miercuri, 31 octombrie 2007

Mess


Mai ales pentru prostii cu massuri tampite

Una din cele mai bune inventii ale tehnologiei. Yahoo messenger. Poti cetuii intr-un mod foarte elegant, poti trimite documente si mai ales te poti vedea sau asculta. cea mai tare faza sunt statusurile si avatarele. Ma fascineaza sa ma uit la avatare si la statusuri. Si o fac din cand in cand pe zi pentru ca messul sta deschis atata timp cat eu sunt treaz. Face parte din mine si e modul meu de a comunica cu cei pe care ii cunosc. In primul rand prin poza de la avatar si prin status si apoi prin conversatii lungi si fructuase. De obicei nu folosesc statusurile predefinite, foarte rar, cand sunt in pana de idei si de timp. Sa nu o dam in exrema cealalta, cand iti faci rezumatul zilei in status. Am un coleg care se lauda. Daca nu il baga nimeni in seama, saracul... Statusuri de genul :"Azi e ziua mea si ascult muzica buna si toti musafirii se simt bine" sau "NU prea mai am febra musculara dupa cursa de bicilete de ieri la care am luat locul x". Bine, sunt de acord cu statusuri ca "mananc", "dush", "film" dar astea rezumative sunt culmea. Cele mai tari oricum sunt vstatusurile cu citate. Imi plac la nebunie sau statusurile in lant. Eu am un status, tu imi raspunzi tot cu un status si X rade pe seama noastra.
Si cum un lucru frumos nu se poate sa nu fie stricat, exista acele persoane ce trimit massuri. Cele 3 tipuri de massuri.
1) Sefii de la yahoo vor sa inchida Yahoo mess. trimite mass ca sa contestezi. A mai trebuit sa se limiteze numarul de caractere la statusuri ca sa inceapa iar cu inceputul sfarsitului mess-ului
2)Rugaciuni. Si daca nu le trimit mai departe o sa mori sau o sa iti cada ceva in cap
3) Cutarica are nu stiu ce boala incurabila si daca nu trimiti tu mass nu se face bine
Hai du-te dracului!!! Pe bune??? Cine are timp sa creada toate vrajelile astea? Destul de multi avand in vedcere ca primesc destul de des massuri de astea. Ar trebuii sa trimitem cu totii mass si sa spunem ca cei ce trimit massuri tampite supara pe sefii de la Yahoo si le suspenda contul. Dar asa vom ajunge si noi in categoria celor ce trimit massuri tampite.
Dar in rest ideea e buna. E misto sa ai mess. Far el nu poti traii. Daca nu ai net si nu poti sa intri pe mess disperi dar disperi si cand ai "busy icon" si te streseaza unii cu intrebari.
In final ii salut pe cei ce stau pe mess sub acoperire "INvisible to Everyone". De ce dracu mai stati pe mess??
Gata ca ma aprind. Iar nu stiu daca am scris corect, daca nu am mancat sau pus litere in plus, de la cum tastez, pentru ca nu citesc ce scriu.
Scuze
Pe curand...

Mai mult

A trecut mai mult timp ca de obicei de cand nu am mai scris. Nu avea nici un rost. Nu mi se intamplase nimic. Filme si somn. Aveam impresia ca si acest blog se transforma in ceva mediocru. Nu trebuie sa scriu daca nu simt.
Azi am despre ce sa scriu. M-am intors dintr-un bar. Nimic special pana acum. Doar ca in acel bar martia si sambata un coleg de-al meu de grupa si trupa din care face parte canta. Trupa se cheam Andra and Fusion si canta rock-jazz. E minunata atmosfera de acolo, e ceva sa auzi o trupa cantand live si mai ales intr-un bar. E atat de urban, de postmodern. Stand acolo, intr-un fum ce il taiai cu cutitul, pe niste "canapele" din lemn taiat neuniform m-am gandit la colegul meu si la pasiunea lui, muzica. Era acolo si canta cu atata dorinta iar in pauze venea la noi sa ne intrbe cuim ne simtim. De ce el poate si eu nu? De ce a nu mai scriu, de ce ma plang ca nu am timp, ca am teme de predat, orar de cacat si altele? De ce am renuntat vla ceea ce imi placea pentru facultate? Am devenit atat de material...(?) ma gandesc la viitor? Sigur... Ar trebuii sa nu mai am timpi morti, sa nu imi mai pierd timpul pe siteuri cu filmulete amuzante sau cu filme. Mai rar cu ele. Sunt multe filme bune dar o sa am timp si de ele...
Pot mai mult, vreau mai mult!!! Si daca nu ma apuc de facut si altceva acum o sa regret aceasta perioada in viitor. Sa traga cineva de mine, sa imi bata obrazul. Dar cine? Putini rasariti pe aici, chiar putini... Trist...
Pe curand...

duminică, 28 octombrie 2007

Pentru cei ce intelege...


http://www.youtube.com/watch?v=AY2HPvoqSTE
http://www.youtube.com/watch?v=Ksdl2WfE78k&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=zuHaFQFMXaA
http://www.youtube.com/watch?v=Gds0JOld--k
http://www.youtube.com/watch?v=3f9xlGZz_DY
doar cateva din filmulete. Sunt o droaie!!!!
:P
Pe curand...

