duminică, 28 septembrie 2008

Gray's Anatomy

A fost o perioada cand nu mai suportam Gray's Anatomy si mai ales personajul principal.
Ieri am vazut episodul de inceput de sezon si dupa mult timp \meridith mi s-a parut iar frumoasa. Episodul a fost fantastic. Ironic, romantic si dur in acelasi timp. Christina a fost personajul meu preferat in episodul asta. A zis-o dar a si patit-o. Episodul e o trezire a realitate a celor din spital cand afla ca nu mai sunt printre primele spitale, dar cred ca si o trezire a scenaristilor care s-au culcat pe lauri si o lasasera oale cu serialul, devenind un soap.
Am ras in hohote la ironiile fine, am ramas socat la doua scene si m-am innecat de ras cand am vazut ceea ce isi imagineaza Christina.
Dan a aparut dar nu in visul de coma al lui Izzy. Din fericire ea e inca bine. Sper sa nu se modifice ceva.

Maine incepe scoala. Acus plec la Iasi. Ca de fiecare data am emotii. Am asteptari si responsabilitati. O sa fie altfel, cu toate ca pare la fel...
Pe curand...

vineri, 26 septembrie 2008

Multumesc

Multumesc pentru sustinere. Ieri mai mult de 70 de persoane mi-au vizitat blogul!
Voi merge mai departe cu articole scrise sin suflet.
Momentan sunt extrem de obosit, dupa o zi plina iar raceala nu ma lasa.
Bonus o poza cu blogul meu vazut de pe iPhone!

Pe curand...

joi, 25 septembrie 2008

1 an

Cand te gandesti ce inseamna un an, ce inseamna 340 de articole scrise, pare putin, dar nu e asa, e timp, sunt sentimente, e viata ceea ce a fost scris, postat aici timp de un an.
E usor sa iti faci un blog. iti alegi o gazda, completezi cateva paragrafe si incepi sa scri. Dar oare reusesti sa te tii de el. Poate ca la inceput ti-e usor sa scri, ai ce spune dar apoi incepi sa nu mai sti exact ce sa mai scrii si faci pauze, te inveti cu pauza si nu cred ca mai revi. Am avut multe pauze si as fi renuntat de nenumarate ori dar m-am ambitionat si am mers mai departe, m-am reinventat si am gasit despre ce sa ascriu. Un an din viata mea e aici, 360 de zile, de povesti, de situatii...
A fost unul din cei mai prosti ani ai mei, un an plin de iluzi, de tradari si de schimbari. Dar toate lucrurile se intampla dintr-un motiv si din tot anul asta am avut de invatat mai mult ca niciodata. Iar acum, cand ma uit in apoi, vad ca toate mizeriile au fost pentru a invata iar acum apele tulburi s-au linistit si prin ele vad clar tot ce a fost.
Am inceput blogul intr-o seara. Habar n-aveam cu ce se manca. Ioana avea un blog pe care posta proza, dar nu imi trecea prin cap ce e aia blog. Apoi, Raluca imi povestea de blogul ei. Eram in oras cu sora-mea si cu prietenele ei de cand se stie si se vorbea despre blogul Ralucai (care a facut ieri un an dar din pacate nu a mai postat de 7 luni si posibil sa il inchida) si atunici am intrebat-o cum si l-a facut, ce a simtit, ce i-a venit. De abia incepea nebunia cu blogurile, nebunie ce o iscase Nastase pentru ca isi facuse blog si toata lumea vorbea despre el.
Ce am vrut sa fie blogul meu, nu stiu. Stiu ce a iesit. Un ghiveci, un mozaic, de simtiri si trairi. Cand ma uit prin articole nu imi vine sa cred ca am facut atat. Incerc sa imi amintesc cum arata la inceput, ce titlu avea, cum era, dar nu imi aduc aminte detaliile astea. Parca la inceput a fost, "Horea's blog". La scurt timp a ajuns "Horea Sibisteanu - Postmodern" iar cand lucrurile s-au mai asejat, sub semnul inspiratiei, fara sa imi pot explica cum, a ajuns "Horea Sibisteanu - In cautarea Eului pierdut". Modificari au mai existat si apoi, dar mici, barele de pe lateral s-au tot schimbat, blogrolul la fel si lista de prieteni a crescut. Am hotarat sa imi scot motoul de la titlu si sa il pun la datele personale si ca subtitlu sa ramana "Unele lucruri raman pentru mine" pentru a intelege ca nu tot ce mi se intampla, scriu, ci ceea ce cred ca trebuie impartasit si cu ceilalti, ceea ce vreau eu sa se stie, nu imi pot servii viata pe tava, pe un blog. Dar voi schimba si acest subtitlu, inca il caut pe cel potrivit.
Au existat momente in care am vrut sa renunt, si in vara asta... Au fost momente cand nu imi mai venea sa ma intorc dupa pauze si trebuiam sa schimb ceva la el ca sa mai scriu. Asa mi-am inventat si photoblogul, asa am incurajat si pe altii sa isi faca blog. Nu ca un model de urmat in ceea ce scriu, ci ca un model de curaj. Exista vreo 4-5 persoanecare scriu acum pentru ca m-au vazut pe mine si vreo 3 ce posteaza poze, mult mai bune decat mine, pentru ca au vazut ca eu am curajul sa postez poze ce nu sunt atat de reusite ca ale lor.
Eu nu fac din fotografie o mare chestie. Fac poze cand simt, ca imi place. Nu ma complic sa fie soarele nu stiu cum sau lumina sa imi bata din nu stiu ce parte. Fotografiez ceea ce simt. la mine totul se rezuma la simtire. Stiu ca este barbar, dar uitam sa facem ceea ce simtim is facem ceea ce ni se impune. la mine e produsul brut, pentru slefuire e Q, care ma mai ajuta sa dau stralucire si astfel noile "pietre" sunt postate pe DeviantArt, acolo, unde in coneptia mea, e un loc pentu lucruri fatetate, nu pentru produse brute.
Nu stiu daca voi apuca si anul doi de blog, poate nu voi mai fi atat de frustat incat sa scriu aici (vorba unora care se dau destepti si formuleaza opinii fara a sti despre ce este vorba exact si a altora care scot din context ceea ce le convine si folosesc sintagmele unora mai mari pentru ca ei nu au destula cervicalitate pentru asi forma parerile proprii). Ceea ce stiu este ca nu voi mai avea articole in care voi jognii persoane ce merita asta, pentru ca nu vreau ca blogul meu sa devina un astgel de instrument. Dar poate voi face si al treilea blog "Gradina lui G" (pentru cei ce intelege :)) )si atunci ma voi amuza, pentru ca ala va fi e segmentul blogului respectiv.
Multumesc tuturor pentru sprijin si critica. Sunt destule persoane carora ar trebuii sa le multumesc dar prefer sa nu numesc pe nimeni pentru a nu gresii sau omite pe cineva fara sa vreau. Nu vreau sa supar pe nimeni, mai ales acum, de aceea prefer sa multumesc colectiv. Sunt cam 30 de personane care imi citesc blogul in fiecare zi (azi, pana acum, sunt 60), persone din toata Romania, din Moldova, Italia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii , Norvegia, Australia, Germania.
M-ati incurajat si cat o sa pot si o sa simt o sa continui sa merg pe drumul asta.
P.S. Blogul de pe wordpress nu il mai folosesc si nu mai scriu pe el in paralel dar nu reusesc sa il folosesc. A fost o proasta alegere si de aceea m-am intors la prima dragoste, blogger.
Pe curand...

