Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2015

Hannibal

Odata cu terminarea serialului Hannibal, lumea televiziunii nu mai e la fel. Cred ca de foarte mult timp nu a mai exista un serial care sa fie laudat de critici din ce in ce mai mult, de la un sezon la altul. Dar nu si Hannibal. Bryan Fuller a realizat un triller psihologico-horror ce a invoat prezentarea vizuala si muzica intr-un serial. Daca nu ati vazut Hannibal nu aveti cum sa intelegeti. Fiecare scena e gandita la milimetru, fiecare cadru e perfect. Orice scena horror e filmata in slow-motion ceea ce o face sa nu fie atat de sangeroasa cat e, ci artistica. Fiecare episod are muzica lui, o muzica instrumentala creata de Brian Reitzell. Fiecare scena te baga intr-o anume stare si te tine acolo prin lumina, modul in care se misca cadrele si prin muzica. Hannibal a fost o opera de arta. A avut ghinionul sau poate ca a fost o sansa sa fie difuzat pe NBC. Postul NBC nu sta foarte bine in audiente, de aceea serialul a avut calaul langa de la inceput .Insa fanii si crticii l-au tinut in…

6 apusuri in 4 saptamani acasa

Mi-am petrecut vacanta universitara acasa. Am spus ca stau doua saptamani si am stat patru. Nu imi venea sa mai plec. In aceste 4 saptamani am surprins cateva apusuri frumoase pe care le-am pus in valoare pe instagram. Home #bacau #sunset #summer #summernights A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Aug 2, 2015 at 11:22am PDT Apus in tricolor #sunset #bacau #summer #summernights A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Aug 7, 2015 at 11:25am PDT #Twilight #rain #summer #summerrain #forrest A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Aug 17, 2015 at 10:23am PDT Ieri te-am visat in culori #Sunset #clouds #colors #summer #romania #countryside A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Aug 23, 2015 at 11:00pm PDT I will miss this sunsets #summer #countryside #romania #Sunset #clouds #colors A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Aug 25, 2015 at 10:05am PDT The eye #clouds #colors #summer #bacau #sunset A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on Au…

Dezonoare

45#  Nobel pentru Literatura
Citind romaul lui J.M. Coetzee, aparut in 1999, aclamt de critici si multipremiat, imi pun din nou intrebarea: De ce nu castigam si noi un Nobel pentru Literatura? Nu e nimic wow in cartea asta. Nu e o carte slaba sua proasta dar nici nu m-a dat pe spate. In primul rand am ramas un pic surprins de prima parte a romanului. Personajul principal, profesor universitar, are o relatie cu o studenta, aceasta il acuza de viol si pentru ca nu are de gand sa se apere, este dat afara din invatamant. Violul ca violul, ca e de condamnat, dar cei din jur il comentau pentru relatie. Tipa era majora, care e problema? Cate relatii student-profesor stiu, nici nu-mi ajung degetele sa le enumar...
Partea a doua este mai interesanta pentru ca apare personajul Lucy, fata profesorului, ce avea o ferma uneva inafara orasului. Aceasta este atacata si violata de niste negrii si acest episod zdruncina existenta personajelor.
Dar si atunci, parca, se trece prea usor peste aceste mom…

A 28a oara cand ne-a incantat sufletul

Mioara Iacob face un lucru foarte frumos pentru elevii de la Liceul de Arta din Bacau. Si nu numai pentru ei, ci si pentru bacauani. Concertele pentru suflet, asa micute cum sunt ele, au devenit o traditie in luna august si parca le simteam lipsa cu tot Theaterstock-ul care mi-a hranih foamea de cultura si de spectacole bune. E pacat ca si-a pierdut din elan si ca anul asta o sa aiba loc numai doua Concerte pentru suflet. Conceptul asta a cresut frumos dar in ultimii ani tot scade. Da, alege elevii cei mai buni si din ce in ce mai putin te zgarie pe ureche cate un invatacel mic ce da rateuri, insa era frumos sa ai cate un concert pe saptamana si sa te opresti pe o banca, sa asculti niste elevi talentati si apoi sa te simti bine ascultand muzica unei trupe locale. De fiecare data cand ajung la Concertul pentru suflet o ascult pe Mioara Iacob sa vad daca mai e emotionata. Si e. De fiecare data, vocea ii tremura in fata oamenilor adunati in fata scenei din parc. Cu emotie invita elevii …