Un weekend plin


Ieri am fost la ziua lui Alin (aca Dumitru). Super party in Havana. Petrecere surpriza iar eu am fost pe post de Alexandra, prietena Laviniei ce isi serba ziua. Cea mai interesanta parte a fost cea din parcul Guliver, unde am stat pana tarziu si am asculat muzica si ne-am dat hutza. Teoretic am ajuns la 4 in camera. Noroc de scrimbarea orei ca am dormit si eu mai mult. Daca as mai fi mers azi pe ceta ar fi fost perfect dar o bere in Motor a fost pe placul majoriatatii. Ma asteapta de maine o tema de predat la Rm si una de inceput la Statica. Viata...
A! In poza sunt eu cu bascalia lui Alin, o alta atractie a serii. Arat a muncitor socialist sau a vanzator de ziare??? Afirmati-va parerea :P
Pe curand...

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Milenium

Concert cu ocazia deschiderii Milenium bank. Proconsul si Voltaj. Proconsul ca Proconsul dar Voltaj... Super atmosfera, sarituri, mosit si voie buna. maine dimineata sigur voi fi "pui mic". Am cantat, am tipat, am dansat m-am simtit bine. Am fost si pana in Copou galop si am iesit la o bere. Frant, am ajuns in camera si fara chef de nimic scriu acum cateva randuri. Sunt plin de la shaorma de la Class si plin de ganduri si indoieli (ca de obicei). Marea mea dezamagire: "Noaptea alba". Nici un muzeu deschis si foarta multa lume la teatru. Am facut in schimb multe poze se care le voi posta mai mult ca sigur pe hi5!.
Maine ma asteapta iar o zi full dar pana atunci...
Pe curand...
Apendice :
Am facut si nebunii pe strada. Travesam pe trecerea de pieton si cand ne-am apropiat de gloata de oameni din sens opus am pus toti mana la cap si ne-am aplecat ca si cum urma sa cada ceva din cer. Apoi 12 oameni, cati eram, am facut sir indian si am mers asa o buna bucata de drum. Am facut spirale si am intrat intr-un bar pe o parte dupa care am iesit pe cealata tot in sir indian, am facut un ocol al curtii si ne-am asezat in jurul unui copac si am inceput sa dansam. Toata lumea se uita ciudat la noi iar noi radeam de nu aveam aer.

joi, 25 octombrie 2007

Viata pe un peron

"Todeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul ma oboseste mai mult."
[...]viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde sa te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri... cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren... in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip... in loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau gheonturi... [...]
Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poto alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica... Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Astfel asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? A fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.
Octavian Paler - Viata pe un peron

M-am reapucat azi de citit Viata pe un peron de Octavian Paler. Am facut o pauza de 2 luni pentru ca aveam ochii obositi. E atat de bine sa citesti. Atata adevar in carea asta. Se potriveste de minune cu starea mea. Eu si personajul lui Paler semanam atat de mult...
Sunt pe peron si astept un nou tren. Am coborat aici poate prea tarziu. Dar am coborat. Trenul in care eram nu era cel ce trebuia. Gara asta mare si pustie a fost prima gara ce a a aparut dupa ce am realizat eroarea. Astept... Ce? Un nou tren... Spre ce? Spre ceea ce cred. Nu stiu cand va veni, nu stiu cat voi sta aici dar si din gara asta am multe de invatat.
Pe curand...

miercuri, 24 octombrie 2007

Ochelarii!!!

Asta is eu, vineri 19 octombrie, acum aproape o saptamana la cursul de Ingineria Mediului. De ce va arat poza asta? Nu pentru ca era 8 jumatate dimineata si nu dormisem aproape de loc, ci pentru ca port iarasi ochelari. Cum imi sta? (pentru cei ce nu m-au vazut inca si in nici un caz pentru domnul blond din spatele meu - cu parerea lui sunt familiarizat)

Vitamine

Am totusi aproape doua saptamani de cand port ochelari (noii ochelari). Dioptriile mi s-au schimbat mult si imi este greu sa stau cu ei pe nas. Ma cam doare capul. Mereu uit de ei. Au trecut doua saptamani, dupa cum spuneam, de cand vad mai bine (teoretic). Ar fii cazul sa ma apuc de citi!!! Vara asta mi-a fost foarte greu, oboseam repede si nu aveam rabdare. Aseara imi venii sa scriu, dar nu pe blog, ci la o proza pe care am inceput-o de mult. Dar era trziu, eram obosit, asteptam sa se termine filmul si sa ma culc pentru ca trebuia sa ma trezesc (relativ) devreme ca aveam de invatat la RM. Punct. Motive, scuze... Adevarul e ca sunt obosit. Ar trebuii sa imi cumpar o cutie de Ca+Mg+Zn si una de multivitamine ca sa am energie, sa ma apuc de scris si de citit.
Simt ca pe zi ce trece ma transform din ce in ce mai mult intr-un politehnist tipic si nu asta e scopul meu!!!
Pe curand...

