sâmbătă, 26 februarie 2011

De ce inima?


Acum ca tot am scapat de Valentine si Dragobete si pot sa scriu si eu articolul asta fara sa fie pus sub semnul sarbatorilor de dragoste...
Oare de ce atunci organul dragostei e inima? Functia inimii este de a pompa si oxigena sangele, sange cu care functionam si traim dar nu are nici o treaba cu dragostea. Oricum e macabru sa desenezi creierase cand esti indragostit iar ficatul sau stomacul sau rinichii nu au chiar nici o treaba cu inima pentru ca ele au treaba cu functia digestiva iar aceasta functie nu prea are treaba cu dragostea. Dar ai putea spune la fel ca mi-ai distrus stomacul cand m-ai parasit pentru ca ori m-am apucat sa mananc in draci, ori nu am mai mancat de loc... Sau m-am apucat de baut si mi-am distrus ficatul.
Poate pentru ca inima e atat de vitala?
Dar si plamanii sunt... Preferatii mei sunt plamanii. Eu as desena plamanii. Pe unul din ei as scrie initiala mea iar pe celalalt a ei. Sunt mai atipic si nu mai folosesc inimioare ci plamani.
Dar de fapt inima e simbolul dragostei pentru ce ea e cea mai sensibila la emotii. Din cauza emotiilor faci un atac de cord si mori. Doar nu ti s-or bloca plamanii.
Deci dupa cup puteti obseva acest articol e scris la vrajeala, ca un plamfet sau mai bine spus ca o iesire din tipar. Sa nu mai vedem inimioare peste tot de ziua indragoastitilor ci plamani roz pufosi.
Pe curand...

joi, 24 februarie 2011

Take the Lead


Am asteptat prea mult sa vad filmul si aproape o saptamana sa scriu despre el. Inca eram sub mirajul lui si nu am vrut sa fiu prea subiectiv, insa nu o sa reusesc.
Trebuie sa recunosc ca imi plac mult filmele de genul asta. Cu profesori ce vin undeva pentru a preda ceva ce nu se potriveste cu peisajul, si culmea mai si reuseste. De la Sister Act pana la Take the Lead sunt o droaie de filme pe tema asta, si toate imi plac. Si mai are inca un atu. E un film cu dans, si mai putin Step Up, cam toate filmele cu dans sunt pe gustul meu.

Filmul, turant in 2006, ce il are ca protagonist pe Andonio Banderas, prezinta povestea romantata a lui Pierre Dulaine, un cunoscut dansator de dansuri de societate si instructor de dans. Perre Dulaine este cunoscut pentru ca a militat si reusit sa impuna dansul ca ora facultativa in invatamantul public american.
Povestea filmului ne prezinta tocmai nasterea acestei idei, si prima "clasa" de dansatori.
Filmul are doua dansuri fenomenale: cel al lui Banderas, cu o una din elevele sale de la scoala lui de dans:

si tangoul de final, al noilor invatacei:


Pe langa dans, filmul are o droaie de intrigi si complicatii ce apar inevitabil intre elevii unui liceu dintr-o zona saraca.
Sper sa va fi convins cu cele cateva cuvinte, cu trailerul si cele doua dansuri, ca filmul merita vazut (daca mai e cineva ce nu a vazut filmul sau revazut pentru cei ce l-au vazut si acum isi reamintesc de el).
Pe curand...