La Multi Ani ... Mircea!!!

Azi nu e numai aniversarea blogului, ci si ziua nepotelului meu, Mircea. Azi, dracusorul implineste 11 ani! Pe tortul lui de ciocolata scria "La Multi Ani Sefu!", asa ii place sa i se spuna. Pe langa faptul ca e un copil alintat, este un copil inteligent si bun in felul sau. Are sufletul mare si e foarte amuzant cand vrea. Alintat, sef, incapatanat, e nepotul meu si tin mult la el!
La multi Ani!
Pe curand...

Cautare... ... ...

Ce e viata?
Ce cautam aici?
Nu vreau sa cad in discutii filozofice, implicand si religia si nici sa fac morala cum trebuie sa ne traim viata ci sa incerc sa (imi) explic ceea ce fac si de ce fac ceea ce fac.
De ce "In cautarea Eului pierdut" ? Ce vreu de fapt. Ce fac eu aici, ce caut, ce gasesc...? Incerc sa imi raspund mie si apoi voua la intrebarile astea, purtat de inspiratie, la un an de la inceperea acestui joc. Pentru ca pentru mine ete un joc. Totul este un joc.
JOC
Spuneam candva "Homo Ludens" si mi se spunea ca nu e drept. Nu e corect sa vad totul ca pe un joc. Dar pentru mine asa e. Percep viata ca pe un joc, o joaca... Si jocul asta evolueaza, mereu mergi mai departe. Primele nivele au fost simple, dar acum, dupa ce ai invatat sa faci unele lucruri se complica. Daca ai invatat e usor, daca nu ti-e greu. Dificultatea creste odata cu trecerea timpului iar nivelele nu pot fi refacute decat intr-un timp scurt pentru ca ele se inchid repede. Oricum cand refaci un nivel tu sti ce urmeaza si nu mai are puritatea sau farmecul de la inceput. Trebuie sa sti cum sa joci, ce joci si cu cine joci si in functie de alegerile tale si viata ta are un anume drum. Jocul meu se cheama "In cutarea Eului pierdut" iar acest blog e una din etapele regasirii. Este egoism ceea ce fac aici, este egoist sa imi impart gandurile, sa spun ceea ce fac si ce simt altor oameni pentru ca e un fel de cautare de atentie. Orice impartasire a sentimentelor poate fi considerata egoism dar nu neaparat are un sens negativ. Fara egoismul altora nu am fi stiut multe azi. Multi ganditori si-au expus ideile tot din egoism si au creat adevarate stiluri si epoci din filosofia lor.
FILOSOFIE
Doamne fereste! Nu credeti ca eu creez o filosofie aici, eu ma caut pe mine si ma reinvntez. Poate cand voi fi multumit de ceea ce sunt, de ceea ce am ajuns, atunci o sa se termine si jocul asta de-a blogul, pana atunci, egoist voi posta aici si cei aproximativ 30 de oameni care imi citesc cu regularitate blogul imi vor imaprtasi trairile si poate ca vor avea de invatat de la mine. Putin...
Observ o tendinta de delasare, de labareala acuta la tot ce a fost bun candva. Orice sufera aceastra transformare in timp. Ti se intampla deseori sa descoperi ca dupa o vreme produsul tau alimentar favorit nu mai are acelasi gust, ca nu mai e la fel de aromat sau ca se renunta sau se minimalizeaza anumite ingredinete. Iti spui "S-au prostit astia" dar il cumperi in continuare pentru ca te-ai obijnuit cu el si candva era cel mai bun pentru tine. La fel si cu serialele, un exemplu ar fii Prison Break. Dupa prima serie care a fost un succes, si a fost buna, au urmat urmatoarele ce sunt net inferioare si astazi serialul a ajuns o bataie de joc, mai ales ca vor sa faca un speen of cu o puscarie de femei. Dar tu te uiti in continuare la el, cu toate ca nu mai e ce a fost. La fel si cu Sinteza Zilei, ce era cand era Paler si ce e acum cu nea Stan. Dar ma uit in continuare. Putine lucruri raman de calitate in timp: Pringles, House M.D., Teleenciclopedia, ca sa dau exemple din aceleasi categorii ca mai inainte. Pe cine dam vina de aceasta transformare? Nu e vorba de oameni, de o parte cei ce au cumparat si cei ce produc, fiecare pe drumul or, ci dau vina pe timp, ca el a modificat totul. De asta imi e frica si cu blogul, sa nu ajunga un fel de Prison Break la care sa ne uitam de dragul vremurilor de altadata sau un fel de 7days care candva avea crema...
TIMP
Si ajung iar la timp si la problema mea cu timpul. Mereu il invinovatesc pentru tot. De ce? Pentru ca nu stiu sa-l folosesc cum trebuie. Timpul iti poate fi aliat dar si dusman, depinde de tine si de cum sti sa-l imparti. Uite aici nu sunt bun. Mereu m-am plans ca nu am timp pentru lucrurile care conteaza, ca sunt obosit dupa ce imi rezolv toate datoriile sociale si nu mai am timp pentru citit, pentru teatru, pentru suflet. Imi pierd restul de timp, in pat, uitandu-ma la un film, in loc sa citesc o carte. O sa incerc sa imi refac programul, o sa incerc sa am timp de toate, cate putin. Am pierdut timp si acum trebuie sa compresez totul. O sa fac fata, incerc...

