joi, 31 ianuarie 2008

Prima buba



Da, e adevarat, am picat si RM2. Daca prima data am picat pentru ca am avut o cadere psihica, acum am picat pentru ca nu am facut destul. De un 5.5 tot am facut, dar se pare ca nu a fost destul pentru Doamna profesoara, care pica si la 5, 6 fiind nota ei minima. In prima zii de vacanta pot sa-l dau din nou. in loc sa fiu in Bucuresti voi fi la restanta. Nu am mai reactionat ca data trecuta, nu am mai plans sau sa stau suparat. Suint nervos ca sunt neindreptatit. 5 oamanei din 20 l-au luat. Asa e in viata. Abia astept sa scap. Pun si o poza din sala de laborator de la seminarul de RM, acolo unde am dat examenul . Multi mai eram...
Pe curand...

miercuri, 30 ianuarie 2008

Vine RM-u'


Gata, nu mai pot, am ajuns pe ultima suta de metrii si urmeaza sa imi dau ultima suflare. Maine la 8 am examenul. Poate ca va ganditi ce e cu el, un examen ca oricare altul. Nu, la RM 1 am avut restanta si de atunic RM a luat o alta conotatie pentru mine. Mihaela Ibanescu este singura profesoara de care imi este frica. Este dura dar dreapta. Am frecat menta azi, consultatia a fost aproape degeaba. Am prin un cadru frumos pe care o sa-l postez pe photoblog. mai am de citi un seminar, ca sa ingras porcul si sa ma uit pe nistte subiecte de teorie. Apoi ma voi culca, dar nu inainte de a ma uita la un serial, ceva. Maine o sa ma pregatesc cu superstitiile de examen. Ma imbrac in gri cu roz, ca asa am fost in restanta, mi-am luat ceva nou, am obiectul de imbracaminte norocos pe mine, nu voi avea nimic verde (eram in verde can am picat) si voi asculta melodia norocoasa.
Urati-mi bafta!
Pe curand...

duminică, 27 ianuarie 2008

De prin Bacau

Am primit un mass cu linkul filmuletului asta. Super tare, cat de inventivi suntem noi Bacauanii. Urmariti-l cu placere



Pe curand...

Gratarul de sesiune





A luat Alin carnetul si pentru ca e sofer nu a dat de baut ci a dat de papa. Gratarel la Lavinia la casa. A fost momentul in care eu am recunoscut ceea ce se intampla cu mine si apoi am putut sa ne distram si sa mancam in regula. Mai putin sa face caca. Mihai stie de ce. o sa pun cateva poze pentru ca nu prea am chef de cuvinte... :(. Am pris, soun eu o imagine prea frumoasa cu periferia aroasului si am postat-o pe photoblog.
Pe curand...
P.S. Is fericit ca am luat 9 la fizica. Nu m-am facut de cacao pentru 4 credite degeaba :P

La cinema

Astazi a fost a doua oara cand am mers la multiplex in mall. Inca un film bunut vazut in conditii minunate. Sincer sunt de parere ca merita 12 lei la o perioada de timp pentru a vedea un film in conditii ce ar trebuii sa ni se para normale. Totul este prea bine realizat. Iti poti rezerva bilelele cu o zi inainte si iti aleg tu locurile in sala. Salile sunt foarte elegante, baia lux iar fotoliile, ca nu pot fii numite scaune, sunt mai mult decat confortabile, cat sa nu adormi in ele. Plusul il da sonorizarea. Am tresarit la film din cauza sonorizarii. Foarta multe lume in toate cele 5 sali, multa lume la sucuri si popcorn. Superb. Abia astept si multiplexul din bacau, aceasi firma. Mi-ar place sa merg cu prietenii acolo.
Pe curand...

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

No more Mr Nice Guy

Daca pana acum am fost dragut cu toata lumea, acum schimb foaia. gata s-a terminat borcanul cu prietenie si bun simt.De acum o sa f**t pe toti care ma f**t! Oricine ar fii cel ce im face gluma prosta cu telefonul, o sa o incurce urat. A sunat din nou "Iti aduci aminte de mine, Horea?". Tot cu lipsa numar, dar acum pe orange. Am luat-o un pic in serii, ca mi-a inchis data trecuta si sa imjispuna cine e. "Prietenii imi spun Jana" si rade. Da, asa sta treaba? Tot fara numar suna. A luat-o in serii "iubita mea" si a inchis. Sa mai sune odata, ca aful eu cine e. la politie merg si deschid urmarire pentru hartuire si il castig si o sa imi dea daune morale de o s-o usuce si pe masa si pe bunica-sa si pe tot neamul ei de obosite!
In al doile rand o sa ma adresez persoanelor ce au dat de gustul "situatiei" si nu se mai satura sa stea cu ea in mana sau in gura. daca cautati motiv de carcota cu mine spuneti-mi verde in fata ce aveti, nu ma luati pe dupa visin cu faze ca daca esti destept iti dai seama. Fata, ramai singura cu mascaricul tau si cand o sa te lase si el nu mazi venii la mine/ noi. Toti o sa te lase. Nu ma leaga nimic de tine dar ar fii bine, dupa ce citesti acest articol sa ma suni si sa vezi cand pot sa ma vad cu tine sa imi spui ce vrei de fapt.
NU mai fac compromisuri pentu nimeni, nu imi mai pasa de nimeni. o sa tai in carne cruda si o sa fac macel. Nu va puneti cu mine ca sunt nebun cu acte.
Pe curand...
Imi cer scuze pentru cei ce citesc acest blog si nu se asteptau la un articol mai linistit. Mi-am sticat o seara ce fusese frumoasa!

vineri, 25 ianuarie 2008

@TV

Cred ca era momentul sa scriu si despre asta. Mi-am inebunit cunostintele cu Teo. mereu ma uitam la teo, din liceu, de cand era la PRO. Facea parte din rutina zilnica. Can a plecat la Romantica si ne intreba de pe autobuze daca mai stim sa visam, am renuntat la ea. Tronsonul orar nu era potrivit dar si ea isi pierduse din farmec. Fada, asta e cuvantul pentru Teo romantica. Si aparut Maruta, ce era o combinatie de vechea Teo si maruta TVR. Chiar mi-a placut. Acum teo sparge ghiata la Prima si e la fel ca in vremurile ei vechi. Zmaruta mi se pare fad. incercati sa va uitai odata la Teo Live si o sa radeti cu pofta. Te umple de tonus. Prima are de castigat cu ea. Si mie imi place prima
Pe curand...

La multi ani Ioana!!!





Multumesc ca esti, multumesc ca te cunosc! Mereu o sa gasesti in mine un om de incredere, un om cu care poti sa vorbesti! Love you (ca suna mai putin serios)!!!