luni, 21 februarie 2011

Avocatul PPoPPorului

Vasile Botomei este unul din cei mai cunoscuti bacaoani. Omul de afaceri s-a facut cunoscut cam acum 10 ani cand a inceput un proces cu Primaria Bacau si cu primarul de atunci, Seche, pentru ca nu primise aprobare pentru o cascarabeta de a lui. Cum sedintele consililui local sunt publice, presa era mereu acolo iar Botomei avea mereu de luat cuvantul. Astfel, dupa fiecare sedinta, pe postrurile locale se difuza un material amuzant despre Botomei. Era ca un fel de serial de la DDD.
Cum nici un avocat nu a mai vru sa il apere in istanta, Botomei a dat la Drept si din amanare in amanare a reusit sa si absolve facultatea si sa se apare singur. Apoi a devenit un fel de salvator al celor ce au procese cu primaria. Folosindu-se de o chichita judecatoreasca, pe timpul procesului a reusit sa isi construiasca fara aprobare extinderile la care visa de ani. Si-a deschis acolo birou notarial, birou de avocatura si magazine. Insa procesul a fost castigat de primarie si cashcarabetele au fost demolate. Si scandalul a inceput din nou.
De ce v-am povestit toate astea? Astazi eram in zona de sud a orasului, intr-o statie de autobuz (ce am realizat ca era de fapt o fosta statie de transport public, momentan statie de taxi) si am vazut in spate extinderile demolate. Intr-un mic loc era inca sediul biroului notarilal plin de articole din ziare cu "nedreptatile" prin care a trecut distinsul, iar intr-un colt, baricadat cu o placa de tabla, din acelea ce se folosec pe post de gard pe santiere, era sediul Partidului Poporului. Botomei e presedintele filialei Bacau si va castiga primaria la variantele alegeri (la del cu Dan Diaconescu in direct, reluare si redifuzare pe DDTV va castiga alegerile prezidentiale).
Asa partid, asa membrii, asa sediu.
Poza ar trebuii sa faca mult mai mult decatr toate aceste cuvinte.Pe curand...

Chioscurile de ziare

Cand am ajuns prima data in Tudor am ramas uimit ca in statia de autobuz/tramvai sunt vreo 5 chioscuri de ziare.
Acum 13 saptamani am inceput sa imi iau colectia de dictionare universale ilustrate. Daca uitam sa il iau lunea, il gaseam si martea iar daca uitam toata saptamana, il gaseam odata cu celalalt. In vacanta de iarna am gasit dictionarul in Bacau. Era normal sa il gasesc, credeam, iar apoi am ajuns in vacanta, acum doua saptamani, si a trebuit sa imi caut iarasi dictionarul acasa.
A fost o zi ingrozitoare. Era ora 12 cand m-am apucat sa il caut iar dupa o ora si 23 de chioscuri de ziare nu gasisem nici macar ziarul fara dictionar. Nici macar la Inmedio si nici in mall. Am sunat-o pe Ilinca si mi l-a luat spre seara din Iasi.
Astazi la 9 dimineata eram in statia de autobuz, in Bacau (am mers pentru prima data intr-o cursa serioasa cu autobuzul in Bacau) si m-am gandit sa imi iau dictionarul. Am intrebat-o pe doamna de la chiosc si mi-a zis ca am noroc ca a primit cu unul in plus, ca toate erau rezervate.
Si mi-am adus aminte de vremea cand si eu aveam Atlas si Arborele lumii rezervate de domana ce fusese inainte la acel chiosc. Cam asa se intampla intr-un oras in care nu sunt studenti, cred. Sunt multe ziare., reviste si de frica sa nu ramana cu ele dau comanda de cate au nevoie, prin comanda de la clienti.
M-am hotarat sa intreb de doamna din liceu insa vanzatoarea mi-a zis ca nu mai stie nimic de ea de 4 ani. Ma simteam exclus din lumea asta, in care ai pe cineva care iti pastreaza ceva. E ca inainte de '89 cand la librarii veneau putine carti si daca aveai "pe cineva" iti pastra cele mai bune titluri.
In timp ce ma intorceam de la Serviciul Pasapoarte m-am intalnit pe trecerea de pieton cu domana mea de la ziare. Am salutat-o cu un zambet larg dar si teama ca nu ma recunoaste. Insa m-a recunoscut. Cu toate ca au trecut 4 ani de cand nu am mai vazut-o. I-am zis ca tocmai azi intrebasem de ea, ca imi amintisem de dumneaiei si mi-a zis ca a plecat in Italia sa isi creasca nepotii. Era pentru o saptamana in tara. M-a intrebat si de Ilinca, si de mama. A fost placut...
Pe curand...

sâmbătă, 19 februarie 2011

Brancusi si Google


Astazi se implnesc 135 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi. Cu aceasta ocazie Google si-a stilizat sigla, in stilul Brancusi, stilizare pe care a facuta-o si cu alte ocazii (Jules Verne, Pac Man, E.A. Poe) dar niciodata la aniversarea unei personalitati romanesti. Poate pentru ca Brancusi s-a mutat in Franta si de aceea astazi google ii rezerva o zi.

