarea, imbraca in rosu, o completeaza si ii spune ca e foarte important sa ne pastram traditiile noastre si sa nu ne pierdem identitatea culturala. Toate astea se intamplau la emisiunea "Happy New Year".
2.Pe MTV face reclama la Cartoon Network. De cand cele doua posturi tv au acelasi targhet? Acum nici MTV-ul nu mai e ce a fost. La americani e numai reality show si  seriale si vreo 4 calupuri de o ora de muzica pe zi. La noi e tine de PRO si e un fel de extensie la Media Pro Music, noua generatie PRO e MTV si noua generatie MTV e Cartoon Network? Noi astia old school suntem cu Boomerang, ca pe CN nu vezi desene, ci niste oribilitati.
3. La Antena 3, sotia lui Adelin Petrisor ne povesteste despre fundatia lui Nesu. Si ca sa nu fie singura in platou a invitat-o pe una. Aia se prezinta ca fundraiser.  Moderatoarea o intreaba pe invitata cum poate sa defineasca munca ei. Ea raspunde: "Fundraising-ul nu e un job ca toate job-urile, de la 9 la 5. Fundraising-ul e un mod de viata. Sa fii un Fundraiser, trebuie sa fi si un bun friendraiser. Restul vine de la sine: enjoyment, hightlife, glamour". WTF? Ce naiba intelege bunica de la tara din fraza ei? Si mai si inventeaza un cuvant ca friendraiser, pe care probabil ca l-a invatat la un curs din ala de formare tinut la vreoun hotel de 5 stele la munte.

Gata, ma las de TV, pana cand mai ajung pe acasa. Ca ajung sa le dau mesaje private pe facebook la toti administratorii de pagini de emisiuni sau televiziuni.
Pe curand...

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Ingropat de viu

#1 Restanta
L-am descoperit pe Hedayat prin Bufnita Oarba, roman pe care l-am citit initial in engleza si apoi in romana, in traducerea lui Gheorge Iorga cand am decoperit alte umbre decat in varianta in engleza (este considerat unul din romanele cel mai greu de tradus). Mi-a placut mult atunci tristetea prozei sale si mi-as fi dorit sa mai citesc ceva scris de el. Asa ca atunci cand maica-mea mi-a spus ca dn Iorga a tradus un volum de proza scurta de Hedayat si suntem invitati la lansare, am fost ca un copil care asteapta prima zapada. Am vrut ca aceasta carte sa fie cartea de trecere dintre 2014 si 2015 si sa fie prima carte citita anul asta, in challenge-ul celor de la goodreads.
Proza lui Sadeht e sub semnul sinuciderii, personajele sale sunt oameni tristi ce nu isi gasesc rostul in lume si decad spihic datorita vulnerabilitatii. Cele 21 de povestiri din voulumul Ingropat de viu, surprind societatea Iranului secolului XIX, o societate condusa de credinta musulmana, saraca si mizerabila, vazute prin ochii unor personaje ce se afla la capatul puterilor pishice si isi doresc sfarsitul. Femeia, in scrierile lui Hadayat, e drumul catre nefericire si moarte.Toate aceste povesti pornesc din drama lui Sadegh Hedayat  ca societatea iraniana a fost distrusa de lumea araba si de aceea, cauta refugiul in Europa, in Paris unde reuseste sa faca ceea ce nu reusise in tot acest timp, sa se sinucida.
Preferata mea e prim povestioara, cea care si da numele volumului, povestioara ce seamana destul de bine cu povestea din Bufnita Oarba, si care cred ca a si stat la temelia romanului. 
Imi place mult cum scrie Hedayat pentru ca imi place literatura izvoarata din tristetete si nu cred ca e un atuor ce scrie mai frumos despre acest sentiment sufocant. Sau daca e, va rog sa imi spuneti si mie.
Pe curand...

joi, 1 ianuarie 2015

(Aho,Aho!)x15


1 Ianuarie. Carnea imi arde de la mahmureala, oasele ma dor de oboseala. Azi e ziua in care  fac mai nimic. 
To do list:
1. De pierdut timpul pe facebook
2. De acceptat provocarea celor de la goodreads si pe 2015
In 2013 imi propusesem sa citesc 26 de carti si am citit 52. In 2014 am citit 77 si imi propusesem 17. Anul asta imi propun 50 si sper sa le citesc pe toate. Nu mai am timpul liber din 2014 si nici timpii moriti ce-i umpleam cu cititiul din 2013. Nu mai am vacanta de 3 luni vara si trebuie sa stiu cum sa-mi impart timpul
3. Sa citesc articolul de anul trecut si sa va daca mi s-a indeplinit ce mi-am dorit atunci. Mi-am dorit sa-mi gasesc locul si pot sa spun ca, in sfarsit, dupa un an numatate zbuciumat, stiu ce o sa fac de acum inatine. Cel putin pentru rumatoarele 32 de luni. Si la sfarsitul lunii o sa am si asta pe foaie, intr-un tabel Gantt, in cadrul unui proiect.
4. Sa-mi propun o noua rezolutie pe 2015. Pai in 2015 imi doresc sa reaiau relatii vechi si sa imi fac prieteni noi. Am nevoie de un aer nou in timpul meu liber si cred c o gasca noua cu care sa fac si altceva decat cu prietenii vechi, ar merge.
5. Sa ii Urez pe cei din familie de Anul Nou. Mai intai sa se trezeasca lumea. Ca sunt cel mai matinal din casa.
La multi ani!

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)