joi, 24 ianuarie 2008

Hai sa dam mana cu mana

Multa lume, prea multa lume... Sigur s-a terminat. Ne indreptam spre Piata unirii. Eram cam singrurii care mergeam inspre acolo, toata lumea se intorcea de acolo. Un batran (veterean de razboi) isi vede un amic. "S-au huiduit?" "Un pic" rassunde celalalt. Asta era important. Copiii au baloane galbene ce scie PNL sau portocalii cu PD-L. Fulare portocalii... Ce naiba e? Campanie electorala? Pe stefan, in fata la trei ierarhi televiziuni si multa lume. O fi intrat Base in biserica? Oate de imagine ca nu cred ca a intrat cu inima. Cineva ma informeaza pe un ton de superioritate ca urmeaza sa vina la biserica. mai ramanem pe acolo, facem poze cu Mos Ion Roata. Aflam intre timp ca Base e la Europa. plecam inspre piata.
La mitropolie, la moastele Sfintei paraschiva coada mai mare ca niciodata. Doar e sesiune.Foarte multi tineri erau acolo, auzeam mereu cuvbantul examen. Eu nu vroiam sa vorbesc de examenul de azi. Nu fusese ziua mea. Incepem sa povestim cate ceva si sa radem pe infundate. Un calugar se apropie de noi si ne spune ca in biserica intra cei ce au frica de Dumnezeu. Apoi se aseaza mandru pe scaun. De ce a ascultat ceea ce vorbeam? L-a pus cineva sa stea in gura noastra? Dupa Mitropolie, dupa mir, anafura si lumanari ne continuam drumul spre piata. Laura Drirlidirlidirlida Lavric canta... O mare hoara in centru. lume se simte bine si se distreaza, e sarbatoare. Dupa ce termina de cantat toti pleaca in mii de irectii. Noi ramanem in piata la porumbei. Incercam sa facem poze printre porumbei dar un copil ii alunga pe toti. Si pe noi peica vina, un cetatean turmentat, ca la orice suparare ne intreaba daca suntem de la tara. Aude cand comentam de el si nu ii convine. Drumul nostru continua prin parcul de la teatru. Multe poze si intr-un sfarsit ajungem la facultate sa vedem notele de la seminar la RM. Nu erau gata dar profa, draguta ca de obicei, ne mai da cateva ponturi pentru examen.
Pentru ca e sarbatoare mancam o Shaorma in mall. In fata la 11 hotaram sa mergem la concert la Zdob si Zbup la 8. Eu adorm. Cand ma trezesc aflu ca o parte plecasera la concert. incepuse la 5 jumatate. Acum, in timp ce scri si pun poze pe hi5 se aud artificii. la multi ani!
Pe langa toata campania electorala (Nichita se plimba mandru cu alaiul PSD, nuti udrea se plimba cu masina prin Iasi, Base face baie de multimi iar PD-L-ul si PNL-ul impart fulare si baloane iar PNL pune panouri publicitare cu Cuza - liberalul care a facut unire si altele) lumea s-a simtit bine si a petrecut. Eu am uitat de examenul la fizica in care am avut un ghinion mare, dar despre asta nu voi vorbii.
Pe curand...

miercuri, 23 ianuarie 2008

La multi ani Miruna



Deci chiar am reusit sa fiu ultimul!!! 23.59. Nu imi permiteam sa fiu primul, sunt altii mai buni ce meritau acest privilegiu asa ca sa fiu special, o sa fiu ultimul!!! myrune iti doresc sa fii asa cum esti, sa ramai la fel, un pic acida, plina de umor, sufletista si isteata. Bafta multa, sanatate si pian in bucatarie!!!

Bloging

Mi-am facut un obicei sa intru pe cateva bloguri in fiecare zi. Imi place sa citesc ce sciu altii si pe zi ce trece desopar bloguri noi, cateva din ele le pun in lista mea, pentru ca imi plac si merita sa mai stie si altii de ele. Un alt obicei de-al meu este sa va "profile vizitators" de pe hi5. Fosti prieteni care imi vad profilul sau oameni pe care nu ii cunosc. In cazul celei de a doua categorii caut ceva de care sa ma leg, de unde si pana unde mi-au vizitat profilul. Azi o o astfel de persoana... m-am tot uitat la profiilul ei. 17 ani, in liceu in Bucuresti, nici un prieten comun. la abauth me vad o adresa de blog pe blogspot. Copiez linkul si intru pe el. Primul lucru, vad profilul complet, carti vavorite, trei dintre ele sunt comune cu ale mele. Asa mi-a gasit blogul. De acolo a gasit profilul de hi5. Incep sa citesc. Cafea con sucre se numeste. Scrie matur si nebun; parca eram eu acum 4 ani. Mi-e dor de stiulul ala de scris si o sa-l incerc, cred. Dar e altceva, blogul asta e "nimic amplificat". Spunea lavinia in seara asta ca ii place ca povestesc cu atata patos despre lucuri marunte. Da, sunt postmodern. O tot dau cu asta, ca un cliseu dar postmodernismul asta inseamna :intamplari banale din viata unor persoane banale. Cred ca ma voi repauca sa scriu la Egocentrum dar nu acum, zilele astea. Sincer sunt obosit fara sa fii facut nimic special. Mai mult am frecat menta. Inchei aici trist. poate o sa continui cu altceva, poate...
Pe curand...

telefonul de la 4 (AM)

Abia ma pusesem azinoapte in pat cand imi suna cosmoteul. Ma uit, lipsa numar. Crezand ca e de acasa raspund. O voce rece imi spune teatral "Buna iubire". Analizez vocea si imi dau seama ca nu e cine imi spune asa de obicei, schema logica din capul meu sa duce cate ramura "NO" si spun "Cred ca ai gresit numarul..." "Poftim? Nu e Horea?" Oups, deci ma stie... Si cine e? Am intrebat-o de unde ne stim si mi-a zis ca m-am intalinit cu ea in oras cand eram cu "prietenul meu Nicu", asta se intampla cam acum un an. Ciudat... Acum un an eu nu ieseam cu Nicu si eu nu dau numarul de telefon asa la toate tipele pa care le vad pe strada. Cand am intrebat-o daca e studenta mi-a zis ca e la Constructii. Nu stia nimic, cica studia in limba franceza, poate la Sorbona, nu la Iasi. Apoi ea nu da examene ca nu e pregatita si nu se prezinta la nici unul. Dar la inceput spusese ca luase o pauza de la invatat si se uitase prin agenda si s-a gandit sa ma sune. Din greseal era setat pe private call. Gagica avea pretentii sa ma vad cu ea in 5 minute la Iulius mall in fata, ea nu venea in tudor ca e deprimant acolo si nu ii place viata de camin. de acolo urma sa merg la ea. Dar am mai prins-o cu minciuna cand i-am zis ca e prea departe mall-ul de mine si a crezut. Pacat ca s-a intrerupt convorbirea. As fii stat mai mult de vorba cu ea, puteam sa afu usor mai multe de la ea. Dar aflu eu cine mi-a copt-o si o sa i-o fac si eu.
Pe curand...

Saritura portugheza

Pular in portugheza inseamna a sarii, de aici Pula, este imperfectul verbului. A existat acum ceva timp un cantec cu "Pula" ce a facut furori alaturi de "Muia larga" (coada carcotasilor parca). Acum sunt la moda massurile cu un nou filmulet cu "Pula". Pana si Click a scris despre el. Melodia e chiar draguta. E un cantec pentru copii. Totusi cand te gandesti la conotatia in limba romana si la faptul ca romana si portugheza sunt limbi latine si semana foarte mult din cauza sh-urilor si a j-urilor... Am sa pun si filmuletul ce sigur va va amuza dar asculati linia melodica si o sa vedeti ca e un cantec misto pentu copii. Incervati sa vedeti dincolo de tipa aia buna ce sare si tipa "PULA" alaturi copii imbracati colorat. E ciudat pentru noi, dar e normal pentru ei.



Pe curand...