Massaro suck, CFR suck

Astazi am placat acasa. Am urmat sfatul lui Boc (nu mai pica si asta odata ca la Gheorghe la emisiune?) si am zis sa fac economie, sa nu merg cu masina. Initial am vrut sa iau trenul. Dar inafara de un accelerat la ora 6 dimineata si un rapid la ora 23, mai toata ziua doar personale care fac trei ore jumate. Solutia de rezerva a fost maxi-taxi si anume Massaro. Am sunat la ei si am facut o rezervare pentru doua persoane (eu si sora-mea) pentru ora 16.20. Mi s-a spus la telefon sa ajung acolo cu 20 de minute mai devreme, adica la ora 4. Din niste motive nesemnificative am plecam mai tarziu din camin si am ajuns in fata la casa de bilete la 4 fix. Era o persoana in fata mea. a terminat cu ea, m-am indrepta spre ghiseu si i-am spus domnisoarei ca am o rezervare pentru 4 si 20, doua persoane cu numele Horea. Domnisoara se uita la cea, dupa care la mine si imi spune (de acum o sa scriu cu liniute de dialog ca sa fie mai veridic).
-La ce ora v-am zis eu sa fiti aici? Nu acum...
- La ora 4.
- Si e ora 4 si 2 minute. Nu mai am locuri.
- POftim? Domamna la 4 eram inauntru, era o persoana inaintea mea. Cui i-ati dat locurile? Nu cred ca domnului dinainte. Ca dumnealui a luat un loc, nu doua. Unde e al doilea loc?
- Da ce? Eu incep la ora 4 sa strig pe aici cine mai are rezervare ca sa nu dau locurile? Trebuia sa fiti aici la timp!(de acum urla la mine cu nesimitie)
- Poftim? Care timp domana? Daca eram aici la 4, da' era cineva inaintea mea? Ce loc? Si nu inteleg de ce tipati la mine?
- Da' dumneavoastra de ce tipati?
- Ca tipati si dumneavoastra si nu vreau sa fiu luat de fraier de catre o taxatoare!
- Eu nu tip! Vorbesc mai tare! Trebuia sa fiti aici si cu asta basta, la timp!
- Una e sa vorbesti mai tare si alta sa tipi! Si nu sunt surd! Si sunteti si nesimitita!
- A???
- Da, sunteti nesimtita. Locurile le-ati dat mai devreme. Nu le luase domnul dinainte pe amandoua, si inaintea lui, persoana ce a fost, era inainte de ora 4. Ca eu am intrat la 4 si era doar dumnealui.
O doamna de langa, de la alta firma intreaba ce se intampla. Nesimtia ii spune ca eu fac scandal pe degeaba. Ma uit la amandoua si ii zic curioasei ca domnisoara a dat locurile mele inainte de ora 4 si ca asta e nesimitire. Ma introc spre ea si ii zic:
- La ce ora e urmatoarea cursa?
- La 5, da e plin, doar daca intarzie cineva ca dumneavoastra sau nu se prezinta.
- Multumesc mult, la revedere. Sa va fie rusine!
Am iesit afara plin de nervi, mi-am luat geanta si am plecat spre gara. Si tocmai imi spusese Ilinca (sora mea) ca ea patise odata sa intazie 5 minute si nu a mai avut loc. Da una e 5 minute si alta 2. La gata personalul pleca la 16.59. Era 4 si 10 maxim si un sfert. Am ajuns la peron. 5 vagoane. Toate pline ochi. N-am asezat pana la urma in unul in care era mai putina lume pe culoarul pe unde se intra. Am asteptat pana sa plece, cand s-a aglomerat si mai tare ca abia mai respiram (sunt si usor claustrofob). Am stat asa printre navetisiti si blatisiti pana la Targu Frumos, cand brusc toti muncitorii de pe santierele din iasi au plecat. Am gasit doua locuri undeva langa wc. Usa de la wc nu se inchidea si nici usa ce dadea spre holul unde era wc-ul. Se simtea un miros usor de toaleta publica, pe jos erau numai coji de seminte si peturi goale de bere, dar stateam undeva. La Pascani se schimba locomotiva si am iesit afara pentru a mai scapa de miros. Cand ne-am intors, langa noi se asejasera doua tiganci si putea de nu mai puteai sta acolo. Noroc ca ochisem doua locuri la clasa I. Si astfel, ultima ora jumatate a fost cea mai comoda perioada petrecuta in tren. Cu laptopul pe masuta, ne-am uitat la Criminal Minds si Nikita si am uitat si de mancarimea psihologica provocata de puricii imaginari. Acum iarasi parca ma ia.
Astfel de la ocheltuiala de benzina, am scapat de o cheltuiala de 25 de lei cat era biletul la Massaro si am platit 8,25 lei pentru un drum de trei ore jumatate, impartit in 3 etape de confort.
Si cum sa nu te iei de cei de la Massaro? Cand stiu ca au exclusivitate si isi permit sa se comporte cum vor cu cei ce vor sa mearga cu ei. Daca trenuri nu mai sunt... Si cum sa nu o injuri pe Boagiu care a scos sute de trenuri pentru a revitaliza CFR-ul si a lasat personalele plinde de blatisti care si asa nu aduc bani statului...
Si asa ne invartim intr-un cerc vicios...
Pe curand...

