Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

Best of proza scurta anii 2000

A inceput sesiunea si timpul de citit e un pic mai fragmentat. Nu stiu niciodata daca seara, dupa o zi de invatat am chef sa citesc ceva sau sa vad un film asa ca am ales ca in aceasta perioada sa citesc o antologie de texte scurte. E prima antologie pe care o citesc si ideea mi se pare interesanta. Eu sunt un fan al prozei scurte insa intre un volum de autor si o antologe, e o diferenta mare. In primul rand schimbi stilul, de la un auror la altul e un alt stil si o altfel de scriitura.
Antologia realizata de Marius Chivu e foarte interesanta. Am descoperit noi autori contemporani si in acelasi timp am redescoperit autori carora le citisem romanele.
Singura povestioara pe care o stiam era Dupa Gaste a lui Lucian Dan Teodorovici, poveste pe care am citit-o in Coreea, cand mi-am luat cu mine volumul Celalalte povesti de dragoste.
Mi-au placut foarte mult: O intalnire cu cititorii de Dan Coman, Niste Gandaci de Veronica D. Niculescu. Veceul de Alex Tocilescu si Lungul drum din cer acasa…

Iarna

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

 Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii.
Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând. [...]
Iarna pe ulita de George Cosbuc
Cam asa vedeam iarna cand eram copii, ca un motiv de bucurie. Imi aduc aminte de iernile din copilarie, de bulgareli, mozoale, oameni de zapada si sanius. Copilaria e perioada in care nu ai griji. Nu iti pasa ca te murdaresti pe haine daca sari intr-o blata cu apa, nu iti pasa daca iti intra noroi sub unghii cand sapi o groapa pentru a face o capcana, cand nu te gandesti oare ce o sa mananci in ziua aceea sau cu ce o sa te imbraci daca nu ti-ai spalat inca hainele.
Ninge de o saptamana aproape si eu nu am reusit sa ies la o bulgareala sau la sanius. In jurul meu am auzit numa povesti cu masini rasturnate, masini …

Povesti din Taxi

Mi-a venit ieri o idee pentru un proiect pentru blogul meu de nisa,  Horea Sibisteanu - Povesti urbane, blog ce se afla in moarte clinica de mult timp. O serie de articole cu povesti din Taxi. Ideea mi-a venit dupa ce am citit un status al lui Lucian Dan Teodorovici si vreau sa invit persoane sa povesteasca intamplari din taxiuri. Cine se baga sa ma contacteze in privat sau in comentarii mai jos!
Pe curand....

Loser

Mircea Radu Iacoban este unul dintre cei mai proflifici dramaturgi contemporani, publicand peste 30 de volume de proza, teatru, eseistica si publicistica. Am aflat prima data de el in liceu, cand profa de romana ne-a spus ca a fost director la TNI si ca atunci era la Luceafarul. Nu stiu ce s-a intamplat ulterior cu domnia sa, stiu doar ca impreuna cu Teatrul Tudor Vianu de la Giurgiu, au pus in scena piesa Loser, una din piesele recente ale dramaturgului, in cadrul Salonului Experimental, iar wekeedul trecut au venit cu ea la Iasi.
Salonul experiemental de la Giurgiu e un proiec pentru piese de teatru micute, cu putine personaje scrise si regizate de autori. In cadrul acestui proiect, dramaturgul iesean a pus in spectacol doua piese, iar cu Loser a venit si la Iasi.
Mi s-a parut ciudat ca piesa se juca in una din salile de conferinta de la Palas. Chiar nu avrut nimeni sa il primeasca pe la vreun teatru din Iasi sau pe la o casa de cultura? A fost interesanta ideea de teatru intr-o sa…

Fashion victim - Romanian winter edition (fara poze)

