marți, 28 decembrie 2010

Marti, dupa Craciun

Am tinut mult sa scriu articolul asta astazi tocmai pentru ca este marti, dupa Craciun.
Dupa trei zile groaznice in care am facut treaba de dimineata pana seara, a urmat si Craciunul cu mancare muuulta si musafiri, colinde si miros de brad.
Au fost cateva zile in care am facut mai nimic, numai cat sa nu par nesimtit.
Intr-una din zilele astea, de fapt instr-o seara am vazut si Marti, dupa Craciun. Filmul fiind in regia lui Radu Muntean, care a avut contribuite si la scenariu, am zis ca merita vazut, cu toate ca ma dezamagise mult cu Boogie. Eu il am pe Radu Muntean la suflet din anul 1, cand plimbandu-ma prin Iasi, am ajuns prin fata pe la Cinema Republica unde scria mare "Premiera Hartia va fi albastra. Invitati protagonistii filmului si regizorul Radu Muntean". Mai erau 15 minute pana incepea asa ca mi-am luat bilet si am intrat. Filmul mi-a placut foarte mult iar la final cand a vorbit regizorul am ramas placut impresionat de el si de munca sa.
Filmul se inscrie perfect in Postmodernismul romanesc ce planeaza peste tot cerul cinematografiei actuale, neavand un inceput si un sfarsit si prezentandu-ne o poveste banala din viata unor personaje banale. Insa ceea ce il face sa iasa din banal este modul in care reactioneaza sotia cand afla ca sotul ei are pe altcineva. Cred ca asta este si motivul pentu care filmul este atat de apreciat si premiat. La capitolul asta e altceva. Si pentru asta merita vazut. Si mai merita pentru Maria Popistasu care joaca exceptional. Imi era dor de ea.

Pe curand...

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Drama Pack

In ultimile saptamani am vazut cateva drame ce mi-au atras atentia si pe care as vrea sa le recomand.

Eat, Pray, Love

Probabil ca mai toata lumea a vazut filmul asta si probabil ca majoritatea dintre cei ce l-au vazut au spus ca e un film slabut.
Multa lume mi-a zis ca e un film de fete si ca nu are rost sa ma uit la el insa nu pot sa concep ca un film cu Julia Roberts poate fi un film de fete, ci poate, doar un film cu Julia Roberts. Si asta e. Ceea ce e interesant la filmul asta e ca povestea e adevarata. Cartea, ce sta la baza filmului, este o poveste adevarata, o carte de fete, ce-i drept, insa au avut curajul sa faca un film cu nume mari. Daca nu ar fi existat aceasta mare nebunie cu jurnul aceta, filmul probabil ca nu ar fi avut asa o distributie sau poate ca nu ar fi existat. Julia Roberts joca impecabil, insa materialul nu o pune in valoare.
Concluzia: un film cu dostributie oau pentu fete ce inca isi cauta iubirea, sau un film de duminica dupamasa, pentru intreaga familie.


Rabbit Hole

Alt film la care te uiti doar pentru ca joaca Nicole Kidman pentru ca un film mai static ca asta nu cred ca sunt prea multe. Cu toate ca nu se intampla mai nimic nici ca atiune si nici launtric si ca trebuie sa gadesti fiecare actiune a protagonistilor ca rezultat al dramei prin care au trecut, filmul curge. Eu nu m-am plictisit foarte tare la el si am avut rabdarea sa il vad pana la capat. Ca sa te prinda filmul trebuie sa treci printr-o drama puterinica asa cum au trecut personajele principale si sa te regasesti oarecum in ele.
Au fost doua momente ce mipau placut mult. Primul e intrebarea ce o pune personajul principal mamei sale: O sa treaca vreodata sentimentul asta? Iar raspunsul, pentru ca venea de la un om simplu, ce trecuse prin asa ceva, a fost foarte frumos imbracat intr-o metafota si finalul filmului, cand ei isi accepta conditia si merg mai departe.
Concluzia: un film bun pentru cei ce au pierdut pe cineva drag sau pentru cei ce sunt interesati de psihologie, pentru ca din punctul asta de vedere este foarte bine realizat.