miercuri, 16 februarie 2011

Rai dar simpatici

M-am uitat zilele astea la doua animatii ce au ca personaj principal un personaj negativ. Amandoi sunt formidabili de bine conturati incat iti vine sa tii cu ei (ca si cu Dexter, ce cu toate ca e criminal in serie nu iti doresti sa fie prins) dar oricum se imbuna la sfarsit, ca doar e o animatie.
Megamind. Animatia are ca protagonist pe Megamind:Bad. Blue. Brilliant, un extraterestru ajuns pe pamant, la 4 saptamani, atunci cand planeta sa se distrugea, urmand ca aici sa aiba un viitor stralucit. O seama de evenimtente ce il au ca protagonist pe Metro Man, l-au facut sa devina omul rau, in timp ce Metro Man, rivalul sau de mic copil sa fie salvatorul orasului. Dar ce se intampla cand raul invinge? Cand lupta dintre bine si rau nu mai are nici un rost? Astea vor fi desoperite de Megamind, dar si de voi daca il urmariti.

Despicable me. Personajul principal din aceasta animatie nu este un super erou negativ, nu este extraterestru insa este un hot ratat. El de mic copil a vrut sa fie astronaut insa a ajuns hot. Doar ca nu a facut nimic maret nici ca hot. Acum are un plan. Sa fure luna. Oare ii va iesii?


Personajele cele doua au cateva punte comune.
In primul rand amandoua sunt peronaje negative dar cauzele perntru care au ajuns asa, sunt aceleasi. Nici unul din ei nu a avut parte de dragoste si afectiune cand erau mici si astfel au ajuns rai. Megamind are un prieten peste pe care il cheama Minion, Gru are ca ajutoarre niste omuleti numiti Minions. Amandoi lupta impotriva cuiva ca sa demonstreze ca sunt mai buni decat contracandidatul si in cazul amandurora apare efectul darostei ce ii imbuneaza.
Mie mi-a placut mai mult Megamind, insa si Despicable me este fenomenal.
Pe curand...

O metafora frumoasa


Astazi am avut un curs un un profesor ce are atatia ani cat si faculatea (aproape 70). Am mai avut un curs, o disciplina libera in semestrul 1 si sincer nu mi-a placut de dumnealui. Are o atitudine zeflemista si a tot stiitoare. Insa astazi a spus un lucru ce mi-a placut foarte mult. A facut o comparatie cu ceva din domeniu, o comparatie foarte bine gandita.
Un grup, e ca betonul. Pentru beton ai nevoie de pietris, de ciment, de apa si de armatura. Multi considera ca armatura si cimentul sunt cele mai bune insa pentru ca betonul a fii rezistent fiecare petricica conteaza. Asa e si un grup. Nu numai liderii sunt importanti ci fiecare om si idee, indiferent de cat de mica e.
Pe curand...
P.S.: Am dat o cautare pe google imagini sa gasesc o poza cu beton si pe prima pagina doua poze erau cu niste funduri "cur beton" scria sub ele. Multumesc muuuult google :))

luni, 14 februarie 2011

Oscar quality

Am observat ca anul asta majoritatea filmelor sunt inspirate din cazuri reale. Oare scenaristii sunt in pana de idei?
Nu am sa discut despre Inception, Black Swan sau The Social Network, pentru ca am mai discutat despre ele, in articole anterioare si nici despre Toy Story 3, pentru ca nu sunt de acord ca cel mai bun film al anului sa fie partea a treia a unei animatii resurcitate.
Am ramas dezamagit de Globurile de Aur, The Soctial Network nu este un film atat de bun, pe cat este de mare fenomenul facebook si dupa parerea mea nu merita nici un premiu, poate pentru muzica. Favoritul meu ramane Inception ce sper sa fie marele castigator la Oscaruri.