Decaderea Tudorului

Acum doi ani apruse in state Prison break. Aici nimeni nu stia de el. Totul a inceput din Tudor. Si de atunci a inceput decaderea. Acum doi ani operatiunea "Gramofonul" a prin cativva studenti din tudor ce aveau piratate filme si muzica, Nu numai atat sparsesera conturi de la casele producatoare si furau direct de acolo filmele in calitate DVD. A fost un scandal mare, dar Tudorul a reusit sa supravietuiasca. Anul trecut, cand eram in anul 1 am observat treptat cum reteaua da semne de cedare. Acum ceea ce e la putere sunt xxx-urile si manelele, greu gasesti un film bun... Pacat
Asta vara citeam un articol despre cele mai download-ate seriale de pe retea sau torrent. Pe locul 1 era, desigur, Prison Break. Autorul articolului povestea serialul si istoria sa. Si totul incepuse din Iasi, din Tudor. Pacat ca acum totul a decazut si episoadele din prison apar mai tarziu ca niciodata. Trist...
Si ca tot sunt la aceasta categoria vreau sa salut pe cei de la AC si sa ii felicit ca nu au reusit inca sa puna serverile pe piciore, de trei luni, de can a cazut plafonul acolo la ei. Netul merge in continuare ca si cum ar fii conexiune prin Dial- Up. Felicitari baieti. In schimb multumesc pentru Windows-ul cu licenta, care indirect il am de la ei :P.
Pe curand...

luni, 21 ianuarie 2008

La multi ani Ioana



La multi ani!!!!! Stiu ca o sa citesti aceste randuri pentru ca am reinceput seria de mailuri... As fii vrut sa am o mai multe poze cu noi dar asta e... Mi-e dor de tine si sper sa ne vedem cat mai curand! Multa bafta!

A incepus s(tr)esiunea

In ton cu anul trecut, dupa o reteta deja cunoscuta, am inceput sesiunea. In prima zi nu fac nimic, de marti in colo. Mi-am tras multe filme si seriale, mi-am adus carti sa citesc si am inceput sa iau vitamine. Cam asa e sesiunea la mine. invatat si relaxare. Am micile mele nebunii, tabieturi. Nu dorm inainte de examen, port un articol norocos si ascult dimineata o anume melodie. A, si la RM ma imbrac cu gri si roz ca asta mi-a purtat noroc.
In rest ma bucur ca am facut rost de primele episoade din seria 2 din Jericho si Criminal minds. Se face anul de cand am inceput sa urmaresc Prison break. prima mea sesiune a fost marcata de Prison break si de Lost. Ma fortam sa vad seria a doua ca sa inebunesc apoi la seria 3. In a doua sesiune am inceput sa urmaresc Jericho si Criminal minds. Tot acum un an am inceput sa socializez, sa imi cunosc vecinii din camin. A fost minunat. Acum e mai prafuit parca. obiecte fade, profesori fazi... E alceva, frumos dar sincer mi-e dor de anul trecut, de cafelele lungi pe cular, de prajiturile mamei, de barfe si de bancuri.
Pe curand...

duminică, 20 ianuarie 2008

Duminicile in familie

Nu stiu cata lume cunoaste aceasta placere a duminicilor in familie, dar eu o cunosc si din pacate acum le duc dorul. Astazi a fost o duminica in familie si nu stiu cand va fii urmatoarea. E frumos sa te trezesti tarziu, sa vei cafeaua cu biscutiti cu cei dragi, sa mai stai la palavre... Apoi ajuti la cele cateva lucruri ce mai sunt de pregatit pentru pranz, citesti ziarul si asculti stirile la Antena 3. Te retragi apoi la tine in intimitate pentru a pune cap la cat lucurrile pentru luni si apoi cand esti strigat ajungi la masa alaturi de toti. In jurul mesei se aduna cu totii, se mananca, se povestesyte si cel mai important sa da cu parerea despre mancare, cat de buna e dar mai ales ce ii mai trebuia, spre disperarea celui ce a gatit-o. Apoi se spal vasele si in final toata lumea se retrage sa se intinda cu burtile in sus de la cat de buna a fost mancarea.
Dupa acest ritual fiecare isi vede de ala lui, fiecare pleaca cu problemele sale, doar bunicii ramannd singuri, uitandu-se la televizor sau citind cate un ziar sau o revista.
Abia astept uramtoarea duminica si ca sa fiu autoironic "Da, mamaliga, ca doar e duminica, nu?"
Pe curand...

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Baba si calculatorul

Cand eram mic, cand mi se pareca ca ceva nu se potriveste, ca e "ca nuca-n perete" spuneam "baba si mtiraliera". Derivand de la aceasta sintaxa pot spune baba si calculatorul. Niciodata sa nu te duci la CEC daca nu esti inarmat pana in dinti cu rabdare. Si daca ai si alte lucuri de rezolvat, rezolva-le inainte sau amana-le cu o ora, o ora si ceva. CEC-ul este prima banca din Roamania, de pe vremea lui Cuza. Cel mai cunoscut produs CEC, probabil singurul pana de curand, este Libretul de economii. Inainte de '89 cam toti aveau acest libret. "Cu greu i-am adunat, cu drag vi dam" o replica ce mi-a ramas in cap din "Buletin de Bucuresti". Tin minte libretele verzi ce scria CEC si Republica socialista Romania. Nu multe s-au schimbat de atunci la CEC, poate prea putine. Libretele sunt portocalii iar pana de curand daca intrai intr-un CEC ti se facea rau. O mizerie, o dezordine totala. Mobilier vechi, murdar, prafuit, ce se amesteca cu calculatoare noi si servicii noi ce dadeau peste cap personalul depasit. Aceasi poveste ca la posta. Sistem de stat. Dar de cand se incearca privatizarea CEC-ului a inceput si cosmetizarea lui, pentru a da mai bine. S-a renuntat la ghiseu, ca la toate bancile si fiecare functionar are biroul lui, unde esti invitat sa stai jos. Dar in schimb aceasi birocratie, aceleasi formulare de semnat, aceasi proceduri invechite ce merg in paralel cu cele noi. Nu inteleg de ce trece o operatiune odata in calulator si inca odata in borderou. Culori calde, menie sa te faca sa te simti ca acasa si noi servicii. Dar pe langa aceasta cosmetizare a rams acelasi personal. Nici unul nu e mai tanar de 40 de ani. Sincer, le inteleg. E greu la asa o varsta sa inveti sa umblii cu calculatorul, sa inveti noi tipuri de tranzactii. Si nici clientii CEC-ului nu sunt receptivi. Majoritatea sunt pensionari ce au economiile acolo de cand se stiu si nu ar schimba libretul cu un "Cont privilegiu", cu toate ca dobanda este la fel, dar nu mai are livertul in fata, sa-l vada, sa-l arate la nepoti. o a doua categorie de clienti sunt nepotii bunicilor. Eu am livret la CEC de la bunici. Ce a fost alimentat de cand m-am nascut pana acum, cand au avut de unde si cu ce.De la biroul unde esti asejat si explici ce vrei sa faci esti mutat la caserie, apoi la un alt birou pentru ca acea persoana stie sa faca ce vreau eu, apoi iaras la cea la care am fost pentru ce ea se ocupa cu asta, apoi iarasi la caserie si iarasi la birou pentru ca doamna a gresit ceva. Apoi trebuie chemata "Mihaelaaaaaaaaaa!!!" ca ea e mai tanara si are 3 facultati si stie ce trebuie facut cu calculatorul. Dar doamna Mihaela nu ajuta pana nu e pusa in tema cu istoricul clidentului, adica eu, si isi da cu parerea la operatiunile facute. Doamnei Mihaela i se pare ciudat ca am renuntat la livret si am virat banii intr-un alt cont, pe un card. De ce as avea nevoie de card. NU intelege. Se mira cand aude ca fac tranzactii cu cardul, i se pare greoi si nu vede rostul. De ce sa iti fure cardul sa il refaci apoi, i se pare mai normal sa umblii cu cash si sa iti fie furati aia, bani pe care nu-i vei mai vedea, in schimb banii din cont,da pentru ca ti se fura doar cardul. In fne, dupa ce isi da cu parerea spune si ce trebuie facut insa nu e de acord cu ce am facut eu. De acolo trebuie sa ma duc iarasi la caserise pentru o diferenta de 60 de bani. Spun ca nu am nevoie de ei. Toata lumea se uita lung la mine, trebuie sa ii iau. Mi se scoate chitanta la imprimanta pentru acei 60 de bani care au ramas de la o tranzactie la asta. Bataie de joc. Plec intr-un sfarsit e acolo, dupa ce fusesem mutat de la un birou la altul, dupa ce semnasem munti de foi, si dupa ce ma plimbasem pe la caserie de nu stiu cate ori pesntru a scoate si a depune din nou aceasi bani. Asta e procedura, ii scoti si ii depuni, nu pot fii virati direct. Amuzat, obosit dar deloc nervos (chiar si pe surprinderea mea) ies din cec. Ma uit la ceas. Am stat acolo o ora si un pic. Pare ceva normal pentru ei, pentru ca nu au unde sa se grabeasca, sunt blocati acolo intr-un timp incet, fara sa stie cu se lucreaza in alta parte, fara sa stie ca "time is money". la ei, daca merge, daca nu merge, salariile vin. Asta e problema institutiilor de stat in Romania, sunt greoaie. Nu au concurenta directa, nu sunt interesati de asta de aceea mege totul cum merge.Pe curand...

