joi, 31 decembrie 2009

La multi ani 2010!

videoFie ca anul asta ce va venii acusica s fie anul in care bom iesii din criza, anul in care ne vom trezii odata si anul in care vom avea "succesuri".
Tuturor celor ce au examene mari in anul asta ce urmeaza le urez din tot sufletul bafta! si incununare de succese. Bine ca am scapat de anul asta ce a fost cum a fost si sa facem din noul an, un an cat mai bun!
Pe curand...
P.S.: Filmuletul din articol este facut la Manastirea Carmelitana din Luncani iar cantecul este interpretat de Corala Ateneu Bacau.

duminică, 27 decembrie 2009

Bacau & Iasi Live

Daca va e dor de Bacau, sau daca doar vreti sa il vedeti, o sa postez trei linkuri cu trei camere de filmat din oras.
Primul link, este de la Juranalul National si filmeaza Parcul Catedralei, spre Hotel Moldova.
Click aici.
Al doilea link este de la Gepex si filmeaza Piata Centrala. Click aici.
Iar al treilea este tot de la Gepex Park si filmeaza patinuarul :D. Click aici.

Iar acum, daca tot e Iasiu al doilea meu oras, o sa postez si de aici doua linkuri,

Primul e de la Jurnalul National, si filmeaza de pe Hotel Moldova, Palatul Culturii. Click aici.
Al doilea link filmeaza piata Unirii si am inteles ca apartine celor de la Hotel Unirea, fiind o reclama pentru ei, pentru ca se filmeaza nu de pe hotel ci catre el. Click aici .

Daca vreti sa mai vedeti si alte locuri live intrati pe pagina de la Jurnalul National, sectiunea Webcam.

Pe curand...

joi, 24 decembrie 2009

Impodobeste bradul



Ca in fiecare an, de ajun noi impodobim bradul. Insa anul asta mi se pare ca a durat mai mult ca niciodata. De la 1 la 7 jumatate am ornat bradul si casa. Nu stiu cand anunme am terminat cu bradul si am mai si facut cateva pauze mai mici dar ne-am ocupat exclusiv de ornat 6 ore jumatate.
Poate daca am avea si noi odata un brad drept, cu ramuri calulea ce nu trebuie sa il cosmetizam si sa ne chinuim sa il facem sa arate cat de cat, pentru ca cine se ocupa cu achizitionarea lui, se zgarceste si cumpara un brad cat mai ieftin si stramb. Anul asta a fost fara varf.
As mai spune sarbatori fericite tuturor, un Craciun linistit si plin de voie buna.
Pe curand...

marți, 22 decembrie 2009

Aglomeratie

Vreau sa incep articolul spunand ca sunt mandru sa fiu absolvent liceului numarul 8 din tara, conform galei Zece pentru Romania si sa fiu locuitorul al celui de-al cincelea oras din tara (curatenie, civilizatie, conditii), tot dupa 10 pentru Romania.
As mai vrea sa ma laud cu carnatii mei ce au iesit mai buni ca niciodata si sa ma plang ca a trebuit sa fac si caltabosii, ceea ce nu suport.
Apropos, am fost la Avatar aseara. Imi jurasem la un oment dat ca nu o sa merg si asta pentru ca trailerul filmului e de cacat. Am inteles total pe dos povestea, din cauza trailerului. Filmul e superb din punct de vedere al efectelor (dupa el, ma cac pa 2012) dar ca poveste este un pic cam plictisitor si epic. Dar lumea ceata si peisajele, plantele si vietuitoarele de pe planeta sunt de vis.
Nu stiu daca merita sa il vezi 3D pentru ca nu are atat de multe efecte de 3D, dar pentru alea cateva ar merita. Oricum cred ca filmul se vede foarte bine si pe un ecran normal.
Pana maine, cand merg la patinuar vreau sa mai citesc ceva din Simbolul Pierdut, carte ce este atat de bine scrisa si depaseste cu mult Codul lui Davinci. Cat despre proiecte si socoala. Mau au de asteptat...
Pe curand...

duminică, 20 decembrie 2009

Acasa, in vacanta

De fiecare data cand ajunc acasa, fie in vacanta, fie cate un weekend, prima zi e la fel.
Imi lasa bagajele in camera, apoi mananc ceva, dupa care ma apuc de povestit ce am mai facut, pana tarziu de tot, in paraele mai punand si cotand lufe de la spalat.
|Asa s-a intamplat si aseara, am ras si am povestit chestii pana cand ajunsesem sa vorbesc ca un om beat, de la oboseala.
Insa nu m-am lasat pana nu am si citit ceva in pat. Am primit Simbolul Pierdut si abia asteptam sa vina acasa sa ma apuc sa il citesc. Imi era dor de Dan Brown si de Robert Langdon si de misterele si rasurnarile de situatie ale lui. Dincolo de publicitatea mare ce i sa facut, de filmele prea proaste in comparatie cu celalalte doua carti ce il au personaj principal tot pe Langdon, brown este un scriitor talentat ce te face sa stai in suspans.
Si ce e mai frumos decat sa stai seara, langa semineu, cu focul aprins si cu viscol afara, cu o cana de ceai sau de vin fiert si cu o carte pe care sa o citesti. Uite de asta astept ee att de mult vacanta de iarna...
Pe curand...

joi, 17 decembrie 2009

No Comment

Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru: - We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el: - We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash...

Pe curand...

marți, 15 decembrie 2009

New funny videos

Mai jos o sa postez cateva filmulete amuzante.

1) Ai grija sa iti schimbi chilotii inainte de a face streeptese:


2) Ce se intampla cand nu reactionezi din prima la o veste buna:


3) Baba cu chef de petrecere si voie buna:


Pe curand...

Noul Eggy


A venit Mosul de la colegii mei de camera si mi-a adus un nou bonsai, ce sper sa traiasca mai mult decat cel vechi. Observ ca nu e aceasi planta si poate aceasta va fi mai suferitoare.
Oricum am inceput sa ii vorbesc, adica invatam impreuna la durabilitate.
Pe curand...

P.S.: De fapt culeg cateva materiale pentru un articol plin de filmulete amuzante ce mi-a descretit fruntea azi.
P.S.2: Mi-am luat teapa. Nu mai am cu cine iesii la mozol in seara asta...

Prima zapada

A inceput de azinoapte sa cada cate un fulg, acum n-a stat.

Dimineata cand am vazut ca s-a depus ceea ce aseara la 11 incepea sa concretizeze nu imi venea sa cred. Eram in Copou cand usor a inceput sa fulguiasca si nu imi venea sa cred ca se va depune ceva. Dar se pare ca dimineata Tudorul era acoperit de un strat subtirel de zapada ce sper sa creasca in timp. Sunt atat de fericit ca a venit zapada. Si sper sa fie intr-un ceas bun.
Pe curand...

luni, 14 decembrie 2009

Studiu de caz

In filmuletul de mai jos puteti urmarii un american spart, ce se chinuie sa isi mai cumpere ceva bautura dintr-un supermarket. Ceea ce mi se pare interesant si teribil de amuzant este modul in care se deplaseaza, usor pe sapte, intinzand la maxim mainile dupa ce are nevoie, fara sa incerce sa se apropie mai tare.
O alta chestie de analizat este tehnica de a se ridica de pe jos in momentul in care cada, tehnica ce nu prea ii reuseste.
video
Pe curand...

Noua mea colectie: Ochelarii


Din totdeauna am avut o fixatie stupida cu cate ceva din care apoi am facut o colectie. Am avut colectie de pietre, de ambalaje, de bani, de suveniruri de la eclipsa si cine mai stie ce.
De curand am observat ca mi-am marit numarul de ochelari ciudati/haiosi si cred ca o pot numii o minicolectie.
Ochelarii mei cu zabrelici, pentru zi, sunt in trend. Au cateva zabrele sus ce pot incomoda vederea, dar in timp de obisnuiesti cu ei. Oricum e o pereche cu care imi sta si mie bine, cam toti ochelarii pe care i-am probat imi erau mici.






Ochelarii cu zabrelici de club. I-am vazut prima data la cineva intr-o poza, apoi in House M.D. iar apoi intr-un videoclip. Am zis ca neaparat trebuie sa am si eu si le-am facut inaugurarea la ziua Vanesei. Sunt nemaipomeniti cand esti ametit si nu te mai deranjeaza la vedere pentru ca oricum si fara ei tot nu vezi.





Ochelarii supradimensionali. Mi-am luat de 1 Mai la mare si i-am purtat la celebrul concert al lui Ritzi de 2 mai. Atunci mi-a cerut o tipa ca sa faca poza cu ei si i-au luat interviu cei de la Realitatea pentru ca era amuzanta. I-am mai purtat la concertul lui Christian Green, cand am fost fotografiat de organizatori.




Ochelarii 2009. I-am cumparat pentru revelion si i-am uitat acasa. Doar ca mai existau persoane cu ochelari din astia asa ca m-am pozat cu ochelarii lor. M-au enervat la culme ca mi-a intrat sclipici in ochi si m-am frecat intr-una si ma inrosisem.





Ochelarii 2010. Am crezut ca nu voi gasii anul asta pentru ca au apartut mai tarziu. Sunt mai haiosi decat cei din 2009 dar mai urati totodata. Sper ca anul asta sa nu ii uit.






Ochelarii de zi de nastere. Cea mai recenta achizitei, azi, luati cu ideea de ai purta acusica, la ziua mea dar si la petrecerile de aniversare ce vor urma.






