Treceți la conținutul principal

Odiseea cantinei din Tudor

Pe vremea când eram eu eram în anul întâi se auzea o bârfă cum că s-ar deschide cantina...
Pe cand eram în anul doi, s-a reabilitat o cladire unde trebuia să functioneze cantina. Însă fluxul tehnologic a fost greșit, licitația la mobilier contestată și așa au trecut anii de abia acum două zile a fost inaugurată.
Luni nici nu m-am gandit să mă duc, cu progeamul ei scurt și cu tpate oficialitățile. Am încercat marți când programul a intrat în normal (12.00-17.00). Am ajuns pe la 12 jumătate și era o coadă de nedescris. Am stat un sfert de oră, am observat că nu înnaintez prea mult și am renunțat.
Astăzi la 12 fără 5 eram acolo. O coadă cam trei sferturi de cât era cu o zi înainte. Am stat 25 de minute și numai 5 oameni au fost seviți. M-am enervat și am plecat.
Am revenit la ora 4, când încă era coadă, dar mult mai mică. Și în 20 de minute am înteles de ce se mișcă atât de greu. Doamnele de acolo parcă lucrează la o fabrică de maioneză și sunt atente și încete ca să nu se taie. Însă în tot timpul acesta, când mâncarea se înpuțina iar tăntica mai servea un student, mai vorbea la telefon, am putut observa multe. De exempul când urcasem (sala de mese e la etaj), am observat la parter grupurile sanitare și o ușa pe care scria accesul interzis. In timpul cozii am văzut pe unde vine mâncarea și am realizat că bucătaria e la parter. Mâncarea e gătită și trimisă în vase, la etaj, cu liftul. Într-un lift intră vasele cu mâncare aburindă, cu alt lift coboară vasele spălate. Le etaj doar se servește și se spală.
Din tot meniul, destul de slăbuț, ce era într-o zi, astăzi am mai prins musacaua și saltata de roșii (mai erau niște macaroane cu brânză ce) arătau mai mult a budincă, un orez fiert sec și la un moment dat au adus supă cu găluște. În meniu mai existase două tipuri de ciorbă, friptură de porc la tavă, ciuperci și încă ceva ce nu mai tin minte.
Deci eu am mâncat musacaua ce era 3,65 lei, salata de varză 1,01 lei și o sticlă de fanta la jumătate 2,60 lei. Sumând, am mâncat de 7, 26 de lei. Pot să spun că mâncarea a fost foarte bună. Musacaua avea puțin prea multă ceapă, dar nu deranjant de mult în schimb salata de varză era condimentată pe gusutl meu: ulei, sare si prea puțin oțet, doar să știi ca e acolo (eu am o amintire neplăcută cu oțetulm am dat o dușcă pe gât, crezând ca e apă, când eram mic și de atunci nu îl mai suport).
Sper ca pe viitor tăntițele alea de acolo să se miște mai cu talent și să se păstreze curățenia și mobilierul intact. Cu toate că după doar două zile deja s-au ănfundat țevile la spălătorie

Pe curând...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...