The Social Network

Am auzit multe povesti despre filmul asta si pana acum doua saptamani am crezut ca e documentar. Si daca era documentar nu cred ca ma uitam la el. Insa ideea de film, m-a atras mai mult. Facebook a ajuns un fenomen mult prea mare, cu foarte multi utilizatori si fani. Ca orce fenomen exista oameni ce se impotrivesc lui insa eu recunosc ca imi petrec ingrozitor de mult timp pe facebook. E gandit bine si iti da dependenta.
Revenind la povestile despre film, multi mi-au spus ca dupa film nu au dormit, gandindu-se la cat de tare e pustanul si la cum la varsta noastra a crea ceva ce imi omoara mie timpul. Altii si-au imchis contul de facebook iar altii nu au intrat cateva zile. Eu l-amvazut cu facebook-ul deschis. Sa castige cati bani poate de pe urma mea, ca stau pe site-ul lui. Ii merita, ca a fost destept. Ce nu mi-a placut la toata povestea asta este ca si-a tradat primul ajutor si ca a furat ideea. Ce-i drept un a furat conceputl ci doar ideea. In schimb filmul e jucat destul de slabut iar Justin Timberalke ar trebuii sa se intoarca la muzica si sa nu se creda mare actor, ca nu il prinde.
Concluzia: povestea romantata a unui fenomen mondial. Replica mea preferata din film, ce as putea spune ca e si esenta fenomenului: "Muntenegru nu are drumuri dar are facebook!"


Black Swan

De cand a slabit si are parul lung, Natalie Portman seamana cu Keira Knightley. Fata de Natalie din Closer, cea de acum e mult mai matura si dramarica. Imi este greu sa o vad in alte fime, pentru ca pana de curand am crezut ca ea a jucat in The Duchess, si am crezut ca Keira a jucat in My Bluebarry Nights. Dar de cant am aflat ca bunicii ei sunt evrei din Romania si a vorbit asa frumos despre tara noatra, o am la suflet.
Insa nu din acest motiv imi doresc sa ia Globul de Aur, ci pentru ca a are un rol fenomenal in filmul asta. Black Swan este un film ce te trece prin niste stari ca la final sa iti pui cateva intrebari si sa te intrebi daca merita astata sacrificiu. Filmul accentueaza temerile de esec si dorinta de perfectiune duse la extrem, intr-o lume unde se stie ca perfectiunea si rigurozitatra sunt cheile carierei, si anume in lumea baletului.
Concluzia: un film ce are mari sanse la Globuri si Oscaruri anul asta pentru ca este mai profund decat filmele de duzina.


Pe curand...