P.S. : Vreau sa dedic acest articol Anei-Maria, care s-a luat pe facebook de ochelarii mei supradimensionali si care de curand si-a facut si blog. La cat mai multe articole.

Pe curand...

joi, 10 decembrie 2009

Dependente, si batranete

Am ajuns la trista concluzie ca am o mare dependenta, creata relativ recent. Tin ca stabilesc ca in afara de aceasta, nu recunosc sa mai am vreo una, tinand sa cred ca ma pot lasa si de cafea si de rosul unghiilor si de altele. Dependenta mea este mesul cu masina. Si este una urata. Pana acum cativa ani militam sa merg pe jos dar de un an am devenit tentat si ademenit de masina asa ca acum, cand nu o am, imi este sila sa merg la scoala, cu toate ca e doar un kilometru. Gasesc tot felul de scuze, de la frig, la somn, la foame si pierdere de timp. Economiseam in cel mai rau caz 10 minute cu masina, asta daca faceam 10 pana la scoala, pentru ca pe jos fac cam 20.
In prima saptamna am inceput sa am febra musculara. La inceput la gamba, apoi coapsa in in final la buci (:D ), acum, dupa ce mi-am tonifiat picoarele, imi este frig si ma doare capul. Asta este motivul pentru care nu mai am chef de nimic si ma simt obosit.

Dupa cum bine stiti se apropie Craciunul iar eu mai am de facut o droaie de cumparaturi de cadouri si nu am nici un chef sa merg pe jos pana la magazine iar in Mall-ul de langa mine nu gasesc ce ma intereseaza. Insa azi am primit un mail cu ce cadouri sa iei in functie de zodie, mail destul de tampit dar, se potriveste cel putin la mine:

Rabdatori, nativii acestei zodii suporta si ingaduie multe. Par a fi alergatori de cursa lunga. Daca ei primesc un cadou banal, mic si nesemnificativ, nu se supara. Afiseaza un comportament tacut, cu o atitudine de concentrare maxima si introspectie. Rar pot fi scosi din starea lor. Cu un album de muzica, cu un set de carti, cu jucarii sofisticate care prin designul lor pun pe oricine pe ganduri, cu jocuri-test cu intrebari si raspunsuri. Pesimisti prin definitie, copiii din zodia Capricorn vad totul in alb, gri si negru. Nici macar cea mai celebra papusa din lume nu le schimba viziunea despre univers. Incercati cu dulciuri, ciocolatele, cutii de bomboane, turta dulce, acadele. Si un maimutoi flausat simpatic. S-ar putea sa-i devina cel mai bun prieten.


Povestea cu mailurile multe si inutile pe care le primesc imi dezlantuie un alt subiect si anume cel al batranetii pe care o simt aspupra mea. Am realizat ca imbatranesc, oarecum. Adica nu mai am spontaneitatea si cheful de viata de la 19 ani. Am aproape 23 si parca m-am linistit prea tare. Nu mai suport fumul, galagia imi pierd rabdarea, ma enerveaza sa mai explic intr-una o chestie si m-am apucat de gatit si de cautat mastere afara.

Pana una alta, ma apuc de invatat la prima mea restanta care vine si va rog sa imi tineti cu totii pumnii si sa nu fie restanta. Seara, la rugaciunea de dinainte de culcare spuneti si "Doamne, ajuta-l pe Horea sa ia durabilitatea cat mai usor, sa il treava Gosav ala!" Multumesc! Doamne ajuta!
Pe curand...

duminică, 6 decembrie 2009

Bucuria copilarie si bucuria maturitatii

Oarecum din cauza sora-mii, am meditat un pic la bucuria venirii Mosului Nicolae si la emotiile pe care le simteam atunci. Cu grija imi aranjam ghetutele curatate si cremuite la usa si cu greu adormeam in noaptea aia. Ma foiam in pat iar dimineata cand ma trezeam fugeam la ghete sa le vad burdusite ce cadouri. Mereu era cam acelasi lucru: portocale, ciocolata, sosete, pijamale, pentru ca Mos Craciun era cel respunsabil cu jucariile. Dar parca emotia era mai mare acum cu toate ca nu era atat de spectaculos. Mos Nicolae putea sa vina cu o varguta sau cu un cadou si cum ma stiam cu musca pe caciula imi era frica de varga. Imi amintesc cum ma asjam in hol, pe jos, langa ghet si coteam din ele. Si era un frig afara si ningea.
Si cand am crescut, pana sa plec la camin, mama inca imi punea in ghete ceva si dimineata tot simteam emotia aia din copilarie, insa mult mai esopata.

Si acum am realizat ca si acum a venit Mosul. Am primit un altfel de cadou si am simtit o alta fericire. Am desoperit un om, o filosofie si o putere. E un om pe care il simt si ma bucur ca l-am putut auzii. E o poveste despre care cred ca am mai vorbit, sau am vrut. Vara asta am citit o carte despre care nu stiam nimic, scrisa de un autor, despre care, spre rusinea mea, nu stiam nimic. Si am inceput sa il caut si sa aflu cat mai multe despre el. Si in timp ce il descopeream din ce in ce mai mult, el s-a dezvaluit cu o carte semi-autobiografica. Persoana despre care vorbesc e Petre Popescu si cartea in care m-am regasit e Prins. Petre Popescu a lansat acum o luna si ceva, Supleantul, o carte despre relatia sa cu Zoe Ceausescu. Odata cu lansarea cartii, el s-a intors in tara dupa 30 de ani, pentru as promova cartea.
In seara asta, la TVR, la Garantat 100% am putut asculta un interviu inteligent, ce mi-a oferit bucuria descoperirii autorului.
E un cadou reusit de Mos Nicolae, ceva ce mi-a adus o bucurie ce cumva ma face sa ma simt iarasi copil, cercetas.

<> - Petre Popescu, Supleantul

Pe curand...

miercuri, 2 decembrie 2009

Un drum de care nu credeam ca o sa imi fie dor...

Azi a fost o zi ciudat de calda pentru a doua zi de iarna. Si cum nu mai am masina (pentru o scurta perioada de timp), m-am intors de unul singur, pe splai de la scoala.
Cu castile in urechi si cu aerul de inceput de toamna, si nu de iarna, mi-am adus aminte de anul 1, de vremurile cand mergeam la scoala pe jos, de unul singur, pentru ca inca nu imi facusem cunostiinte. In drumul de la facultate pana in Tudor, am incercat sa imi amintesc diferite drumuri spre scoala, sau de la scoala, in astia trei ani si ceva de scoala, de la drumuri cu soare, la drumuri pe ploi, drumuri facute singur sau in grup mare. Au fost zile cu examene, zile cu predare de proiecte, zile in care radeam sau zile in care eram foarte suparat. Trei ani din facultate i-a retrait intr-un singur drum, intr-o zi de decembrie, calda ca o zi frumoasa de inceput de octombrie.
Pe curand...

Le concert


Ceaikovski- Concert pt vioara si orchestra pII
Asculta mai multe audio Muzica

Radu Mihaileanu este, probabil, cel mai cunoscut regizor român contemporan. Asta se datoreaza, în primul rând, talentului sau si, în al doilea rând, inspiratiei de a avea o tara adoptiva ca Franta, care sa-l iubeasca si aprecieze ca pe propriul fiu. Filme ca Va, vis et deviens sau Train de vie reprezinta unele dintre cele mai importante productii europene din ultimii 10 ani.

Le concert este o tragicomedie, coproductie România-Franta-Italia-Belgia.

Andrei Filipov, dirijorul de prestigiu al celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolsoi, considerat un geniu în Occident, este concediat în timpul erei comuniste, în plina glorie: refuzase sa renunte la toti interpretii sai din orchestra care erau evrei, “jidani si dusmani ai oamenilor”, inclusiv la cel mai bun prieten al sau, Sacha Grossman. Andrei s-a afundat în bautura si depresie. Acum are 50 de ani si înca lucreaza la Bolsoi. Ca om de serviciu...

Directorul de la Bolsoi, un fost functionar al Partidului Comunist, i-a promis lui Andrei ca îi va aduce orchestra “în curând” înapoi, dar nu a facut altceva decât sa îl umileasca într-un mod sadic. El considera ca Andrei este învechit si ca îi face, astfel, o mare favoare, tinându-l în continuare ca om de serviciu.

La un moment dat, în timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei gaseste un fax: orchestra Bolsoi este invitata sa cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste doua saptamâni. Bolsoi urma sa înlocuiasca, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamata initial de francezi, dar care tocmai anuntase ca nu mai este disponibila.

Andrei fura faxul si concepe un plan nebun: în doua saptamâni îsi va cauta toti vechii prieteni muzicieni din orchestra, o adunatura variata ce-si câstiga în prezent existenta în Moscova ca soferi de taxi, compozitori pentru filme porno, stergatori de parbrize, negustori pe piata ambulanta... Planul lui este sa plece cu totii la Paris, sub numele de marea orchestra Bolsoi de la Moscova. Vor sfida destinul si se vor razbuna! Vor reusi?

Distributia filmului este formata, în majoritate, actori francezi. Sunt, însa, si câtiva actori români printre acestia, cum ar fi Valentin Teodosiu, Maria Dinulescu sau Ovidiu Cuncea.

Criticii straini au avut o parere general buna despre cel mai nou film al lui Radu Mihaileanu.