Si nu vreau sa inchei oricum ci la fel ca de fiecare data, aproape:
Pe curand...

miercuri, 24 septembrie 2008

Marea problema a universitatilor, locurile de cazare, si chinurile psihice prin care treci pentru a obtine un loc de cazare

Bine mai era pe vremuri cand nu orice mediocru putea sa faca o facultate. Dar foamea de bani a impins universitatile sa mareasca locurile ingrozitor de munt fara a fii in stare sa ofere si conditii de studiu. Astazi ca sa ai cazare in camin, trebuie sa fii integralist si daca indeplinseti aceasta conditie urmeaza un lung drum pentru a avea acel loc de cazare. La mine la facultate, Facultatea de Constructii si Istalatii a Universitatii Tehnice Iasi sunt in jur de 40 de oameni intr-o grupa. in astfel de conditii un profesor de seminar nu este in stare sa lucreze cu toti studentii iar pentru a fii impartiti in semigrupe nu sunt destui profesori, destui bani si destule sali. In astfel de conditii, cu colegi ce vin la facultate pentru prezenta, colegi ce isi iau examenele in re-re-re-re...-uri la mila profesorilor, colegi ce fac o harmalaie si o caterinca totala la ore, tu, ca student, de conditie medie, ce nu iti permiti o chirie intr-un apartament sau sa cumperi unul trebuie sa tragi mult mai mult, sa aprofundezi acasa pentru a avea anul urmator un loc in camin, eventual in unul bun.
Si vin cazarile. Listele cica sunt afisate pe net. Siteul facultatii este mai prost decat siteul personal al unui copil de clasa a 8-a. Dar asta nu mai conteaza. Acolo e o varza totala si listele sunt grsite, incomplete. Listele refacute nu se mai afiseaza pe site ci la facultate. Mergi acolo sa te cauti. Daca esti curat, e posibil ca o doamna secretara sa iti fii omis vreun examen cand a bagat datele in baza de date sau un profesor ciumeg sa nu iti fii trecut nota in catalog. Mergi la secretariat, stai ore intregi si acolo, inghite nervii secretarelor pentru ca esti la fundul lor, cu toate ca posibil ca ele sa fii gresit. Scuze sunt multe, au avut multe date, sunt obosite, etc.
Daca ai norocul sa fie OK cu notele mergi la comisia de cazare. Si eti chemat la 8.30. Eu azi am stat pana la 2 sa intru, pentru ca comisia se misca in reluare. In loc sa cheme pe cei casatorit la 8, doctoranzii la 9 jumate si masteranzii la 11 jumate si apoi precazatii la 2, vin toti buluc si stau ca prostiii pe la usi. Ce ii intereseaza pe cei din comisie? Ei au unde sta!!! Noi stam dupa fundul lor. NU EXISTA RESPECT!!!
Apoi, la camin, dupa ce comisia a pus doua stampile, platesti 10 ron pentru 3 foi si 30 de ron penteu o asigurare fantoma. Administratorul face si el figuri si apoi femeia de serviciu in ofera o camera jegoasa, in care au fost cazati toata vara atot felul de dubiosi. In vara cand o predai te cauta si de acarieni si tot nu e perfect si trebuie sa ii dai un ban ca sa te lase sa te decazezi.
Astazi am stat de la 8 la 5 in iasi pentru doua stampile si nu am ajuns sa imi iau camera. Mutumesc comisiei, in special unei persoane care inafara ca jigneste si vorbeste ca la coada vacii, ca asa l-a invatat masa acasa, mai are si pretentii de mare cacat peste ceilalti cacati. S-a imputi de tot de acuma si nu isi da seama! Nu ma mira sa aflu ca e doctorand la anu'.
Poate sambata voi apuca si eu sa imi iau camera, fara sa mai aud cuvite ca "mars" sau nu mai stiu eu ce.
Pe curand...
P.S. Si va rog dragi colegi, ce aveti pretentii de studenti sa invatati si voi normele de bune maniere. Daca acasa parintii nu v-au invatat ca s-au speriat de ce s-au ajuns, puneti mana pe o carte de specialitate si cititi de acolo!