127 hours

Filmul asta ar merita oscarul pentur regie. I-as fi dat si globul de aur, in nici un caz nu merita The Social Network.
Cu toate ca actiunea filmului se desfasoara in primele 15 minute, apoi ne sunt prezentate cele 127 de ore de supravieturire ale personajului, filmul este destul de antrenant tocmai pentru ca se bazeaza pe reactia psihologica si fiziologica a personajului principal. Filmul este foarte dur dar totodata o lectie de viata. Mie mi-a placut foarte mult din punct de vedere coloristic.


The King's Speech

Colin Firth a meritat pe deplin Globul de aur si merita si Oscarul pentru cel mai bun actor asa cum si Natalie Portman a meritat Globul si merita si Oscarul pentru rolul din Black Swan. Joaca exemplar, dand o valoare impresionanta personajului. Eu am spus despre film ca e un film in plictisitor dar foarte interesant totodata. Interesant devine prin jocul foarte bun al actorilor.


True Grit

Jef Bridges se transpune de fiecare data cu succes in fiecare personaj pe care il interpreteaza oricat de diferit ar fi. Filmul mi-a adus aminte de westernurile din copilarie, ce ma tineau cu sufletul la gura si totodata de lumea din Doctor Quine. Nu este un western pentu ca actiunea e in California si nu in Texas, dar lupta pentru bine si povestea cu serifii justitiari acololo ne duce cu gandul.
Filmul are la baza un roman celebru american, un roman, ce cred eu ca a fost transpus foarte bine pe pelicula.


The Fighter
Dicky, Mikey mama si cele sapte surori. Unul din filmelele ce are la baza o poveste adevarata, il prezinta pe Micky, un luptator de box, fratele mai mic a unei legende, Dicky, acum un ratat, dependent de droguri. Actiunea se petrece cand se realizeaza un film despre reintoarcerea fratelui mai mare ce este vedeta familiei.
Mikey este nedreptatit si pus in umbra si vrea sa isi creeze un viitor pe cont propriu insa ii este greu sa se indeparteze de familie.Dicky trebuie sa renunte la orgoliu de campionul familiei in timp ce Mikey trebuie sa deomonstreze ca este noul campion. Insa Viata e dura si pentru luptator de box... Filmul nu este genul meu dar este o poveste interesanta de viata. Dea mia tare faxa din film e ca mama e mai sexy decat cele 7 fetele ale sale.


The Kids Are All Right

Copii infiati vor sa isi cunoasca parintii nu pentru ca parintii adoptivi nu au facut o treba buna, ci pentru a stii cine sunt de fapt asa si copii unui cuplu de lezbiene e normal sa vrea sa isi cunoasca tatal cu toate ca mamele au facut o treaba grozava. Filmul este despre o familie de lezbine cu doi copii adolescenti ce ajung sa isi cunoasca donatorul de sperma, respectiv tatal copiilor.
Mie mi-a placut pentru ca este un alt fel de film despre aceasi criza de familie, aceasi criza adolescentina si aceasi criza a varstei de mijloc.



Winter's Bone

Daca actiunea filmului ar fi avut loc in Romania, nu ar mai fi fost un film de oscar, ci un serial la OTV, Acces Direct sau Povestri Adevarate. O adolescenta ce are grija de toata familia: mama nebuna, doi frati mai mici si un tata puscarias, iesit pe cautiune ce nu s-a prezentat la tribunal si din cauza asta urmeaza sa piarda casa. Sunt atat de saraci ca ii ajuta vecinii si merg la vanatoare de veverite, pe care le mananca prajite. Tot satul e sarac si jumatete din ei sunt inruditi. Doar ca in film se ocupa cu drogurile fie sunt drogati, insa daca actiunea ar fi fost la noi, ar fi fost alcoolici ce vindeau fier vechi, furat din dezmembrarea caii ferate.
Probabil ca indarjenia fetei si darunita ei, face filmul sa fie candidat la Oscar, pentru ca nu cred ca nu este un caz singular nici la ei.