Pe curand...

duminică, 29 noiembrie 2009

Sa votam bine

A trecut o saptamana de cand Romanii au iesit ca niciodata, in numar mare la vot sa scape de presedintele jucator. Din pacate turismul electoral si-a spus cuvantul si voturile au fost mai departe de adevar. M-as fii asteptat cqa pe primul loc sa fie Gioana, pe al doile Base, iar Crin sa aiba un scor mai bun.

Si cum batalia pentru turlul doi e mare, au aparut tot felul de rahaturi peste tot. Un campanie murdara, dar adevarata, e filmuletul cu pumnul ce l-a incasat un copil din partea lui Base. Toti lingaii si pumpincuristii lui Base au spus ca e trucat, dar pana la urma a aparut copilul pe post si a spus ca e adevarat. dar nu l-a durut. Nu conteaza asta, conteaza ca a dat intr-un copil pentru ca a gresit.

Si imi mai experim inca odata parerea despre Base si electoratul lui. Reprezinta romanul tipic, manelelist, betivan si agresiv, ce este votat de romanii ce fac audiente la OTV, la Acces Direct si alte emisiuni de scandal, cei ce se rup pe manele la gratare, ce injur si stuche seminte la fiecare colt, care isi bat consoartele si beau de stang.
Si cine spune ca Gioana e un tantalau, sa imi explice cum un prostanac poate sa termine 3 facultati, sa isi faca un master si un doctorat la Harvard? Avand in vedere ca majoritatea dintre colegii mei abia reusesc sa isi miste besinile pana la facultate, si cu greu sa o termine.
PSD-ul e comunist? Dau unde A fost Base pe timpul comunistilor, de el nu e? Afost congelat si s-a decongelat imediat dupa revolutie? Ca sa fii comandant de vas , cred ca iti trebuiau ochi frumosi, nu carnet de partid, nu? Si mai ales ca are si ochi frumosi :))
Asa ca lasati ifosele de copii indolenti ce nici macar nu stiu ce inseamna comunism si iesiti la vot sa votati bine. Pentru ca Si Crin, Si Geoana si Base au fost la fel de mult sau de putin comunisti, pentru ca au trait in acele vrumuri au trebuit sa supravietuiasca.


Pe curand...

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Julie & Julia


Exista filme tari si filme bune si nu neaparat filmele tari sunti si bune sau filmele bune sunt si tari. Mai exista si filme varza dar despre ele nu voi vorbii niciodata pe blog (sau cine stie...).
Una din actritele mele preferate este Meryl Streep. Femeia asta are momente si momente: e frumoasa, e urata, e nebuna, e rea si e proasta. Niciodata nu stii cum e ea cu adevarat. Am vazut toate filmele ei recente si o mare parte din cele vechi si nu ma satur de ea. Poate de aceea m-am uitat aseara la Julie & Julia. Daca nu ar fi jucat ea in film, nu stiu daca l-as fi vazut vreodata.
Filmul are la baza doua povesti adevarate si este ecranizarea unei cărți și a unui blog. Cartea este autobiografia bucătăresei Julia Child, My Life in France, ce povestește începuturile ei în arta culinară. Blogul, transformat și el, ulterior, într-o carte, aparține lui Julie Powell, care a povestit încercarea ei de a găti într-un an toate cele 524 de rețete din cartea Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking.
Am descoperit pe Google, ca Julie inca tine un blog, tot pe blogspot, insa nu mai e The Julie/ Julia Project, ci unul nou despre noua ei viata de cand este celebra.


Pe curand...

miercuri, 11 noiembrie 2009

Traim in Romania....

Avem un presedinte cool, ce nu a facut nimic 5 ani, ce nu a facut nimic nici cand era primar de Bucuresti, ce a facut ceva doar ca a fost ministru: A furat flota si a facut un document pentru UE cum ca in Romania pe un drum national trec 2 carute si o masina pe ora, de aceea nu e nevoie de autostrazi.
Domnul presedinte jucator nu este si supart ca se ia lumea de el, si isi face o campanie demna de Roamnia zilelor noastre, de o tara plina de cocalari manelisti si artisti frustati sexual si poponari de rang mare. Ca doar e marinar si stie ce inseamna sa stai cu un echipaj de barbati o perioada lunga pe larg. In fond ce sa ii ceri unui betivan violent, tipic romanului ce ne face tara de cacat in toata lumea.
Na film de campanie la el:


Funny, nu? Demn de primul om in stat. Si la asa film asa raspuns:

Bravo Mircisor!!!

Pe curand...

marți, 10 noiembrie 2009

hmmm...

Am sa va povestesc despre cateva lucruri ce ma enerveaza la cei din jur.
1 In primul rand ma enerveaza cei care se ascund in spatele unui calculator pentru a se da mari si tari, de fapt fiind niste lasi ce nu vor avea niciodata curajul sa se puna fata in fata cu tine.
2 Ma enerveaza persoaaele care profita de tehnologie si, te suna in miez de noapte cu numar privat pentru a te trezii si a te deranja. Nu vor avea niciodata curajul sa te sune cu numarul lor adevarat si sa iti vorbeasca, placandu-le sa se simta stapani pe situatie, ca un copil sadic ce strange in pumn o pasare micuta. La fel ca si in cazul persoaneleor de la numarul 1, aceste peroane se comporta ca niste gorile umane ce le place sa isi bata joc de niste mici copii, profitand de puterile lor barbare, nebagand de seama ca lupta nu e dreapta. Dar la fel ca gorilele inteligenta lor lasa mult de asteptat...
Si ca sa nu se trezeasca vreo gorila sa spuna ca am ceva cu ea, am sa mai adaug cateva puncte in lista asta:
3 Ma enerveaza cocalarii care claxoneaza ca boii in trafic si se baga in fata la o coloana pentru ca ei is mai "jmecheri" decat ceilalti si timpul lor valoreaza mai mult decat al celorlalti.
4 Ma scoate din sarite sa vad un status cu "W W W " de dragul de a fi albastru si de a iesii in evidenta in lista ta de mess.
5 Ma enerveza genul ala de persoane care cu orice ocazie te contrazic, cu toate ca nu au dreptate, insa vor sa para ei mai desptepti, suferind de vreo frustare copilareasca.
6 Ma enerveza cei ce rad ca prostii cand cineva foloseste un cuvant ce ar avea vreo conotatie sexuala sau ce contine in componenta lui un cuvant cu contoatie sexuala sau seamana cu un astfel de cuvant.
7 Ma mai enerveaza si cei ce au mereu ceva de comentat pe fundal, cand cineva are un cuvant de spus iar cand il intrebi ce are de comentat spune ceva de genu:"Vorbeam cu colegul..."

Si ar mai fii multe si multi de adaugat, si daca sunteti in asentiment cu mine poate ca adaugati voi o alta categorie de enervanti.
Pe curand...

P.S.: Am modificat un pic conditiile de postare de comentarii pe blog. Trebuie sa va autentificati. Asta pentru a scapa de cei din prima cateogie de oamei ce ma enerveaza.
Mai ai ceva de comentat Anonim? Sau asa nu te joci? E prea complicat pentru tine cand ti-ai pierdut din "putere"...

luni, 9 noiembrie 2009

New Leapsa

Am un chef nebun de joaca si m-am gandit la o leapsa pe blog. Asa ca am dat cautare pe Google si am gasit-o pe asta la vreo 3 blogari asa ca am hotarat sa o fac si eu. O sa o dau mai departe tututor din blogrolul meu cu toate ca sunt niste puturosi si nu au mai scris de mult.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
“libertate? Si cand ne intoarcem de la lucru, dam drumu la" Petre Popescu - Supleantul

2. Fără să verificaţi, cât e ora?

20.15

3. Verificaţi!

20.14

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?

Pantaloni de trening si tricou.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

Pe google dupa leapsa si la House M.D.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Galagie pe hol

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

Sambata am fost la medic ca sa imi confirme ca nu am gripa porcina :|

8. Ce aţi visat ieri noapte?

Ca eram la master in Danemarca si brusc nu mai stiam engleza

9. Când aţi râs ultima dată?

Acum cateva ore, pe palier

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?

Dulapuri suspendate

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

Un proiect de casa facut de un arhitect celebru

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Echelon Conspiracy, aseara

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?

Mereu vad cate ceva neobisnuit

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?

as fi vrut unul mai captivant, asta parca e un caiet de amintiri.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!

Greu... Mai nou joc Fish Ville pe Facebook

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?

Dana

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?

Aveam un nume dar nu imi vine acum

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?

Nu

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?

Ai noroc ca imi esti simpatic :))

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?

Resursele


21. Vă place să dansaţi?

Imi placea candva!

22. George Bush?

Niciodata

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?

Publicitate

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească acest chestionar?

...hm... cine vrea...


Pe curand...

Simplitate

Imi place ca oricat de complicate ar fi lucrurile, sa incerc sa le simplific. Daca o sfoara e innodata, atunci incerc sa o deznod iar daca nu reusesc, o sa o consider o sfoara cu "n" noduri. Ideea e sa o simplifici la ceva. Dar pentru a gasii definitia oricarui lucru, fara a ajunge a eticheta, trebuie sa cunosti destul de multe. De exemplu sa stii ca culoarea aia intre gri si bej se cheama grej iar ca rozul ala galbui, ce aduce oarecum a piersica e de fapt banan. Si asta doar ca sa intru in semantica culorilor, nu mai zic sa cunosti o droaie de neologisme si sa le folosesti calumea.
In liceu imi placea sa citesc dictionare de neologisme si sa imi notez anumite cuvinte noi cu care as fi putut sa le inlocuiesc cu cele vechi. Insa s-a dovedit ca ajunsesem sa vorbesc ceva ce majoritatea nu intelegeau asa ca am renuntat sa le folosesc si in timp le-am uitat. Cum ar fi sa folosim in loc de banalul cuvant, suplinitor, supleant, ce suna mult mai bine, ca in romanul lui Petre Popescu ce a ajuns tema de documentar pe BBC.
Dar ce te faci cand nu esti inteles si cand simplitatea ta pare de fapt foarte complicata din exterior? Inseamna ca logica ta are mari probleme... Te lupti cu morile de vant sau te faci ca ploua?
Eu, constant adopt ambele variante in functie de persoana insa deseori se dovedeste ca nu le-am ales corect.