marți, 23 septembrie 2008

Vranceanu

Ma intorc cu drag de fiecare data la liceu. Acolo au fost oamenii care m-au format si m-au facut sa fiu eu azi. Nu ratez nici o deschidere si fac cate vizite pot...
As vrea sa le multumesc catorva oameni de acolo, si anume:
Doina Marinov a fost persoana care mi-a redeschis apetitul pentru scris si pentru citit, dupa o perioada in care imi era rusine sa citesc.
Coca Alexandrescu, a fost a doua mea profesoara de romana din liceu si persoana care m-a sustinut moral, mama cartii mele. Daca nu ar fii fost dumeaei, eu nu as fi publicat niciodata carea.
Gab(r)i(el) Andrei e profu' meu preferat. Nu am excelat niciodata la mate dar am avut profesorti buni. Dumealui are un stil ironic si hazliu de a fi, nu se enerveaza, te enerveaza si stie sa explice. Nu degeaba am scris despre dumnealui la subierctul cu profesorul preferat, la biletele de engleza oral, la Bac. Tot liceul m-a enervat ca vedea numai lucrurile rele din mine si ieri am realizat ca facea asta pentru a ma ajuta sa ma autodepasesc.
Doru Leonte e dirigu' si e monument de stoinicism si rabdare. Cat s-a chinuit cu noi sa ne faca o clasa unita si nu s-a lasat niciodata invins. Cate excursii am facut si cate lucruri frumoase am vizitat. Mai rar un dirig ca el.
Simona Campeanu, este bibliotecarul scolii. Cu Simona am facut3 targuri educationale si am dezbatut zeciu de carti, zeci de filme si de seriale. Acum, ca si in liceu, ii fac vizite destul de des. Oridecate ori vin in Bacau in timpul saptamanii. E atat de bine la ea in depozitul bibliotecii, intre carti, pe scaun la un pahar de vorba...
Poate ca ar mai fi cineva de la care am invatat sa fiu tare atunci cand ma jignea fara rost, pentru asi salva orgoliul lui de frustat. Dar nu merita sa il trec aici pentru ca a facut rau din care eu am invatat bine.
In schimb, persoanele numite anterior vor purta mereu respectul meu si vor avea mereu un loc in sufletul meu!
Pe curand...

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Muzica si segmentul ei de nisa in audiovizualul romanesc

Televiziunile de nisa au aparut relativ tarziu in Romania si cred ca primul segment de nisa a fost cel muzical. Eram in generala cand a aparut Atomic. Cea mai buna muzica se dadea acolo. Apoi a aparut MCM Rmania, ce avea o atitudine fresh, dar la capitolul muzica era varza. Sefii de la Atomic s-au certat si astfel postul s-a transformat in Tv K Lumea in timp ce celalalt actionar a ramas cu numele. Tv K Lumea a devenit un post slab, doar cu muzica romaneasca. intre timp MCM s-a transformat in MTV Roamnia. La lansarea postului a venit insasi Enrique. MTV a avut mereu probleme cu fondurile. VJ-ii cunoscuti au plecat pe la alte posturi, fablica lor de VJ, TV Talent nu prea dadea roade si la finele anului 2007, MTV a fost cumparat de Trustul PRO. la vremea respectiva am scris un articol despre asta si temerile mele s-au adeverit. Azi, MTV-ul este un post de Reality Show-uri de laq toate MTV-urile existente, un post cu prea putine productii proprii, un post de muzica, fara muzica. Toata ziua vezi emisuni, reluate, redifuzate, ce se termina azi si renincep maine. Toti VJ-ii sunt la PROFM, toti artistii promovati sunt la Media PRO Music. Nu se mai stie nimic de premiile MTV Roanian Music Awards/. Prost organizate, macar erau si ele niste premii interesante in Romania.
La un moment dat a reaparut Atomic dar era mai slab decvat TV K Lumea iar astazi nu stiu daca mai exiasta. O revelatie a posturilor muzicale a fost U. La UTV, puteai alege prin SMS una din cele doua melodii ce erau afisate pe durata melodiei ce se difuza direct. Pe ecaran erau mereu ferestre de chat, intre animatorii lor si telespectatori. Azi, UTV, este un alt post de muzica, ce nu prea vine cu noutati, ce nu mai are nici o emisune (candava a avut un reality show cu cei de la Akcent si o emisune prezentata de Anca Badiu, topuei facute de cantareti romanani).
Cand Kiss FM a aparut pe piata, in locul lui Radio Contact, s-a format o adevarata isterie. Carcotasii aveau postul lui, aici era si Jugaru, dezbracatu' si altii. Kiss Fm inca a ramas un post de radio bun, nu ca altele care se lanseaza pomos dupa care se desumfla treptat. Astfel la cativa ani de la lansarea radioului cu pupici a aparut si postul muzical al aceluiasi trust. Kiss TV nu si-a propus sa aiba emisuni ci muzica buna. Cateva topuri, unul din ele prezentat de Serban Huidu si Kiss Blizz-ul de la radio au facut din Kiss un post muzical urmazit tocmai pentru muzica sa buna.
Cand MTV-ul s-a schimbat patronatul, seful de atunci a ramas pe dinafara si dupa scurt timp isi lanseaza propriul post muzical. 1 music chanel este acum, dupa parerea mea, cel mai tare post de muzica. Are ceea ce avea Atomicul la inceput si MTV-ul. Interviuri pe strada cu tineri si propunerile lor de muzica, emisuni de clubbing, topuri si stiri. Cele mai tari mi se par emisiunile muzicale tematice, ca Ora de romana, cu muzica romaneasca, de cand exista danceul in Romania, Best Of sau altele. Cica CRBL si Andreea Banica au si ei emisiunile lor aoici, insa nu le-am vazut.
Acum ceva timp citeam in presa ca Primaria Iasi este in tratative cu MTV pentru organizarea Romanian Music Awards la Iasi, odata cu sfarsitul maratonului Iasi 500. M-am bucurat foarte mult cand am auzit. insa vara a trecut si premiile MTV nu au mai fost. Appoi cei din PRO au declarat ca nu se vor mai face dar presa tot scria despre evenimentul asta in Iasi, la incepututl lui octombrie. Ieri pe 1 music chanel a apratut un banner pe care scria "Romanian Music Awards - Iasi mai sunt 16 zile". Deci de azi in 15 zile Iasiul va gazduii Roamaniam Music Awards. Nu mai exsista premiile MTV dar Miusic Chanel le reorganizeaza insa ffara MTV in fata. Aceasi marie, alt post de televiziune. Abia astept sa vad show-ul si cred ca celor de la MTV le cade fata cand vad ca cel pe care l-au lasat pe dinafara si-a tras post muzical, ce e mult prea tare si organizeaza si premiile pe care MTV-ul le-a lasat pe dinafara pentru That's Amore, My Super Sweet 16 sau alte show-uri made MTV. I'MTV, nu? Poate la anu' se amitioneaza si se vor face si premiile MTV RMA si RMA pe 1 music channel.
Pe langa posturile astea muzicale mare am mai descoperit acum ceva timp party TV, un post ce imi aminteste de TV k Lumea, la grafica si jocurile altea tampite prin sms cu perechea potrivita sau horoscop la numere cu suprataxa si muzica romaneasca tot programul.
Sa nu uitam de nisa nisei adica de posturile muzicale de muzica populara ca Etno TV si Televiziunea Favorit si cele de manele ca Taraf TV si Mynele (de care doar am auzit, nu am avut ocazia sa-l observ).
Ce nisa sataurata....
Pe curand....

