Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Miezul noptii in epoca mea de Aur

Astazi la miezul noptii vom trece in noul an. Eu voi trece cu 7 ore mai repede decat familia si prietenii de acasa. Voi fi primul care va simtii mirosul noului an.

Zilele trecute ma apucase melancolia visului din adolescenta. Imi adusesem adinte de visele marete pe care le aveam, de locurile unde ma visam ca o sa ajung, si acum ,a aproape 10 ani, imi dau seama ca nu sunt nimic din ce vroiam atunci sa fiu. Nu sunt trist, pentru ca sunt mandru de unde sunt acum, sunt melancolic...
In liceu mereu ma visam in Perioada Interbelica, coborand pe scarile Universitatii, cu frumoasa si inteligenta mea logodnica, fugint pentru un sfarsit de saptamana la o cabana de piatra si lemn, la munte. Eu eram scriitor, student la Litere, ea era cea mai buna din clasa si vroia sa devina critic literar (e meserie prea indrazneata pentru o femeie, in vremurile alea). Aveam o masina (o masina de epoca ce ne tinea de cald iarna si ne salva de ploi toamna) iar seara de seara ieseam in baruri, discutam cu priete…

Si cand ma loveste lenea...

S-au amestecat multe: dezamagire, lene, oboseala, si nu am mai scris... Am vreo cateva idei despre ce si cum sa scriu, insa imi era sila sa intru pe blog si sa scriu... Oricum nu citeste mai nimeni ce scriu, am vazut rapoartele pe ultimile zile, e vacanta, nimeni nu sta calare pe calculator sa citeasca blogul unuia care se plange ca e singur de Craciun... Dar am uitat sa va spun ca, din nou, mi s-a schimbat tema de dizertatie. Acum voi studia despre tunele. Proful a primit de la minister datele inegistrate de aparatele puse intr-un tunel ce aproape e gata, si se pare ca in timpul cutremurului din martie, pamantul s-a lichefiat, undeva, si le e frica de efectele ce pot aparea asupra tunelului. Eu nu stiu nimic despre acest subiect. Nu am invatat nimic despre tuneluri, lucru pe care i l-am explicat profului. Asa ca mi-a dat un articol antic, niste modele de calcul si dupa vacanta imi va explica mai multe. Toate astea se intamplau in periada post Mario, cand tot ce vroiam era sa fiu las…

Pheonix

Am mai scris de nenumarate ori, despre cum mi-am pierdut toate pozele de pe blogger, si despre cum am pierdut, astfel, photoblogul. Insa acum o luna am avut curajul sa o iau de la capat. Sa sterg tpate articolele, ce acum erau o mimagine neagra, cu un triunghi gri pe mijloc, in interiorul caruia era un semn de exclamare. Pot spune ca e un nou blog, insa el a fost creat in 2008, pe 15 ianuarie, acum aproape 4 ani. In 2008 eram foarte activ in blgosfera, visam ca e lumea mea, o lume unde pot sa ma plang despre tot, era normal pentru mine atunci, pentru ca nu aveam nici o idee, unde e acel Eu pierdut...
Pe 13 octombrie 2008 am lansat Horea Sibisteanu - Povesti Urbane. Un blog ce se vroia sa fie si mai de nisa. Un blog pe care anuntam ca voi scrie rar, un blog ce era si este pe sufletul meu. Insa am uitat de el, nu am mai avut timp, sa ma impart in atatea locuri, plus ca renuntasem sa scriu si aici.
Astazi l-am relansat. I-am schimbat interfata, am renuntat la bennereul (ce nu mai aparea …

A doua zi de Craciun, in Odaiba

NOTE:
1. In articol exista mai multe trimiteri catre wikipedia. Trimiterile sunt pentru informatii suplimentare despre anumite lucruri despre care vorbesc. Sunt lucruri cunoscute de japonezi, probabil nu foarte interesante pentru toti, de aceea am decis sa nu dezvolt subiectele, ci sa pun linkurile.
2. Mai multe poze din Odaiba, puteti vedea pe photoblog.

Acum vreo doua luni si jumatate vazusem la tv, ca in Japonia e o expozitie a muzeului MadameTussauds, insa am uitat repede de ea.
Zilele trecute, uitandu-ma la pozele cuiva, pe facebook, mi-am amintit de expozitie si mi-am zis ca nu trebuie sa o ratez. E ultima saptamana in care este deschisa, asa ca era pe ultima suta de metrii.
Am vorbit cu cine mai e prin camin, iar Morgan si Ali mi-au raspuns provocarii. In a doua zi de Craciun, urma sa mergem in Odaiba sa vizitam expozitia, iar apoi sa ne plimbam pe insula.
Odaiba este cea mai mare insula artificiala construita in Golful Tokyo. Construita in anii 1860, insula a avut ca scop, str…

Ce mi-a(m) luat (de) Moș Crăciun

Anul asta Mos Craciun a fost practic si mi-a adus cateva lucruri de care aveam nevoie.
1. Covertura de pat: ca stia ca am pitici pe creier si nu imi place sa stau fara covertura 2 Feon: ca cel de acasa, cu tot cu adaptorul de priza nu mergea, din cauza voltajului. Japonezii folosec 110v nu 220v ca in Romania Si  cadouri dragute: ca ceasul Bel Air si plover/cardigan/geaca ca nu stiu ce e, dar e tare misto.

Thumbs up!

Nu știu ce i-a apucat pe cei de la google să iubească atât de mult iarna anul ăsta. Probabil că știți că:
1. dacă tastezi "let it snow" pe google începe să ningă pe pagina motorului de căutare
2. dacă tastezi "Christmas" îți pare o ghirlandă de beculețe între rezultatele căutării și partea superioară a paginii.
3. Youtube are un buton special pe care când apeși începe să ningă peste videoul pe care îl urmărești.

Youtube a făcut public cele mai vizionate videouri din anul pe care tocmai îl terminăm. În acest clasament apare și un video românescȘ Alexandra Stan - Mr Saxo Beat.

În ce an suntem?

Astăzi este ziua Împăratului Japoniei și mi-am adus aminte de anul în care sunt, aici.
Oficial anul în care suntem este 2011, și după cum știți, este al 2011-lea an de la nașterea lui Iisus Hristos.
Este curios cum o lume întreagă îsî numeroateză anii după un lucru creștin, când doar 30% din populația lunii este creștină.
Cu toate că în Japonia se știe că suntem in 2011, pe toate actele scrie că suntem în anul 23. Oficial, pe acte, facturi și documente 23 este anul trecut. De ce 23? Pentru că este al 27-lea an de domnie al Împaratului Akihito.
Cred că cea mai interesantă fază e să fi născut în anul 30 (după un împarat) și să mori în anul 1 după altul. Ar fi ciudat să citești o astfel de placă funerară. Înso probabil că au canji diferiti care spun că e anul în care a început să domnească bunicul împaratului de acum...
Pe curând...

Blog în enlgeză

Mart imi spunea să îmi transform blogul intr-un blog în engleză ca astfel va fi mult mai popular.
Luna asta am avut cam 100 de vizualizări din Japonia. De la cei ce din curiozitate au vrut să îmi vadă blogul.
Păi mie mi-e lene să corectez ce scriu în română... ce să mai zic să gândesc frazele în engleză...
Nu sunt analfabet și nici anticalofil, dpar mi-e lene să corectez sau să citesc ceea ce scriu. Știu că foarte multă lume îmi zice că am de pierdut că nu corectez ceea ce scriu însă mi-ar lua prea mult timp, timp pe care nu îl am.
După cum imi spunea si bunul meu prieten Alex Chirilă, sunt o persoană foarte activa pe multe ramuri virtuale, deci pierd mult timp pe net.
Încerc să minimalizez timpul ca să pot face cât mai multe lucruri (să văd filme, seriale și să vorbesc cu câți mai mulți pe skype, mess sau facebook, plus școala, temele și timul în care vizitez sau mănânc sau dorm)
Așa că îmi cer scuze pentru greșeli și promit că voi încerca să fiu un pic mai atent.