luni, 22 octombrie 2007

4,3,2

Si ma refer la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Abia m-am intors de la cinematograf. A fost o zi urata si material si spirutal. Am plecat la sora mea sa o ajut cu ceva si am primit oferta de a merge la film si nu la orice film ci la 4,3,2. Nu vreau sa fac critica de film pentru ca nu ma bag la asa ceva ci vreau sa vorbesc despre starea pe care mi-a indus-o filmul.
De doua zile e frig si ploua. la Bacau (acasa) a nins ieri. Aici, in Iasi, doar a plouat. Am plecat spre seara pe Sarariei ca sa ii fac o vizita si sa o ajut cu ceva. telefonul cu propunerea pentru film a mers ca unsa. Tocmai ma pregateam sa plec. Am bagat viteza spre cinema si am ajuns la limita. La inceput m-am chinuit sa inteleg ce vorbesc in film. Sonorizarea era foarte proasta. Apoi am incercat sa imi dau seama unde are loc actiunea. Cineva recunoscuse interiorul din holul de intrare de la Hotel Unirea, din iasi, apoi am auzit "Camin T14". Oare e Iasi. Actiunea se desfasura undeva pe o strada si am incercat sa observ numerele de la masini. Da, era Iasi. Misiune indeplinita. Apoi m-am amuzat copios la scena mesei de onomastica. Discutii tipic romanesti, probleme existential tipic comuniste si maniere balcanice.
Si a venit finalul cu fatul avortat in baie pe un prosop albastru, intr-o baie de hotel albastra si strazile depresive, gri si jegoase din cartierul marginas unde vroiau sa scape de fat.
Finalul e deschis si vine cand nu te astepti ca o lovitura sub centura, atunci cand crezi ca se va intampla ceva in filmul acela.
e un film simplu dar totodata profund, ca romanele lui Coelhio, un film in care nu actiunea conteaza ci starile prin care trece personajul principal. Un film interesant, ce merita vazut dar la care sa nu te uiti daca ai pretentii mari de la inceput. Recomandarea mea este sa nu mergeti apoi pe srazi pustii, singur noaptea pentru ca va cuprinde ostare aiurea de vinovatie.
Pe curand...

duminică, 21 octombrie 2007

Iasington

Cred ca Iasiul a devenit noul meu loc unde sa ma intalnesc cu cei ce conteaza. Ori de cate ori au venit la mine m-am simtit excelent. De fiecare data a fost altfel, de fiecare data s-a intamplat ceva, nerespectand nici o reteta, ne simtim bine, suntem NOI. In bacau cand ne vedem e altceva. bacaul e un capitol inchis, e acasa, dar e odihna, parinti, cunoscut.
Pentru mine Iasiul nu inseamna locul unde studiez, ci "decadenta constructiva". E un termen inventat de mine si reprezinta ceea ce simt. Aici cineva in gaseste cartile pe care nu le gaseste nici macar la Bucuresti, altcineva isi gaseste pantofi si cu totii petrecem o noapte in locul unde ne-am facut prima data muci in Iasi si respectam traditia. Cred ca asta e treditia de iasi: Corso, de fapt Tekila si bere. Povestea cu tekila si bere e mai lunga. Eu am experimentat pentru prima data "combinatia betivana" in Bucuresti, in Regie, in Phirania. De atunci a devenit reteta pentru intalinirile studentesti. Adica cand "my best friends" sunt in Iasi o seara trebuie sa fie cu tekila si bere. Oricum, vorbim si despre o bere speciala, preferata mea, an exclusive bear, 7 Coline.
Urmeaza, cam intr-o luna sa ma duc la Bucuresti si voi experimenta iarasi tekila cu bere, pana atunci... asteptam
Pe curand...
P.S.: La multi ani Laura!!!!

sâmbătă, 20 octombrie 2007

O zi plina

Azi am avut o zi plina de evenimente si poate de aceea prea putine stari. Am fost la scoala, am ajutat un prieten ce era intr-o situatie limita, am facut curatenie si mutari in camera si am vizionat Gray's Anatomy. Seara a venit timpul meu. Revederea cu cei ce conteaza m-a incalzit si m-a facut sa ma simt iar eu. Imi pare rau ca nu pot fi asa cu toti dar ma deschid greu si nu am curajul sa afisez cum sunt de fapt pentru ca nu imi place sa fiu judecat. Poate ca veti afla de fapt cum sunt, cine sunt, voi cei ce nu ma prea cunoasteti si veti avea incredere in mine.
Pe curand...