vineri, 19 septembrie 2008

Over Her Dead Body


Eva Longoria Parker este o nevasta disperata si dupa maoarte. Comendia "Over Her Dead Body" nu are o idee originala insa modul de abordare este plin de umor de aceea face sa fie o comedie romantica de succes. Personajul Evei, moare in ziua nuntii in timp ce se certa cu unul din oamenii ce o ajutau pentru nunta. Ajunsa sus se cearta si cu ingerul sau si nu afla care ii este misiunea ce trebuie sa o aiba pe manant pentru a se mantuii. Asa ce ea trage concluzia ce trebuie sa isi pazeasca logodnicul.
Trecuse un an de cand ea murise iar el nu trecea peste asta. Asa ca sora lui ii duce la un medium ca sa incerce sa comunicie cu logodnica decedata. Insa lucrurile scapa de sub control. Frumoasa medium ce se ocupa si de catering se indraqgosteste de clientul sau si sotia decedata, geloasa incepe sa o bantuie.
Inca care era avevarata misiune a decedatei si finalul povestii de dragoste o aflati urmarind filmul, care produce pe parcurs multe hohote de ras.



Pe curand....

joi, 18 septembrie 2008

Ai incredere in House...

Dupa cum scriam si intr-un articol precedent, am o colectie de episoade nevazute din noile serii ale serialelor pe care le urmaresc. Sunt 4 episoade in seria 4 din Prison Break (dar am vazut unul, la Iasi pentru ca nu aveam ce face), 3 episoade din seria 2 din Gossip Girl (pe care as putea sa le vad, mai ales ca abia am terminat seria 1), un episod din seria 3 din Dexter si unul din seria 2 din Californication. Si nu ma uit la ele... Nu am curajul, pentru ca apoi o sa mai vreau si nu o sa mai am si o sa trebuiasca sa astept. Sau poate ca vreau o pauza de seriale, sa mai vad si eu un film. Apopos de asta, am vazut Confidence. Foarte tare filmul. Un alt film cu hoti si despre hoti si din nou o noua abordare si un final care rastoarna totul, merita sa-l vedeti!



Cu o saptamana inainte sa sarbatoresc un an, adica azi, a aparut pe torenti primul episod din seria 5 din House M.D. . Nu am putut sa ma abtin si l-am vazut. Poate pentru ca ma fost alaturi de el toata vara (Ilinca se uita incet, incet la el) sau poate ca personajul imi este atat de drag si il inteleg atat de bine, de aceea cum l-am dowload-at l-am si vazut. House e mai alintat, mai razgaiat, mai incapatinat si copil ca niciodata si de data asta pierde. Cu toate ca este ajutat de toti din jur, decizia tot a lui Wilson este, si nu este in favoarea lui House. Daca am ramas cu coada intre picioare la sfarsitul sezonului 4, acum misterul este si mai mare. Ramane Gregory fara singurul lui prieten?
Asta voi vedea saptamana viitoare, in zi aniversara :P.
Pe curand...

luni, 15 septembrie 2008

Romania fara OTV

CNA a suspendat licenta OTV-ului. De cateva zile a inceput un nou serila la DDD, legat de aceasta chestie.
Dar cum ar fii o Romanie fara OTV?
Oana Zavoranu s-ar impaca cu mama ei, neavand unde sa se mai certe.
Vadim nu ar mai fii nevoid sa ia atatea pastile pentru ca nu ar mai avea unde sa se dezlantuie.
Elodia, saraca, se va odihnii in pace, fie ca e aici cu noi, sau e in lumea de dincolo.
Magda (Tolea, cred) ar avea grija de copii si pentru ca nu ar mai avea ce face, dupa ce vanzarile ei de albume cu manele nu s-ar mai vinde si nici un manelist nu ar mai colabora cu ea, pentru ca nu mai prinde.
Ogica nu ar mai juca la Loto, ca nu are cine sa-l promoveze.
Divorturile ar scadea pentru ca nu ar mai exista ala cu farsele, nici un alt post nu cred ca il angajeaza.
Dan Diaconescu, dupa ce satul de aparitii la late posturi, satul sa-si faca dreptate, isi pune dintii si se pregateste de noul post in timp ce scoate un ziar. (Si data trecuta cand a fost inchis OTV-ul a avut ziar)
Vor creste audintelela emisunile cu sunat pentru raspunsul corect, pentru ca lumea, obijnuita cu mahalaua din garsoniera OTV, nu mai are la ce sa se uite si astfel vor muta pe aceste concursuri.
Vor fii mai putini prosti sau macar vor fii sub acoperire pentru ca nu are cine sa-i promoveze.
Astept completari!
Pe curand...

Prima zi de scoala sanatoasa

O zi ploioasa si friguroasa Numai sa te duci la scoala nu iti venea. Insa ca invitat e altceva. Asa ca la 9 si un pic eram la scoala, la descidereaanului. Curtea liceului era plina. Bisericute, bisericute, toti povesteau si radeau. Ne-am indreptat alene spre "careu" si salutam profesorii ce ne vedeau. Toti se bucurau sa ne vada inca venind la liceu cu toate ca atrecut atata timp. Domnul director chiar ne-a salutat in mod oficial, la microdon.
La 12 a fost meciul de volei dintre profesori si elevi, si ca de obicei au castigat profesorii. A fost prima data cand am tinut cu ei, pentru ca nu stiam nici un baiat de acolo.