Ruptura

44# Schimb de generatii
Saptamana trecuta mi-a spus maica-mea ca ar vrea sa citeasca ceva scris de un scriitor contemporan, care e in voga acum si m-a intrebat ce am care sa nu fie ebook (inca nu o pot convinge sa citeasca pe kindle). Mi-am adus aminte ca aveam in biblioteca prima carte de Dan Lungu pe care am cumparat-o in anul 1 de facultate. Cateva zile mai incolo, uidandu-ma prin biblioteca mare, am vazut vreo trei carti de Corneliu Stefanache. Am intrebat-o cum scrie, si i-am spus ca spre rusinea mea nu am auzit de el pana atunci si mi-a spus sa iau Ruptura, ca e cea mai buna, Corneliu Stefanache era la moda cand mama era cam de varsta mea si de o discutie despre Ruptura s-a imprietenit cu tata, deci, cu ale cuvinte, cartea asta e responsabila pentru existenta mea.
Citind cartea asta mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat Romania in 30 de ani. Nu vorbesc numai de regim, ci si despre modul in care se scria atunci si despre temele romanelor. Ruptura mi-a adus aminte de Ingerul d…

Doza soc de teatru sau August in Bacau

Bacaul in august era un oras sub semnul nervilor. Traficul era si e infernal din cauza diasporei venita acasa. In magazine cozile sunt imense si in jurul tau auzi doar o rom-italiana, de iti vine sa ii omori pe toti. E cald, e praf si totul e parjolit de soare. Imi era groaza de gandul ca voi veni acasa in august... Apoi a aparut ceva pe facebook. La inceput era ca o schita si nu intelegeam ce anume o sa fie. Teatrul Municipal "George Bacovia" avea un nou manager: Anca Sigartau, una din actritele mele preferate de comedie. In interviurile ce le dadea spunea ceva de un festival de teatru. Bine, la anul, peste doi ani... Pe la sfarsitul primaverii au aparut primele semne ca acel festival se intampla in vara asta, in august. Laura si Madalina, doi oameni cum rar gasesti, au inceput sa coloreze schita mintala si parca, parca suna a ceva. Apoi m-am intalnit cu Laura pe strada, intr-o zi cand venisem pentru scurt timp acasa. Mi-a povestit despre ce inseamna Theaterstock si nu imi…

Insemnari dintr-un bordel turcesc

#43 Romania vazuta prin ochii unui irlandez

In volumul de debut al irlandezului Philip O Ceallaigh, Romania joaca un rol important: in majoritatea din cele 19 povestiri ce alcatuiest volumul multi premiat si aclamat de critici, Romania este locul unde se desfasoara actiunea. Romania, in "perioada tulbure a tranzitiei de la nicaieeri spre nicaieri", a fascinat criticii britanici care s-au declarat depasiti de aceasta lume, ce pare imaginara. Insa nu e deloc asa. Irlandezul asta a reusit sa surprinda perfect ceea ce se inampla in spatiul asta al nostru. Asta e si motivul pentru care am citit acest volum de proza scurta. Un prieten drag mi-a povestit de el, fascinat fiind de cum acest strain ne-a surpins atat de bine esenta, fara sa simta nevoia sa faca trimiteri exacte la strazi sau magazine asa cum fac scriitorii nostri cand vor sa prezinte o anume parte de microunivers. E o carte scrisa curat, fara fraza pompoase, descrieri complexe sau scene siropoase. E o carte scrisa asa…