joi, 18 octombrie 2007

Altfel

Poate ca raceala m-a facut sa imi pierd mintile. Astazi nu am avut chef de nimic. Nu am fost la cursuri dimineata (aveam febra) si m-am dus seara doar la caterinca. Obiect important, Statica. Cine ar fi lipsit. Eu. Nu aveam nici un chef. ma durea foarte tare capul si nu vedeam nimic de unde statea. Cu toate ca am ochelari noi. Asa ca, la fel ca in liceu, la pauza am fugit. Si nu oricum, ci cu geaca in cap pentru ca domnul profesor era prin preajma. Am ales un ceai fierbinte in favoare unui curs important. :-O. Si cu ce m-am ales? pe de o parte a fost foarte interesant si constructiv. Ma refer la ceai. Pe de alta parte, adica la facultate, s-a intamplat ceva ciudat. Proful a observat ca lipsesc, inainte sa citeasca prezenta si mi-a promis o bataita pentru ca "domnu Sibisteanu nu serveste astazi" plus ca imi transmite prin colegi salutari.
Ideea e ca nu imi pare rau. Nu merita sa stau acolo si sa vegetez. Era ca in liceu, cand chiar imi pasa mai putin decat aici. E un pas in ceea ce vreau sa fac, in schimbarile pe care mi le impun. Incep sa fiu altfel, asa cum vreau eu sa fiu.
Pe curand...

miercuri, 17 octombrie 2007

Joc

Toata luma joaca jocuri. fie ca e vorba de jocuri pe calculator, fie ca e vorba de jocuri de societate fie ca se joaca cu viata. Principiul meu de viata se bazeaza pe ideea de joc, joaca si anume "Homo Ludens".
Incep prin a vorbii de jocurile pe calculator. Nu sunt un impatimit. cam toata lumea joaca ori CS, ori Fifa ori NFS. Eu, nu. Nu ma atrag jocurile astea. Singurul joc pe care il joc este Sims. Pate ca spune ceva despre felul meu de a fi. Dar nu vreau sa trag niste concluzii care ar bucura pe unii.
In schimb joc jocuri de societate. Monopolis, Rummy si mai ales carti ; Rentz si Tarnib si uneori Wist. Azi am jucat Rentz pe http://doizece.neogen.ro si am avut acea senzatie pe care o ai cand te cuprinde un virus social. pe langa faptul ca te enerveaza ca nu iti vin carti bune si ca de fiecare data se alege prost pentru tine, mai sunt si adversatii care comenteaza rautaciosi pe chat si e si dorinta de a castiga. Risti cand nu trebuie si te fofilezi cand trebuie sa risti. Cam asa e. Ce bine ma simt dupa o partida de carti.
Despre a treia categorie... Ma joc cu viata. vad fiecare lucru ca pe o provocare, ca pe un joc. poate ca nu e bine dar asta imi e stilul. imi place sa ma joc, uneori sa risc si sa ma ard, uneori sa stau cuminte in spate.
Pe curand...

P.S. Condoliantele mele pentru Amedeus. imi pare rau ca nu am putut ajunge la priveghi. Era prea tarziu. Poate maine. As vrea sa imi iau rams bun de la el. (Tot un joc)

marți, 16 octombrie 2007

Rece

Rece e cuvantul ce ma caracterizeaza zilele astea. E foarte rece afara. In cateva zile temperatura a scazut ingrozitor de mult. Problemele cotidiene ce apar, crizele si schimbarile ma lasa rece, nu ca alta data cand eram total implicat. POate si pentru ca am racit si sunt foarte obosit. Azi, la scoala a fost o zi interesanta. Am descoperit o noua latura a unui profesor. Puteam spune ca e cel mai sigtirit din cati cunosc, dar fiind 13 persoane (numar magic) la seminar a fost o placere. A barfit profesori, a povestit din studentia sa si a comentat ceea ce se intampla in facultate si ne-a dat drumul mai repede.
Urmeaza sa dau o veste proasta cuiva, proasta pentru el. o sa-l dezamagesc si sper sa ma lase rece, sa nu ma implic sentimental. pentru ca o fac pentru a fi bine, nu pentru ca nu vreau altceva. Sper sa ma inteleaga. Imi tin singur pumnii.
Pe curand...

luni, 15 octombrie 2007

Zilele Iasiului 2 (Sau: Duminica, la concert cu blonda cu ochi albastrii)