duminică, 19 decembrie 2010

Colinda

Eu nu am fost niciodata sa colind profesrorii sau colegii. De obicei am foat coldinat sau am colindat parintii. Ilinca a mai fost in liceu l profesori, eu insa nu. Anul asta insa ne-am hotarat sa mergem si noi sa colindam. Programul? Sambata la colegii ce stau la apartament, iar duminica la profesori.
Ne-am portnit sa colindam (Domn, Domn sa-naltam :)) ), pe la 5. Eu am inceput-o cu stangul. La ora 5 eram in trafic, urmand sa ajung in camin , de unde sa ma schimb si apoi sa ma intalnesc cu restul. Insa nu am fost singurul ce a intarziat. Sa va spun ca aveam niste foi cu niste colinde alese de Anca, colinde pe care le-am scos eu la imprimanta, dar nu facusem nicio repetitie pana sa incepem sa cantam, dar a iesit bine!
Prima oprire a fost la Irina, ce sta in Tatarasi, pe undeva pe langa Ateneu. Desigur ca pana acolo am mers pe jos, fara nimic pe cap, prin vant, de ma usturau urechile. Irnia ne-a servit cu o bomba moldoveneasca, si conform obiceiurilor lor, a trebuit sa bem tot si sa mancam tot ce era pe masa. Si asta nu a fost singura intamplare de la Irina, ea are un motan, Cohonetz, ce se plimba de nebun spre deliciul fetelor. Eu fiind, alergic la pisici incercam sa ma fersc de el, insa tot imi venea sa stranut.
Apoi, pe jos, pana in Green Park, unde sta Adi. El ne-a asteptat cu Teachers si bunatati dulci si sarate. Adi are un balcon :)). Am iesit pe balcon la un moment dat si nu mi-a venit sa cred. Pana sdi biroul meu e mai lat decat balconul lui.
Cu tramvaiul pana in Tudor si cu 46-le pana in capat, si apoi pe jos, am ajuns la Ral. Pentru ca era singurul loc unde mai fusesem, aici m-am simtit ca acasa. Raluca, maniaca cum e ea, aaranjat totul la milimetru si a regizat intreaga sedere la ea. Apoi am stat jumatate de ora in statie sa vina un 30, cu care sa mergem la Lucian. In statie ca sa nu inghetam de frig am dansat si am facut panarama.
Lucian sta undeva prin Nicolina, intr-un bloc de nefamilisti, unde miroase a gunoi pe casa scarii, insa cand intrii la el in garsoniera, parca uiti unde esti. Te intamplina o caldura si o bucurie, se vede ca intri in casa unor oameni buni. Si Lucian are pisica si cum camera e mica si ii simteam prezenta imediat. Au ascuns pisica in baie insa ea a evadat si toata lumea a inceput sa se joace cu ea. Eu insa, incepeam sa respir din ce in ce mai greu, pana am dat toata tuica de corcoduse pe gat si am iesit afara.
Nu am murit de la pisica, nu am murit in taxiul ce ne-a dus pana la Anca, de a cum era bine. Anca sta in Dacia, la etajul 7. Eu, Ilinca, Lucian cu Dana si inca un tip (coleg de camera cu alti doi colegi de-ai nostrii) ne-am gandit ca incampem toti in lift. Abia am inchis usile si cand sa pornim, liftul nu s-a urnit. Inainte sa intram in lift, Dana, imi spune ca din cauza mea, ca s-a uitat la Devil si din cauza mea ii e frica acum de lift. Si mai eram si 5 oameni, doua tipe si trei tipi, ca in film. Pana sa vina liftul am facut misto pe tema asta, care in noi e de fapt Diavolul, iar cand ne urcam in lift, el se bocheza. Sa va mai spun ca sunt claustrofob? Ma abineam cu greu sa nu urlu pentru ca tot ce faceam era sa ii panichez si pe ceilalti, si in special pe Dana care era destul de speriata. Ne-a salvat Billy, expertul in depanari lifturi, si vreau sa ii multumesc mult pentru acest lucru!
La Anca am stat pana la 1 jumatate band vin fiert si povestind.
Apoi am plecat in Tudor, eu m-am retras ca eram ud la picioare, cativa au mai ramas prin Class, sau prin alte locatii deschise.
Acum ma doare capul si am picoarele grele, sunt treaz de o ora jumatate si abia reusesc sa ma misc, si la 5 trebuie sa fim la Doina Stefan, profa noastra de seismica, sa o colindam.
Pe curand...

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Nooka

Acum un an am vazut pentru prima data un ceas Nooka si m-am indragostit de designeul lui. Insa in scurt timp am vazut cat costa si a ramas la un vis pe care as vrea sa mi-l indeplinesc.
De curand pe facebook face reclama la un site cu ceasuri si aveau printre ele si aceasta marca. Mi-a starnit amintiri si dorinte. Cautand pe google, am desoperit pe wikipedia ca ceasurile sa fabrica in Tokyo. Poate, daca plec cu bursa in Japonia o sa strang bani si o sa imi iau un ceas.
Ceasurile sunt create de un designer celebru din New York, Matthew Waldman.
Conceptul Nooka este bazat pe un mod mai intuitiv de a spune timp. Conceput timp ce se uita la un ceas din Londra într-o călătorie în 1997, designerul sa întrebat dacă a existat un mod mai intuitiv pentru a indica ora. Astfel, a lansat acest mod original de a reda ora, prin grafice matematice.
Cele mai simple ceasuri, sunt din cauciuc (si costa in jor de 700 de lei) si au diferite culori, ajungand insa la ceasuri mai complexe, metalice, cu curele de piele ce au afisaj fie elecronic, fie tot prin puncte si linii(acestea ajung pana la 1500 de lei)
Ceasurile sunt impartite in diferite categorii. Cel albastru, din poza de mai sus, este un ceas Zub, celalalte doua fiind Zirc. Mai sunt modele Zoo, V, ZON, Zem si Zaz.
La ceasul Zub, din poza de mai sus, patru buline sunt negre, asta insemnand ca este ora 4, iar pe bara orizontala ne arata numarul minutelor, in cazul nostru 30, afisajul de jos arata secundele (aici, 56).