Si am fost si la chiosc. Candva cipsurile nu mai incapeau pe standuri iar cornurile cu ciocolata erau in ambundenta, sucuri, ciocolata... Acum aerisit, intr-un frider era apa iar in altul iaurt. Cativa covrigi si o lada de nectarine si guma. Si nimeni nu cumpara.
E priomul an cand in magazinele de la scoli nu mai e voie sa se comericalizeze produse cu multe grasimi, zaharuri si e-uri. va fii un an greu...
Pe curand...

sâmbătă, 13 septembrie 2008

3 2 1 1 si Fata Barfitoare din NY

In momentul asta am in calculator 3 episoade din Prison Break seria 4, doua din Gossip Girl seria 2, unu din Californication seria 2 si unul din Dexter seria 3. Dar nu ma incumet sa ma uit la ele, mai astept... Oricum dupa 20 septembrie se intorc si celalalte seriale.

Si da, am vazut Gossip Girl seria 1 si pot spine ca este super. E singurul cu adolescentice imi place. Imi aduc aminte ca eram prin liceu si trebuia sa cumpar un cadou unei tipe Era genul care citea carti din colectia Chic de la Polirom si nu stiam exactce carti avea de pe acolo. Asa am descoperit la nemira Gossip Girl, un fel de Sex in the City pentru adolescenti, asa scria pe coperta. Am ramas uimit cand am aflat ca s-a facut serial sitocmaide aceea am vrut sa-l vad. Bine ca nu e un soap ca The OC si l-am privit cu interes.

Pe curand...

3 filme


Saptamana trecuta, dupa ce ca am fost la Iasi la o marire ce nu am mai dat-o, long story, am vazut si 3 filme ce merita atentia voastra. Dupa lunga perioada in care nu am mai vazut nici un film, fiind captat de seriale, am inceput timid, sa vad filmele rexomandate de cunostintele mele. primul film a fost Butterfly on a Weel, un thriller psihologic cu Pierce Brosnan in rol negativ. Exista familii ce par perfecte, a caror poveste pare a fii de reviste, insa in spatelort acestor povesti se pot ascunde secrete.


Si daca tot venii vorba de Pierce Brosnan, o sa va propun un alt film, Mamma Mia. Muzicalurile sunt unele din filmele mele preferate. Dar de obicei intr-un muzical faci muzica dupa actiune. In Mamma Mia este total invers Muzica formatiei Abba, s-a lipit perfect pe actiunea povestii de comedia romantica. Daca nu ar fii cantat in film muzuca asta minunata atatia mari actori, filmul ar fii fost o alta comedie romantica cu tema nuntii. Asa am auzit-osi eu pe Meryl Streep cantand, si canta fenomenal. Citisem intr-o revista ca Meryl s-a luptat cu Madonna pentru rolul din Evita si a declarat la vremea respectiva ca o va omora pe aceasta daca va lua rolul. Nu s-a tinut de cuvant si azi ne putem bucura de amandoua.


Cine spunea ca Matrix nu a influentat cinematografia, s-a inselat drastic. Ideea e interesanta dar filmul incearca sa fie un matrix al Universal Pictures,cu gloante ce se deplaseaza circular si cu personaje ce opresc timpul, exact ca in Matrix. Dar cum mie mi-a placut Matrix, mi-a placut si asta. pacat de Angelina ca e atat de slaba.




Si acum trei filme ce vreau sa le vad :
Righteous Kill



Tropic Thunder


Boogie



Pe curand...

marți, 9 septembrie 2008

Experimentul Large Hadron Collider


Experimentul Large Hadron Collider, prin care se încearcă recrearea condiţiilor Big Bang-ului, a îngrozit deja întreaga lume. Există deja foarte multe scenarii pesimiste care susţin că ceea ce se va întâmpla în tunelul de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa va declanşa o gaură neagră care va înghiţi pământul. Practic, experimentul Large Hadron Collider ar putea provoca sfârşitul lumii, susţin unii cercetători.

Se amână Apocalipsa?

Dacă va fi aşa, trebuie să ştim că vom putea totuşi să mai stăm liniştiţi cel puţin o lună. Şi asta pentru că, miercuri, la Geneva, va avea loc doar un test al celui mai mare accelerator de particule din lume. Experimentul final va avea loc pe 21 octombrie, în prezenţa şefilor de state din 20 de ţări, mai puţin România. Şi asta pentru că ţara noastră, deşi participă la experiment, nu este parte integrantă a proiectului, procedurile fiind în curs. Aşadar, preşedintele Traian Băsescu nu va fi prezent la evenimentul din 21 octombrie, când ar putea începe oficial sfârşitul Planetei.

Acum o lună, testare eşuată

Şi totuşi, ce se va întâmpla miercuri la Geneva? Potrivit directorului Institutului de Fizică Nucleară, Nicolae Zamfir, miercuri va avea loc doar un test final al experimentului Large Hadron Collider. Se va verifica practic dacă fascicolul de protoni poate trece prin acceleratorul de particule, "pentru a nu exista surprize în momentul în care la faţa locului vor fi 20 de şefi de state", potrivit declaraţiei lui Zamfir pentru Antena3.ro. Acesta spune că testul din 10 septembrie ar putea dura doar câteva minute, iar rezultatul lui ar trebui comunicat imediat opiniei publice. Ce nu se prea ştie însă este că, acum o lună, a mai avut loc un test asemănător care a eşuat.