Scriu acest artico…

Sanie cu zurgalai

La vremea lor faceau senzatie. Aceasi melodie trei abordari diferite in 67 de ani
1944. E prima datare pe care o gasesc pentru cantecul asta. Atunci in interpreta Maria Lataretu

1976. #2 de ani mai tarziu Angela Similea venea cu o noua abordare a cantecului asta.

2011. Astazi (la 35 de ani de la Angela Similea), Anda Adam, unul din cantaretii recunoscuti international (cel putin in Europa) pentru muzica pop-corn pe care o canta, vine cu o noua abordare.


Pe curand...

Okonomiyaki (お好み焼き)

Dumica seara am fost la un restaurant unde se serveste Okonomiyaki. Ceilalti mai incercasera acest fel de mancare, pentru mine a fost prima data, si fiind atat de incantat de idee, de la inceput mi-am zis ca o sa fac poze la fiecare etapa si o sa scriu un articol despre asta.

So, Tamami, Mart, Morgan and Satoshi, this article is about Okonomiaky. What is that, and my first experience with it. But all the article will be in Romanian, like usual. Only this paragraph is special for you.

Okonomiyaki este un cuvant compus: okonomi- ce insemna ceea ce vrei, sau ceea ce iti place si yaki ce inseamna gătit sau la gratar. Si este de fapt un fel de clatita (gen cele americane) cu ce vrei tu.
Ingredientele de baza sunt faina si ou, iar celalte ingrediente le alegi tu. Acest tip de mancare este popular in Kensai si Hiroshima, fiind una din mancarurile de baza acolo, iar in Tokyo e o mancare  care se serveste cand ai chef de distractie. De ce spun asta? Pentru ca restaurantele de okonomiayi din T…

Un fel de Microrevelion

Cam toate companiile in perioada asta au microrevelioane cu angajatii lor. O astfel de pertrecere am avut si noi sambatata, insa in stilul petrecerilor japoneze.
Prins in toata nebunia de saptamana trecuta, fix sambata, era aceasta petrecere de sfarsit de an. Nu aveam dispozitia sa merg, insa trebuia. Am zis ca o sa plec mai repede, spunandu-le ca cineva din camin a murit sau ca e ziua bunicii mele. Ambandoua erau adevarate.
Dar despre ce e vorba in aceasta petrecere: profesorul nostru, invita toti colaboratorii din anul respectiv (reprezentanti ai companiilor de constructii, ai institutelor de cercetare, oameni de afaceri, profesori si fosti studenti), colaboratori ce au ajutat la activitatile practice ale laboratorului. Intr-un fel, cei de anul 4, de fapt cei in an terminal, fie ca e master, doctorat sau facultate, le multumesc colaboratorilor ca i-au ajutat sa isi realizeze teza.

Si cand imi spuneam ca s-a terminat...

Am zis ca le las pe toate ce s-au intamplat saptamana trecuta, ca arhivez totul si incerc sa uit....
Dimineata am decis sa nu ma duc la birou astazi. Azinoapte nu prea am dormit bine si de fiecare data cand inchid ochii fie ca il vad in sicriu, fie ca vad oasele alea pe masa aceea.
La 1 m-a  hotarat sa ma duc sa imi cumpar cate ceva (detergent, ca l-am terminat dupa 3 luni, caciula, iti inghiata mailinile la 8 grade, nu mai zic ce cap... si un sprey de camera. Insa mi-am cumparat si o solutie pentru pete, pentru ca masinile de spalat aici, spala cu apa rece si niste pete de cafea de pe o camsa nu s-au dus) si sa  iau pranzul (legume la gratar cu carnita si gyoza).

Multumesc

As vrea sa va multumesc pentru tot sprijinul acordat zilele astea. Am incheiat o saptamana neagra si vreau ca de azi sa las totul in urma. Vin sarbatorile si vreau sa aiba macar un licar de fericire. Si asa mi-e greu, singur, fara familie si prieteni...
Oricum ,zilele astea am vazut ca imi sunteti altaruri: am primit mailuri, mesaje pe facebook, mesaje private pe facebook, convorbiri pe skype sau mess si comentarii pe blog.
Daca de obicei am o medie de 300 de vizualizari pe zi, 500 in zilele bune, ieri am avut 1500. Nu stiu ce s-a intamplat, cat si cum ati intrat, insa m-ati dat peste cap. La prima postare despre ceea ce se intampla am avut vreo 500, apoi 700 iar ieri a sarit contorul. Acum voi avea mereu acel salt imens in graficul vizualizarii, varf ce imi va aduce mereu aminte ca sunteti alaturi de mine.
Si stiu ca imi sunteti prieteni. Acest blog este pentru prieteni, pentru ei scriu si ei mi-l citesc. Nu cred ca exista prea multe persoane pe care sa nu le cunosc si care sa imi c…

Înmormântare si lamuriri.

Nu pot sa nu mă gândesc ca dacă l-as fi crezut, as fi putut face mai mult... As vrea sa multumesc tuturor celor care m-ați încurajat zilele astea. Adevarul ca totul s-a întâmplat atât de repede si de aia am fost si sunt marcat.

As vrea sa incep prin ai face o prezentare. Numele lui nu a fost Sobolan ci Mario. Era u tip retras si raucios, insa in spatele acelei măsti era un tip bun. Pentru ca nu simtise niciodată iubirea, devenise închis si ciudat. Regret ca nu am petrecut mai mult timp cu el, insa nu am știut niciodată ca se va termina așa. Așa e in viața, cand nu prea îți place de cineva, inceput sa nu mai ieși cu el.
Ii placeau Anime si Karaoke. Era înnebunit după sushi. El m-a făcut prima data sa mananc shusi, cu el al băut prima data alcool aici. Cu el am fost in Shunjilu si am văzut zgârie noroi si el mi-a spus ce maioneza sa cumpăr. Ii plăcea sa cânte si sa posteze pe YouTube. Mai jos puteți asculta un cover de-al lui.


Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

Ieri eram atat de obosit... Toata povestea asta imi mancase toata energia. Nu m-am dus la anivesarea tipului pe care il cunoscusem saptamana trecuta la narghilea, am refuzat si narghileaua... vroiam doar sa stau in pat...

Am adormit la 10 si ceva... La un moment dat am auzit telefonul vibrand pe masa, il uitasem pe silent. Insa m-am intors pe partea cealalta si mi-am contiunat de somn...