Si ar mai fi un film ce ar fi meritat mai mult decat Toy Story 3 sa fie printre nominalizarile celui mai bun film, si anume Blue Valentine. Filmul este o drama atat de reala incat te zdruncina pana la ultima celula. Poveste unei relatii de dragoste toxice, ce trebuie oprita pentru a putea merge mai departe, a adus o nominalizare doar pentru cea mai buna actrita in rol principal.
Mie mi-a placut prea mult filmul si raman cu o dezamagirea ca nici macar nu e nominalizat.


Pe curand...

vineri, 11 februarie 2011

timpul...

Nu stiu de ce ma mai mira ca a trecut mai mult de o saptamana de cand sunt in vacanta, ca a trecut unul din cele 3 semestre din master, ca au trecut 4 ani de facultate, ca acum opt ani eram boboc in liceu... cand ieri m-am intalnit cu niste prieteni/colegi de clasa din generala si nu stiu cand au trecut 3 ore de depanat amintiri si cand au trecut 9 ani de cand am terminat scoala...
La anul facem reuniune, daca nu mai devreme :))
Pe curand...

miercuri, 9 februarie 2011

Marti si trei lucruri care nu imi plac

Se spune ca marti sunt trei ceasuri rele, la mine ieri, a fost marti si a trebuit sa fac trei lucruri care nu imi plac si cu toate asta a iesit ok.
Unu: Nu imi place sa ma trezesc dimineata cand sunt racit. M-am trezit de dimineata luni, sa imi fac pasaport, m-am trezit de dimienata marti, ca aveam multa treaba. Azi am dormit in sfarsit pana tarziu.
Doi: Trebuia sa ma duc cu masina la service. Nu am fost niciodata cu masina in sevice pentru ca nu inteleg cum functioneaza masinile pentru ca nu ma itereseaza. Conform lui Blaga (Lucian Blaga, poetul filosof, nu Vasile Blaga, nu stiu ce mare cacat in guvern si in PD-L), eu ma inscriu in cei ce au o cunoastere paradisiaca si nu una luciferica. Pentru mine masina merge ca a fost facuta sa mearga si ca sa mearga are nevoie de anumite lucruri. Cei luciferici stiu ca masina merge asa pentru ca mototrul are nu stiu ce si nu stiu ce. Pe mine nu ma intereseaza aceste detalii. Nu sunt construit asa. Si pentru ca nu stiu aceste lucruri, am crezut ca la revizie e ca la magazinul de IT, unde daca nu stii daca ai DDR2 sau DDR nu stiu de care, soarectii de calculator, consumatori de porno pe internet rad ca porcii in fata de, de parca ai fi facut pe tine. Dar se pare ca nu a fost asa. Cu certificatul si cu cartea evidentelor de service m-am descurcat excelent.
Trei: Pe masina mea se putea face un studiu geo. Avea pamant, praf si nisip din septembrie pe ea pentru ca nu imi place sa merg singur sa imi spal masina. Si nu am avut cu cine merge asa ca nu am mers. Pana acum mergeam cu Habu, ca lui ii placea. Mie mi se pare ca dureaza prea mult plus ca mi-e rusine sa il inspectez pe ala si sa ii zic ca nu a facut bine. Stiu ca il platesc, dar saracul sta in apa toata ziua. Dar nu puteam sa ma duc cu masina in service in halul ala. Asa ca mi-am petrecut o ora la spalatorie.
Si totul a iesit bine pana la urma. Cateva cheltuieli neprevazute la masina (bujiile) dar nu a fost pe cat de rau ma asteptam. Asta inseamna sa fim "oameni mari", trebuie sa facem si ceea ce nu ne place. Nu mai e ca in copilarie cand faceam numai ce vroiam. Avem responsabilitati si asta uneori poate fi placut insa uneori e nasol de tot. Insa sunt mandru ca azi m-am descurcat exemplar cu cele trei lucruri ce nu imi place sa le fac. Si vreau sa ii multumesc Laviniei ca a stat atat de mult de vorba cu mine la telefon :D.
Pe curand...

marți, 8 februarie 2011

3 intrebari despre carti

Ancuta ma invitase la o leapsa cu 10 intrebari despre ce as vrea, inainte sa inchid blogul, insa eu am descoperit leapsa asta ce mi se pare mult mai tare si cu toate ca nu sunt invitat, pentru ca blogul e inchis, insa eu cand stiu ca nu am voie sa fac ceva, atunci fac... O sa fie o surpriza cand o sa imi redeschid blogul si o sa apara deja cateva articole din perioada cat a fost inchis :).