Duminica. Ajung cu greu in camin, dupa ce am facut cam 3 sferturi de ora prin Iasi. Oricum tot drumul a fost o nebunie. Coloane oficiale, multi politisti, multe radare. Doar se terminase cu Sfanta Paraschiva si lumea se intoarce acasa grabita si Politi Romana poate face bani din asta. In fine, ajung in camin, ma schimb, ma imbrac mai gros, ca doar de 2 zile e ingrizitor de frig. Vineri fusesera 20 de grade, acum sunt 7. Trebuie sa ne intalnim cu o parte din Gasca in fata la Moldova Mall. Pe fundal se auzeau Iris, ce sustineau un recital pe scena de al Palat.
O batranica foarte caraghioasa, imbracata cu o geaca crem, pe cap cu o sapca de pile neagra, se uita la noi cu ochii ei mari si albastri, isi baga suvitele de par blond pe sub sapca si intreaba : "Cine canta?" O privesc mai mult decat fascinat, si cu zambetul pe buze ii raspund "Iris". De aici se declanseaza intreaga discutie. vazand ca are cu cine vorbii incepe. "Si mie imi place iris, au avut la Bucuresti concert deaniversare a 30 de ani de existenta, am citit in ziare. Imi place si Holograf. Eram tanara, la mare si era un cuplu langa noi cu un radio fara fir si se auzea Iris. De atunci imi place. De fapt imi place orice fel de muzica mai putin manelele. E muzica de tigani.". Imi permit sa o corectez si ii spun ca muzica tiganeasca e ceva, maneaua e altceva. Ea o tine pe a ei si spune ca stie un intelectual care asculta manele, e profesor univesitar, a fost si ministru si priministru. E vorba de Roman. Si de aici inmcepe sa povesteasca cum era ea la partid, la PD, si i-a spus verde in fata ca o asa aiba de pierdut cu atitudinea asta. ii vine sa il omoare pentru ca a lasat nevasta si fetele pentru o curva manelista care a fost si cu Italianul (cine e, nu stiu), stie ea, din ziare. Ca Mioara Roman scrie o carte, "Jumatate Adevar" si vrea si ea sa mearga la lansare la bucuresti. Sa ma interesez eu cand si cum e lansarea, o gasesc tot pe acolo, le langa Moldova, ca are pe aici un var care a murit acum 6 luni si merge pe la el (!?!?). Dar cea mai importanta chestie era ca avea numarul de telefon de la OTV si o sa sune ea cand e Roman invitat si il spurca ea. Ori se intoarce la Mioara ori pleaca din tara. Rad de el profesorii universitari de la Cuza. Stie ea, are un vecin care e profesor la Cuza. mai povesteste ca ea nu se uita la tv. o ustura ochii. A lucrat la un laborator foto. Nu poarta ochelari dar o ustura ochii. Imi recomanda si mie sa mananc salate de druditati pentru ca sunt tanar si port ochelari. Ei ia spus un medic cand avea lipsa de vit A si i se crapau calcaile si de atunci mananca mereu. Are un vecin, un baiat tanar, care are masina si poarta ochelari ca sta toat noaptea la discutii pe calculator. A vazut si copii mici de 3 ani cu ochelari.
Intr-un final a plecat, aranjandu-si iar parul pe sub sapca si rugandu-ma sa o anunt daca aflu ceva de lansarea cartii. Nu cred ca voi uita prea curand ochiii ei albastri foarte expresivi, de adolescent ce cauta raspunsuri la intrebari. E o fire curioasa dar ii place sa vorbeasca mult si sa povesteasca ceea ce stie. Am simtit-o deschisa, simpla si buna. Poate o voi revedea.
Pe curand...

Zilele Iasiului 1 (Sau: Vineri, intr-o maniera postmoderna)

Vineri. In statie in Tudor o multime de studenti cu bagaje in maini asteptau tramvaiul 7 care se pare ca nu mai venea. Situatia a fost salvata de un 13. Il iei pana la fundatie, de acolo cobori Rapa Galbena si mergi pe jos pana la gara. Dar nu am reusit sa ma sui in el. Era full si mi-o luasera altii inainte. Am mai asteptat. Imi spuneam ca daca nu ajunge odata, iau un taxi. Apare un alt 13. Ma urc in el si astept sa ma duca. Foarte multa lume, un miros insuportabil. Tramvaiul se misca alene pe strazi. O aglomeratie cu miniodata nu am vazut in Iasi. E Iasiul un oras mare dar nu e foarte aglomerat, cum e Bacaul de exemplu. Masinei ce blocau sina tramvaiului, multi oameni pe stada. Ajuns cu greu in gara, dupa ce am alergat pe strazi ca sa ajung la timp, am fost izbit de nebunia care era pe acolo. Politisti, jandarmi, vanzatori ambulanti. Cand am intrat in sala de asteptare am rams socat. peste tot batrani ce dormeau, pe scaune, pe jos, prin colturi, pe scari. Erau parca refugiati. la fiecare ghiseu de bilete era o coada de 10-15 paersoane. m-am asezat tacticos la una din ele si am asteptat. pe peron si mai multa lume. Femei ce carau buchete mari de flori, barbaci cu buccele... Pe bancile de pe peron, aliniati ca sardelele intr-o conserva stateau niste batrani si deasupra lor flutura un benner pe care scria AVIVA pensii private, pentru o batranete linistitia. PAna si sageata era pregatita de sarbatoare. Era sulimentat un vagon.
Pana la aceasta intamplare ii judecam pe cei de la tv, cand aratau aceste aspecte si nu le aratau pe cele pozitive. Dar acum le dau dreptate, e socant. Ce nebunie se creeaza si cand te gandesti ca toate sunt cu un scop frumos, sarbatorirea Sfintei Parascheva