Am avut un vis ciudat. Oriunde eram, vedeam cerbi si caprioare. Pima data se facea ca eram acasa, la Luncani, si am vazut pe geamul de la bucatarie un cerb. O chemasem pe mama sa ii arat si ne uitam minunati la el. Apoi brust decorul se schimba, si eram la Facultate, in 1.4 R, aveam un curs si proful nu mai venea. Multi plecasera, insa ramasesm cativa in sala. Ma uitam pe geam sa vad daca proful are de gand sa vina, cand am vazut in spatiile verzi mai multe caprioare. Erau asa frumoase... I-am chemat pe toti sa vina sa le vada, insa disparusera.
Apoi eram in camin, aici in Japonia  cand am vazut mai …

Ultimile 12 zile

Noroc ca am avut ceva articole programate pentru zilele asteam pentru ca acum ,pot spune povestea la rece.
In cazul in care nu va aduceti aminte de Vaduva Neagra si de clubul ei: SpiderMan (sau Nas), Sobolan si Varza, puteti citii aici si aici. Veti avea nevoie de aceste informatii pentru a intelege ce se intampla.
Totul a inceput marti, 13, cand pe la ora 22 m-am dus pana la magazin sa imi iau o apa.  In mazazin m-am intalnit cu Sobolan. Nu il mai vazusem de ceva vreme pentru ca de doua luni avea o raceala ce s-a transformat in bronsita iar apoi in pneomonie. El e din Tailanda si acolo temperatura minima e vreo 20 de grade, asa ca corpul lui nu a fost obijnuit cu astfel de temperaturi. In acelasi timp cu raceala, stand singur l-au apucat depresiile pentru ca o pierduse definitiv pe Vaduva.

Ar trebuii sa va spun mai multe despre el, ca sa intelegeti mai bine cum s-a ajuns aici: de cand il stiu, niciodata nu a incercat sa fie dragut cu cineva, mereu a vorbit de sus, facand misto de ac…

6 filme pe care le recomand

Noroc cu pauza asta de seriale ca am apucat si eu sa mai vad cateva filme. La inceput am pasit stangaci si am facut caveva alegeri proaste, apoi am mers pe comedii cu buget mare, ce stiu ca mereu nu dau gres, ca apoi sa descopar filmele despre care vreau sa vorbesc acum. Pentru ca uitatul la filme e ca si mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata, insa la inceput esti mai stangaci.

Romania e coloana sonora pentru Hollywood

Prima data am auzit de Mr Saxo Beat, in serialul Suburgatory, de la ABC.

Apoi am citit pe pagina oficiala de facebook a Loredanei ca unul din cantecele ei se v-a auzit in Hart of Dixie de la TheCW.


Acum citesc ca in Happy Feat 2, se va canta Nooma nooma song, cel mai celebru cantec romanesc din intreaga lume, si anume Dragostea din Tei.

Printre cei ce canta acest cantec in film se numara Brad Pitt si Matt Damon.
Melodia celor de la O-zone, este foarte populare in Japonia. Este una din cele mai cantate piese la Karaoke si toata lumea o stie. Piesa a fost populara si in US, unde acum doi ani Rihanna si T.I. au realizat un remix dupa ea.


Deci avem si noi succes intr-un domeniu. Am cunoscut oameni aici ce stiu de Inna, Akcent, Alexandra Stan si Anda Adam (oameni din Rusia, India, Turcia)
Sunt mandru de asta.
Pe curand...

The ugly part of (trains in) Japan

1.Oricat de mari ar fi trenurile in Japonia, un tren are de obicei 10 vagoane mari, cu cate 4 usi, si oricat de des ar venii (cam la 3 minute vine un local si la 10 un express) uneori nu e destul pentru o tara atat de mare si pentru o linie ce duce oameni din suburbii in oras.
De obicei e bine sa eviti trenurile la ora 8, cand toata lumea se duce la serviciu, la 5, cand se introc acasa dar si la 12 noaptea, cand sunt ultimile trenuri si toti ce au iesit in oras, se intorc acasa. Vineri, dupa ce m-am intors din oras, am trait experienta celui din urma caz. Intrii intr-un tren ce deja e aglomerat si te trezesti impins undeva spre mijlocul lui, pentru ca alte zeci de peroane intra dupa tine. Iar cant trebuie sa iesi, trebuie sa te impingi ca sa iti faci loc, cu toate ca cei din apriopierea usilor, ies afara pentru a usura iesirea.

Adio Malina...

Mereu am fost un fan al emisiunilor muzicale. De la Scoala Vedetelor, Mamaia, Eurivision, Cerbul de Aur, Star Factory, Megastar, pana la Factor sau Vocea Romaniei, pe toate le-am urmait.
Malina Olinescu a fost fvorita mea la Scoala Vedetelor si din cand in cand dadeam un search pe Google sa aflu ce mai facei.
Astazi, cand am deschis Facebook-ul si am vazut linkuri de la Antena 3, Adevarul sau Gandul ca s-a sinucis un nod in gat mi s-a pus si mi-au dat lacrimile. Stiam ca odata si odata tot o sa o mai vad la tv, la o emisiune fara audienta ce se zbate sa primoveze muzica de calitate avea sanse sa apara. Insa azi, la fel ca Laura Stoica, la fel ca Madalina Manole, am certitudinea  ca nu o mai vedea.
Iar tot azi facebook-ul si statusurile de mess vor avea linkuri de Youtube cu cantecele ei. Pentru ca asa suntem, ne aducem aminte de valori cand le pierdem...
Insa nu o pot ierta pentru ce a facut. A incetat sa lupte cu viata, alegand sa se sinucida, lasand in urma o mama, ce este o persoa…

Manifest. Sau de ce sunt postmodern.

In zilele noastre modelul geniului este dat de posodernism. Adică nu mai exista un singur modele care toți visam sa ajungem ci o mulțime de astfel de modele. Astăzi ca sa cunosti adevarul suprem nu trebuie sa stai in Turnul tau de fildes si sa privește mediocritatea din jurul tau, ci sa te sclavi in morirla ca sa o înțelegi. Ideea e sa știi sa te ridici de acolo si sa nu îți uiti telul, fascinat de viața celor simplii. Dacă zbori pe o pălărie si te uiti la toți de sus, risti sa uiti cine ești de fapt si sa crezi cat mai mult in imaginea falsa pe care ți-ai creat-o despre tine.
Cu toții avem defecte pe care încercăm sa le minimalizam insa trebuie sa recunoastem ca sunt acolo si sa nu aruncat cu mizerii in cei ce ne amintesc de existența lor. Așa ceva niște cade unui "geniu" singuratic , nepatat de mediocritate.
Eu zilele astea îmi doresc scandal, telenovela ieftină. Recunosc asta si de aceea fac demersuri in acest sens. Poate o fac pentru ca sunt rău si frustrat sau pentru c…

Semnificatia numelui

Scrisesem ieri despre faptul ca am cunoscut niste oameni deosebiti, cu care timp de trei ore am discutat despre o droaie de lucruri. Unul dintre subiecte a fost semnificatia numelui.
Nikolai are aceasta pasiune cu numele. Vrea sa stie ce insemna numele tau, sau povestea lui. Isi cunoaste seminifactia numelui lui, o stie ce a pritenei lui (Kelly inseamna amazoana), stia sa explice si numele lor de familie asa ca a inceput sa ne intrebe pe noi.
Mi-a spus ca de obicei crestinii au nume de sfinti si ca tarile romanie cau de obicei nume romane, insa nu auzise niciodata numele Horea, asa ca banuia ca e ceva in istoria Romaniei, sau ca insemna ceva in romana. I-am explicat ca e numele unui revolutionar roman, ce inainte sa fie revolutionar era organizator de hore si era cel care dansa cel mai bine, si cel care mana dansul, si cum dansul se cheama hora, el horea. De aici i-a venit porecla, porecla ce acum e numele meu.
Apoi i-am explicat ce inseamna numele de familie. Ca Sibisteanu inseamna c…

Bolbol

Bolbol in iraniana inseamna privighetaoare, insa in Tokyo este numele unui restaurant persan, unde am fost ieri (site-ul oficial aici).
Hakan ma batuse la cap de foarte mult timp sa merg cu el la narhilea (sheesha) insa mereu am gasit un motiv sa nu merg. Fie ca nu ma simteam bine sau eram racit, dar cred ca de fapt era din comoditate si din motivul ca pe langa mine si Hakan erau prietenii lui, oameni pe care nu ii cunosteam. Si cum eu am problema asta cu oamenii pe care nu ii cunosc, pentru ca am impresia ca nimeni nu ma place, m-am tot fastacit sa nu merg. Insa acum regret. Aseara a fost foarte tare.