A venit iarna. A ventit doua luni mai tarziu, cand lumea nu se mai astepta sa vina, cand merisorii incepusera a infloreasca si cand ne obisnuisem cu temperaturi minime de 5 grade. A venit brusc cu frig, cu crivat si zapada.
Vineri seara m-a anuntat mama ca imi trimite pachet. Cred ca nu a mai facut acest gest de mult timp, de fapt dupa anul 1 de facultate nu prea mi-a mai trimis pachet prin maxi. Ori veneam eu acasa ori daca se nimerea sa vina cineva in Iasi, imi trimitea prin ei.
M-am uitat pe net sa vad cum functioneza Posta Studenteasca. E un serviciu ce iti ia pachetul de la la usa si ti-l aduce la usa. De Bacau se ocupa vinerea, cu luarea pachetelor intre 4 si 5. Era 5 fara un sfert si abia se ocupa de gatit. Ma cam enervasem. Asta insemna ca trebuia sa ma duc pana la Gara sa iau pachetul...
Sambata dimineata m-am uitat la vreme si am vazut ca erau -11 grade, insa Crivatul facea sa se simta -19, era mai frig ca vineri, cand inghetasem pana la scoala si inapoi. Cei de la Maxi au …

Povesti de la Cantina

Am invatat un lucru in Japonia, sa mamanc la cantina. Nu stiu de ce, dar inainte nu prea eram fan cantine. Oricum in Tudor nu a existat cantina mult timp. Se aducea mancare de la aia din Copou, si se servea undeva, in sala de lectura de la T5-T6. Era rece si scumpa. In Copou era bogatie, dar cine mergea pana acolo pentru o masa. Au deschis cantina cu putin timp inainte sa plec in Japonia si era o coada imensa si program scurt. Acum e deschisa de la 12 la 8 si lumea nu prea merge. Mai multi familisti, cativa studenti de anul 1 si Erasmuisti.
De fiecare data cand intru pe usa cantinei o salut pe doamna Coca, portarita. O stiu de cand era portarita in 11 si mergeam pe acolo sa imi vizitez prietenii. Ea nu ma mai tine minte, se uita suspect la mine si incerarca sa-si aduca aminte cine sunt: oi fi un fost student - dar cum de nu m-a mai vazut o lunga perioada de timp? Poate ca sunt docotrand sau poate asistent la Universitate. Nici eu nu o intreb daca stie cine sunt, sau daca ma mai tine …

Pietonul patruped

Miercuri am avut treaba pe la Decanat asa ca am plecat pe la  11:30 din camin ,ca sa ajung la 12 acolo. La trecerea de pietoni de la Iulius, asteptand sa se face verde la semafor, am observat ca langa mine se ajezase un catelus. Era mic, flocos si cu blana toata murdara de zoaiele de la ninsoarea ce murdarise orasul peste noapte. Si cum ma uitam la el si ma intrebam daca chiar site cum sta treaba cu semaforul, l-am observat ca porneste. Ha! - mi-am zis, nu stie de semafor. Insa imediat m-am uitat la culoarea lui si observasem ca se facuse verde. A merg pe langa mine, o buna bucata de drum, insa pe la Rectorat l-am pierdut.
Mi-am facut treaba pe la decanat, am fost la departamentul de limbi straine si cand ajung, din nou, la trecerea de pietoni abia se facea verde. Pe la mijlocul strazii observ ceva cu coada ochiului, era din nou catelul cel mic, ce traversa tantos strada. A trecut cu mine pe sub mall, s-a ascund pe sub rotile masinilor parcate cand eu m-am asezat intre doua masini, c…

Cum am petrecut Ziua Unirii

E o traditie, ca sa nu zic coincidenta sau blestem, ca in fiecare an de Ziua Unirii sa dau examen. Si in fiecare an, de cand sunt student in Iasi, nu sunt multumit de ceea ce am facut la examenul de pe 24.
Imi fusese dor de musuroiul in care se transforma facultatea intr-o zi de examene. Studentii merg grabiti inspre sali sau asteapta cuminiti pe langa usi, se aduna in grupuri mici si sosostesc impresii de la examen sau il trad de limba pe cel ce a iesit de la oral.
E o atmosfera frumoasa, ce o sa-mi lipseasca. E amuzant cand ii vezi ca se opresc din vorbit cand trece cate un profesor, si saluta policiosi. Il privesc atent cum dispare dupa un colt si incep iarasi sa sosoteasca.
Astazi e o zi friguroasa, o zi cu temperatura de -10 grade ce se simte ca -14 din cauza Crivatului ce vine pe Bahlui.
Am facut doua drumuri dus-intors scoala-camin: la examen si apoi sa rezolva cu niste acte. Dimineata imi uitasem telefonul in camera si m-am intors sa-l iau, m-am incalzit un pic si m-am intors …