To Kill a Muckingbird

Va prezentam zilele trecute o carte pe care tocmai terminasem sa o citesc, "...Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee si va spuneam ca vreau sa vad si filmul. Ecranizarea romanului, sub regia lui Robert Mulligan cu Gregory Peck in rolul principal a castigat trei premii Oscar din cele sapte la care fusese nomilanlizata: Cel mai bun actor in rol principal, Cel mai bun scenariu adaptat si Cea mai buna scenografie, ratand premiul pentru Cel mai bun film, Cea mai buna regie, Cea mai buna actrita in rol secundar, Cinematografie si Muzica. Dupa ce am vazut filmul, m-am gandit cum ar arata o ecranizare moderan a romanului lui Harper Lee si cred ca nu o sa reuseasca aceasi atmosfera pe care o are filmul din 1962. Filmele de astazi sunt mult mai antenante, pentru ca lumea nu mai are rabdare sa vada un film de doua ore si, un film in care personajul principal e copilaria. Nu tiu cum de mi-a scapat filmul asta si chiar ma bucur ca mi-am petrecut o seara uitandu-ma la el. E un film …

UnREAL

Reality Show-urle sunt fake. Ca te prinzi tu de asta, ca iti spune cineva sau ca vezi un documentar, te influenteaza mai putin. Daca esti curios pe cine alege Burlacul drept pretendenta, tot te uiti pana la capat.  UnREAL e o comedia neagra creata de un fost producator de la Burlacul US si spune povestea din spatele camerelor: cum se lupta producatori ca fetele lor sa ramana in concurs, cum isca scandal de dragul audientei, cum manipuleaza filmarile si monteaza materialele astfel incat sa iasa ceea ce vor ei. Regul e simpla: scandalul da audienta. Fata rea trebuie sa stea cat mai mult in concurs. De ce a stat Dna Rebeca atata timp la Hells Kitcken? Ca facea scandal... Usor telenovelsitic ca e creat pentru Lifetime, dar serialul a atras atentia ciricilor care -au laudat, pe buna dreptate. Stai cu ochii pe e si te intrebi: pe cine d Burlacul afara din concurs? Ce mai manaresc producaorii? Ce se mai intampla in viata lor privata? UnREAL e un serial ce merita vazut. Cele 10 epusoade curg …

...Sa ucizi o pasare cantatoare

#42 Cartea pe care am avut impresia ca am citit-o candva

Am trecut pe langa titlul romanului lui Harper Lee de nenumarate ori, gandindu-ma ca eu am citit cartea asta candva dar nu imi aminstesc exact despre ce e vorba. In realitate nu o facusem. Nici macar filmul nu il vazusem. Deci, nu stiu de unde ideea asta ca am citit-o. Vorbeam cu un prieten de curand si ii spuneam ca au existat anumite carti pe care credeam ca le-am citit dar nu a fost asa. Inainte de romanul lui Harper Lee a fost De ce fierbe copilul in mamaliga. O alta carte pe care nu am citit-o e Shogunul. Am incercat sa o citesc cand eram prin scoala generala, mi s-a parut greoaie si n-am mai revenit.
Romanul de debut al lui Harper Lee, si singurul timp de 50 ani ani, a fost publicat in 1960 si a castigat Premiul Pulitzer devenind un roman clasic al literaturii contemporane americane.
Pe goodreads este unul din  cele mai citite roman clasice si lunar gasesc pe cineva in lista mea de prieteni care fie citeste cartea, fie com…

Seminte si opera

In orasul in care clubul de manele e perete in perete cu Teatrul, e festival mare de teatru. Sa fiu sincer, mi-a fost frica ca nu o sa aiba public. Dar nuarul de locuri la spectacole se suplimementeaza sau piesele se joaca de doua ori. E nebunie. Bacaul se culturalizeaza. Si pe langa piesele de teatru jucate in spatiile conventionale si neconventionale, noaptea, au loc spectacole in aer liber. Am ajuns acasa in ziua doua a estivalului. La 8:30 de juca Coada cu Chirila, piesa pe care am tot vrut sa o vad la Bulandra. N-am ajuns. Insa aproape de miezul noptii, am pornit spre centrul orasului unde avea loc spectaolul Les Girafes, al trupei de street performance Compagnie Off din Franta. Nu am crezut ca o sa vad vreodata un spectacol de opereta si circ la un loc, in specacol ce are elemente de echilibristica, momente de opera, momente amuzante, picioroange si misticitate. Dar Theaterstock a reusit sa imi aduca un astfel de spectacol acasa si sa-mi ofere posibilitate sa vad ca exista asa …