In drumul spre casa

De obicei, in drumul spre casa, in sageata stau si citesc sau ascult muzica. Mi-am facut damblaua cu muzica o ora iar in a doua am scos tacticos cartea din geanta si am inceput sa citesc. Trenul nu era atat de plin pe cat ma asteptam. Erau destule loguri goale. O fata frumusica ma privea cu coada ochiului si cand o priveam si eu, imi zambea, bupa care se uita, inrosind in alta parte. E a doua oara can o vad in tre. Prima data eu am privit-o tot drumul. Pacat ca nu sut genul de om care sa ia numere de telefon de la fete pe care nu le cunoaste. Daca o voi mai vedea si a 3-a oara atunci sigur o sa-l cer pentru ca am ceva cu cifra trei si atunci sigur e un semn. La un moment dat fata a adormit si atunci am inceput sa citesc. paralel cu mine statea un domn. Un anume domn profesor care imreuna cu trei studenti se deplasau la Bacau pentru o cercetare sociologica. Parea foarte de treba, studentii radeau cu el si povesteau amuzati intamplari din calatoriile lor. Domn' profesor a inceput sa ma priveasca atent cand am inceput sa citesc. In sinea mea am inceput sa rad pentru ca sigur nu prea mai vazuse oameni care sa citeasca in tren. Marea surpriza a venit can aproape sa ies din tren. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca imi place cartea ce o citesc. i-am spus ca e o carte usurica, plina de umor si tocmai de asta imi place. Cu modestie mi-a spus ca el scrisese cartea. A coborat inaintea mea din tren. Am stigat dupa el si i-am spus ca imi pare rau ca nu am un pix la mine. iomi luasem carnetelul, dar pixul il uitasem. Zambind, mi-a spus ca nu ii place sa dea autografe, se simte stingher. Daca as fii stiut cine e langa mine as fii vorbit tot drumul du dumnealui. Dar asa e in viata.
Pe curand...

vineri, 18 ianuarie 2008

Despre vise, premonitii, ghicit si alte feluri de ocultism in forme simple

Mereu am crezut in vise si in talmacirea lor. Daca visez peste stiu ca nu e bine, daca visez carne inseamna boala si tot asa. Mereu a existat o legatura intre ceea ce visez si ceea ce mi se intampla si nu cred ca e asa pentru ca ma gandesc la asta si se va intampla. Comunicarea in vis, si mai ales comunicarea cu persoane ce nu mai sunt nu imi este straina.
Azinoapte am avut un vis ciudat pe care insa l-am uitat cum m-am trezit. Ca sa nu iti uiti visul nu trebuie sa te uiti la gream sau la oglinda cvand te trezesti, iar eu am privit pe geam in gol... Insa mi-am adus aminte de el in seara asta cand eram pe strazi, plimbandu-ma. Am avut un deja vu. Ciudata senzatie, stranie, ma sperie, ma distreaza complet si nu imi ma mai pot concentra. Tototdata am o stare ca se va intampla ceva. In aceste clipe, cand scriu as vrea sa fiu singur, sa imi fac damblaua, cu un ceai, scriind neincetat. Dar nu se poate...
In legatura cu visele premonitoare, mereu dupa un astfel de vis, nu imi mai aduc aminte nimic. Cand eram micut am visat ceva si m-am trezit spunandu-i bunicului meu ca a murit un frate de-al lui. A sunat telefonul si a fost anuntat de moarteac sa. Nu stiu ce am visat si nu stiu de unde am stiut de moartea sa. Am mai patit-o. la capacitate am visat subiectele la romana si aia mi-a picat iar cand a muirt mama unei bune prietene m-am trezit si am simtit asta. Nu se intampla regulat, e spontan si nu e numai in vis. Am simtit ca se intampla ceva cu bunicu cand a cazut si s-a lovit la ochi si cand mama a avut probleme de sanatate.
Nu stiu de ce mi se intampla astea, poate suna ciudat dar mi se intampla, poate ca asta ma face special.
Singura data cand mi s-a ghicit serios, la cariera la 5 perechi de carti diferite, mi-a picat regele. Rodica, cea care imi ghicea, Dumnezeu sa o ierte, mi-a spus ca nu mai vazuse asa ceva, ca o sa fiu un om mare, sunt insemnat. Asta inseamna pentru mine responsabilitate si mi-e frica sa nu dezamagesc. As vrea sa fac atatea si am atat de putin timp si chef pentru astea...
Capacitatil mele extrasenzoriale sunt mai devoltate decat la majoritatea persoanelor dar mai putin decat la ce alesi. As vrea sa imi dezvolt aceste capacitati dar societatea in care traiesc considera prostii aceste lucruri pentru ca nu are capacitatea sa le inteleaga. Exista oameni care nu mananca, se hranesc spiritual, care leviteaza, care au premonitii dar aici nu sunt luati in seama. ma intristez din nou, asa ca o inchei.
Pe curand...

joi, 17 ianuarie 2008

Gata!!!

Am trecut si peste ziua de azi. Gata! Am scapat cu bine. Presesiunea s-a terminat. Tot ce vreau sa fac e sa stau in pat cu un ceai si o carte buna. Maine plec acasa, abia astept. Simt nevoia sa schimb peisajul. Incepe sesiunea si trebuie sa fiu linistit, impacat sufleteste. Inca o schimbare de look pe blog. Cred ca va fii ultima. E simpla si de bun gust. Recomand Awake. Mi-a placut foarte mult filmul, ideea a fost originala, ii multumesc Simonei ca mi-a spus de el. Nu uitati de photoblogul meu, mai postez si pe acolo cate ceva...
Pe curand...

miercuri, 16 ianuarie 2008

Spleen

Asta e starea care ma caracterizeaza. Am reusit sa mai fac cateva modificari la photoblog si sa mai public ceva. Maine inca o zi grea. Ma voi baga devreme in pat.
Pe cutrand....

marți, 15 ianuarie 2008

6 ore de GD

Q mi-a dat ideea sa scriu despre asta. In loc sa scrie el pe blog imi da mie idei :P. Sunt ingrozitor de obosit, dupa 6 ore de geometri Descripitiva, 6 ore in care am aflat ce voi da la examen si am dat 2 lucrari. Foarte multa lume, de la engleza, dar si de la romana, multe randuri de subiecte, caldura si miros usturator. Asta a caracterizat orele astea. Dupa ce ca nu aveam sala pentru ca sala in care facem intra in renovare, am umblat de nebuni, era cat pe ce sa nu gasim sau sa fim dati afara, a urmat si nebunia de pe lume. cred ca cel mai tare m-a obosit galagia si haosul din sala. la a doua lucrare am inceput is eu sa o las mai moale. Mancam, citeam, mai lucram ceva, ajutam pe cei din jur. am luat 9 la caiet si sper sa iau note bune la astea 2. Nu mai vreau sa aud de GD prea curand. Sunt obosit, ma doare muscatura si vreau sa dorm.
Pe curand...
P.S. ma pun o poza pe photoblog. Am mai gasit eu ceva prin calculator. :P