luni, 6 decembrie 2010

Don Giovanni


Am ajuns in sfarsit la opera. Poate ca pare straniu, dar nu am avut ocazia pana acum sa merg. In Bacau nu exista opera iar daca a mai fost cate un turneu al Operei Romane, l-am ratat. La un moment dat mama spunea ca sunt prea mic sa merg la opera si sa merg cand voi mai creste ca sa nu ma plictisesc.
Ce-i drept, opera e greoaie. Muzia, versurile in Italiana si faptul ca trebuie sa urmaresti traducerea, te tine un pic incordat. A fost o alegere reusita cu Don Giovanni, fiind o piesa alerta si nu m-am plictisit decat la final. A vut un mare "-" din puctul meu de vedere: a fost prea lunga. Trei ore pentru ceva atat de greoi, e prea mult, in conceptia mea.
Insa spectacolul este foarte frumos, orchestra Operei Romane Iasi si interpretarea de exceptie.
Piesa care a lansat mitul lui Don Juan (Don Giovanni) este "Seducatorul din Sevilla si oaspetele de piatra", al lui Tirso de Molina, publicata in 1630 la Barcelona. Personajul Don Juan l-a atras pe Mozart, care a transpus mitul intr-o opera memorabila, pe un libret scris in limba italiana de Lorenzo da Ponte.
Si am ramas placut surptein de Beatrice Rancea, care a regizat specatcolul. Este mult mai finuta decat la televizor. Mica si slaba, imbracata in negru, a pasit la final, cu emotii pe scena iar cand a ajuns in mijlocul ei lumea a inceput sa o aplaude si mai tare. Felicitari pentru spectacol!
Un alt lucru interesant este ca Edi Stancu este responsabil de corecrafie.

Pe curand...

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Culoarea Purpurie (The Color Purple)


Despre filmul asta stiu ca am vrut sa vorbesc la Bac, daca imi pica subiectul despre filmul preferat la oral la Engleza. Inca imi doresc sa gasesc cartea si sa o citesc pentru ca filmul m-a impresionat foarte mult.
Am scris aceasta prima parte din articol inainte sa vad filmul. Sincer nu vreau sa il revad, pentru ca mi-e frica de impact, ca nu o sa mi se mai para atat de oau!
Povestea este trista, despre viata unei negrese urate, interpreata de Whoopi Goldberg, ce este vanduta ca sotie, de tatal sau, un betiv ce abuza de ea, unui barbat in varsta. De cand s-a maritat si a fost despartita de sora ei, a avut un singur vis, un vis ce a tinut-o in viata: sa-si vada sora. Pentru acest vis a indurat bataia, nedreptatea si batjocura.
Tin minte ca am fost impresionat cand am vazut-o pe Oprah in film. Mi se parea interesant ca ea joaca. Apoi am vazut ca Oprah a facut multe roluri, insa asta, in 1985, a fost unul dintre primele.
Filmul este regizat de Seven Sielberg si are la baza un roman de Alice Walker scris cu 3 ani inainte de turnarea filmului. Cartea a primit premiul Pulizzer in 1983.
Actiunea are loc in 1930, in sudul Statelor Unite.
Scena ce m-a impresionat pe mine cel mai mult este scena de la final, cand cele doua surori se revad intr-un lan de Vinete inflorite. Lanul este purpuriu la fel ca costumatia surorii plecate.
Ce s-a schimbat.
Uitasem ca la 14 ani Cilie avea doi copii cu tatal ei si urma sa se marite cu un vaduv cu trei copii. Uitasem ca sora ei, Nettie fugise pentru ca sotul lui Celie a vrut sa profite de ea si nu tatal lor. Uitasem genialitatea lui Spielberg si uitasem ordinea multor evenimente.
Drumul prin camp, atunci cand s-au reintalnit dupa atatia ani cele doua surori, imi parea mai lung si nu stiu cand au trecut doua ore jumatate.
Ce a ramas la fel.
Emotia pe care o transmite filmul, bucuria muzicii si siroaiele de lacrimi de la final.