joi, 11 octombrie 2007

E greu sa fi adult

E greu sa fi adult, sa ai responsabilitati. Mereu te izbesti de ceva ce trebuie rezolvat rapit, mereu apare ceva care sa iti strice ziua. vand esti copil putine lucruri te supara si mai putine iti strica ziua. Atunci cand esti matur esti responsabil pentru tot ce faci, pentru orice decizie, in schim copilul nu este responsabil pentru nici una din actiunile tale. E greu sa ai responsabilitati si e si mai greu cand lumea se astepata la multe de la tine si ii poti dezamagii foarte usor. Vreau sa fiu iar copil, sa sar intr-un picior cand sunt bucuros, sa pierd timpul degeaba. Da nici matur nu e urat, descoperi lucruri noi, cercetezi, socializezi si alte chestii. Dar e mult mai multa suferinta si mancatorime. Cred ca la toti ne lipseste puritatea si bucuria copilariei uneori dar nu putem renunta la viciile maturitatii.
Pe curand...

miercuri, 10 octombrie 2007

La o bauta (continuare la Old Times)

Daca ieri ma plangeam ca nu am ce povesti despre noul an in camin, acum, dupa o bauta, pot povesti prima intamplare. Dupa o bauta in Beckroom a urmat altain camin cu mii de trairi. Suparari, dezamagiri, dar totul s-a incheiat de pomina cu o premiera pentru mine. Serviciu de catering in camin. Am adus pentru doi prieteni o olicica cu sarmale, incalzite si pentru ca nu a ajuns am adussi ardei umpluti.Pe langa faptul ca fugeam prin camin cu vasul fierbinte, de la 2 la 4, au urmat faze comice cand se fugea cu mancarea pentru a o nu manca concurenta. Besini si certuri de la furatul mancarii. Peste ani imi voi aduce aminte u drag de rasul lor, de besini si de faptul ca scriam despre asta pe intuneric, intr-o camera in care dormea cineva. Rasetele de pe hol ma fac sa inchei repede mesajul si sa va spun deja celebrul:
Pe curand...

marți, 9 octombrie 2007

Old times

Cand incepi o noua etapa ai tendinta de a o compara cu cea care a trecut. Fie ca e vorba de o nua relatie sau fie ca e vorba despre un nou an in camin. E frumos sa stai sis a depanezi amintiri despre ce a fost imaginandu-ti ca asa va fi si acum, cu toate ca nu va fi asa. Fiecare etapa, fiecare relatie e altfel pentru ca oamenii cu care te implicit sunt altii sau pot fi aceasi dar cerintele sunt altele asa ca niciodata nu va mai fi la fel. Lucrurile evolueaza in timp, noi evoluam, fie progresiv, fie degresiv. Trebuie sa ne detasam de trecut, trebuie sa pastram doar ce a fost constructiv, sa invatam din trairile noastre sis a ne bucuram de present, gandindu-ne si la viitor. Nu ne putem hranii cu amintiri, trebuie sa traim clipa. Lucrul asta e cam greu la inceput, de aceea, cred, ca orice nou drum e strabatut la inceput de amintirile vechiului drum. Fiecare etapa este frumoasa si trebuie sa o pretuim.

Traieste-ti prezentul, invatand din trecut si gandindu-te la viitor. Asta cred ca e definitia vietii.

Recunosc ca mi-e frica de inceputuri si urasc sfarsitueile dar asa este viata. E formate din cicluri, cercuri concentrice, ce incep intr-un punc si se incheie cand au ajuns la final, pentru a nu te invartii mereu in acelasi cerc. Creieim noi cercuri mai mari, ce le protejeaza la interior pe cele trecute si lasa loc la exterior pentru cele viitoare. Imi va fi greu, dar incet voi trece peste aceasta etapa de acomodare sic and voi inchide acest cerc si il voi deschide pe urmatorul imi voi amintii cu drag de acesta pe care abia acum incep sa-l creonez.

P.S.: iar nu e net in Tudor si trebuie sa imi scriu ideile pe un document Word. Ma enerveaza asta la maxim.