Sa revenim insa la leapsa.

1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât pentru lectură?
Cand eram mic omoram ganganii (muste, tantari, albine) prin strivire cu cartea; acum folosesc reviste. In carti mai ascund bani. Cand am niste bani pusi deoparte pentru ceva anume ii pun intr-o carte spre pastrare.

2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?
Am citit o carte pentru ca era cartea preferata a unei fete de care imi placea mult. Nu mi-a placut cartea asa ca nu m-am mai dat la ea. O carte buna o recomanzi mai departe asa ca am citit multe carti ce au fost recomandari de la prieteni, mama, bunicu sau profa mea de romana din liceu.

3. Aţi avut vreodată prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?
Cu toate ca am facut parte din fenomenul Harry Potter, sau Dan Brown, acum daca o carte e la moda nu o mai citesc, de draci. Cand eram in liceu aveam mult timp si dispozitie sa citesc. De aceea faceam parte dintre cei ce citeau la inceput pe cei ce deveneau celebrii. Adica cand incepuse nebunia cu Dan Brown eu deja citisem 3 din cela 4 carti traduse la noi, iar pe HP il citesc din clasa a 8-a. Nu am inteles insa fenomenul Twilight, asa ca nu am citit prima carte nici macar inainte sa devina fenomen. Insa acum cand nu mai am timp/ chef sa citesc, cand aud ca o carte e in voga, nu o citesc pentru ca nu mai fac parte dintre cei ce au citit-o mai repede ca sa o recomande la altii si asa sa ajunga la voga. Ideea e sa fii printe primii care o citesc, sa te simti un trend setter.

Pe curand...