Trustul HS

Odata cu noul blog, ma simt ca un trust media, ce pe langa un canal comercial mai are si cateva de nisa. Am postat ieri vreo doua poze pe photoblog. Majoriatea pozelor ce le-am facut pentru asa c eva (imi doream o explozitie de fotografie, si una virtuala e buna) sunt in calculatorul de acasa. cand o sa ajung acasa o sa postez o parte, altele o sa le las pentru mai tarziu. Sunt incantat si sper sa reusesc si cu acest blog. In ziua in care am sarbatorit 100 de articole am lansat si photoblogul, ce campanie am avut ieri :)). peste una alta, poate reusesc sa trec cu bine si peste saptamana asta, e tot ce imi doresc.
Pe curand...

In curand, un photoblog

http://horeaphoto.blogspot.com/

La multi ani Habu!!!


Ca la 20 de ani, fara griji si fara bani!!! La multi ani!!! iti doresc tot ce imi doresc si mie, plus altele pe care le am si ti le doresti si tu(masina de exemplu)! Multa sanatate, relaizari si fericire. Bafta in sesiune si 101 articole pe blog (ca asta e al 101-lwe articol al meu :P)

luni, 14 ianuarie 2008

100

Nu imi vine sa cred ca am scris 100 de articole pana acum. A trecut atat de repede dar totusi sunt atat de multe lucuri scrise. Am inceput a citii toate cele 99 de articole. Cate amintiri, cate sentimente... majoritatea au fost articole de stare, putine au fost gandite si elaborate de inainte. Si adica cel despre dragoste, cel depre legatura dintre dans si sex, cateva filmulte si muzica. Am schimbat 4 sabloane(teme), am adus mereu imbunatatiri si am adaugat linkuri interesante. Cu ce m-am ales dupa 99(100 cu asta) de articole? Cu recunoastere, poate. Cei ce au vrut sa ma cunoasca mai bine, cei ce au vrut sa vada ce mai fac au avut de unde, au avut sansa sa afle cum sunt. Cei ce s-au simtit lezati de adevarul spus frumos, in stil editorial au avut de dat cu crudul adevar, au vazut cum e in viata. Ce am invatat eu? Am avut de invatat cine e cu mine, cine e puternic, cine ma intelege si in primul rand m-am regasit si am redescoperit ca pot. Blogul m-a ajutat sa reapuc de scris. am terminat o proza si lucrez la una de amploare. Am mai multa putere si mai mult curaj in fortele mele. Prin regasire am putut sa am curajul sa iau decizii si sa ma schimb destul de mult.Au fost si reactii neasteptate, mistouri din partea unora dar am mers mai departe si odata cu cresterea blogului au cazut si criticile lor distructive. Am vazut la randul meu oameni noi, i-am vazut altfel prin modul in care creau. Prin blog, prin scris, am putut sa spun mai usor cine sunt si ce vreau de la aceasta viata. M-am razbunat si am plans, am ras, am suferit, m-am distrat alaturi de citritorii mei. Inca ma mai caut dar am mult mai multe sanse sa ma gasesc asa. Multuimesc pentru sprijin tuturor ce acceseaza acest blog, ami ales Ralucai, Ioanei si lui Q. mereu au comentat cu mine ceea ce am scris si mereu mii-au dat sfaturi. Si ceilalti pe care ii cunosc au fost receptivi, toti cei ce citesc acum acest mesaj sunt importanit pentru mine. De aceea multumesc inca o data.
Pentru a o suta oara spun : Pe curand...

Eu vs cainii vagabonzi

Nu am avut nimic cu cainii vagabonzi pana acuma. Incercam sa-i evit dar daca veneau gudurandu-se pe langa mine ii alintam. Pana azi. Azi cand ma duceam la facultate am fost atacat de o catea. M-a muscat de ambele picioare. Fara sa-i fac nimic a venit pe las pate si m-a muscat de piciorul drept, apoi de cel stang. la stanful mi-a rupt pantalonul si si-a bagat adang coltii. Pentru asta am fost la urgente si am facut antirabic. Ii multumesc Laviniei pentru pila si ca a venit cu mine si lui Habu ca m-a ajutata apoi. Este ingrozitor. Ma doare vaccinul, muscatura si sunt foarte obosit. Am o stare nervoasa si nu pot face nimic, asta imi mai trebuia... Si nu mai vreau sa aud de caini vagabonzi, sa fie eutanasiati toti pentru ca sunt pericol public, fara gluma.

duminică, 13 ianuarie 2008

Probabil cel mai bun











Mi-a venit numele asta de ceva timp. Si nu ma refeream la mine. Cel mai bun bors, cel mai bun prieten, cel mai bun show. Aseara a fost cel mai bun show. Nu ca a fost printe altele si ziua mea dar a fost un succes. M-am simtit bine, a fost muzica mai mult decat bine si am ras copios. Sper ca si restul s-au simtit la fel si ca eu si cu habu am reusit sa oferim o petrecere greu de uitat. Nici macar pozele nu pot sa spuna totul :P
Pe cutrand...

Notificare

Daca am aceeptat sa primesc comentarii la mesaje si de la cei ce nu au cont pe blogspot, am facut-o pentru a oferii la toti ocazia de a-si exprima parerea despre ceea ce scriu. Dar am mizat si mizez pe bunul lor simt. Asa ca va rog, daca lasati un mesaj, daca aveti ceva de spus, semnativa la sfarsit cu un nickname. Macar aveti cutrajul sa mergeti pana la capat si asa pot sa stiu si eu cate comentarii ati dat si parerea dumneavoastra cunoscandu-va dupa acel nickname. Multumes mult.

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Noapte ~= alba

Am avut o noapte grea. Am stat in oras pana la vreo trei jumatate. Apoi ajuns in camera am mai scris un mail si am postat articolul precedent pe blog. Am adormit pel la 5 fara ceva asa ca atunci cand mi-a sunat telefonul la 5 si 10 am respins si cand am vazut ca suna iarasi am respins si l-am inchis de tot. Credeam ca e alarma sa ma trezesc. Exact la o ora, la 6 si un pic. m-am trezit brusc si am realizat ca ma suna cineva. Am deschis telefoanele si am verificat. Asa era. Daca ma sunase la 5 inseamna ca se intamplase ceva. pe culoar au inceput zgomote. Era co tipa ce ural si trantea. Arunca cu farfurii si tipa la iubitul dei ce mormaia ceva. Se calma, incepea sa planga apoi urla iarasi si tipa. Iar trantea. A tinut-o asa pana pe la 7. Eu ajunsesem la 6 jumatate in camera si nu puteam adormii.
Acum sunt obosit, ar fii trebuit sa fiu fresh... :(

Praf...