N-am dormit bine azi noapte pentru ca:

a) era patul nou
b) nu stiam sunetele si luminile de fundal

Expresia din popor e cea de la a), insa eu n-am inteles-o niciodata. Cum adica nu stiam patul? Ce trebuie sa stii la el? Poate ca expresia asta se aplica pe vremea cand fiecare pat avea o buba: un arc rupt, o lamela de lemn tare sau o gaura in saltea. Dar si cu astea te obisnuiesti intr-o ora, maxim. Te foiesti pana iti gasesti locul si cand l-ai gasit, ai ramas intepeinit acolo pana dimineata.
Ei, la mine nu e problema de pat, ci de sunetele si luminile de pe fundal. Cand e noapte si toata lumea doarme, se aud sunetele alea ce sunt constante si raman luminite ce nu se sting mai niciodata. De exemplu, cand eram in Japonia si mi-am cumparat frigider in camera, n-am dormit vreo cateva nopti, pentru ca nu eram obisnuit cu sunetul pe care il facea. Stiam patul bine, deci nu asta era problema. Apoi am mai avut problema cu routerul wi-fi, ce avea niste beculete: trei portocalii si unul verde ce luminau tot timpul. Pana sa ma obisn…

De la Globuri la Oscar

Am vazut de curand Globurile de aur si am ras copios de/cu Tina si Amy si din discursul lor de deschidere am ramas cu cateva filme in minte, filme pe care mi le-am notat pe Sticky notes-urile de pe desktop si cu care am decis sa fac tranzitia de la presesiune la sesiune.

American Husltle a castigat Globul de Aur pentru cel mai bun film, cea mai buna actrita in rol principal si cea mai buna actrita in rol secundar, toate la categoria comedie sau muzical si este niominalizat pentru Cel mai bun film la oscaruri.
Asa cum s-a intamplat si anul trecut cu Silver Linings Playbook, acum nu inteleg nominalizarea si Globul pentru cel mai bun film. Nu mi se pare asa un film bun, insa mi-a placut foarte mult cum au jucat femeile din film, ce au si primit Globuri pentru prestatia lor. E un film in care toate personajele par murdare, cu frizuri ciudate ca la sfarsitul anilor '70. Mi-a placut mult povestea filmului si ideea de comedie politista, insa nu il consider un film atat de bun, incat sa f…

Cum sa spui NU...

Acum o saptamana vorbeam la telefon cu Evil si ma plangeam ca m-am legat la cap fara sa ma doara. "De fiecare data cand cineva ma roaga ceva nu pot sa spun nu, si acum imi pare rau" ii spuneam eu atunci.
Jumatate de ora mai tarziu ne vedeam la cafea si cu zambetul mare cat o zi de vara imi indindeau cadoul de ziu mea. Dupa cum arata prin ambalaj era o carte, dar oare ce?
Asa am ajuns sa citesc prima motivationala din viata mea, Cum sa spui NU acasa, la serviciu, prietenilor, in viata de zi cu zi.
Carti de prisologie practica am mai citit prin liceu, atunci m-am indragostit de psihologie si visam ca in paralel cu constructiile sa fac si psihologia. Dar lucul asta nu s-a mai intamplat.
Mi-a placut lectura, a fost ca un curs practic. Sau cel putin asa imi imaginez eu cursurile la o facultate de psihologie. Cartea e structurata pe 11 capitole, in doua parti: Cum sa intelegi si Cum sa pui in practica. Fiecare capitol vine cu exeple practice, cu povesti in care protagonistul nu p…

Interviu la SexShop

INTAMPLARILE DIN ACEST ARTICOL SUNT MAI MULT SAU MAI PUTIN ADEVARATE. DAR NU ASTA CONTEAZA.