Oricum e o arta sa gasesti simplitatea unui lucru complex, utopic chiar... Dar daca imi place sa ma chinui aiurea, postmodernist, ce sa-i faci?
Pe curand...

Acele cateva clipe de claritate

Se spune ca inainte sa mori iti vezi toata viata in fata ochilor, cu bune si cu rele si mai ales, vezi toate realizarile pe care le-ai facut.
Si daca atunci, in acele cate clipe pe care le mai in aceasta viata, realizezi ca totul a fost in zadar si ca viata a trecut pe langa tine foarte usor? Ca nu ai realizat nimic in viata si ca ai pirdut timpul aiurea...?
Ceri o a doua sansa pentru a putea realiza si lasa si tu ceva in urma...

M-am decis ca vreau mai mult de la mine si ca pot si ca trebuie sa intind coarda, sa cobor militaria din pod. Am potential, imi mai trebuie motivatia pe care sper, tocmai s-o fi gasit.

Pe curand...

marți, 3 noiembrie 2009

Funny videos

Din categoria "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul", va prezentam doua filmulete. Unul dintre ele ne invata ca nu e bine sa enervezi pe cineva, incercand sa il convingi sa faca ceva cxand nu vrea si exaltandul cu batai de palme. Al doiea filmulet ne prezinta fara perdea ce se intampla cu oamenii beti si efectele indirecte si secundare ale betiei. Vizionare placuta. video
videoPe curand...

vineri, 30 octombrie 2009

Exclusive

Cu toate ca nu vroiam sa mai scriu nimic pe blog despre vreo cearta de la scoala, pentru ca orice scriu sau spun se interpreteaza aiurea, am hotarat sa mai fac aceasta ultima lamurire.
Am inteles ca asa face si Badea cu Huidu, si daca ei au recunoscut ca au gresit si eu am sa afirm acum ca imi cer scuze fata de Mihai, si de modul in care l-am judecat in legatura cu organizarea cursului festiv si banchetului. S-a dovedit ca este singurul cerebral si ca schimbul de replici pe mail, pe blog si la scoala au fost spuse la nervi, fiecare incercand sa isi apere onoarea. Bine ca nu mai suntem in acele vremuri, pana la Primul Razboi Mondial, ca acum sa ne duelam si o strangere de mana si o recunoastere a greselii e de ajuns.

O a doua referire o sa fie la titlul articolului ce se refera doar la faptul ca avest articol este exclusiv pentru Mihai, sau altfel spus, mai manelistic: cu dedicatie speciala. Orice alta asemanare a titlului cu orice alt lucru este in mintea voasta bolnava.
Cat despre ceilalti oameni de care m-am luat pe blog, avand in vedere ca m-au amenintat si m-au denegrat in mod obsesiv, ca au facut remarci urate si mincinoase la adresa mea in privat cat si in colectiv, astept de la ei sa isi ceara scuze in mod public asa cum am facut acum eu cu Mihai. Iar daca viseaza ca imi voi cere eu scuze, cand eu doar m-am aparat, se inseala amarnic iar lucrurile nu vor trece de la sine pentru ca nu mai sunt dispus sa trec peste.

Astea fiind spuse va doresc o organizare cat mai fructuasa si Mihai, poti sa te bazezi oricand pe ajutorul meu, in legatura cu aceste evenimente de sfarsit de an.

Pe curand...

Conacul Cantacuzino - Paşcanu - Waldenburg


Red Castle from Hemeiusi, Bc by ~horicas on deviantART

O noua poza pe deviant, editata de Q. Multumesc mult!
Poza originala si alte poze le gasiti pe fotoblog.

Pe curand...

Orphan

Nu am mai facut de mult o prezentare de film, insa filmul asta merita toata atentia.

Tragica pierdere a unei sarcini îi devastează pe soţii Kate (Vera Farmiga) şi John Coleman (Peter Sarsgaard), lăsând urme adânci atât asupra căsniciei lor cât şi asupra psihicului fragil al lui Kate, chinuit de coşmaruri şi urmărit de demoni ai trecutului. Încercând să menţină o doză de normalitate în viaţa lor, cei doi se hotărăsc să adopte un copil. La orfelinatul din localitate, John şi Kate se simt atraşi în mod inexplicabil de o fetiţă pe nume Esther (Isabelle Fuhrman)…dar Esther nu este ceea ce pare a fi, iar Kate, îngrijorată de siguranţa familiei sale, încearcă să-i determine pe John şi pe ceilalţi să investigheze dincolo de aparenţele dulci ale acestei fetiţe. Semnalele ei de alarmă un sunt însă băgate în seamă decât când e prea târziu…pentru toată lumea.
“Orfana” este un film regizat de Jaume Collet-Serra (“House of Wax”), după un scenariu de David Leslie Johnson şi o povestire de Alex Mace. Pe generic întâlnim numele unor actori ca: Vera Farmiga (“The Departed”), Peter Sarsgaard (“Flightplan”), Isabelle Fuhrman (“Hounddog”), CCH Pounder (TV’s “The Shield”) şi Jimmy Bennett (“Star Trek”).
Joel Silver, Susan Downey, Jennifer Davisson Killoran şi Leonardo DiCaprio sunt producătorii filmului, Steve Richards, Don Carmody şi Michael Ireland sunt producătorii executivi, iar Richard Mirisch, David Barrett şi Erik Olsen co-producătorii filmului.
Echipa artistică din spatele camerei de filmat îi cuprinde pe directorul de imagine Jeff Cutter, scenograful Tom Meyer, editorul Tim Alverson, designerul de costume Antoinette Messam şi compozitorul John Ottman. (sursa)
Un film ce merita vazut, un thriller facinant ce va tine mereu in suspans. Enjoy!!!
Sa nu mai zic de casa familiei, ce are o arhitectura mai mult decat interesanta, cum rare ori vezi in filmele americane, in care vezi case victoriene.

Pe curand...

"The Porcina gripa" si Everybody talks english here

A ajuns la scurt timp si in Romania, dupa ce a devenit faimoasa in toata lumea. Asa suntem noi, acceptam cu usurinta orice. La inceput a aparut in Timisoara, ca si revolutia, apoi la Bucuresti ca doar e capitala si apoi la Iasi, ca e unul din cele mai mari orase si al doilea centru universitar. La inceput, in vara, de niste englezi veniti in Iasi, la o casa de copii, au adus cu ei virusul. Apoi, acum cateva saptamani, un etaj dintr-un camin din Copou a fost bagat in carantina. Ieri, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi a fost inchis. O si vad pe cocalara aia de directoare, cum a renuntat ea la ore ca sa nu horhaie. Inspectoratul scolar a interzis orice fel de activitate publica ce include elevii. Se mai aude ca si la medicina e carantina, urmeaza oare sa fie si la noi, la poli?
Gripa asta porcina, se raspandeste in tot orasul. Sper sa nu intram in carantina cat de curand ca nu ma vad inchis in camin, cu paznici imbracati in costumatia de carantina, ce nu ne lasa sa parasim nici macar camera. Si mai nou, la TV, nu i se mai spune gripa porcina ci, noul virus gripal. Daca a picat Boc pana sa iventeze sintagma "Porcina gripa"...

Oricum gripa e subiectul de discutii numarul 1 in tot Iasiul, toata lumea se fereste si se teme de ea. Ieri am fost la cantina, in Copou si cam peste tot auzeam de gripa. In spatele meu insa, nu se vorbea despre asta. In spate era un student strain ce avea altfel de probleme, cum ar fi: de ce e coada atat de mare, de ce sunt atati de multi studenti la cantina, de ce nu mai sunt tacamuri, sau de ce coada se bifurca in doua la un moment dat. De fiecare data cand punea o intrebare cuiva de pe langa el incepea cu: Do you speak english? Cand m-a intrebat pe mine i-am raspuns: Everybody talks english here.