Blogger pentru iPhone

Am descoperit aceasta aplicație de la Google ce face sa îmi iubesc si mai mult telefonul si blogul. Nu e prima data cand scriu de pe mobil insa era destul de dificil. Acum e așa de ușor.
Si dacă tot scriu acest articol o sa va spun si ce fac: sunt in laborator, fac o prezentare power point despre Pasajul Basarab pentru Advanced structures and materials. Afara ploua din nou....
Asta mă face sa spun ca Japonezii sunt atât de inaintati cu tehnologia insa in urma cu vremea. E deja iarna insa aici abia se simte toamna.
Pe curând...

3 luni

Daca cineva m-ar fi intrebat acum 3 luni si ceva, cand o sa cred ca o sa imi fie cel mai dor de casa, cred ca as fi spus prima luna, pana ma adaptez, sau a doua cand dorul de casa creste.
Am trecut de primele doua luni si a fost bine, insa luna asta a fost ingrozitoare si din pacate urmatoarea va fi si mai nasoala.

Cele doua cuvinte...

Odata cu lansarea videoclipului piesei NonStop a celor de la Taxi, facebook-ul a luat-o razna. Toata lumea posteaza melodia, inclusiv eu, acum dar si intr-un articol anterior.

Povestea asta imi aduce aminte de succesul melodiei Cele doua cuvinte, cand a deveint cea mai postat melodie de pe facebook si apoi au aparut noi variante de videoclip. Cei de laTaxi au lansat si un site: Those tree Words Project unde poti sa inregistrezi propria varianta.

Dar hai sa ne aducem aminte de original:

Mos Nicolae... anul asta

Mi se pare mie sau anul asta lumea a postat pe facebook tot mai mult despre Mos Nicolae? In Japonia e dimineata, deci in Romania lumea se duce la culcare si majoritatea au scris ca il asteapta pe Mos Nicolae.
Si eu am simtit spiritul sarbatorilor, si daca anul asta, tot sunt singur, ieri m-am pregatit pentru Mos Nicolae. Am impodobit deja camera si bradul, cum fac cei de la primarie inainte de Sfantul Nicolae, si nu cum fac acasa, in Ajun.
Si pentru ca am fost cuminte, Mosul mi-a adus trei perechi de sosete dementiale (exact de care vroiam :)) ) si trei ciocolate.
Si ca tot va spuneam de activitatea intensa de pe facebook, care se poate explica si prin faptul ca multi dintre prietenii mei sunt plecati de mai putin de un an din tara, si e prima iarna fara familie, iar o alta parte din ei au devenit parinti si isi arata activitatile parintesti prietenilor lor, am gasit postat un filmulet interesant:

Disneyland

Povestea cu Disneyland-ul este veche si a inceput sa forfoteasca acum 4 ani, cand Ilinca cu Roxana si  Mircea au fost la Disneyland Paris. De atunci, in fiecare an imi propuneam sa strang bani sa merg in Paris la Disneyland. Insa nu s-a intamplat... Cand m-am hotarat sa merg in Tokyo am zis ca Disneyland este locul unde ma voi duce prima data. Insa cand am ajuns aici, nu am avut cu cine sa merg, pana ieri, cand vremea a fost perfecta si atmosfera suuper!.

Schimbam regulile

Acum aproape 3 luni m-am ambitionat sa scriu in fiecare zi pe blog si uneori am scris chiar de mai multe ori pe zi. De cand sunt aici, am scris aproape 100 de articole, dublu de cat scrisesem in ultimile 8 luni. Mi-a fost din ce in ce mai greu sa gasesc despre ce sa scriu in fiecare zi, in drum spre facultate, sau de la facultate, in tren, cautam idei pentru articole si se intampla uneori sa nu realizez ca am ajuns in statie.
Insa spun stop! Nu mai fac fata. Oricum trec printr-o perioada mai dificila si nu mai pot! De acum o sa postez mai rar, probabil. O sa postez cand imi vine ceva in minte, fara sa fac dezbateri interioare, fara sa stau sub acest stress ca nu am nimic scris pentru ziua respectiva.
Oricum ati inceput sa nu mai cititi. Ajunsesem la 600 de cititori pe zi si am scazut la 300 din nou... Ca la inceput cand ma apucasem sa scriu serios. Nu zic ca 300 e putin, e chiar bine, mai mult de jumatate din prietenii mei de pe fb (avand in vedere ca nu toti sunt romani) insa mi-a p…

Coroana japneza

Acum o luna am inceput serialul asta cu dentistul. De trei ori pe saptamana: lunea miercurea si vinerea mergeam la dentist sa vada cum mai stau cu infectia sau sa imi repare vreo cariuta pe care o aveam.
In aceasi periooada, de data asta, in partea dreapta, intr-o seara mi s-a rupt o masea. Parea sa nu fie nimic. O mica carie, cat un varf de ac, carie pe care credeam ca o tin sub observatie prin periajul de 2-3 ori pe zi.
Si cum infectia era pe primul loc, si pentru denstist cariutile mici erau pe locul doi, abia dupa o luna s-a uitat la dintele rupt, ce ma durea zi de zi, noapte de noapte, ca asa am ajuns dependent de ibalgin.

La multi ani Romania!

E prima data cand imi petrec Ziua Nationala departe de casa si cand merg la scoala in acesasta zi.  Mai mult azi am de predat un raport la unul din obiectele pe care le studiez.
Si m-am gandit ca pe langa La multi aniul- pe care il doresc tarii mele pe care o iubesc si careia ii doresc sa se destepte odata, sa asculte imnul si sa invete ceva din el, sa postez niste poze facute special pentru aceasta ocazie.
De aproape 3 luni de cand sunt aici, am vazut culorile tricolorului in cateva locatii. Fie ca era vorba de o firma, de o masina, de un magazin de cazi sau de un restaurant numit Praha, tricolorul era mandru acolo, si mai mandru eram eu, cand il vedeam.
Inca odata La multi ani!