Românii care lucrează la Big Bang

România a participat cu aproape 70 de persoane la experimentul Large Hadron Collider, majoritatea membri ai Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele. În acest moment la Geneva se mai află 12 cercetători români, care vor prelucra datele de la testul de miercuri. Deocamdată, ţara noastră nu face parte oficial din cele 20 de ţări care sprijină evenimentul Large Hadron Collider.

Băsescu va lipsi de la evenimentul final

Pentru a participa oficial, la nivel de ţară, la acest eveniment, trebuiesc întrunite câteva condiţii. În primul rând, trebuia evaluat potenţialul ştiinţific al ţării. "Am fost în proceduri de verificare şi sperăm ca raportul final să fie favorabil. Din păcate, raportul se va prezenta în decembrie, iar experimentul va avea loc în octombrie. Deci, luna viitoare şeful statului român nu va fi prezent la ceremonia oficială de lansare", a declarat Mihai Zamfir pentru Antena3.ro.

Magnetul uriaş şi gaura neagră

Centrul European pentru Cercetare Nucleară - cea mai importantă instituţie dedicată cercetării originilor materiei - a instalat în tunelul de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa cel mai mare şi mai puternic detector de particule creat vreodată: un dispozitiv cântărind 12.000 de tone, desfăşurat într-un tunel cu o lungime de 27 de kilometri, având ca principal component, pe lângă alte 14 părţi, un uriaş magnet de 2.000 de tone, 16 metri înălţime, 17 metri lăţime şi 13 metri lungime. Proiectul LHC - Large Hadron Collider, este finanţat de 20 de state, a costat 5,4 miliarde € şi va avea loc la o adâncime de 92 de metri sub centrul de cercetare situat în apropiere de Geneva. Experimentul, care va debuta pe 21 octombrie, ar trebui să dureze 10 ani, timp în care cel mai mare accelerator de particule din lume ar trebui să funcţioneze non-stop. Aşadar, condiţii optime permanente pentru producerea unei găuri negre, potrivit pesimiştilor.

Sursa: Antena3.ro

Poze

M-am reintors pe photoblog cu doua postari dragute, cu vietati. Am postat o poza cu un arici ce l-am descoperit prin curte si o poza cu o superba broscuta ce si-a gasit culcusul intr-un trandafir. Cred ca de cand am fost plecat si am postat sute de poze pe photoblog, am prins o repulsie fata de el si de aceea nu am mai postat nimic de atata timp. Pozele nu sunt foarte recente, cred ca au cam o luna, dar faceam alergie la aparatul foto si la ideea de a descarca pozele, stiind cat am avut de scos si de postat in celebra mea escurisie in vest.

Maine plec la Iasi pentru statica, nu ma simt foarte pregatit, dar cu Dumnezeu inainte!
Pe curand...

joi, 4 septembrie 2008

Intarziati

E specific nouia sa fim intarziati. Masina noatra nationala, ramasese cu 30 de ani in urma, cand au cumparat-o francezii, si azi e cu 10 ai in urma, a mai evoluat un pic. mereu am fost ultimii canre am intrat intr-o epoca si am iesit ultimii (in istorie) si cum sa nu fie asa. Un comunicat CFR a auntat ca anul asta trenurile au avut o intarziere totala de trei ani. Si nici macar nu s-a terminat anul. Cand am plecat in Bucuresti, trenul a ajuns in Bacau, dupa 32 de minute, de la ora stabilita si pana la Bucuresti am avut o intarziere totala de 45 de minute, inca 13, fata de cele ce le avea in bacau. Cand m-am intors am avut o intarziere de 15 minute, pentru ca trenul, si Interciti, pe de altaparte, mergea in reluare si oferea prioritate la orice personal ce se trebuia sa intre in orice halta ce o aveam in drum. mewrgeam un pic, apoi stateam.
Eu stiu cand dai o comanda online si ti se spune ca produsul ajunge in 48 de ore, pai 48 de ore sa fie. Cand mi-am luat laptopul a intarziat o zi, din cauza curierului, ma cac pe Fun Courier, in schimb la geanta de laptop, a ajuns dupa o saptamana. Dupa 48 de ore s-au gandit ei sa imi trimita un mail in care sa ma intrebe daca imi confirm comanda iar dupa 6 zile, cand i-am sunat, mi-au zis ca nu cinfirmasem comanda si nu le raspunsesem la telefon cand ma sunasera, cacat, si de aceea nu au trimis geanta. Ce-i drept a doua zi era in Bacau, dar cei de la Fan Courier, inca odata, le-a luat o zi sa ajunga la mine acasa, si nici macar nu stau la vreun capat de oras, ci intr-o zona centrala.
Si vine a treia comanda, la o mare companie multinationala ce imi spune ca produsul va ajunge la destinatie in maxim 5 zile. In seara celei de a 5-a zi imi verific cutia poatala sa vad daca am primit ceva, vreo instintare, dar nimc. in a sasea zi le trimit un mail in care le scriu numele meu, numarul comenzii, acel cod unic si data la care le-am lansat comanda si dupa 24 de ore imi trimit un mail in care imi cer numarul de telefon ce l-am trecut in formularul de comanda, fara sa imi raspunda la intrebarile ce le adresasem. Eu nu stiu cum ajunge produsul. Vine prin posta, prin curier rapid, la sediul din Bacau? Platesc pe loc sau prin mandat postal sau virament bancar. Domnul care se ocupa cu asa ceva nu mi-a raspuns la aceste intrebari el vroia sa stie numarul meu de telefon si ma invita sa le mai scriu daca mai am nelemuriri, fara sa imi raspunda la cele anterioare. Acum, mai astept o zi sa faz ce imi scriu...
Ce pretentii sa mai am eu la ceasornicaria de la colt, cand imi spune ca ceasul e gata in 2 ore si cand ma duc imi mai spune ca mai dureaza inca 2, cand mari firme ce isi implimenteaza sisteme de comanda online, cand companii de stat si companii multinationale nu se tin de cuvant si o labaresc incontinu.
De aceea nu vo progresa, pentru ca proverbul "Nu lasa pe maine ce poti face astazi" nu se aplica in Romania iar marile companii, ce au pretentii de lidrei pe segmentul lor, nu implimenteaza sistemul lor riguros ci se adapteaza la lenea caracteristica balcanilor. Salut!
Pe curand...