Te intorci acasa cu o superspecializare si iti doresti sa profezezi pe domeniu. Intri pe site-urile de recrutari si cauti joburi. Jumatate din ele nu sunt pentru tine, pentru ca iti cer minim doi ani de exerienta, cealalta jumatate e fromata din agenti vanzari materiale de constructii si agenti imobiliari. La 10 joburi din astea mai gasesti unul cu desenator autocad - pas, nu sunt bun la asta si nici nu am rabdare, sau inginer pe santier iar la 20 de joburi cu agenti mai gasesti unul cu inginer biroul tehnic.
Depui CV dupa CV si nu te cauta nimeni luni intregi, asa ca te intorci pe site si aplici din nou. La un moment dat, te uiti in dreapta jos, la ceasul din bara si vezi ca esti de o ora pe site. Incepi sa cauti si alceva. Vanzator in mall - fizic placut. Pass, kilogramelele mele in plus nu sunt bune pentru asta. Undeva, printre randuri vezi un anunt cu Vanzator SexShop. Incepi sa razi ca un…

Ultimul curs

Ieri a fost ultima zi de cursuri din semestrul asta. De saptamana viitoare incepe sesiunea. Am tot repetat placa asta cu: mai am un an de master, dar de fapt mai e doar un semestru, insa pana la pauza cursului de la 12 la 2, nu am realizat ca e Ultimul Curs. Ieri am avut ultuimul curs de la master, si e posibil ulimul curs din viata mea. Bine, la doctorat mai sunt niste cursuri insa acolo e altceva, cred. Si cum nu e 100% sigur ca o sa mai fiu in Iasi la anul, e posibil ca asta sa fi fost ultimul meu curs de la Facultatea de Constrcutii si Instalatii din cadrul UTI.
Dupa pauza, cand am realizat lucrul asta, am incaput sa devin mai atent la curs si chiar sa raspund la intrebarile profului. Ma lovise o melancolie stupida, ce s-a intalat neasteptat dupa cateva luni de scaola. Nu am fost deloc melancolic cand m-am intors, dupa o pauza de doi ani, pe cat am fost azi, cand oarecum am terminat. Mai am 4 examene si un semestru de cercetare, insa azi cand traversam culoarele facultatii simtea…

Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi

2006 a fost cam ultimul an in care am citit mult. Apoi am descoperit viata de facultate si am lasat cititul pe noptile cu mataroane de seriale, iesiri in club sau plimbari nocturne prin oras.
E posibil ca atunci sa fi vazut cartea asta prin librarie. Imi amintesc parca, intr-un colt, in Carturestiul din Iulius (ce la vremea aceea se afla la parter, undeva pe unde acum e  Bam boo), pe langa Raiul Gainilor, se afla si cartea asta. Insa nu m-a atras titlul iar acum ,daca nu l-as fi descoperit pe LDT prin Matei Brunul, nu as fi citit cartea asta niciodata.
Mi-a fost frica sa o citesc. E romanul de debut al scriitorului contemporan ce-mi place cel mai mult la momentul de fata. Imi era teama ca o sa mi se para slabut, si din pacate asa s-a inamplat.
Romanul de debut al lui Lucian Dan Teodorovici se vrea un pamflet la literatura contemporana si prezinta o poveste hilara a tinerilor ce isi creaza o prorprie filosofie a suferintei.
Mi-a placut pentru ca, dincolo de exagerari, am regasit print…

Calitatea si cantitatea studentilor din Romania

Primele doua saptamani de dupa vacanta de Craciun, adica ultimile doua saptamanai din semestrul I, sunt cunoscute de studentii de la facultatile tehnice, ca presesiune. A acea perioada stresanta din semestru, cand trebuie sa predai teme, proiecte, referate si sa sustii colocviile.
Pentru mine, omul care mereu intra in panica, e cea mai stresanta perioada din an. Anul asta a fost parca mai stresanta ca niciodata. Poate pentru ca nu am mai trecut prin asta doi ani, poate pentru ca e ultima presesiune sau poate pentru ca stiu ca exista o presiune din exterior, tocmai pentru ca m-am intors din Japonia.
Lunea trecuta m-am prezentat la cursul numarul 13 de la un anumit obiect de studiu, cu prezentarea power-point a proiectului pe care il scrisesem in vacanta. Lucrasem cateva zile bune: pana am facut rost de materiale, pana le-am citit pe toate, pana am facut o schema rezumativa, pana am gandit cum sa le pun pe toate intr-un articol, pana mi le-am tradus in cap si le-am scris referatul si pa…