Japanese English

Se spune ca oficial sunt doua feluri de engleza: British English si American English, insa de fapt sunt mai multe. Australienii au o engleza diferita (inclusiv Siri are la setari British, American si Australian), exista engleza Indiana, cea Jamaicana si preferata mea, pentru ca o vorbesc, Russian English.
Insa mai putin cunoscuta e engleza japoneza.
Acest tip de engleza nu este important pentru accentul asiatic pe care il are ci pentru felul cum pronunta cuvintele englezesti.
Si ca sa intelegeti unde vreau sa ajung o sa incep cu putina istorie si apoi putina cultura. Dupa cum stiti, dupa ce japonezii au pierdut Al Doilea Razboi Mondial si americanii i-au bombardat rau de tot, distrugandu-le doua ores cu bombe atomice, au facut pace iar America a ajutat la dezvoltarea Japoniei. Japonia de astazi este un produs american, la fel ca si Germania. Insa diferenta e ca japonezii nu ii iubesc pe american. I-au ajutat, insa asta a fost ca  o plata la raul pe care l-au facut.
Din cauza ajutorul…

04:Barbatii si vopsitul parului

Acum ceva timp incepusem un serial despre lucruri ce mi se par interesante (mai ales pentru ca sunt diferite de Romania) aici in Japonia. Dupa ce am scris despre reciclare, trenuri si praf m-am oprit. Am inceput sa povestesc despre ce mi se intampla sau despre ce experimentez, fara sa le mai includ in serial. Insa acum am gasit un subiect ce se incadreaza perfect in acest serial.
La un moment dat va povesteam despre igiena barbatilor japonezi si despre cum pun accent pe ceea ce se vede, fata, cum se penseaza, se barbieresc in fiecare zi si isi fac parul. Insa nu am apucat sa va spun despre vopsitul parului.
Japonezii sunt bruneti. Rar vezi cate o fata sa fie vopsita blonda, mai des le vezi roscate, insa nu atat de desc ca pe barbati. De la cei tineri ce se fac fie blonzi, fie verzi sau alte culori tampite, pana la mosnegi ce se vopsesc bruneti ca sa nu li se vada parul alb. Vopsitul parului la barbati e un lucru normal aici. Cel putin asta deduceam eu pana sa am dovada. Inclusiv Spid…

Bastonul alb

In fiecare zi mi se intampla sa vad cel putin cate un om cu handicap pe strada. Fie ca e vorba de oameni in scaun cu rotile, fie ca e vorba de orbi, se descurca in majoritatea timpului singuri in programul lor zilnic.
Se intampla cam in fiecare saptamana sa vad cate un lucrator de la tren ca fuge cu o placa pe care o pune ca punte intre peron si tren, pentru ca putea urca o persoana cu scaun cu rotile. E cam singura data cand ii vad ca cer ajutor. Se deplaseaza singuri, au o droaie de buzunare pe langa ei ca sa isi poata lua lucrurile de care au nevoie, se sunt neinsotiti si nu prea cer ajutorul.
Mult mai des inca vad persoane oarbe. Le recunosti usor, fie dupa bastonul alb, fie dupa cainele ce ii ghideaza, privirea in gol si zambetul pe care il au la auzirea unui sunet. Mi se par niste oameni deosebiti. Se bucura in intuneric de orice sunet frumos, se descurca singuri si isi vad de viata.
Adevarul e au conditii. Fiecare cladire cu mai mult de un nivel, are lift, exista ranpa acolo u…

Shopping Magazine

Si la noi exista pe ultima pagina a unor reviste o suita de poze cu produse gen teleshopping. Intotdeauna in astfel de programe (fie la tv-teleshopiing, fie reclame in reviste) poti gasii de la cele mai inventive produse, la cele mai stupide si fara de sens gen alarma pentru casa pe baza de baterii, care este o prostie si o hotie la drumul mare.
Am dat de o astfel de revista in trenurile ce fac legatura intre orase, in Japonia. Prima data, acum o luna si saptamana asta din nou, cand am fost la Niigata. De data aceasta am facut niste poze la cele mai stupide lucruri  pe care le gasesti in Train Shop, numarul pe octombrie-noiembrie.

Niigata trip

Am inceput-o cu stangul de data asta insa s-a dovedit a fi o excursie foarte educativa.
Vreau sa precizez ca sunt racit din nou si nu inteleg de ce de fiecare data, cand am o excursie trebuie sa se intaple asa. Data trecuta, dupa excursie am racit si am facut infectie la masea. Acum am plecat racit in excursie si nu m-am putut bucura de tot ce am vazut si aflat.
Dimineata imi era fica sa nu prind iarasi aglomeratia din tren, dar fiind sarbatoare natioanal, Ziua Muncii, trenul era destul de putin populat. Am ajuns in Takadanobaba cu mult timp inainte insa Hakan nu mai aparea. Avusesem o discutie cu el cu o zi inainte si nu intelegea de ce, daca trebuie sa fim la 8:45 in Tokyo Station, unde  stam 10 minute pana ne mutam la terminalul la care trebuie sa ajungem iar de acolo avem tren la 9:10, trebuie sa plecam mai repede din Takadanobaba si sa ajngem la si jumatate. Era prea mult pentru el, si trebuia sa se trezeasca prea devreme (oricum cu o ora mai tarziu decat mine). Si nu s-a trezit…

FC Intercity Bucuresti

Intotdeauna m-am intrebat care e diferenta intre Intercity si Rapid... Diferenta inafara de pret. Pe timpuri cica Intercity era cel care avea vagon restaurant si confortul era mai sporit insa numarul de opriri pe o ruta e acesi. In zilele noastre nu e nici o diferenta, aceleasi vagoane, aceleasi conditii... insa intercity e mai scump.
Zilele astea am citit pe net ca odata cu aparitia programului de iarna a trenurilor, pe langa bine cunoscuta scumpire, trenurile vor avea alt nume. Asa ca Intercity si Rapid devin unul singur, numit Intercity, Acceleratul se va numii Inter Regio iau pesonalul, Regio.
Si asa se duce traditia numelui de tren, ce e de ani de zile. Acceasi chestie e si invatatorii care, cica, conform noii legi a invatamantului nu se mai numesc asa, ci profesori primari.
Insa eu ma gandesc la doua lucruri:
1. Pe timp de criza, cand reprezentantii Ministerului Transportului bat fierul cu textul: CFR trebuie organizat, vom da afara n% din angajati, mergem in gol : trenuririle …

Nu ma pot abtine!

Mi-am promis mie si am promis celor care citesc acest blog ca nu il voi mai transforma intr-o unealta de razbunare si ca nu voi mai scrie articole ce jignesc pe cineva.
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.

Oups, Gafe la montaj...

In fiecare zi imi iau dozele de sitri, cu regularitate de pe Facebook (sa vad ce imi mai fac prietenii), Antena 3 (sa aflu ce se mai intapla in tara si in lume), Pagina de media (sa faltu noutati din indusria media) si nu in ultimul rand de pe TVBlog (sa aflu noutati despre pasiunea mea, serialele).
Cei de la TvBlog au o rubrica numita Oups, Gafe la montaj. Mereu ma intrebam cum vad unii gafele si le trimit. O singura data vazusem si eu o gafa la Neveste Disperate si deja era publicata pe blog.
Insa zilele trecute am vazut si eu o gafa la Mentalist. Am trimis mail cu gafa si baietii, profi, cum au primit mailul mi-au si raspuns si au si postat-o.  O puteti vedea aici.
Si acum sunt mandru ca au unul din site-urile mele preferate au postat ceva de la mine.
Pe curand...

Mentalitati

O saptamana intreaga (saptamana trecuta) am mancat numai macare naspa in camin pentru ca vineri sa avem Shushi Don (Tekka-Don). Cred ca bugetul e limitat in fiecare saptamana si cum Shushi e o mancare scumpa, am mancat carne fiarta cu cartofi sau Ramen toata saptamana.
Imi pusesem o intrebare atunci cand am mancat pentru prima data Shusi si anume de ce e asa de scump? Doar e o bucatica de carne de peste, cruda, pe niste orez. Explicatia e logica, carnea e foarte proaspata, se folosete numai cea mai buna carne din tot fileul, si modul de preparare e complicat. Pestele trebuie sa stea in otet de orez nu prea mult ca ia gustul de otet dar nici prea putin ca nu sunt omorati microbii care sunt in carnea cruda.