Timpul trece fara a ne da sema, fiecare secund conteaza. Poate suna prea a cliseu sau prea romantic sau ciudat dar asa este. Nu vreau sa scriu azi despre ceea ce am facut, despre lucruri ce mi s-au intamplat de la ultima postare si nic despre ce urmeaza. Nu voi scrie despre trecut si nici despre viitor ci despre prezent. E iarasi o stare prin trec si asta vrea sa fie blogul, un blog de stare, un fel de a ma regasii. Nu am mai scris de un timp, nu am mai citit (si abia ma reapucasem) am stat, m-am plimbat si am petrecut timpul cu prietenii de aici. nu am facut prea mult pentru scoal, am facut cee ce am simtit si am fost fericit. Asta conteaza, sa fii fericit pe moment, poti apoi sa iti dai pumni in cap ca ai fi putut face alte lucruri ce te-ar fi ajutat pe alt plan dar nu te-ar fi facut fericit. Poate ca suna egoist dar vreau sa nu mai ratez nimic, vreau sa simt cum trece timpul, oricum ar trece. o sa imi fac timp de toate, toate la timpul lor, pot sa fiu mai razvratit mai des si sa cer ceea ce mi se cuvina. Nu mai accept sa fiu calcat in picioare si cer raspunsuri la ceea ce se intampla in jur si ma priveste si pe mine. Vreau sa ajung la batranete sa spun ca am gresit in tinerete, sa am atunci maturitatea sa recunosc, nu acum. Poate ca e mai bine asa pentru mine, poate ca asta trebuie sa fac. Si sriu astea acum pentru ca le simt acum. Peste ani nu imi voi aduce aminte de cat am invatat ci cuum am invatat si imi voi aduce aminte de cei ce mi-ai fost alaturi si de cei ce m-au tradat. Simt tristete fata de cineva ce l-a mcrezut prieten si s-a purtat si se poarta ca mine asa cum ar trebuii eu sa ma port eu cu el. Eu ar trebuii sa fiu suparat dar nu sunt. Daca atata poate, daca asa crede el ca e bine? cine sunt eu sa ii spun ca nu trebuie sa faca asa. ma deranjeaza doar ca eu sunt privit ca cel rau pentru ca ma apar, pentru ca sunt singur si pentru ca nu-i mai accept sa isi bata joc de mine. Daca as fii facut eu ce a facut el as fii fost pus la zid pentru ca eu nu pot face asa ceva, in schimb el da. Poate ca e bine ca se vad asa lucrurile, poate ca e asa pentru ca de la mine sunt alte asteptari dar ma doare sa vad ca nimeni nu ma sustine. O sa fac curatenie si orice bolovan de pamant ce imi murdareste viata o sa-l fac puldere de praf si o sa-l suflu de pe piatra mea, Asta e misiunea in viata. Sa purifici minereul numit viata, sa departezi orice mizerie pana devine piatra pretioasa si atunci ajungi la mantuire. Toti incearca, putini reusesc, majoritatea mor lucrand la asta. Eu vreau sa reusesc asta si ca Octavian paler vreau sa realizez ca am reusit si cu modestie sa spun ca rolul meu aici s-a terminat. Sa accept moartea si sa ma pregatesc pentu noul pas, pentru noua etapa.

vineri, 11 ianuarie 2008

O seara pe Bucuium



Asa se intampla sa vina cate o idee de plimbare, asa ca am plecat la 00.30 pe Bucuium. Ce imi pare rau la toata povestea asta e ca era prea tarziu ca sa o sun pe Ilinca, sigur ar fii mers. Dar era prea tarziu si poate dormea (oricum imi dadea eroare de cconexiune pe mabele telefoane si nu am mai insistat). Am facut o plimbare pana acolo si am descoperit Ceata. Eram cei trei blogari, Eu, Habu si Q. Daca ceata ne-a dat tarcoale si nu am vazut decat zapada si masini parcate de o parte si alta, am oprit si la Plopii fara sot unde am facut poze si am dat de un catel foarte simpatic. Voi relua serile de plimbari si promit, cu Ilinca inclusa. Chiar nu imi place ca eu sa ies, chiar pentru o ora si ea sa stea singura acolo la ea. Poop Ilinca si sper ca nu te superi. Ce am spus mai devreme e o promisiune.
Pe curand...

joi, 10 ianuarie 2008

Viata chiar ca bate telenovela

Am aflat de curand ca niste amici de-ai mei se logodesc. In momentul acela am avut in fata un articol de pe blogul lui Cristian Stancu . Citesc in fiecare zi cateva bloguri. De fapt intru pe ele. De o vreme, chiar mai mult de o luna, Agentul VIP nu a mai postat nimic pe blog. Ulimul articol, de pe 4 decembrie se numeste "In genunchi, Chivu a cerut-o pe Adelina". Imaginea asta am avut-o cand am aflat ce astia doi ca s-au logodit. Ar trebuii sa se faca un scenariu de telenovela dupa viata lor de cuplu, ar avea o audienta... El artist, ea materialista. Chinuiti de familii si mereu renuntand la visele lor s-au gasit si s-au iubit. Poate prea mult. El i-a dat papucii ei pentru o visatoare, ca el, s-au porcait aproape jumatate de an, s-au inpacat, s-au iubit iarasi mult dupa care ea s-a ajuns si i-a dat papucii lui pentru unu' cu masina. Dar acum s-au reinpacat si se iubesc atat de mult incat el a cerut-o pe ea.
V-am zis eu ca o sa fie telenovela. Sper sa ma cheme la nunta la cantina la Aerostar si le doresc sa fie fericiti. Dar nu stiu exact cand e nunta...
Pe curand....

Hobby

Completam de curand un CV si cand am ajuns la hobby am avut o mare dilema. Am scris acolo scrisul, cititul, muzica, filmele, plimbarile in aer liber, excursiile dar simteam ca mai e ceva, ca imi mai place ceva foarte mult dar nu imi venea ce. Nu sa mananc, ca nu imi place foarte mult sa mananc, mananc de pofta sau de foame. Daca nu vad manacare pot sa nu mananc vreo 2 zile, pana mi se fac e rau. Asta e alata problema, un stol de-al meu. Revenind la hobby, care era acela? Ma macina, ma omora, nu puteam sa las asa, simteam ca trisez, ca ma trisez pe mine in primul rand. L-am lasat balta. Noaptea inainte sa adorm imi fac o recapitulare a zilei, asa fac de cand ma stiu, si cand am ajuns la CV mi-am adus aminte de hobby dar nu puteam sa-l scriu in CV, acum realizam. Nu ma mai angaja nimeni daca il scriam (nu va ganditi la prostii). Lucrul care imi place cel mai mult si cel mai mult e de fapt sa STAU. Sa frec menta, da tai frunza la caini, sa omor timpul, sa lenevesc de fapt. Asa e. Am uneori o lene si stau, si pierd timpul degeaba. Sunt expert in pierdut timpul. Si Expert in mustrari de constiinta dupa aceea.
Pe curand...

miercuri, 9 ianuarie 2008

Irelevant pentru tine dar relevant pentru mine

Metonimie inseamna inlocuirea unui cuvant cu un sinonim de-al sau. Mi s-a parut mult prea tare asta. Am invatat si eu ceva. Se foloseste in retorica.