Mirosul sentimentelor

Imi spunea un om drag ca ii este dor de Romania pentru ca acasa anotimpurile miros. M-a patruns atunci un fior si m-am gandit la mirosurile ce imi aduc mie aminte de ceva. In primul rand e mirosul de Channel no 5, parfumul pe care il purta bunica si de fiecare data cand il simt, ma duce gandul la pielea ei moale si dulce si la pupicurile pe care i le dadeam in fiecare zi.
Duminica seara am iesit din casa, la apus, doar cat sa duc gunoiul. Fusese o zi frumoasa de iarna insa eu nu reusisem sa ies deloc afara. Era una din zilelele alea de presesiune, cand zici ca nu faci nimic, ca te odihnesti dupa trei zile in care ai scris ca nebunul la un proiect si iti mai ramane doar sa treci prin el. Printre doua filme si cateva zeci de pagini citite, am mai lucrat la proiect si uite asa ziua trecuse.
Cand am iesit pe usa caminului am simtit mirosul ala de sfarsit de iarna. Era un miros pe care il uitasem in doi ani de zile, un miros de iarba moarta, de pamant deghetat intr-un aer rece cu putine a…

Snow Country

Am spus sa-i mai dau o sansa lui Yasunari Kawabata pentru ca, totusi, e laureat Nobel, primul scriitor japonez ce a luat celebra distinctie, in 1968. Pe vremea cand am citit The Dancing Girl of Izu, nu eram in apele mele si mi-am spus ca sunt nedrept. Nu pot sa spun ca acum am fost 100% ancorat in lectura si nici ca m-am relaxat citind adeasta carte. Si nu cred ca e stresul atat de mare ce s-a acumulat saptamana asta in mine si nici starea de tensiune pe care o am, ci pur si simplu nu vibrez la Kawabata.
Tema mi s-a parut interesanta, cu toate ca e aceasi tema a scriitorilor din acea perioda: frumusetea traditionala japoneza- metamorfozata in gheisa si viclenia occidentala - criticul de balet, insurat, ce are o aventura cu gheisa. Iti dai seama ca relatia nu are nicio sansa chiar de la inceput, subliniindu-se parca, printre randuri, ca lumile in care se invart cei doi nu se pupa. Ce mi-a mai placut a fost atmosfera.Pe parcursul lecturii m-am simtit singur si trist, ca intr-o iarna de …

Bio

Zilele trecute, butonand televizorul, am auzit niste parvenite de la TV ce se laudau cu petrecerea de Anul Nou. Au fost la o pensiune Bio din Austria, unde penrtru o suma piperata, au dormit in niste casute din lut, cu geamuri facute din besici de porc si au mancat numai bio.
Cat de parvenit poti sa fii, ca sa platesti o caruta de bani pentru a dormii in casa celor mai oropsiti tarani din Romania. Nici la noi, cel mai sarac om, nu mai are geamuri din besica de porc, ci isi cumpara un geam, insa case de chirpici inca se mai gasesc.
Discutand stirea asta cu un domn profesor, ne-am gandit la o noua piata in constructii pentru parveniti bio, dar mi-am amintit si de proiectul celor de la Arhitectura de la Waseda.
Prin vara, cu putin timp inainte sa plec, cei de laboratorul de arhitetura, din subsol, undeva pe langa locul in care noi ieseam afara la aerisit, studentii construiau niste pereti traditionali. Pe o rama din lemn, au impletit niste fire de bambus, pe care apoi le-au umplut cu ch…

Despre echivalare (2)

Nu credeam ca un ziar local are atata succes intr-o urbe atat de mare, ca Iasiul. Articolul din Ziarul de Iasi despre epopeea echivalarii a avut ecou, si alaltaieri, un reporter de la DIGI 24 Iasi, mi-a luat un interviu pe tema asta.
Mi-a placut reporterul, ca stia ce vrea. Si a profitat de un lucru pe care l-am zis la un moment dat, si cu cu toate ca apoi l-am rectificat, a mers cu stirea asa, ca sa vanda. Spun si aici, asa cum am spus si ieri, ca povestea cu apostila e o poveste destul de complexa. Eu nu stiu daca aceasta apostila era ceruta cand m-am uitat initial pe site, atunci cand eram inca in Japonia pentru ca am citit pe diagonala, iar in momentul in care mi-am dat seama a inceput epopeea.
Ceea ce nu mi se pare mie ok, e ca trebuie sa existe aceasta etapa, si ca nu exista un acord intre state, prin care diplomele sa fie automat recunoscute. Cu, sau fara apostila, cineva tot poate sa falsifice un act, daca vrea.
Dar un pic de publicitate nu srica. Imi spunea ieri cineva: "…

Noapte buna, copii!