Pe curand…

luni, 8 octombrie 2007

Seriale

Anul trecut am inceput sa fiu devorator de seriale. Am inceput sa descarc de pe retea Neveste disperate si lost seriale pe care le urmaream si acasa dupa care treptat am devenit fan al serialalelor prison break, jericho, heroes, criminal minds si mai nou gray's anatomy. Pentru fiecare am facut o fixatie dar pentru gray's pot spune ca am o obsesie. Ma uit cat de mult pot si ma fascineaza cum evolueaza fiecare personaj de la episod la episod.
Cine nu a vazut vreunul din serialele astea, le recomand pentru ca toate sunt seriale premiate la diferite gale de gen si din fiecare ai de invatzat. Sunt persoane care spun ca acest gen de productii sunt inferioare filmelor, de exemplu, dar eu cred ca este mult mai greu sa scrii un scenariu de serial si sa poti sa il continui pe perioada a 4-5 ani decat sa scrii un scenariu pentru un film de maxim 2 ore jumatate. la fel ca si romanele politiste care sunt considerate inferioare altor tipuri de romane dar eu cred ca este dificil sa scrii un roman politist in care sa nu iti dai seama cine e criminalul pana la sfarsit.
Gasiti-va macar un serial la care sa va uitai si disperati la sfarsitul unui episod ca mai aveti de asteptat o saptamana sau 3 luni (daca se termina o serie) pana a afla ce se intampla pentru ca ai ramas in coada de peste, in ultimul minut intamplandu-se ceva ce schimba situatia.
Cam atat pe tema asta
Pe curand...

sâmbătă, 6 octombrie 2007

Alintat sau Fitzos?!

Tocmai m-am intors de la o petrecere altfel de cat la cele la care am fost pana acum. la o casa in constructie, pe frig, la un gratar facut la lumina farurilor cu muzica populara, rap si manele. a fost mai mult decta interesant. Am apucat sa stau de vorba cu unul din colegii mei pe care il respect si mi-e foarte drag.
O droaie de stari am avut la aceasta petrecere. De foarte multe ori am avut impresia ca locul meu nu e acolo, ca nu am mai nimic in comun cu cei de acolo, cel mult ca mergem la aceasi facultate si asta doar cu unii dine ei. Dar a fost bine.
Dar... din vorba in vorba s-a ajuns la un subiect. Horea cel plin de fitze. Adevarul e ca m-a deranjat foarte tare aceasta remearca asupra mea, mai ales ca a venit de la cineva de la care chiar ma asteptam sa vad mai departe de aparente. Da, sunt alintat, sunt mai mult decat alintat, doar m-au crescut bunicii si stiu ca prima impresie care ti-o faci despre mine pe langa cea de ciudat e cea de fitzos (cred ca e a doua parere). M-am tot gandit la asta in drumul spre camin. Poate ca e din cauza ca fac greu compromisuri sau pentru ca nu ma las calcat in picioare si ca nu ma cobor la unii si nu ma comport puieril cu ei. poate din cauza asta par fitzos, dar daca ma cunosti mai bine vezi ca de fapt e doar un mod de aparare, pentru a nu fii descoperit ca sunt un copil, o persoana foarte sensibila.
Stiu ca am de pierdut cu aceasta atitudine, dar daca vrei sa ma cunosti mai bine, priveste dincolo de ea si ma vei descoperii cum sunt de fapt. Sunt slab si freau sa par tare, de aceea par la inceput fitzos. Dar daca vrei sqa vezi mai mult, incearca si nu ma cataloga din prima. E cel mai urat lucru, sa etichetezi oamenii.
Pe curand...

vineri, 5 octombrie 2007

Anul doi

Astazi am revazut in curtea facultatii un profesor ce l-am avut in anul intai. Sincer, pe omul asta nu l-am acut la suflet de loc anul trecut, mai ales semestrul intai. Am trecut sa-l salut si am purtat o discutie ca de la om la om, fara jena ca imi este profesor si poate sa ma pice daca nu sunt de acord cu el. Mi-a deschis ochii spre ceva ce nu am vrut sa vad. Sunt in anul doi. S-au dus obiectele alea care daca spuneai unui pusti de liceu ca le faci stia cu ce se mananca. In afara de fizica 2, numai sf-uri. Totusi nu mi se pare greu, cu toate ca nu am intrat in paine. Luni voi mai trece pe lacursuri pe la vechii profesori. Au fost de treaba si sigur sa vor bucura.
Atat de repede trece timpul, parca mai ieri eram in anul intai la primul curs, mecanica cu domnul Popa. Apoi am dat examenul pentru sectia de engleza si am avut intr-o vineri primul curs la sectia de engleza, Elemente de Arhitectura si Sistematizare. am avut un soc cand am auzit "quiete!". Azi am revazut acel profesor, ne preda un alt obiect, Ingineria mediului, nu mai simteam nimic din frica pe care am simtit-o cand am vazut pentru prima data acel om. Mi-a foat fica doar la Statica pentru ca ma cunoaste profesorul si auzisem tot felul de lucruri despre el dar dupa primul curs mi-am dat seama ce fel de om e, imi aduce aminte de profesorul meu de fizica din liceu si nimic mai mult. cine stie, stie...
Un an nou, profesori noi, obiecte noi, colegi noi, asteptari si sperrante mari...
Doamne ajuta!
Pe curand...