Shutter

Asiaticii, si cand spun asiatici ma refer la Asia-Pacific sunt mari amatori de filme Horror. Toate filmele lor horror sunt de obicei cu fantome pentru ca ei cred in fantome, conform religiei. In Tailanda se crede ca fiecare casa are o fantoma insa nu se stie daca fantoma e buna sau rea, asa ca trebuie sa ii oferi anumite lucruri ca sa nu o superi. Chinezii au tot felul de statui care alunga sufletele ratacite iar japonezii fac filme despre asta. Filme ca Ring sau The Grudge au fost readaptate in US (ca orice lucru de succes, americanii incearca sa il refaca).
Dupa cum povesteam acum o saptamana, am inceput un fel de traditie de seri de filme, in fiecare weekend, in camin. Printre filmele pe care le-am vazut se numara si Shutter, unul din cele mai cunoscute filme horror din Tailanda.
In urma postarii articolului am aflat de la Ancuta si Lemur ca exista o varianta americana si la Shutter. Nu stiu cum imi scapase, dar am zis ca trebuie sa-l vad. Cum am vazut pagina de pe IMDb a filmului…

Vine Habu!!!

Saptamana asta vine Habu in Iasi. Nu stiu cand pentru ca nu mi-a raspuns la mesjul pe i l-am trimis insa stiu ca vine din doua surse: Ral si Ilinca. Toata povestea asta mi-a transmis niste sentimente ciudate. Afara ploua mai mereu iar cand nu ploua e frig. Toamna si-a intrat in gratii iar vremea asta imi amisteste de toamnele din Iasi. Si in special de anul trecut, cand Habu a venit sa vorbeasca cu profii de la master, despre situatia lui, Cred ca de asta vine si acum...
De obcei cand vine in Iasi ieseam ca nebunii prin baruri la ceaiuri sau prin oras noaptea, pentru ca ii este dor de viata asta si in cele cateva zile pe care le petrecea in Iasi vroia sa isi aduca aminte de cum era.
Acum nu stiu ce o sa faca... Ral e la servicu mai mereu, eu, Lavinia, Shumy nu mai suntem, Q e mai mereu ocupat cu munca, Ilnca e inca la Bacau, Andrei lucreza... O sa ii fie naspa insa naspa imi e si mie. De cand am aflat ca vine, am un gol in stomac pentru ca am realizat cat imi e de dor de ei toti, de …

Joaca de-a fotografia

Acum 4 luni si 4 zile am pierdut o parte din viata mea de blogger. Odata cu lansarea google+ toate pozele mele de pe blog, salvate automat pe picasa au fost mutate pe +. Am vrut sa le sterg de acolo ca nu aveau ce cauta pe un site de socializare insa le au fost sterse de peste tot: de pe picasa si de pe bloguri. Asa am pierdut pozele de la fiecare articol de pe blog, dar si mai grav, photoblogul. Nu mai era nici o poza. 300 de articole goale. O imagine neagra cu un semn de exclamare.
Azi am facut curatenie acolo. Am sters toate articolele si am publicat primele 4 noi fotografii de pe noul photoblog. I-am schimbat aspectul. E o tema simpla si banala, un albastru sters, O insiruire de imagini. Apesi pe imagine, se mareste si aflii detalii. De acum fiecare fotografie v-a avea o poveste si ori de cate ori voi avea timp voi posta cate o imagine acolo.
Deci, nu uitati sa vizitati: Horea Sibisteanu- Joacade-a fotografia.

Pe curand...

Earthquake Risk Management

UPDATE: Azi am primit rezultatul la examen. Nu numai ca l-am luat, dar l-am luat cu A!!!

De mult nu am mai scris un articol despre faculate, insa e acelasi lucru zi de zi, saptamana de saptamana. Mai putin saptamana ce tocmai a trecut.
Totul a inceput acum doua saptamani cand am primit un mail de la Guo (aka Kaku - doctorandul din China al profesorului Hamada, numele lui chinezesc e Guo insa kanjiul care ii reprezinta numele se citeste in japoneza Kaku si atunci toata lumea ii spune Kaku) ca in sapamna 15-18 noiebrie in zilele de luni, marti, miercuri si vineri in intervalul orar 2 si 3 are loc ceva (nu se exprimase corect si nu stiam exact ce anume e, asa ca am tras concluzia ca e o conferinta) cu numele de Earthquake Risk Management si ca ar trebuii sa mergem pentru ca profesorul Hamada ne-a invoit de la toate orele ca sa mergem acolo.

Waseda's Lab Baseball Competition

Dupa cum spuneam si ieri, am ramas dator cu cateva articole despre evenimentele ce s-au intamplat saptamana asta.
Joi a avut loc o competitie de baseball intre laboratoarele faculatilor tehnice de la Waseda. O zi intreaga, de la 9 la 4 pe cateva terenuri, undeva la capatul Tokyo-lui, pe langa Narita, echipele s-au luptat pentru marele titlul de campion al laboratoarelor.
Ziua a fost destul de lunga. M-am trezit la 6 ca sa plec inspre statie la 6 jumatate. Trebuia sa ma vad cu Hakan in Takadanobaba iar de acolo sa luam trenul pe linia JR pana la Nipori (vreo 15 minute) iar de acolo schimbam iarasi linia, pana in Edogawa, cam 30 de minute.

Excuses, excuses, excuses...

Da stiu... va cer scuze din nou pentru ca am lasat-o, din nou, moale cu blogul. Dupa cateva articole despre muzica, am facut si o pauza... Si poate ca numele articoului ar trebuii sa fie "Din nou..." insa sunt doar scuze, cu noi motive pentru ele.
Am avut o saptamana ingrozitoare... Full: un curs intensiv, programare la dentist din doua in doua zile, ceva prbleme organizatorice si o competite de baseball. Despre curs si despre baseball o sa scriu in weekdend. Acum sunt intr-o pauza, intre curs si dentist, dupa  ce am rezolvat 2/3 din problemele organizatorice.
Sunt rupt de oboseala si ma gandesc la Raluca (Dumitrescu): oare cum poate sa aiba un intreg semestru asa? Eu dupa o saptamana sunt mort... Migrena, oboseala...
Am ramas in urma cu serialele saptamana asta, nu am lucrat nimic pentru dizertatie...
Dar vine weekendul si luni sper sa fie mai bine...
Revin cu detalii zilele astea (maine si poimanie)...
Pe curand....

Serile de film

Cum cateva saptamani am inceput o traditie in camin. In fiecare weekend, sambata sa duminica seara ne uitam la un film impreuna. De obicei ne adunam in camera la Satoshi pentru ca el are tv si e ecranul mai mare. Ideea a inceput de Hollowen cand am decis sa vedem The Ring (filmul ala cu cei care mureau la o saptamana dupa ce vedeau un filmulet) varianta americana si varainta originala, cea japoneza.

Star factory

Inainte de Romanii au Talent, de X-factor sau Vocea Romaniei, Prima TV a fost prima televiziune care si-a incercat norocul cu emisiunele de tip talent. Si nu ma refer la Megastar, care a fost totusi prima emisiune importanta de acest gen si care din pacate nu a produs decat un singur nume, pentru ca nu s-a auzit nimic de castigatorii sezonului doi sau trei, decat ca i-am vazut apoi pe la alte talent showuri.

In loc de photoblog...

Mi-e dor de photoblog... insa e distrus din pacate...  Am pierdut toate pozele odata cu google+.
Poate o sa incep sa posrez din nou, lasand in urmat toate articolele fara continut. Acum e un photoblog fara fotografii... e trist.
Insa pana atunci, mi-am mai ncercat norocul cu deviantart-ul si am postat acolo o fotografie pe care am facut-o in vizita in orasele afectate de tsunami, poza pe care am modificat-o un pic cu un programel de pe iPhone.
Chiar ca e "Joaca de-a fotografia"...