Sunt intr-o etapa in care citesc multa literatura contemporana si in special literatura romana contemporana. In cautarile mele de romane am dat de romanul lui Radu Pavel Gheo si m-a atras mai mult biografia sa. Tipul e de prin Banat, a locuit o buna perioada de timp la Iasi, a castigat la Loteria Vizelor insa s-a intors in tara dupa un an, pentru ca nu s-a adaptat la Visul American. Acum locuieste la Timisoara, unde e foarte activ in activitatea sa culturala.
Cine spune ca un roman bun nu se inspira din lucrurile pe care le traiesti tu, nu stie ce vorbeste. Romanul lui Gheo, isi desfasoara actiunea intr-un sat de prin Banat, in Iasi, un satuc intre Iasi si Dorohoi si in State si ne spune povestea a trei prieteni ce vor sa fuga dincolo, pe timpul comunismului. Trei dintre ei ajung in California, al treilea ramane in tara. Actiunea se petrece in anii 2000, cand unul din cei trei emigranti se intoarce in tara, si intamplator se intalneste cu prietenul lui, din copilarie, cel ce nu mai re…

Red John e la Iasi

Mai mult ca sigur ca printre voi sunt multi care nu sunt fani The Mentalist si nu stiu cine e Red John.
Red John e persoanajul antagonist din serialul The Mentalist. Acesta este un criminal in serie ce a omorat familia personajului principal, si l-a facut pe acesta sa inceapa colaborarea cu CBI (California Biro of Investigation) - un fel de FBI local si fictional.
Criminalul, a carui identitate nu a fost dezvaluita pana de curand (eu nu stiu cine e pentru ca nu am vazut inca sezonul curent; astept sa se termine si sa-l vad maraton), are ca semnatura atunci cand ucide, un smiley face, cu ochii tristi si gura zambareata, realizata din sangele victimei.

In fiecare zi cand trec prin fata recotratului ma uit la grafiitele cu semnatura lui Red John, insa niciodata nu m-am oprit sa o fotografiez, pana azi. Si asta pentru ca aseara, am mai vazut una prin Bucsinescu.

Despre echivalare

Nu am scris pe blog si nici pe celalalte retele de socializare pe care le folosesc despre procesul de echivalare a studiilor. Am spus ca o sa scriu un articol cand totul o sa se termine cu bine. Dar cum mai e mult pana acolo si pentru ca am acordat un interviu in Ziarul de Iasi pe tema asta, am zis sa il pun si pe blog si sa fac cateva lamuriri.
Am dat interviul asta in urma cu cateva saptamani, in ziua in care s-au facut publici finalistii la LSRS. In momentul acela credeam ca trebuie sa fac o imputernicire prin notar/ambasada celui ce imi va depune cererea pentru o noua diploma, la facultate. La scurt timp dupa m-au anuntat ca nu trebuie, insa eu am uitat sa ii anunt pe cei de la ziar, sa modifice in interviu. Mie inca nu mi se pare o problema asa mare, insa cei cu care am vorbit, mi-au spus ca e si ca nu e normal sa se intample asa ceva.
Nu e normal sa nu existe un partenerat pe educatie intre noi si japonezi si sa trebuiasca sa imi echivalez studiile facute acolo, cand ei nu mi-a…

De ziua mea

Anul asta parca nici nu am simtit ca a fost ziua mea. Mai mult ca niciodata, am fost stresat de presesiune si de prezentarea pe care o aveam. De ani de zile, de cand sunt student, ma stresez in perioada asta dar anul asta, din cauza ca au trecut doi ani fara prestresiune, m-am panicat mai mult.
Nici nu mai am gasca pe care o aveam odata si nici sa ma bag in sufletul noilor prieteni nu prea pot. Asa ca am stat cumintel, vreo trei ore in camera, raspunzand la mesajele de ziua mea, la telefon si pe facebook. Pana am clacat! Pana mea, odata in an e ziua mea. Asa ca m-am bagat pe gatul unui cuplu si am mers cu ei la chinezesc.
Mare bucurie mi-a fost cand am gasit in Carturesti una din cele doua carti ale lui LDT pe care nu le-am citit. Abia astept sa ma apuc sa o citesc!