Pe curand...

duminică, 25 octombrie 2009

puncte punce, TITLU, puncte puncte

Pentru ca toti suntem mai mult sau mai putin frustrati

Pentru a veni in intampinarea si ajutorul turistilor straini care viziteaza Romania, la nivelul Ministerului Turismului "Udrea" s-a hotarat sa se procedeze la traducera in limba (engleza) a denumirilor unor localitati din diferite zone ale tarii. Primarii sunt informati ca au obligatia sa instaleze noile indicatoare rutiere atat la intrarea, cat mai ales la iesirea din localitate, avand insemnate bilingv numele localitatii, in limba romana si in limba engleza, dupa cum urmeaza:
Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo Shoo
Buzau -Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla -Nigger-River
Constanta - The Steadiness
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Glodenii Gandului - Mud's Deep Thinker
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong LocalTradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

Pe curand...

vineri, 23 octombrie 2009

Demagogul vs Democratia

Am sa incep cu cateva definitii pentru a ma face mai bine inteles. Conform DEX:
DEMAGÓG, demagogi, s.m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.
Sursa: DEX '98 DEMOCRAȚÍE, democrații, s.f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.
Sursa: DEX '98
Scopul acestui articol postat pe blogul meu personal este de a clarifica situatia ivita zilele astea, la faculate, legata de cursul festiv si banchet. Avand in vedere ca la faculate nu pot spune nimic, pentru ca se porneste de la primiza ca am ceva cu buna samariteanca Anca si ca avand ceva personal cu ea incerc sa ii pun bete in roate, am hotarat sa imi exprim parerire aici.
Colectivul de organizare a banchetului si curuslui fesitv, proclamat mai mult sau mai putin democratic a hotarat, ca pentru ce ei duc tot greul acestui eveniment, asa cum Atlas duce in spate tot pamantul (vorbesc din legende/ basme - asa cum nu ii place lui Mihai), sa ia de unii singuri deciziile legate de firma organizaore.
Dupa o seara in care ne-am balacit in mocirla pe mail, s-a inteles (cred!!!) ca majoritatea din 120 insemna minim 61 si nu 5 is ca noi vom hotara detaliile iar ei vor fii purtatorii nostii de cuvant. Exact ca in democratie. Daca doriti o alta forma, de exemplu sclavagismul, duceti-va si organizati balul in Africa.
Multumim organizatorillor si in special Ancai si lui Mihai ca au consultat si alte oferte decat cea initiala. Dar ca toata aceasta consultatie este de forma, la cealata firma gasind cate o chitita, e partea a doua. Una din firme nu aduce prajituri la cursul festi din cauza Sanipid-ului, lucru mult mai grav (in logica lor) decat ca firma favorita serveste sampania in pahare de plastic. O alta firma nu are filmarea calumea lucru mult mai grav decat ca cealalta firma nu ofera sonorizare la cursul festiv.
Nu ne consultam cu cei ce au mai orgnaizat cu ei, pentru ca aste sunt basme. Mergem inainte cu ei pentru ca sefa' e prietena cu colega noasta si din aceasta prienienie noi avem, chipurile, de castigat.

In concluzie vreau sa precizez inca odata ca nu ma deranjeaza cei ce organizeaza ci atitudinea lor. Si spun din toata inima ca daca in 3 ani nu am reusit sa ne sudam ca grup nu vom reusii nici acum, si nici nu cred ca are vreun rost.
Poate odata cu acest articol Anca va intelege (poti sa il citesti de mai multe ori) care este problema mea de fapt, scutindu-ma pe mine sa ma uit la ea cum imi intoarce spatele si isi da ochii peste cap, ca un copil de clasa a 7a, iar pe Mihai il anunt ca daca are ceva de comentat, exista optiunea de comment la articol. Poate sa ife cat de ironic vrea dar ii spun serios ca astept banii pentru batraneii de la casa de batrani.

Pe curand...

miercuri, 21 octombrie 2009

La multi ani!

Saptamana asta e ziua catorva persoane pe care le cunosc. Buicu isi sarbatoreste o frumoasa varsta sambata, colega mea din generala si liceu, Laura isi sarbatoreste ziua, mai e si prietena Ilincai, Andreea, tot sambata cred, colega mea din generala, doamna politist comunitar :D, Anca . Si ziua Oanei ar trebuii sa fie tot in periada asta. Si pentru ca sunt atatea zile de nastere am sa le dedic lor un filmulet foarte amuzant.

Pe curand...

marți, 20 octombrie 2009

Up!

Frigul ce a venit pe nepusa masa, dupa atatea zile de caldura m-a molesit total...
S-a facut sapamana de cand au venit ploile si frigul si de cand incerc sa nu racesc. Luptele mele sunt inutile avnad in vedere ca toti mai multi cad vicima racelii.
In zilele de azi nu mai exista toamna calduroasa, de la zile de vara tarzie trecem la friguri de noiembie tarziu.
Timpul trece atat de repede. Deja e a patra saptmana de scoala si nu stiu cum si cand a trecut timpul. Ma gandesc cu jale ca au trecut 3 ani si ca mai e unul.
Anul 2010 vreau sa fie pentru mine un an de 10. Mi-am propus ca anul asta sa am parte de cele mai mari succese, o licenta luata cu nota mare, un master intr-un domeniu ce imi place, niste alegeri ce vin curand ce sper sa fie castigate si multa distractie.
Momentan am inceput cu distractia si am reusit intr-o saptaman sa ma distrez la greu. Insa dupa cateva noti nedormite, am descoperit ca am imbatranit si ca nu mai am puterea de a face o noapte alba iar apoi sa rezist macar jumatate de zi.

Ma gandeam zilele astea la liceu, ca a fost peroada in care ne faceam visuri si ne imaginam cum va fii cand vom fii mari. Timpul pana cand vom ajunge "oameni mari" se tot micsoareaza si teroretic in doi ani voi fii pe picoarele mele, incercand sa imi pornesc propria mea viata, independenta, autofinantata dintr-un serviciu bun. Insa visele de atunci nu mai seamana mai de loc uc realitatea si imi dau seama ca mai mult de cat ma asteptam voi devenii inca o cauza pierduta, un om la fel ca ceilalti.
Imi povestea cineva ca atunci cand era adolescent isi promisese ca da va fii inghitit de rutina va bea dintr-o fiola de otrava pe care o ingropase la un moment dat. Astazi era un om la fel de banal ca toti cei din jur, cu probleme la seviciu, cu probleme acasa, ce se resemneaza cu rutina zilnica si ce nu mai are timp sa citeasca si sa filozofeze asa cum isi dorea cand era tanar. Si sticluta cu otrava? Zace in pamant... Nu poate lasa in urma un copil, o familie, trebuie sa se conformeze si sa joace rolul asta de robot, la fel ca ceilalti.
Din pacate asta e viitorul tuturor. Suntem prea slabi ca sa ne luptam cu societatea, prea putini reusim sa ducem meciul pana la capat. Stralucim un timp, dupa care ne stingem si toata lumea uita de noi si de stralucirea noasta. Tot ce ne mai ramane e sa speram sa mai ajungem odata sus, acolo unde ne-a placut atat de mult...

Pe curand...

joi, 15 octombrie 2009

Paraschiva Hot

Ca in fiecare an, dupa ce se termina pelerinajul de la Sfanta Paraschiva, primaria organizeaza un super concert incheiat cu un foc de artificii. Anul acesta, fiind un an de criza, muzica a fost mai usoara (Voltaj, singura trupa care nu face playback si se aude si bine, au cantat foarte putin): de la Smily, DJ Rynno, si in final Inna. Urmatoarea fraza cititi-o cu voce tare si pitigaiata: "Buna seara Iasi! Sunt pentru prima data aici. Ce multi sunteti!!!"Si poate si pentru ultima data, fetita. Era un puhoi de oameni, adunat la concert sa o auda pe Inna, care canta bine cand face playbeck, dar avea tupeul sa cante live cate un refren ca sa innebunim cu totii.
Apoi au fost artificiille: putine dar spectaculoase, incadrate printr-un spectacol de lasere si muzica superb. Filmuletul postat e facut de Habu, asa ca ii multumesc oficial pentru ca mi-a permis sa il postez.
In final sa spun ceva despre toata harmalaia din oras din cauza pelerinajului? Probabil ca ati vazut la TV cati oameni erau, ca pe 13 a plouat cu galeata o zi intreaga si era foarte frig. Ca in oras nu puteai sa mergi cu masina pentru ca era un trafic infernal si o droaie de politisti... Nu vreau sa stiu ce era in gara.
Pe curand... video