Imi fusese frica sa revad filmul. Am crezut ca o sa fie banal si ca nu o sa ma mai impresioneze la fel ca la inceput dar m-am inselat. The Color Purple ramane unul din filmele mele de referinta.
Si as vrea sa ii multumesc Ancutei pentru ca mi-a trimis leapsa si ca mi-a cautat filmul. Altfel nu cred ca as mai fi vazut filmul prea curand.
Vi-l recomand cu caldura!
Pe curand...

vineri, 3 decembrie 2010

Un serial si 4 filme

Am o activitate intensa in seara asta. Raceala a cam disparut din sistem si am chef sa scriu despre ce imi propusesem in zilele ce am zacut in pat. Ii sunt inca dator Ancutai cu o leapsa, dar pentru asta mai am nevoie de timp.
Dupa articolele anterioare, articole micute, urmeaza articolul de fata, ce o sa fie un pic mai mare. Daca am fost racit si am stat toata ziua in pat m-am uitat mai tot timpul la filme. Perioada asta e nasoala ca majoritatea serialelor la care ma uit au o pauza de doua saptamani si daca pana acum ma plangeam ca nu am timp de filme, acum nu aveam nici un serial la care sa ma uit. Am inceput The Walking Dead, doar ca are 5 episoade pana acum si l-am terminat intr-o noapte. Cine e fan zombie sau horror o sa savureze serialul . Pe IMDb are un rating de 9.4!

Primul film despre care vreau sa vorbesc este The America, cu George Clooney. Cred ca actorii astia mari, vor sa faca lucruri marete ce se ridica la rangul lor. Altfel nu imi inteleg de ce Clooney a ales sa joace in filmul asta. Actiunea are loc undeva in Italia, si seamana cu un film italian contemporan. Sau sa spunem film european. Nu stiu cati ditre voi au vazut celebrul film romanesc Politist Adj, film multi premiat la toate festivalurile europene. Filmul nu are de loc actiune si vedem in aproape doua ore cum personajul principal fumeaza cate o tigara intreaga, bea cafea sau isi mananca ciorba. Asa e si cu Americanul. George Clooney nu face mai nimic in doua ore, decat o pusca, plimbari si sex. Ma asteptam macar la un final care sa imi spuna ca nu am pierdut timpul de geaba, dar m-am inselat. Deci nu va uitati la el ca pierdeti timpul!

Al doilea film despre care o sa vorbesc este Edge of Darkness. Am cautat filmul asta ca un prost timp de jumatate de an, fara sa stiu cum se cheama si cine e actorul principal. Tineam minte ca e un actor mare, batran si ca e vorba de un politist ce vrea sa isi razbune moartea fetei. Vazusem trailerul la cinema si mi s-a parut foarte tare. A fost prea lung si prea incet. Ca si Mel Gipson, actorul care joaca rolul principal. Ideea filmului si Gipson m-au facut sa cred ca va fi un film excelent, insa a fost greoi si de duzina. Insa a fost mult mai bun decat The American. Imaginati-va Salt, insa in loc de Angelina, Mel Gipson. Cam asa as descrie filmul. Deci nici pe asta nu prea il recomand, decat daca aveti chef de un film politist old school resurcitat si readaptat petru ca are la baza o miniserie castigatoare a premiului Bafta, produsa in ani '80 de BBC.

RED ma asteptam sa fie un film prost. Insa m-a incantat! Filmul combina comedia si actiunea cum rar se mai face si ce-i drept are niste nume mari care de data asta fac o treaba buna. Bruce Willis, Johm Malkovich, Helen Mirren si Morgan Freeman fac o echipa "greu de pensionat". Povestea filmului este destul de banala: un fost agent CIA urmeaza sa fie omorat pentru ca stia prea multe. Insa el isi aduna echipa de aur si impreuna cu ea rastoarna jumatate de America!