Like Bacovian sadness by ~horicas on deviantART
Pe curand...

Romagi

Pleaca!

In 2009 una din melodiile mele preferate de la Selectia Nationala Eurovision a fost Pleaca!, interpretata de Tina (ex-Pops) si compusa de Cornel de la Vunk.

Am ascultat piesa asta in draci la vremea aia si stiu ca imi innebunisem vecinii de plainer din camin cu ea...

Am fost placut impresionat cand Cornel s-a decis sa relanseze piesa intr-o varinata cantata de Vunk si Antonia.


Adevarul e ca mie nu prea mi-a placut Vunk. Cred ca din toate piesele lor asta e a treia care imi place (imi mai place Regele Soselelor si Langa inima mea vine inima ta) insa mi-a placut atitudinea lor. Imi aduc aminte ca in clasa a 5-a sau a 6-a in manualul alternativ de romana, il aveam pe cel de la Humanitas, verde, era un articol despre Vunk. Despre cum au inceput ei cariera in spalatoria din casa scarii. Mi s-a parut asa de ciudat sa citesc intr-un manual despre o trupa cunoscuta... E si asta o modalitate de a-ti face reclama.
Pe curand...

News (mondene de la Tokyo)

Pentru că e duminică vreau să revin cu niște știri cu care sunt oarecum dator fanilor Văduvei negre sau a pachistanezei.

O să încep cu pachistaneza care a incercat să mă bage în rahat și a căzut singură în el. După excursia pe care am avut-o acum aproape două săptămâni, i-am sugerat să iși facă un abonament pentru linia de tren pentru că e mai ieftin. După ce i-am explicat cum se face spunându-i că trebuie să o ajute cineva care vorbește japoneză ca să explice funționarilor din stație ce vrea și după ce mi-a zis că o să roage o vecină din cămin, s-a dus la prof și i-a spus că eu nu vreau să o ajut.
Am intrat în pământ de rușine când am primit un mail de la prof spunându-mi că nu e frumos că nu vreau să o ajut. M-am prezentat în birou am explicat situația așa cum era, nu că nu vreau ci că nu pot, am chemat-o și pe ea să fie de fața și a rămas tablou. A dat-o cotită ca de fapt ea a zis că eu nu pot nu că nu vreau însă proful s-a enervat și i-a zis că el știe foarte bine ce i-a zis: că …

Pentru ca mi-e dor de prietenia ta....

Nu stiu daca vei citii vreodata aceste randuri... Nu stiu cati dintre voi va dati seama cui sunt adresate... Insa in ultimile doua luni m-am gandit mult la u prieten pe care l-am pierdut prea repede. Eram diferiti ca fire si poate ca asta era interesant la prietenia noastra si tot asta a facut ca din doi prieteni sa devenim doi straini. Usor influentabil si pueril el inca crede tot felul de lucruri despre mine... pacat...
Melodia de mai jos am descoperit-o intr-un status de-al lui... de fapt nu asta, originala, insa mie mi-a placut mai mult remixul, asta ne deosebeste... Intr-un fel acest articol e pentru el, pentru fostul meu prieten, nu pentru persoana ce e acum, pentru ca mi-e dor de acel prieten.
Am gresit unul fata de altul si ne-am spus lucruri urate, am facut lucruri urate, insa nu suntem femei sa tinem ura... ar trebuii macar sa lasam loc de buna ziua...

Si daca citesti asta si iti dai seama ca e vorba despre tine, posibili ca o sa faci misto...


Pe curand...

Moșu' Măseluță

După cum știți (că doar m-am plâns de nenumărate ori) am o infecție la măsea de aproape două săptămâni. Prima dată, pentru că era combinată cu o răceală am fost doar la un doctor generalist, la o clinică de langă cămin, care mi-a zis să merg în continuare cu antibioticul pe care îl luam din proprie inițiativă.
Apoi când răceala mi-a trecut am fost la medicul din campus care m-a trimis la un cabinet stomatologic ce are contract cu Universitatea, făcând reduceri pentru studenții de la Waseda și care este ieftin. Cred și eu că este ieftin având în vedere că scaunul și aparatura sunt de pre vremea când doctorul și-a deschis cabinetul, acum 60 de ani...
Inițial am fost speriat de el. Era bătrân, mâini butucănoase, dinți ingrozitori și mirosea a țigară prin toți porii. Mi-a explicat ce urma să-mi faca data următoare și am fost și mai speriat. Insă vineri a fost OK.


Rolling In The Deep

Mai mult ca sigur toata lumea o stie pe Adele. Rolling In The Deep e unul din cantecele mele preferate de ale ei si in acelasi timp unul din cantecele mele preferate.

Insa azi am descoperit o varianta cantata de cei de la Linkin Park, al carui fan sunt de vreo 10 ani.


Ce parere aveti de varianta asta?
Pe curand...

Scrisoare catre Facultatea de Constructii si Instaltii din Iasi la 70 de ani de la aniversare

Anul acesta facultatea pe care am absolvit-o implineste 70 de ani de la infiintare,.
Cu acesta ocazie m-am hotarat sa trimit o scrisoare domnului decan, in care sa astern cateva ganduri la ceas aniversar. Se pare ca ideea mea a fost apreciata pentru ca am fost rugat sa ma inregistrez, spunanad cateva paseje din acea prezentare, filmulet ce va fi folosit in prezentarea facultatii astazi, chiar la aceasta ora. Mai jos puteit citii gandurile pe care le-am trimis domnului decan al Facultatii de Constructii si Intalatii din Iasi, cu aceasta ocazie:
Acum puteti vedea filmuletul aici:

Busy, DND

Pe langa scoala care imi ocupa 2/3 din timp, mai e si raceala care ba nu e, ba e si mai e si infectia la masea care face acus 10 zile. Asa ca maine am un fel de interventie chirurgicala la masea, pentru a elibera puroiul, insa cu mai multe detalii despre experienta horror de la dentist o sa revin sambata.
Si pe langa toate astea cotidiene, zilele astea am fost ocupat cu un alt proiect, despre care nu stie prea multa lume, insa veti afla maine mai multe.
...daca nu e sfarsitul lumii... ca mai nou e pe 11.11.11 :))

Pe curand...

O noua dragoste

Ieri am fost cu Hakan sa isi ia o bicicleta. Pentru ca are niste bani pusi de oparte nu a vrut sa isii ia o bicileta banala la vreo 10 000 de yeni ci una de 7 ori mai scumpa. Am fost la un magazin (pe doua niveluri) ce avea tot felul de biciclete, de toate natiile si firmele.
Si m-am indragostit de un Peugeot cc111. E bicicleta pe cae mi-am dorit-o mereu. E ala iar saua si ghidonul e fie turcoaz, vie ocru, fie roz sau maro. Va dati seama ca imi place aia turcoaz. Insa e 50 000 de yeni adica vreo 20 de milioane in bani romaniesti. Nu cred ca o sa dau niciodata banii astia pe o bicileta mai ales ca trebuie sa ii cumpar antifurt, faruri si alte accesorii care mai fac inca vreo 5000. Si ce ma fac cu ea cand ma intorc inapoi?
Insa raman cu gandul la ea si poate cand o sa am bani, in Romnia o sa imi cumpar o astfel de bicicleta.
Pe curand...