vineri, 9 octombrie 2009

De la un sistem medical infect la ceea ce e cu adevarat Iasiul

Cand i-am spus Lavinie ca ii voi tine companie pana sora ei va iesi din spital, unde se dusese pentru ca se simtea rau, am crezut ca voi sta maxim o ora. Nu mi-am imaginat ca voi sta de la 11 noaptea pana la 3 jumatate.
Pe scarile de la Casa de Cultura a studentilor era destul de multa lume: Motociclisti si tineri ce se racoreau iesin din Dublin, unde petreceu.
foto: Pro Image
Deodata, un mos, ce aducea a boschetar a venit la noi si ne-a spus ca a cunoscut odata o caprioara cu ochi mari ce l-a facut sa nu mai fure. El este Mihai Avasilicai - Fanfan, scriorul cu 2 clase mai mult ca trenul. Dintr-o geanta a scos cateva foi plasticate cu poezii si cu fata lui pe ele si a inceput sa ne recite o poezie despre cum isi vinde poeziile pe strada pentru un bilet de RATP. Apoi s-a uitat la mine si a spus: "Asta e cartea mea. A doua. Am trei de proza si una de poezii si mai scriu acum una despre cea mai veche meserie: despre curve si pestii de pe strada.". Pe carte scria "Borfasii secolului XX", mi-a intins-o si timid am inceput sa o rasfoiesc. "Ma vedeti imbracat asa mai sarac, dar am facut 20 de ani de puscarie, am 60 de ani", "Locuiesc in Podul de Piatra, am cativa bani si iau un taxi pana acolo". Apoi vazut ca ma uit interesat prin cartea lui m-a intrebat cum mi se pare. L-am intrebat daca e autobiografica iar atunci a zis ca sunt destept si ca ma iubeste. I-am cumparat cartea. De la 50 de lei, cat vroia pe ea, am scos-o la jumatate iar apoi i-am asculat povestea, pe care ocricum o voi descoperii si in carte. "O carte ca asta nu am sa mai citesc niciodata, am stat la masa cu nume mari, cu Calinescu, cu Dinescu. Eu scriu ca nimeni altul". Apoi incepea sa planga usor si sa isi stranga pumnul in gura si sa puna "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie" Dupa aceea o ora ne-a povestit despre viata sa: despre cum a furat din alimentare, a furat arme, a furat mobila "numai de la stat", cum s-a casatorit cu o profesoara care l-a facut sa nu mai fure, ca are cu 2 clase mai mult ca trenul, ca a invatat sa scrie si sa citeasca in puscarie, s-a nasut la 7 luni si ca avea 1.2 kilograme, cum a fost batut de profesori in scola ca nu stia sa zica paralepiped, ca a fost gropar, ca a vazut un mort cum s-a ridicat din groapa, cum s-a iubit cu multe ca a fost gagicar, ca a facut box si multe altele pe care le voi descoperii in cartea sa. Cam pentru fiecare poveste pe care o spunea avea si o poezie. A invatat in puscarie tot Luceafarul, ca a citit poezie la viata lui, ii place Arghezii, Goga si Minulescu. Are cunostinte generale. L-a un moment dat a facut numere de iluzionism, a dansat si s-a confesat:"Iti spun ceva, sa nu razi : Eu o sa ma intorc pe acest pamant is ma trag din hindusi, ma visez noaptea cum ma lupt u inamicii".
Dar cand il vedeai sau daca nu aveai chef de prezenta lui, spuneai ca e un boschetar nebun insa era un om simplu careia i sa dat atentie muncii lui iar acum, usor si-o luase la cap "Sunt bolnav de intelegenta, boala grea", "Sunt un artist, un om de valoare al acestei tari", "Copii copiilor vostrii vor invata despre mine in scoli". Iar apoi o lua iar de la capat. isi punea pumnul in gura si cu lapcrimi spunea "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie. Unde te mai gasesc, sa iti dau celalte carti ale mele. Esti un om mare, un om inteligent"
O sa ma apuc sa ii citesc cartea iar daca soarta va vrea sa ne mai vedem, o sa ii cumpar si alte carti, daca merita.
Dupa asta a urmat o noapte alba, pe care acum o simt in fiecare celula...
Pe curand...

joi, 8 octombrie 2009

Cultura si alte chestii plictisitoare pentru majoritatea dintre voi.

A trecut cred ca mai bine de o luna de cand Jurnalul National a lansat Miscarea de Rezistenta , miscare n care vreau de astazi, oficial sa intru si eu. Poate ca fara sa stiu asta am incercat sa fac acelasi doi ani de blog, sigur la un nivel mult mai mic. Ce conteaza ca inscrierea e completarea unui formular, insa cred ca daca ai toate resursele, asa cum le are Jurnalul National, putem schimba ceva.
Vara asta l-am descoperit pe Petru Popescu, indirect prin Jurnalul National, pentru ca ei publicau Prins, insa domna Alexandrescu mi-a spus sa o citesc. Azi am aflat ca Jurnalul publica pe 12 octombrie ultima carte a scriitorului, un fel de carte autobiografica, despre tineretea lui de scriitor roman si despre fuga si stabilirea sa in America. Astept cartea asta mai ceva ca cea mai asteptata carte a momentului, Simbolul pierdut a lui Dan Brown.

Tot din Jurnal am aflat acum ca Scriitoarea germană, de origine română, Herta Muller este câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, a anunţat ieri Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Iată că în anul în care se împlinesc 20 de ani de la căderea regimului comunist, o autoare persecutată de Securitate pentru criticile aduse public dictaturii din România primeşte o valoroasă recunoaştere a talentului său.

Imprimă
E-mail
Herta Muller este cel de-al treilea câştigător de origine română al unui Premiu Nobel. Astfel, Elie (Eliezer) Wiesel, născut la 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist în limbile franceză, engleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului şi supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins în anul 1986 cu Premiul Nobel pentru Pace. În 1974, regretatul George Emil Palade, născut la 19 noiembrie 1912, la Iaşi, medic şi om de ştiinţă stabilit în America, specialist în domeniul biologiei celulare, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.

Anul acesta, comitetul Nobel a decis să-i acorde Premiul Nobel pentru Literatură autoarei de origine română, în vârstă de 56 de ani, pentru "concentraţia poeziei şi francheţea prozei care descrie viaţa celor dezrădăcinaţi". De-a lungul timpului, pe lista candidaţilor la premiul Academiei Suedeze s-au regăsit şi nume precum Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Între 1993-2000, Centrul PEN Român, condus de Ana Blandiana, i-a propus pentru Premiul Nobel pe Eugen Ionesco (în 1993 şi 1994), Emil Cioran (în 1995) şi Gellu Naum (în 2000).
Născută la 17 august 1953 într-o familie de şvabi din Niţchidorf, localitate din judeţul Timiş, Herta Muller este cea de-a 12-a femeie care primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, distincţii care au început să fie acordate în anul 1901. Astfel, Selma Lagerlof a primit Nobelul în 1909, apoi Grazia Deledda (1926), Sigrid Undset (1928), Pearl Buck (1938), Gabriela Mistral (1945), Nelly Sachs (1966), Nadine Gordimer (1991), Toni Morrison (1993), Wislawa Szymborska (1996), Elfriede Jelinek (2004) şi Doris Lessing (2007).
Scriitoarea născută în România s-a numărat începând din anul 1999 printre favoriţii la obţinerea râvnitului premiu, anul acesta fiind unul dintre numele vehiculate cel mai des.
De altfel, în clasamentul dat publicităţii de casele de pariuri cu o zi înaintea anunţării câştigătorilor, Herta Muller urcase pe locul patru în topul preferinţelor, după israelianul Amos Oz, algeriana Assia Djebar, autoarea americană Joyce Carol Oates, şi la egalitate cu scriitorul american Philip Roth. Anul trecut, laureat a fost francezul Jean-Marie Gustave Le Clézio, "scriitorul desprinderii, al aventurii poetice şi extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei predominante", după cum era prezentat de comitetul Nobel la acel moment.
Tatăl scriitoarei Herta Muller a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar mama autoarei a fost deportată la 1945, asemeni multor alţi români germani, în Uniunea Sovietică, unde a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. între 1973-1976, Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. în această perioadă a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziţie cu dictatura lui Ceauşescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, în perioada 1977-1979, fiind concediată în momentul în care a refuzat să devină informator pentru Poliţia secretă din România. Refuzul său a fost urmat de hărţuirea constantă din partea Securitatăţii. În anul 1982, Herta Muller debuta cu o colecţie de povestiri, intitulată "Niederungen" ("Ţinuturile joase"), volum cenzurat în România. Doi ani mai târziu, publica versiunea necenzurată a cărţii în Germania şi, în acelaşi an, volumul "Drückender Tango", în România. În cele două scrieri, Herta Muller descrie corupţia, intoleranţa şi represiunea dintr-un mic sat de limbă germană. Urmare a criticilor pe care tânăra autoare le aducea public dictaturii din România, cărţile i-au fost oprite de la publicare. Astfel încât în anul 1987 Muller emigra în Germania împreună cu soţul ei, scriitorul Richard Wagner. În prezent, Herta Muller trăieşte în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt. Romanele "Der Fuchs war damals schon der Jäger" (1992), "Herztier" (1994), "In der Falle" (1996) şi "Heute wär ich mir lieber nicht begegnet" (1997) oferă un portret al vieţii sale zilnice sub dictatura ceauşistă. De-a lungul timpului a fost distinsă cu numeroase premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional - "IMPAC Dublin" Literary Award (1998). în România, la Editura Polirom, i-au apărut volumele "Regele se-nclină şi ucide", "Este sau nu este Ion" şi "Animalul inimii". Din 1999 a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru Premiul Nobel pentru literatură (jurnalul.ro).

Si in final o stire amuzanta despre miscarea de rezistenta:

Pe curand...

sâmbătă, 3 octombrie 2009

joi, 1 octombrie 2009

...si a inceput

...au fost seri cu o bere Corna bauta la tv, drumuri cu muzica de la Vibe, prieteni buni si multa distractie...

A iceput faculatea. E ultimul an. In camin e bine. E ca si anul trecut ceea ce ma incanta pentru ca anul trecut a fost bine. O sa fie un an greu dar frumos. Un an in care nu vreau sa pierd nici o clipa.

Pe curand...

miercuri, 30 septembrie 2009

S-a terminat...