Si-a gasit fericirea in fund

Unul din vecinii mei, a fost un medic obscur ce dupa revolutie, fiind si tanar, s-a lasat de meserie si si-a deschis un lant de magazine cu haine de lux. Cam toata lumea buna din bacau se imbraca de la "Cristian".
Vecinii mei nu au cutie postala. Daca atunci cand s-a construit blocul nu au fost puse cutii postale, ei de ce sa-si puna. Singurii care avem asa ceva suntem noi, adica familia mea. Asa ca scrisorile, facturile, instintarile, citatiile sunt puse pe marginea unui geam. Din cand in cand trebuie sa mai caut si eu prin el pentru ca dragutul de factor postal nu imi pun e mereu in cutoa postala ceea ce este pentru mine. Zilele trecute cautam prin teancul de facturi, vederi, scrisori, o instintare ceva, cum ca as fii primit un colet (pe care nu l-am primit, desigur) si printe toate astea era ci o citatie. Curios de fire am m-am uitat sa vad cui ii este adresata si astfel am aflat ca vecinul meu isi lichida firma si era dat in judecata de catre salalriati.
Dar ce s-a intamplat cu Cristian? Acum cativa ani, buni; cred ca eram in liceu, Crsitian a divortat. Nu cunosc motivele dar sotia sa s-a mutat in Timis (are numere de TM cand mai vine) si nu a luat copilul cu ea. De obicei copilul ramane la mama, doar daca mama este acuzata de ceva imoral in divort si astfel copilul ramane la tata. Doamna mai vine din cand in cand, cam odata pe an sa isi vada copilul. Dar ce s-a intamplat cu ei nu se stie, insa Crsitina si-a deschis larg ochii si a aflat de ce nu era fericit. Astazi este popolarul tuturor baietilor adolescenti ce inca nu sunt siguri de unde ar trebuii sa isi bage cucu si cauta aventuri cacacioase cu domnul doctor.
Ma gandesc la saracul copil si la ce vede el prin casa, ca pardide de sex oral intre Cristian si un tanc mai mic ca mine, dar major, am vazut de multe ori, in masina la el, o superba masina sport, la mine in parcare. De sarutari lascive, in fata blocului nu mai zi, asta daca pustanul e destul de curajos sa isi arate adevarata orientare sexuala.
De cand stiu de chestia asta, recunosc ca mi-e cam firca de el. Am cateva experiente marcante cand un popo s-a dat la mine si nu stiam cum sa mai scap si sincer nu vreau sa am cde aface cu asa ceva. De fiecare data cand sunt in lift cu el, stau cu fundul proptit in unul din peretii liftului si cu ochii pe afisaj sa vad cand ajung la destinatie, ies din lift, cu fata la domn, nu cumva fundul meu sa il binedispuna si il salut respectos ca si cum nu mi s-ar parea nimic anormal cu el.
Ce sa-i faci daca si-a gasit fericirea in fund?
Pe curand...

miercuri, 3 septembrie 2008

Din nou acasa

Cald e in Bacau... Am ramas blocat aici ca sa rezolv niste chestii, dar par sa se amane pana pe luni. MA bucur pentru Q si pentru restul si reusita lor de azi! Feleicitari! Era si cazul de-acuma!
Poate ma apuc si eu de invatat ca nu se mai poate, si ne mai auzim...
Pe curand...

luni, 1 septembrie 2008

H.I.R.D.

Si iaca asa, in seara asta am facut o vizita prietenei mele din copilarie, Dana si ca de fiecare data cand vin in Bucuresti stau cu ea la palavre. Faza cea mai tare e ca m-a sunat Raluca, cealalta prietena din copilarie si mi-am adus aminte de H.I.R.D., adica Horea, Ilinca, Raluca si Dana, cei patru copii, prieteni de pe scara A a blocului 6 de pe Strada Alexandru cel Bun. Raluca a terminat acum cativa ani farmacia, Dana e la Arhitectura in anul 5, eu si Ilinca fiind cei mai mici. Raluca ar trebuii sa se marite anul asta, din cate stiu eu si abia asteptam nunta sa ne revedem.
Tin mult la ele ca sunt imaginea vie a copilariei mele. Dana s-a mutat in clasa 1, in Suedia iar apoi a revenit in tara insa la Bucuresti. In fiecare vara venea la "Babaia", la bunica in Bacau si noi eram atat de bucurosi de prezenta ei. Insa si Tanti Jeni, bunica Danei, a treia mea bunica, s-a mutat la Bucuresti si acum ne vedem destul de rar. Insa timpul nu a degradat relatia noastra de prietenie si cu fiecare ocazie ne bucuram de timpul petrecut impreuna. Imi pare rau ca nu a venit si Ilinca, i-ar fii placut si ei sa stea cu Dana.
Maine plec acasa si ma voi apuca de invatat pentru marire, Domne ajuta! Astfel se termina plimbarea mea prin Bucuresti.

...ca imi venii in minte filmul.
Pe curand...
P.S. Am invatat de la Dana cum poti sa faci 3d-ul unei cladiri, dupa planurile de Autocad, cu Google SketchUp. Sunt foate mandru de mine. Poop Dana!

A venit toamna

Simt parca in aer ca e prima zi de toamna. Odata cu ea am modificat din nou blogul. Au aparut cateva elemente noi, unul de enciclopedie si unul demonitorizare a vizitatrilor si am mai scos cate ceva, elemente ce nu imi mai placeau. oricum Septembrie e luna aniversara. Posibil sa mai fice cateva surprize.
Si daca tot am o stare de toamna, de Alifantis sau mai bine zis de Nichita, o sa postez in continuare niste versuri:

Emotie de toamna, Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)