Bucuresti, februarie 2011

E deja un obicei, ca in vacanta dintre semestre sa merg cateva zile la Bucuresti. E un mod in care imi vad prietenii si totodata ma recreez.
Logic ca am facut si anul asta acelasi lucru, cu toate ca joi noapte am avut febra mare si nu stiam daca o sa fiu in stare vineri sa ma ridic din pat. Dar nu avea rost sa imi stric planurile pentru o raceala. Ce-i drept din cauza ca ma simteam obosit si nu suportam mai de loc fumul am renuntat la foarte multe lucruri, ca de exemplu sa o vad pe Dana, o prietena buna din copilarie, pe care o vad in fiecare an in perioada asta.
Vineri seara am mers la teatru la Nottara, dupa care ne-am adunat la Vanessa, cu votka, suc si rontzaieli sa jucam carti. Sincer nu imi mai aduc aminte cine a castigat, eram obosit si ametit.
Sambata a fost ziua cea mai importanta, zi in care aveam ca de obicei prea multe planificate. Ne-am trezit greu si tarziu si am vrut sa mergem la patinat in Cismigiu. Inainte sa plecam Vanesa isi citise horoscopul si ii spunea ca nici un plan nu o sa-i iasa si din pacate cam asa a fost. In Cismigiu era cald si placut, insa din cauza asta gheata de pe patinuar era umeda si moale si de aceea nu am putut patina. In schimb ne-am plimbat, am facut poze si ne-am filmat in timp ce ne maimutaream. Eu si Ilinca ne-am facut si portrete la 15 lei, portrete relativ reusite (al meu e poza de profil pe facebook). Vara-mea, Roxana lucreaza de o luna in Bucuresti si ne astepta la ea cu masa de pranz. Insa sta in celalalt capat de oras, fata de Vanesa si ne-a luat mai mult timp decat ne-am asteptat sa ajungem pana la ea. Eram oricum in urma cu multe... Am stabilit sa mergem spre seara in AfiPalas Cotronceni la film, la IMAX, la "Viespea Verde". Am facut-o si pe asta. Imi doream de ceva timp sa vad un film la IMAX, dar nu atat de mult cat mi-am dorit sa vad un film 3D. Exista curiozitatea de ce poate sa fie mai mult. Ecranul e imens si convex. Nu poti sa il vezi pe tot, incepe undeva sub tine, si e pana sus de tot. Tu esti oarecum in mijlocu lui. Din orce pozitie stai, vezi ca si cum ai fi in centru. E senzatia cea mai tare asta. Insa nu vezi niciodata tot ecranul. E ca si cum ai fi in realitate si filmul se desfasoara in fata ta, insa mai mult decat raza ta vizuala. Iar asta e frustant. Daca te uiti in mijloc, nu vezi ce se intampla pe laterale si tot asa. Oricum intr-un film actiunea e in mijloc, dar la un moment dat, se impartise ecranul in multe patrate pentru a arata cum se imprastie o veste. Si nu fasceam fata sa vad ce se intampla in fiecare cadru. Erau prea multe... Oricum e o experienta ce merita traita. IN weekend biletul e 26 de lei. A urmat un suc intr-una din cafenelele din mall si am fugit spre ultimul metrou. Ideea era sa mergem in Curtea Berarilor, insa cand sunasem sa rezervam ni s-a spus ca e full iar pana sa ajungem noi acolo, Andreea mai fusese odata si vazuse ca e full. Insa nu am diperat si am mai incercat odata. Ne-am plimbat prin bar, cat e el de mare si nu am gasit nici o masa. Cand plecam, am vazut ca la o masa se achita si am asteptat sa se elibereze. Au fost niste ore minunate. Muzica buna si bere multa, tequla si prieteni. Apoi ametiti am inceput sa mergem din pub in pub pe tot Lipscaniul, sa gasim si noi undeva o masa si sa dansam. Am gasit, dupa cateva incercari nereusite (Kulture Club, fostul Twice, unde era coada afara ca sa intrii inauntu si era plin de voma peste tot si Trinity College Pub, unde Votka cu Cola era 16 lei paharul) ne-am gasit o masa in Shelter, unde am dansat pana la 4.
Duminica, m-am trezit cu greu si tot cu greu am pornit spre gara. Dupa 5 ore de mers, am ajuns seara acasa. Unde, de atunci, inca incerc sa ma odihnesc si nu reusec. Poate maine....
Pe curand...

luni, 7 februarie 2011

La teatru (8): Kabaret


Kabaret este o coproductie intre Opera NAtionala Bucuresti, Teatrul Nottara si Opera Nationala Iasi, spectacol ce l-am vazut in weekend la Nottara, cu toate ca se jucase cu o saptamana inainte la Iasi.
Kabaret este un spectacol de teatru-dans semnat de Yvette Bozsik, din UNgaria. Coregrafia se bazeaza pe filme mute, pe personaje puternice si dramatice si readuce la viata cabaretul german al anilor '20-'30.. In atmosfera este introdus grotescul si lumea in declin, pe fundalul muzical.
Spectacolul ofera sansa exprimarii prin actorie si prin dans, realizand descrierea unei atmosfere trecute si, totodata, actuale: lumea suprarealista a cabaretului. Viata este aratata, in acest spatiu straniu, fara moarte, fara singuratate si fara boli. Nu in ultimul rand, timpul trece si, cum primavara se transforma in vara, si cum toamna se transforma in iarna, stilul grotesc al coregrafiei se transforma si el intr-unul melancolic si trist.

Eu am mers la spectacol pentru Alexandra Timofte, ce este o prietena din copilarie, acttrita la Nottara si interpreta Crizei la Divertis (:D) si pentru Beatrice Rancea, pe care o admir foarte mult. A foat ingrozitor de frig si nu m-am asteptat sa fie un teatru muzical bazat pe fim mut. Adica sa se auda o muzica ca din fundul gradinii, la un patetofon vechi iar actorii sa danseze si sa faca playback pe fundal. Muzica era in germana si nu puteam sa fac legatura intre versuri si dans. Asa ca nu am sunat-o inca pe Alexandra sa o felicit pentru ca nu stiu inca ce sa-i zic.
A fost interesant sa merg la Nottara, dar data viitoare cand ajung in Bucuresti vreau sa merg la Revista.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)