MNAC

Imi place arta contemporana mai mult decat cea clasica. Apreciez mai mult un colaj sau  o expozitie neconventionala decat un tablou renascentist. De ce? Pentru ca mi se pare mai complicat sa faci arta din niste lucruri simple, si sa faci altceva, ceva ce nu s-a mai facut. Am ajuns la Muzeul Natonal de Arta Contemporana, in primele zile de vacanta/concediu, inainte sa ma intorc acasa. Aveam in plan a vizitez de mult acest muzeu, insa nu am avut cu cine. Acum se gasise. Cred ca o sa il revizitez in iarna, cand se vor schimba colectiile. Din cele 5 colectii pe care le are muzeul, in perioada asta, trei mi-au placut foarte mult, una nu ma- dat pe spate, iar alta mi s-a parut pierdere de timp. La etajul 4 are loc un workshop de arthitectura. O pierdere de timp. Poate a fost interesant pentru copiii care au realizat machetutele acolo. Pentru mine a fost plictisitor. Nici n-are rost sa comentez mai mult. Etajul 3 gazduieste una din cele mai interesante expozitii pe care le-am vazut vreodata.…

Kinderland

41# Back to the future
Am citit foarte multe critici la romanul lui Liliana Corotca si am fost foarte curios sa il citesc mai ales datorita temei: copiii lasati singuri acasa de catre parintii plecati sa munceasca afara. Tema asta e o tema in avanpremiera. Peste vreo 15 ani cam toate romanele de la noi o sa vorbeasca despre asta, cum acum toti autorii scriu despre copilaria lor chinuita de comunism. Nu zic ca e o carte rea, insa are scapari mari. Dupa ce citesti De ce fierbe copilul in mamaliga, incepi sa faci comparatii intre cartile in care vocea narativa e un copil. Copilul din romanul lui Liliana Corotca e copil si nu prea. Si nu e matur pentru ca nu isi traieste copilaria si are grija de fratii ei mai mari, e matur in exprimare, ceea ce inseamna ca autoarea nu prea a stiut cum sa creeze un personaj veridic. Povestea nu e rea, ba chiar e plina de momente bune, e melancolica si bine structurata, surprinde foarte bine viata satelor romanesti si moldovenesti, populate de batrani si …

Foisorul de foc - Muzeul pompierilor

Unul dintre muzeele pe care mi-am dorit sa le vad, a fost Muzeul Pompierilor, muzeu ce se afla in incinta Foisorului de Foc, undeva pe langa Calea Mosilor. Foisorul de foc (42m), e o cladire emblematica a Bucurestiului. Cladirea construita de catre George Mandrea, arhitectul Bucurestiului la acea perioada, in 1890 a servit ca turn de veghe pentru pompieri pana in anul 1935, cand datorita aparitiei cladirilor mai inalte dar si a aparitiei telefonului, nu a mai fost folosibila si functionabila. Initial cladirea trebuia sa fie si turn de apa insa compania de apa nu avea pompe suficient de puternice pentru a ridica apa pana la inaltimea bazinului. Din 1963 cladirea deserveste ca Muzeul pompierilor. Din pacate, cred ca din anii '60 nu s-au mai facut investitii in turn. Cladirea inca ofera o panorama buna de unde se poate vedea orasul, insa pentru ca balconul nu este foarte sigur, si pentru ca inca nu a finaintare pentru montarea unei cortine de sarma, grupurile mari nu pot vizita balc…