Despre ironiile vietii

De obicei oamenii plang de suparare si rad cand sunt fericiti. De obicei… In ultimul timp mi s-a intamplat total invers. Am plans de bucurie si am ras isteric la greutati. Si chipurile, m-am simtit mai bine. Oare daca faci lucrurile pe dos e mai bine???
Azi cineva sarbatorea cu bucurie o etapa fericita din viata sa, in schimb eu imi plangeam amarul si supararile pentru ca as fi putut si eu sarbatorii ceva. Ea a plans de bucurie, eu radeam pe sub mustati.
Ce parsiva e viata!!!
Pacat ca nu sunt langa tine oameni care sa te inteleaga, ca nu am puterea sa vorbesc atunci cand trebuie si imi fac curaj cand e prea tarziu.
Atat pe acum
Pe curand…

Despre bucuria de a face surprize. Ceta.

Am avut un vis in care cineva ma suna sa facem o surpriza unei personae dragi (in diferite sensuri). Dupa 5 minute am fost sunat de acea persoana dar cu alt scop. Totusi spre seara am reusit sa facem surpriza respectiva. Imi place sa surprind (placut) persoanele dragi, imi place sa fac surprise. Face parte din felul meu de a fii.
Iesind in oras cu fericitul cuplu nu am putut sa nu ma gandesc la o fraza ce mi-a rams in minte , care ma bantuie de anul trecut. Mi se potriveste manusa: “Mereu cavalerul de onoare, niciodata mirele”. Parca m-am saturat sa fiu mereu pe locul doi, cu toate ca pana acum nu mi-am dorit sa fiu fruntas. Dar acum cred ca merit si eu mai mult, merit sa ma gandesc si la mine, nu doar la dei din jur. Sunt fericit cand cei apropiati mie sunt fericit, e drept, dar vreau sa fiu fericit si pentru mine. De acum voi lupta pentru locul intai, dar nu voi uita atributiile pe care le am pentru locul doi.
Sper ca persoanele pe care le ajut sau pe care le surprind placut sa observe asta. Nu o fac pentru apreciere ci pentru recunostiinta prieteniei ce mi-o poarta.

O persoana foare draga mie imi spunea ca altruismul este forma superioara a egoismului pentru ca atunci cand faci o fapta buna simti acea placere ce vine din egoism, vie din faptul ca iti place sa te bucuri sis a fi fericit. Oricum eu trec repede de la o stare la alta asa ca in nebunia mea voi trece si la subiectul al doilea: Ceta.

Am descoperit Ceta acum aprape un an si a devenit locul unde ma simt cu adevarat eu, lucul unde pot vorbii deschis despre mine, locul unde ma simt fericit si trist in alcelasi timp. Mereu am fost acolo cu personae ce inseamna ceva pentru mine sau si cu personae. Mereu mi-am dorit sa fiu singur acolo. Dar de fapt nu cred ca vreau sa asta. Pentru ca acolo sunt singur si impreuna, sufletul meu se imparte in doua. O parte e acolo cu cei din jur, o parte se urca undeva sus si priveste, mediteaza la cele intamlate ca un supra eu, omniscient. Am realzat ca asta e stare ace mi-o impune acel loc pline de istorie, spiritualitate si mizerie, cel mai postmodern loc pe care il stiu. Voi revenii insa alta data la Ceta si imi voi apleca mai multa atentie spre acel loc, poate dupa urmatoarea vizita acolo.

Pe curand…

luni, 1 octombrie 2007

Un nou inceput

Acum un an incepeam o noua etapa in viata mea. Acum pot spune ca am incheiat acea etapa si am inceput alta. Nu e asa cum vroiam eu, e altfel dar poate asa trebuia sa fie. In aceasta etapa peste care am trecut am cunoscut persoane noi din care cu putine am ramas in relatii bune. Si mai putini dintre ei mi-au ajuns prieten. Le multumesc si imi cer scuze ca m-au cunoscut intr-o perioada in care eram mai mult decat irascibil. Sincer eu nu m-as fii suportat.
Cand ma gandesc la ei ii vad ca pe o jungla. Sunt atat de diferiti dar cu totii seamna cu mine. Fie ca sunt caposi sau foarte mamosi sau inteligenti sau copii sunt ipostaze ale mele si cu ei ma simt atat de bine. Le multumesc ca sunt alaturi de mine.
La un nou inceput pot spune ca am avut de invatat din etapa pe care am incheiat-o si sper sa invat multe de la noua etapa.
Faceti cunostinta cu noul Horea
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)