Azi e ultima zi de vacanta. Abia ce m-am trezit si acum plec spre Iasi. Au fost atatea zile in care mi-am dorit sa vina ziua asta, insa ultimile doua zile m-au facut sa imi doresc sa inghet timpul si sa mai stau.
Au fost cateva zile frumoase de toamna, zile calduroase, in care m-am plimbat prin padure, ascultand antura si mirosind toamna. Frunzele au inceput usor, usor sa ingalbeneasca, iar cateva au cazut deja. Se simte i aer mirosul tomanei, de frunze uscate si de umezeala, de ciuperci si de conuri de brad.
O sa imi fie dor de cafele baute pe uscat in fiecare dimineata si de cele luate la pachet cand nu aveam timp; de serile la film cu prietenii; de prietenii vechi si buni pe care o sa-i vad timp de un an destul de rar, sau poate ca nu o sa mai apuc de acum sa petrec atata timp; de sucurile sorbite din pai pe terase; drumul Luncani- Bacau si invers; de mall, in care mi-am petrecut atata timp vara asta fara sa-mi propun, la filme, la cafele, la spalatorie, sa-mi iau haine, etc; de strazile pe care am mers de fiecare data; de mirosul apartamentului din Bacau; de patul meu din camera mea de la Luncani, in care dorm cel mai bine; de florile pe care trebuia sa le u zi de zi; de momentele petrecute cu bunicii, cu toate ca ma enervau uneori; de jocurile de rummy; de jocurile de carti; de Simona si de biblioteca ei; de sentimentele pe care le-am trait; de concerte; de nebuniile din Bacau; de Bacau, asa cum e el: fitzos si scump- ca mine; de nuntile pe care nu le inghit dar la care am mers cu placere; de berile Corona baute seara pe terasa la Luncani si de tot ce am mai facut vara asta...
Ce ma asteapta? Ma asteapta un an plin si greu insa un an in care vreau sa profit de fiecare clipa, asa cum am invatat sa fac vara asta.
Pe curand...

luni, 28 septembrie 2009

Anatomia unui serial ce a devenit prea siropos

Nu stiu de ce a durat cam atat sa scriu asta, poate ca asa a fost sa fie. Sa imi moara windows-ul, sau euforia celor doi ani de blog, dar abia acum scriu despre primul episod din Grey's Anatomy, serialul pe care l-am asteptat toata vara alaturi de House.
Aflasem cu totii ca George va murii iar Izzy va supravietuii dar punerea in opera a acestui fapt a fost poate prea siropos. Serialul a devenit prea soap in timp, sa o luam ca exemplu pe Baily care la inceput era poreclita nazista iar acum e cea care trece cel mai greu peste moartea lui George. Poate faptul ca a trecut prin multe a inmuiat-o.
Daca ar fii sa scot o idee principala as spune ca e episodul rasetelor tampite. Izzy rade la inmormantarea lui George alaturi de Mer, de Christina si Alex, Grey aia mica rade cu pacienta ei cand ii spune porecal pacientei, apoi Christina rade la psiholog pe seama unei glume macabre. Apropos de psiholog, m-am automutial vizual si psihic uitandu-ma la cele 9 episoade din Carnivale ce imi ramasesera, cu toate ca nu mai puteam sa sufar serialul, era prea dus la extrem, si acum cand vad psihologul din Grey o vad pe Iris din Carnivale.
Episodul decurge pe parcurusl unei luni, vazand cum inceul cu incetul lumea se obisnuieste cu dispartia lui George. Lui Mer si lui Mc Dreamy le merge foarte bine, Chistina si Hunt fac progrese mari, Grey ce-a mica trebuie sa faca pasul cel mare si sa se mute cu McSteamy, Torrens pleaca din spital, la spitalul concurent pentru ca nu este promovata iar directoului ii este amenintat scaunul datorita crizei financiare si a esecurilor din ultimul timp. Sa nu uitam de Izzy care este o minune a medicinii si o sa traiasca cu cancerul, a trecut peste faza terminala, de acumm medicamente si control la 6 luni.
Bomba vine la final cand aflam ca spitalul se uneste cu cel concurent si se fac reduceri de personal. Sa vedem cine mai pleaca din cei vechi ca doar vin rezidenti noi.
Si daca House a reusit sa se schimbe dintr-un om inujman in unul cababil sa aiba sentimente, intr-un singur episod, cum sa nu reuseasca si Izzy sa treaca peste cancer, avand in vedere ca amandoi au vorbit cu fantome sezonul trecut.
Pe curand...

vineri, 25 septembrie 2009

Duna

Cand eram mic ma invatase Machy un fel de numarat pe o asa zisa limba straina, pasareasca parca. Numaratul pana la zece era cam asa: una, duna, trina, pana, cinga, linga, oja, poja, alba, scârt. Deci titlul articolului se traduce doi.
Poate ca va dati seama de ce doi; pentru ca azi fac doi ani de cand scriu pe blog. Inca imi aduc aminte acea seara la gelaterie cand am aflat ca Raluca are blog. Iar eu imi doream atat de mult sa am un blog si asta a fost impulsul. "Pe vremea aia" plecau mai tarziu in Bucruresti la facultate, anul asta s-au grabit.
In doi ani s-au intamplat multe; concluziile despre primul an le-am tras la aniversarea unui an. Acum poate ca ar trebuii sa vorbesc despre anul asta, despre ce s-a intamplat cu blogul in al doilea an.
Anul blogian daca imi permiteti sa inventez acest cuvant, se masoara relativ la fel cu anul scolar si are influente mari si cu anul calenderistic, atunci cand imi propun sa fac ceva pentru urmatorul an si de obicei in iese. Si pentru ca imi iese, anul asta a fost un an in care s-au schimbat multe. Poate si de aceea am scris mai putin pe blog, de aceea am avut articole mai usoare, decat cele de substanta, m-am framantat mai putin. Poate ca ma apropii de gasirea eului pierdut.
M-am schimbat mult, si atunci cand incepusem blogul imi era teama de ceea ce sunt. Imi era teama ca ma schimbasem brusc si nu in timp cum o facusem pana acum, ca eram alt om, poate mai superficial decat cel de pana atunci. Iasiul, facultatea m-au schimbat. Am vrut sa fiu iubit, apreciat, popular, sa nu mai fiu un lup singuratic, sa nu mai contemplez in singuratte in castelul meu de fildes. Sa calc si eu pe pamant, sa cobor pe langa muritorii de rand si am ramas aici. Am devenit uman, mi-am pierdut sclipirea, m-am plafonat. Asta spusa in cuvinte mari, in cuvintele mele de acum as pune ca am am incput sa seman cu Capatos. Om serios, ziarist de anchete, a incercat si presa mondena si a ajuns sa fie un fel de Diaconescu, cu scandaluri mondene seara de seara, cu un spectacol al ciudatilor mediocrii. Dar el e inca un om destept caruia ii place prea mult cancancul. Asa si eu.
Am inceput sa accept cine sunt, unde am ajuns, am ales sa nu imi mai pese de ceilalti atat de mult si sa imi pese mai mult de mine. Personajul principal, egocentrul, sunt eu si nu prietenii. A inceput sa imi pese mai mult de mine si asta e un lucru bun.
Pe de alta parte, anul asta a fost anul Facebook, un cont aici, un pet de care am grija in fiecare zi, o ferma pe care o am de cateva saptamani si multe quizuri.

Cat va mai merge blogul? Atat timp cat voi simtii nevoia sa scriu ceea de simt, sa ma exprim. Se intampla mai rar, in ultima vreme, am inceput sa fac alte lucruri ca sa trec peste anumite stari, sa nu ma mai exteriorizez. Insa atat timp cat voi simtii nevoia sa scriu aici, fie sa postez o melodie, o chestie amuzanta, sa impartasesc o bucurie, sa fac morala sau sa inpun ceva, sa recomand sau sa laud ori sa critic, voi scrie aici, pentru mine si pentru voi, ca altfel as putea scrie intr-un jurnal.

Vreau sa-i transmit "La Multi Ani!" si nepotului meu, Mircea, care azi face 12 ani. E mai maire cu 10 ani decat blogul meu :P.
Pe curand...

joi, 24 septembrie 2009

House

Pacat de un lucru bun ce se termina prost pentru ca toata lumea isi va aduce aminte de finalul prost si nu de cat de bun a fost pana acolo.

A inceput House, cu un episod de o ora jumatate. Ma gandeam ca daca tot e la balamuc o sa stea mult si bine pe acolo pentru ca e rau, ii este frica sa aiba relatii sociale, sa se descopere, si cei de la spital vor fii mult mai buni decat el. Dar de dragul de-al vedea profesand din nou, scenaristii au hotarat ca dupa 5 ani, in doua ore House sa se schimbe si sa fie capabil sa se implice in relatii, si sa vorbeasca despre problemele lui.
De la inceput am vazut ceva ciudat cand in loc de "House M.D." a scris doar "House". Sa se fii schimbat numele ca la Trazniti in NATO -> Trazniti din NATO -> Traznitii, sau sa fie doar un bonus pentru fani, inainte de a revenii pe calapodul lui. Mai spuneam intr-un articol mai demult ca imi place personajul, serialul fiind banal, croit dupa acelasi calapod. Asa ca nu se putea ca House sa ramana un sezon intreg la nebuni iar echipa lui sa se ocupe fara el de cazuri. A trebuit un episod in care sa vedem cum el trece peste toate problemele ce il faceau pe el sa fie cine e, sa descoperim un nou om si din episodul doi, probabil sa ne intoarcem la ciudatele cazuri pe care le rezolva. Posibil ca pe langa cazuri, povestile bilaterale vor fii mai siropoase si poate se combina si el odata cu sefa lui.
Episodaul in linii mari e superb, pentru ca alintatul House se maturizeaza, iubeste, isi face prieteni, socializeaza si asculta dar o da in bara cu faptul ca merge pana la capat si se schimba, iese din spital si sprimeste scrisoarea de recomandare pentru a putea profesa din nou.
Astept sa vad cum merge, pana atunci:
Pe curand...