Mi-am adus aminte de o discutie de-a mea cu Ioana. Imi spunea ca una din teroriile despre viata de apoi se refera la niste focuri purificatoare. Pentru orice lucru material pentru care te-ai bucurat in viata treci prin foc. Si am inceput sa rad gandindu-ma la parveniti si la copiii de bani gata, la mediocrii, adica la cam 99% din romani. Cei ce se lauda cu noile lor telefoane, masini sau haine de fite, cei nu stiu bucuria revederii unei persoane dragi sau bucuria terminarii unei carti ,sau de ce nu a unei etape din viata.
O sa am si eu de trecut prin cateva focuri pentru ca de la o vreme (ma sperii si eu) ma cam bucur si de lucruri materiale. Ma simt bine dupa ce merg la "shopping", ma simt bine cand sunt apreciat pentru modul in care sunt inbracat si nu pentru ceea ce am in cap. Dar este doar o etapa. Am un argument pentru asta, daca nu as fii eu multumit de mine cum sa fie ceilalti? Respectul trebuie sa porneasca de la tine. Traim intr-o societate, intr-o lume, chiar, in care aspectul fizic conteaza foarte mult. Mereu esti etichetat si iarasi etichetat. Trebuie sa fii foarte puternic ca sa poti sa treci peste privirile si vorbele celor din jur. Eu asa incerc sa fac dar nu reusesc de fiecare data. Nu sunt o persoana de ghiata si am renuntat sa fiu rau cu cei din jur pentu a nu ajunge ei sa fie rai cu mine. In schimb am reusit sa trec mai usori peste cei din jur. Ma dispersez mai repede de inutili. Nu ma mai leg (atasej) de lucruri si nici de oameni. Putini ma stiu cum sunt. majoritatea vad ceea ce vor pentru ca asta le arat. Dar cine sunt? Nici eu nu mai stiu...
[Acum ascult muzica ce imi place si scriu, scriu dus de idei, de impusuri...]
Greu o sa le fie acelor oameni, dar dormi dupa cum ti-ai asternut.
Ma amuza ca mereu uiti de cei ce sunt importanti, de cei ce tin la tine pentru ca sunt departe si ii consideri apropiati pe cei ce nu-i cunosti atat de bine, pe cei ce sunt parsivi si vor de fapt cu totul altceva decat prietenia ta. Am patit-o de multe ori si am momente ca astea de acum cand imi vine sa imi smulg parul de la bletonul meu pe o parte :)) la cat de prost am fost. Cine imi sunt prieteni cu adevarat? Ii pot numara pe degetele de la o mana, poate 2 mainei...
[Si ma opreasc si ma apuc iarasi de scris. Apar lucruri ce ma tulbura, nu ma laud dar mereu ma las pe planul doi pentru cei din jur]
Dar observ cu bucurie ca nu ma mai atac cand vad ca oameni ce-i consideram prieteni si descoper intre timp ca sunt lichele (vorba lui bunicu) se comporta la fel fara motiv, poate asi satisfece orgoliul de mediocru. Nu vreau sa fiu rau dar sunt :P. nu merita sa dau importanta sau sa dau curs discutiilor. vai de cei ce sunt materialisti si nu stiu sa aprecieze tot ce nu se poate cumpara.
A fost o zi ciudata. M-am vazut in mall cu o colega din generala. Ar fii putut sa-mi fie prietena dar e la fel de rea ca si mine. Da totusi dupa atatia ani ma felicita de ziua mea si rade de bucurioe in hohote cand ma vede. Asti a sunt oamenii ce merita interesul. Dar unde ii gasesti?
Si ma opresc aici. netul iarasi a picat, voi salva pe un document text tot ce am scris si am sa-l postez cand o sa reusesc.
Pe curand...

Sughit(z)

E o chestie foarte haioasa la mine in grupa. Sincer sa fiu nu stiu cata lume a observat dar mie nu avea cum sa imi scape. E vorba de sugitul continuu. O zi sughite Ral, o zi Carmen. Astazi, la statica, am auzit-o pe Carmen sughitand si mi-am adus aminte ca Ral nu a sughitat azi, ci ieri. Mereu e asa. Cred ca s-a intamplat odata la RM sa sughita amandoua dar cred ca a fost ceva anaormal. Normalitatea consta in faptul ca nu exista o zi de scoala in care sa nu sughita una din ele.
Mereu ceva interesant pe langa mine si mereu o sa gasesc ceva ce sa ma amuze sau ceva serios despre care sa scriu asa ca...
Pe curand...

marți, 8 ianuarie 2008

Va amintiti de Achmed?

Ii multumesc lui Q pentru link-ul filmuletului mai ales ca mi-am mai revenit din starea mea naspa. Mult prea tare!!!



Pe curand...

Tot ce imi doresc

M-a cuprins deodata o stare de panica. Cu emotii si toate cele. Tot ce imi doaresc acum e liniste. As da orice pentru cateva clipe de liniste. As vrea sa plec undeva, sa ma relaxez dar nu pe Ceta, e prea multa lume acolo, acum. Unde sa ma duc, ce sa fac sa gasesc liniste? Atat imi doresc...

Presesiune


Perioada asta a anului e cea mai nasola. Dupa doua saptamani de vacanta binemeritate, in care ai vegetat, urmeaza presesiunea. In perioada asta esti cel mai frecat. proiecte, teme, lucrari si colocvii. Urasc presesiunea si nici starea mea psihica nu ma ajuta. Ma mai si manaca in dos(ca sa nu spun mai urat) sa ma uit pe net la horoscop si aflu ca am o zi grea, in care nu am chef de nimic. Atunci asa o sa fie. Nu fac nimic pentru ca teoretic nu am chef. Dar nici nu mi-l fac. Iar maine trec de la o stare la alta. Acum plang, acum rad, o sa fiu depresiv si orice schimbare din program imi va provoaca caderi nervoase. Doamne ajuta.
Pe curand....
Si o poza de pe la seminarii.

Boltz



Se gaseste un Ion peste tot. E un nume destul de comun. Poate cel mai comun.
Aseara am fost la un coleg pe care il cheama si Ioan. Si acolo am jucat boltz. Poate ca ati mai jucat, dar eu nu. Ideea jocului e simpla. Participantii stau in cerc si incep sa numere. La 7, multiplu de 7 sau un numar ce contine 7 (ex 17) se spune in loc de numarul respectiv, Boltz. Dupa Boltz ordinea de joc se schimba,de la sens orar la sens trigonometric. Si cel mai naspa e la 27 28 pt ca vine 26 boltz boltz 29. Bine, pare usor dar trebuie sa fii atent, ca daca nu esti posibil la 21 sa spui doushboltz. Si cine greseste bea. Si Horea s-a facut muci. Nu mai avea unde sa intre berea, nu puteam sa ragai si faceam pe mine dar nu aveam voie la baie. Dar am reusit pana la urma. A fost frumos, am baut apoi suc natural cand am iesit in 13.
Pe curand...

duminică, 6 ianuarie 2008

21 de 21

:* la toti care m-au felicitat de ziuam mea. Q & Co au fost fenomenali. Mi-au dat lacrimile cu tot cu aciditatea mea de 21
Cum ma simt la 21? Toata lumea ma intreaba asta... la fel, doar un pic mai responsabil, chiar ma simt mai responsabil. Oricum in fiecare an, dupa vacanta de iarna se produce o schimbare cu mine. Si acum s-au schimbat cateva lucruri mai mult sau mai putin viziblile. Totul porneste de la dorinta de anul nou si de la cea de ziua mea. Am reusit sa sting toate cele 21 de lumanari fara nici o problema si asa am devenit, parca mai puternic. In rest sunt la fel. Melancolic si dupa multi ani nu sunt trist de ziua mea.
Poate ca am inteles ideea aniversarii si nu ma mai intristeaza ca a mai trecut un an si ca am mai imbatranit. Nu, invat sa vad ceea ce am facut in acel an, ceea ce am invatat si ce am realizat. Mereu se poate mai mult dar poate la anu'. Niciodata mai putin. Asta e regula.
Dar ce serios am ajuns eu domn'le la 21. Hai k va las
Pe curand... (Din Iasi)