Drew Barrymore si partenerul ei de viata, Justin Long ne arata ca se mai poate face inca o comedie romantica care sa te faca sa razi copios. Going the Distance este inca un film care imi comfirma o constatare mai veche de-a mea: Toate filmele lui Drew Barrymore sunt misto. Nu stiu ce are fata asta! Poate pentru ca e a treia generatie la Hollywood si a crescut in lumea asta si stie ce sa aleaga, sau bunul ei simt, fac ca toate filmele ei sa fie misto. Am ras de toate cele 3 ori cand am vazut anumite scene din film si m-as mai uita inca odata la el.

Pe curand...

Update

Sunt omul update-urilor. Orice program il am in calculator ii fac update cand e disponibil. Zilele trecute am facut update la Yahoo Messenger si am instalata versiunea 11 care este Betta.
Insa nu imi place sa schimb programul. Am trecut cu greu de la Windows XP la Visa pentru ca era diferit insa am imbratisat imediat 7 pentru ca era pe platforma de la Vista.
Odata cu Vista a trebuit sa renunt la BS Player pentru ca nu era compatibil cu noul Windows si asa am ajuns sa folesc KM Playerul. M-am obijnuit cu el si ma satisfacea pe orice domeniu pentru ca avea multe functii, inclusiv functii pe care un player ordinar nu le avea gen, intoarcera unui film cu 90 de grade, citea cam orice format, gen format de telefon. Insa acum am descoperit GOM Playerul care citeste si formatele iPhone si cu greu l-am imbratisat. De o saptamana de cand il am, sunt multumit de el si ma bucur de fiecare lucru pe care il face in plus ca: salvarea subitrarii resincronizare, print screenuri sau mixerul audio ce aduce mai mult cu un player audio decat cu unul video. Insa nu intoarce filmele si nu ii pot da full screen cu dublu click.

Fado, Mariza

Mariza este una din cele mai cunoscute cantarete de fado. Eu am descoperit-o de curand, la fel ca si stilul acesta muzical. Probabil ca multi cunosc cate ceva despre acest stil, dar pentru cei ca nu il cunosc as vrea sa scriu caateva cuvinte.
Fado, tradus liber inseamna destin, din latinescul fatum. Acest stil muzical a aparut in Portugalia in secolul 19, cand tara era atat de saraca incat au inceput sa isi cante nenorocirea. Astfel fado a ajuns un stil de muzica popular-urban, celebru in intreaga lume, lucru ce a tinut in viata, alaturi de fotbal multi ani Portugalia.
Una din cele mai inportante cantarete de Fado este Amalia Rodrigues, nascuta in 1920, supranumita Regina Fado-ului, a fost cea care a facut celebru in anii '60 acest stil muzical in intreaga lume. La moartea cantaretei, in anul 1999 a fost declarat doliu national.

Mariza este cea mai cunoscuta cantareata de fado a zilelor nostre. Ea a debutat cu un album tribut Amalia Rodrigues si in scurt timp a devenit iubita de toata lumea. Fiind o persoana controversata, pentru ca a iesit usor din stilul conservator al stilului Fado, incalcand una din regulile de aur: sa nu te misti pe scena, a reusit sa se faca si mai apareciata pe plan mondial.
Mariza a concertat de curand in Bucuresti, umpland sala si inimile spectatorilor.

Pe curand...

joi, 2 decembrie 2010

Marlani

Cei de la marlani.ro mi-au furat o poza de pe blog. Mai tineti minte articolul meu din vara cu gara din Bacau? Daca nu, dati un click aici. Ei au luat poza si au postat-o la ei. Sursa tot ei fiind. Nici macar nu au avut bunul simt sa puna undeva sursa. Au postat articolul aici, si astazi la Neatza cu Razvan si Dani, poza mea a aparut la TV, dar ce-i drept sub numele lor!
Deci poza din filmulet e a mea si astept niste lamuriri de la marlani cat mai curand.

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)