In alta oridine de idei, vreau sa va multumesc tuturor pentru urari. Pe facebook am raspuns la tot ce mi-a aparut pe timeline, dar stiu ca multe mesaje nu apar, si dispar undeva in mintea inginerilor ce au reproiectat pla…

Piercing

Am primit romanul lui Ryu cadou de Craciun si am facut ceva turism cultural cu el. Cum adica? L-am mutat de pe o canapea pe alta, de pe un fotoliu, pe o masa, dintr-o camera in alta, fara sa prea citesc din el. De ce? Imi placea atat de mult dar in acelasi timp nu vroiam sa-l termin. Si imi mai era frica ca stiu ce o sa se intample, insa Ryu, si de data asta, m-a surprins.
Sunt la al treilea roman scris de Ryu Murakami, celalalt Murakami cum il stiu mai toti si preferatul meu, dupa In supa miso și Copii de aruncat și nu ma satur de el. Mai am doua romane de-ale sale, romane pe care o sa le citesc foarte curand, si vreau sa-mi mai cumpar/caut cand ajung in Iasi, ca tare sunt greu de gasit.
A fost o buna alegere pentru Primul roman al anului 2014, mai ales ca azi mi-am setat si rezolutia de 27 de carti citite pe 2014 dar si pentru ca dupa mult timp in care citeam carti electronice, am inceput anul cu o carte clasica, pe care am putut s-o tin in mana si sa dau pagina u pagina.
Salut int…

Horea vs Librarii

Bunica si mama imi povesteau mereu de vremurile de dinainte de '89, cand doamnele de la Libraria Alecsandri le pastrau carti pe care le cumparau apoi, pe sub tejghea. Era o vreme cand libraresele aveau puterea si intre tine si carti exista o masa de sticla si ele. Imi aduc si eu aminte de libraria Alecsandri si de Piru. La Alecsandri era o doamna cu nume de masina nemteasca iar la Piru erau niste tanti tare rele. Daca le intrebai ceva ce nu le convenea, incepeau sa urle la tine. Tin minte ca prin liceu au inceput sa ne bage alocaita pe card si m-am dus eu sa-mi cumpar Lolita de la Piru. A inceput sa urle tanti aia la mine ca ce vin eu cu card la ea, ca ea nu scoate aparatul pentru o singura carte si de ce cumpar eu carti din astea cu tema sexy la varsta mea. Noroc apoi ca a aparut Glissando si acolo te uitai singur la carti, pe rafturi iar daca nu gaseai ceva te ajutau doamenele de acolo, ce erau foarte pregatite.

Paișpe, după treișpe

Ma gândeam în urmmă cu puțin timp că lucrurile au început săse așeze pentru mine. Anul 2013 a fost un an de tranziție, un an în care am terminat masterul din Japonia, în care m-am întors acasă unde termin masterul dpe care îl începusem înainte să plec, echivalez studiile de peste mări și țări și îmi pun în ordine drumul pentru ceea ce v-a sa vie. Asta mi-am și dorit anul trecut, ca în 2014 să îmi gasesc calea.
Pentru 2014 îmi doresc recunoștere. O sa fie din nou un an cu începuturi și sfârșituri, un an provocator, un an ce îmi cere putere de muncă și voință. Imi doresc ca anul ce vine să fiu sănatos, că m-am tot sautrat să bolesc într-una... Și cel mai mult îmi doresc să fiu din nou, cu toți pe care îi mai am, acasă.
Astazi am facut un pic de săpături pe facebook și am vazut că intelectualimea cool, adică coolții, au petrecut revelionul acasă în familie, clasic, tradițional. Nu cred ca e hipstărimea ce a fugit de mainstreamul restaurantelor, barurilor, viluțelor închiriate, ci criza …