miercuri, 23 septembrie 2009

Muraturi

Azi am fost cu bunicu la doctor si dupa ce medicul i-a schimbat antibioticul pentru infectia urinara pe care o are, a hotarat ca in loc sa de 70 de lei pe antibiotic, mai bine sa ia legume sa puna muraturi. pastilele le poate lua gatis cu reteta, ca doar e veteran de razboi si detinut politic.
Asa ca astazi am pus pepemi la murat, cu gogonele, mere si struguri si gogosari cu conopi(z)da la otet.
Si cum puteam muraturile in butoi mi-am adus aminte de cea mai agra muratura pe care am cunoscut-o vreodata si m-au apucat repulsiile. Pe numele ei (taie) Frunza (la caini), domana profesoara era o antipatica absoluta. Pe langa faptul ca era un profesor mediocru, mai era si fudula si rea. In clasa a 10 castigasem la un concurs un sistem audio-video si a trebuit sa ma duc la Bucuresti, la Antena 1, la Madame, sa il iau. Asa ca am lipsit de la lucrarea de la chimie Urmatoarea ora m-a scos la tabla sa rezolv problema de la lucrare, problema ce nu o rezolvase nimeni corect. Logic ca nu am stiut cum se face si pentru ca i-am mai raspuns is ironic si pentru ca toata cancelaria vuise ca fusesem la Monica Anghel in emisiune, mi-a pus 3. Si cu un 2 din destul initial (care conform legii nu se trece in catalog, da daca ea era proasta) eram in situatie de corijenta. A fost un mare tambalau, a fost mama la scoala, profa s-a plans ca vorbesc ironic si ca ma uit de sus la ea, dar am trecut si peste asta ca am mai luat un 8 si un 10 apoi.
Si ca sa vedeti cat e de proasta. Favorita ei era domnisoara Elisabeta, ce dadea la medicina si stia chimie destula. Domnisoara era fata de popa, popa la catedrala, ce mergea cu slujba la sarbatori in tot centrul, inclusi pe strada unde statea madam profesoara. Lizuca, ca asa ii spuneam domnisoarei, a lipsit o saptamana de la scoala ca sa mai invete pentru admitere si cand s-a intors a ascultat-o la chimie ca nu avea note. Planta, copac, nu stia nimic. I-a pus cumva 4, nu 3, ca nu a fost ironica, 4, cum ii pusese Vanese, nu. A zis la clasa asa "Eu stiu ca domnisoara Elisabeta stie, dar acum are multe pe cap cu admiterea la medicina si cu bacul (de parca era singura) asa ca...". Ce credeti, ca a zis ca o trimite la loc? Nu! Nesimtita a mers mai departe, ca sa o ierte Dumnezeu, print tatal elevei, de toate pacatele si de porcul furat de Craciun, si a spus "eu ii pun 10". Am bufnit intr-un ras isteric si cand m-a intreat ce am am zis ca as vrea si eu un 10 candn u stiu nimic. Vaca a zis ca imi trebuie nume de elev olimpic pentru asta.
Inaninte sa dea bacul sora-mea, mama s-a intalnit cu stimabila la piata. Si dansa, ca sa o imbarbateze pe mama i-a zis ca daca eu am luat nota la bac, Ilinca sigur o sa se descurce mai bine ca ea e mai desteapta. Mama i-a taiat-o spunandu-i ca amandoi suntem la fel.
Anul trecut a iesit la pensie si la cuvantul luat de director care a spus ca ii fa vi dor de ea la fumuar, nespunand nimic despre vreu nerit de-al ei. Asa ii trebuie.

Si uite cum trec anii, si zilele si incepe acus ultimul an de facultate...
Pe curand...

luni, 14 septembrie 2009

Rockeri deveniti manelisti vs manelisti deveniti rockeri


Exista o generatie interesanta, a tinerilor din Romania, aceia a celor ce aveam vreo 10 ani la revolutie, cei ce in '95 erau adolescenti, ce cresteau odata cu libertatea, ce se formau intr-o tara care dadea de gustul liberatii, neintelegand-o, visand la o viata fara frontiere, fara limite.
Tin minte ca imediat dupa revolutie, cand vara-mea era in liceu sau poate intr-a 8a, si eu la gadinita, lucra la radio, facand un program pentru tineri. Eram innebunit de o melodie de la Queen. Toata ziua cantam "Viorele, Viorele", abia aparuse MTV-ul la noi, se bagase cablul. Tinerii din zilele alea erau majoritatea rockeri. O parte din ei erau pe metal, hard-rock, "moseau" in rockoteci, purtau haine negre, ghete vara si cat se poarte de multa piele. Era un mod de a intelege libertatea, cu mult inainte de Generatia Pro. Isa la fel ca si Generatia PRO, si acesti un pic mai mari visatori au crescut si odata cu asta visele lor s-au spulberat, dand cu capul de crunta realitate. Uitam sa visam si cotidianul ne mananca, ca o carie, tot ce aveam candva, devenind superficial, roboti sociali. Toata societatea s-a superficializat si astfel rockerii de ieri au ajuns acum sa se distreze rar, la petreceri private, printe noi cunostinte, la petreceri cu manele. Cum de au ajuns aici, cum de au uitat de aspiratiile lor, doar tranzitia si viata de rahad de aici este vinovata. Ei poate ca au o scuza.
Tin mintel ca la Balul Catarama dintr-a 12-a a plouat ca la nebuni. Ma uitasem pe geam, vazusem in statie vreo 5 taxiuri, am coborat si nu mai era nici unul. Eram fleasca. Am urcat, am sunat la taxi si nu raspundea nici o firma asa ca m-am schimbat si am coborat din nou. Parca se linistise. NU mai ploua atat de tare. Am pornit spre centru cu o umbrela in mana si plin de sperate a unei petreceri frumoase. In fata mea erau 3 pustani de-a 9-a ce si comentau fostii colegi de generala. Una din ele isi amintea cum asculatau manele impreuna intr-a 7a, acum fiind imbracata in rockerita. Observasem ca mai toti soarecii de a 9a erau rockeri, era la moda. Toti manelistii de la scolile de cartier ajungeau sa se metamorfozeze in rockeristi suparati, gasindu-si acum adevarata identitate. De atunci pana acum au mai trecut vreo 3 ani si mai putin de jumate si liceeni au luat-o si mai pe nisa renuntand la rock, devenint emonei. Toti mai multi sunt emo, atat timp cat se poarta pentru ca in fiecare familie exista probleme, parintii uita de tine, incearca sa scape cat mai usor si cand ai un copil la adolescenta e destul de greu si cand nu ai probleme la serviciu, cand nu duci grija ratelor si a zileleor de maine. Sua mai exista acei emo, copii de parveniti ce nu au ale drumul manelelor si sufera ca parintii lor plini de bani uita de ei,avand grija doar de averea proaspat agonisita ca de propriul lor copil; sau de copii a caror parinti au divortat, atat timp vor exista copii ce se simt singuri. Si daca exista si acest curent social ce se exprima prin muzica si imbracaminte, ce pare ai acoperii perfect, atunci avem iarasi o problema.
Daca ne uitam la Animal X care au debutat ca niste dansatori de breack-dance ce se mai chinuiau sa cante un pic cat saq se invarta in cap, pentru ca era la moda, atunci (in acest context au aparut si Simpul, dar ei intr-un fel si-au pastrat linia, indepartandu-se treptat spre ceea ce fac azi), astazi au devenit inste idoli pentru emoneii transformati peste noapte din manelisti ca printii din broaste.
Ei au vreo scuza? Adolescenta e atat de grea incat sa te redefinesti atat de categoric? POate ca eu inca nu am trecut peste asta pentru ca si azi caut bucati din puzzle ca sa ma incheg intr-un EU, poate ca asta ar fi trebuit sa o fac in adolescenta, cand insa eram ocupat cu descoperirea celorlalti si nu a mea. NU pot sa zic ca adolescenta mea a fost mai buna pentru ca am avut si eu momentele mele extremiste si ma gandesc ca daca as fi fost azi adolescent sigur as fi fost un emoadevarat, ce a ajuns acolo de la Queen si apoi Linkin Parck. Asa drumul meu s-a netezit si am ajuns la Maroon 5 pentru ca incet incet, ma tot lovesc de realitate si renunt la vise, pentru viata, ca toate generatiile dinaintea mea.
Insa cat timp mai am sa visez o sa o fac frumos...
Pe curand....

duminică, 13 septembrie 2009

Cu dedicatie



Cand am simtit-o in spatele meu, un fior rece m-a cuprins, am stiut ca ea e. Ca sa nu par descoperit i-am spus ca nu a asteptam sa apara atat de repede.
Ochii ei, buzele ei, Abia asteptam sa le sarut. Cu greu ma abtineam sa nu fac asta. Imi fusese atat de dor de mirosul ei...

ASTA VREI SA AUZI OCHIOASO? IN YOUR DREAMS BABY!

Ca sa fiu sincer, nu m-am simit niciodata atat de bine, la o intalnire de armistitiu. Niciodata nu m-a amauzat sa fiu ironic atat de mult. Ca de mult imi place cand stafelta e la mine si nu joc in retragere.
Ai fost o mare perioada de timp ceva pentru mine, Altceva decat ti-ai imaginat tu in toata existenata noasta. M-ai pierdut. Acum esti un alt om cu care o sa ies cand nu am ce face. Un fel de A. la Ilinca. Nu va mai putea nicidata exista o frumoasa relatie de prietenie pentru ca nu mai vreau, ma voi purta de acum asa cum ai crezut tu ca ma comport, ca sa vezi cum e cu adevarat.



Si articolul asta e scris pentru ca ti l-ai dorit tu mult, sa vezi ce o sa scriu, dupa. E croit dupa forma ta, e cu dedicatie 100% pentru tine. Tot iti doreai sa apari, undeva doar tu, in scrierile mele. Poftim!
La revedere....

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)