21 k la 20

Ieri, ca as putea spune ieri (e trecut de 12 noaptea) am petrecut cu prietenii mei. Azi voi petrece acasa cu familia, cu tort de nuci, cremshmit, oua umplute, racituri si alte bunatati iar in curand voi petrece in Iasi alaturi de prietenii de acolo.
Dar sa vorbim despre ziua mea cu prietenii de aici. Am anuntat intalnirea la 4 intr-un pub, la o pizza. De ce? Nu aveam destuli bani pentru altceva mai spectaculos si nici timp sau dispozitie (o masea umflata mi-a stricat tot cheful). Am intarziat 10, maxim 12 minute :D pentru ca ma avut de rezolvat niste lucruri ma intai. Nu am stat sa ma pup in bot sau sa ma aranjes ca altii. Cei drept sunt cam nervos, inca. Pentru ca se trezeste exact cel ce e bagat in cacat pana la gat si mai are si musca pe caciula sa comenteze si sa strice tot. Dupa cum spuneam, ne-am adunat 8 oameni sa sarbatorim teoretica mea maturizare. Dar sincer cred ca m-am mai tampit. Mai trendy decat niciodata am primit cu drag prezenta celor invitati si cadourile suuuper(o geanta super exact ca alta pe care o mai am dar alta culoare- eu am vrut-o sa sa plot sa ma asortez, 2 carti de trup si una de suflet si vin rose din Italia). Dupa figurile de VIP ale unora si bani aruncati pe masa, vorbe grele spuse in particular si "de ce toata lumea se uita la mine?", a inceput partea interesanta. A fost a la Horea. Adica acid. Si a inceput Ioana cu o gluma acida asupra mea foarte reusita. A continuat cosmina dar pe cele mai multe le-am dat eu. Au fost multe si am ras copios(mai ales Oana). Va anunt ca in iarna asta ma apuc de modeling voi fi model pentru manusi (ca altceva nu cred ca o sa reusesc) si ca sa-i fac Cosminei pe plac si Georgianei ce a ras rautacios la remarca Cosminei o sa scriu be blog despre NEGLIJEUL DELOC DE NEGLIJAT pe care il poarta doamnele prin casa cand vor sa iasa in evidenta fara a arata asta. Si va mai informez pe toti care nu stiati EXISTA neuroni si in maduva spinarii (bilogia de a 11a).
Cam atat. Cam acid eu pe la 21 asa. Nu ma omoara pe mine o masea si o ureche (daca imi plac senzatiile tari si mi-o trag cu curentul).
Pe curand...

vineri, 4 ianuarie 2008

Gerar

Nici nu a venit bine anul nou si cu el odata luna ianuarie ca a venit si gerul. Astazi am suportat prin oras niste temperaturi cu minus si coronita. Cam -10 grade erau afara. Cum de s-a facut atat de frig si pana cand tine nu stiu... Si ma mai dispera si codurile lor galbene pentru ger si viscol ca din cauza codurilor intra mamele in panica si nu mai dau voie la copii sa conduca. Erau si pana acum temperaturi scazute si viscol dar nu erau coduri asa ca nu se mai panica nimeni. M-am invatat cu temperaturi mici de la Luncani unde noaptea, zilele astea au fost (-13)-(-15) grade dar atunci ieseam maxim 2 minute din casa, nu ziua. Nu vreau sa fiu rau dar parca se tot vorbea de o incalzire globala sau aia apare doar vara iar iarna e racire globala. Ok, o dau urat. Scuze!
In rest nimic nou, zilele trec si oadata cu ele trece si vacanta. Ma voi apuca de invatat dar nu acum pentru ca nu am nici un chef. Si mai sunt 2 zile pana la ziua mea si habar n-am ce sa fac. Frigul asta mi-a inghetat si creierul (naspa - parca as fii Dacia ca aia inghiata toata)
Pe curand...

miercuri, 2 ianuarie 2008

Bridge

NOTA: Nu scriu acest mesaj ca sa fie citit de cel despre care e vorba, chiar nu ma intereseaza sa-l perii sau ceva de genul. Il scriu pentru ca seara asta m-a impresionat. Nu am de ce sa ma dau bine sau sa urmaresc ceva.

In seara asta mi s-a implinit un vis. Pana la urma 2008 e un an bun. Doar eu am pase proaste. Am invatatsa joc bridge. Poate e prea mult spus invatat. Poate doar primii pasi sau cat e necesar ca sa joci ca amator. Totul a pornit prin liceu cand proful meu de mate, domnul Andrei, tot spunea de pasiunea sa, bridgeul. Atunci l-am rugat sa ma invete si pe mine. Am avut o conditie pentru a fii invatat si anume sa iau un 10 in scris la mate. Eu mereu greseam la calcule(da nu stiu de ce folosesc trecutul) si nu luam niciodata 10 la lucrari. In anul I am luat 10 la Analiza 1 si 2. Deci conditiile mele erau indeplinite. Nu prea a fost timp nici de o parte nici de alta asa ca a tot fost amanata asta. Pana azi...
Nu neaparat faptul ca ne-am adunat o mana de oameni si am invatat sa jucam dupa care am jucat, m-a bucurat atat de mult ci acele cuvinte spuse la sfarsit. inainte sa plecam domnul director (:P) mi-a spus ca s-a tinut de vuvant iar acum eu trebuie sa invat in continuare. Am crezut ca se referea la scoala sa invat. Asa ca l-am intrebat. Raspunsul m-a impresionat foarte mult. "Bridge, ttrebuie sa exersezi si sa inveti mai bine ca la scoala stiui ca inveti pentru ca esti silitor" chestia asta m-a dat pe spate. Cam toti care ma stiu cunosc faptul ca sunt genul de persoana care are nevoie de incurajari si de afirmari. Mie trebuie sa imi spui ca sunt destept, talentat, etc, ce crezi tu ca sa nu uit. Ca sa am incredere in mine. Faptul ca mi-a spus dumnealui asta, o persoana care iti vede doar defectele si face misto mereu de tine, inseamna mult pentru mine. Tot drumul spre Luncani m-am uitat pe geam cum ningea si m-am gandit la vorbele astea. Mi-au dat incredere pentru noul an. A fost cea mai buna uratura. Multumesc Mult!
Pe curand...

marți, 1 ianuarie 2008

2008 begining

La fel ca fiecare an nou se dovedeste a fii un fas la inceput. Ramai dezamagit, ai multe asteptari. Dar treptat, treptat realizezi ca nu e asa si iti pare rau de afirmatiile facute. 2008 a inceput i tromba dar s-a desumflat repede. Acum, analizand la rece spuc ca revelionul a fost unul reusit poate unul din cele mai reusite si daca nu erau acele mici incidente era fad.
Imi cer scuze lui Zuzu ca am suparat-o si sper ca am dres-o eu un pic.
Pe curand...

La multi ani 2008!


Pentru inceput de an o sa postez uratura ce au compus-o Raluca, Vanesa si Miruna pentru profesorii pe care i-am urat. O sa atasez in viitor si o poza de la uratura!!!



Aho, aho, dragi invitati
stati putin, nu mai mancati
Silentiu si fosti elevi ascultati

12D cu clopotei,
Ia mai manati mai!
Haaaai! Haaaaai!

Maine anu' se-noieste
Si dirigu-ntinereste.
Se vede ca sportu-i prieste!
Pe elevi cu escursii-nveseleste.

12C, pocniti din bice
Haaaaai! Haaaaai!

Daca la mate am intarziat,
Coltul clasei am colindat.
Intr-a 12-a am aflat,
Punctul G am calculat!

Ia mai manati mai!
Haaaai! Haaaai!

Cu placere am invatat,
Geografia-m studiat,
Tara tot am exlorat
Si la Bac n-am copiat!


Ia mai manati mai!
Haaaai! Haaaai!

Si la anu ne uram
Sesiunea s-o luam
Si bursa s-o-nsfacam
Heeei!!!

La multi ani cu sanatate
Sa aveti parte de toate
Si la anu cand venim
Tot nebuni noi o sa fim.
La anu si la multi ani!!!

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)