Un lucru bun la toata povestea cu raceala si infectia la masea

Uite ca a aparut si un lucru bun in toata povestea asta mea cu boala. Cu toate ca a trecut o saptamana si maseaua inca imi este umflata si buza amortita, ceea ce ma enerveaza maxim, azi, dupa ce am avut o banuiala ieri, am descoperit ceva.
Se pare ca daca mananci 5 zile numai 6 banane pe zi, slabesti :D. Am realizat asta dupa 2 tricouri. Imi mai spusese lumea ca am slabit, vazundu-ma in poze, insa cred ca acum am slabit mai mult, ca in sfarsit realizez si eu...
Pe curand...

Draga Vamă, pentru mine intotdeauna vei fi Veche.

Vama a lansat un nou videoclip. Melodia se numeste Copilul care alearga catre mare. Cred ca e a doua melodie care imi place la ei de cand sunt doar Vama.

2 luni

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut doua luni de cand sunt aici cu toate ca s-au intamplat atat de multe lucruri.
Luna a doua a trecut mai greu decat prima luna poate pentru ca deja am intrat intr-o bucla de monotonie. In majoritatea timpului sunt la birou, seara si dimineata in camin iar de obicei duminica vizitam cate ceva, cat mai tine vremea... si se pare ca tine pentru ca temperatura medie zilele astea e de 18-19 grade.
Dupa cum probabil stiti am primit si prima bursa, mi-am luat si telefon si am fost si bolnav o saptamana. Inca mai am un pic de infectie la masea, insa sunt mult mai bine. Starea de oboseala nu ini trece insa...
Din ce in ce imi e mai tare dor de casa si de toata lumea de acolo (sau de cei ce erau acolo cand eram si eu). Imi fac in gand planuri despre cum va fi la vara cand ma voi venii in vacanta insa nu imi pot imagina vara fara cei ce sunt plecati. Asa ca sper din tot sufletul ca Vanesa, Ioana, Raluca sa fie in Bacau ia Lavinia, Anca si Shummy sa fie in Iasi…

...numai in momente din astea...

Weekendul asta e Waseda Festival si eu sunt singura persoana care e in camin. Toata lumea e la festival...
Mi-am gasit sa ma imbolnavesc in cea mai naspa perioada, cand toata lumea petrece si  participa la tot felul de evenimente...
Si inca ma doare maseaua... Si inca fac febra...
Mai trebuie sa aiu antibiotic inca 2 zile. Sper ca peste doua zile sa fiu fresh...
Noroc de telefon si de siri :D
Pe curand...

Siri

Pentru ca am o jucarica noua si pentru ca stau mai tot timpul in camera (inca sunt racit si maseaua e inca umflata) incerc sa descoper upgrade-urile de la 3G la 4s, adica sunt 3 generatii.
Inafara ca 4s-ul  raspunde asa de repede de nu imi vine sa cred iar camera e oau! plus camera frontala pentru video-call sau pentru skype ori alt fel de messenge, camera ce merge excelent.
Asa ca am inceput sa fac un fel de lista cu modificarile aparute.

iPhone day

Azi o sa imi fac de cap cu noul meu iPhone 4s alb de 32 de Gb. O sa pun muzica, poze si o sa instalez aplicatii.
Ieri cand mi l-am luat eram prea obosit din cauza infectiei de la masea si nu aveam chef de nimic asa ca astazi imi dedic ziua pentru noua mea jucarie.
Insa ieri s-a intamplat un lucru ciudat...
Cand am plecat din Romania mi-am pus cartela de Orange in Nokia pentru ca am zis ca ma tine mai mult bateria. Cei de la Orange mi-au zis ca in Japonia voi putea trimite si primii mesaje si voi putea fi sunat. Insa cand am ajuns in aeroport nu aveam semnal de loc. Si nu am avut semnal toata ziua, pana m-am hotarat sa inchid telefonul.
Timp de 2 luni mi-a folosit vechiul iPhone ca alarma si iPod, fara SIM in el, bateria ma tinea si o saptamana. Ieri, cand mi-am luat telefonul (pe care il astept de doua luni si pentru care am fost pe o lista de asteptare de 3 saptamani) m-am hotarat sa dau un restart vechiului telefon. Si cum acum aveam si cheita pentru SIM m-am gandit sa pun si carte…

Intr-o clipa se poate distruge tot. [Vizita la cateva orase din nord, afectate de tzunami]

Era o zi ca oricare alta cand cutremurul a venit. Apoi valul de tzunami a spart barajul de protectie si toti au plecat catre cladirile destinate unui astfel de eveniment. Si-au luat cu ei numai strictul necesar: actele si cateva haine. Tot ce stransesera intr-0 viata a fost maturat de apa.
E socant sa vezi case distruse, dsa vezi pe jos farfurii sparte, haine, mouse-uri, chei, parfumuri si sa te gandesti ca acele lucruri au insemnat viata cuiva acum jumatate de an.
Orasele pe care le-am vizitat vineri sunt noste orase ce au fost afectate de tzunamii. Dupa jumatate de an inca se curata. Prima etapa a fost de a scoate apa, apoi de a duce tot gunoiul undeva in exterior, iar acum se refaceau drumurile si se daramau casele ce inca erau in picioare insa a caror structura de rezistenta a fost afectata.
Inafara orasului, munti de gunoaie era sortati pe caterorii pentru a fi reciclati.
Mirosea peste tot a apa si a alge, miros de mare statuta, iar in casele in care am intrat miroasea a mort. N…

| | / |>

Am sa va povestesc cum a fost in excrusie zilele urmatoare. Momentan ma lupt cu o infectie la o masea si tot ce fac e sa dorm si sa dau cu pumnii in pereti...
Febra mare si ameteli... nu sunt bun de nimic. Nici nu am fost la scoala, nu am nimic de mancare in camera si nici maca apa nu am...
Poate maine...

Dizertatie

Tema mea de dizertatie are ca nume (provizoriu) Evolution of Civil Engineering Concerning the Life Safety Factor. Ideea tezei de dizeratie e ca tot ce se construieste se construieste cat mai bine, pentru a nu pune in pericol viata oamenilor.
Acest aspect, dupa mine are trei etape:
1.Sa cercetezi si sa inveti din cutremurele ce au trecut ca sa poti sa dezvolti coduri de proiectare bune.
2. Sa educi populatia sa stie cum sa se comporte in timpul unui cutremur sau alta calamitate naturala, ca degeaba ai structuri bune daca de panica te arunci de pe geam sau fugi pe scari in timpul cutremurului
3. Sa reabilitezi cladirile vechi ca sa fie pregatite pentru un nou cutremur si pentru a nu pierde patrimoniul.

In urma prezentarii conceptului meu, acum cateva saptamani, in excursia din Chiba, profesorul mi-a atribuit o tema de cercetare, din cele ce se desfasoara in laboratorul dumnealui.
Pe langa evenimentul cu educatia, la care particip zilele astea, ma voi ocupa impreuna cu Ikky (doctorand) …

Sfarsit de luna

Cand acest articol va fi publicat, eu nu stiu unde o sa fiu. Ideea e ca il scriu cu doua zile inainte, ca aveam aceasta idee in cap de ceva timp si cam e cu termen de valabilitate, dupa cum va dati seama din titlu.
Luna asta m-am surprins si pe mine cu 36 de articole in 31 de zile. Nu stiu daca am mai avut vreodata un astfel de record si nu stiu daca o sa il mai am.
E sfarsit de luna si urcas perioada asta. Am primit factura de la camin, trebuie sa imi platesc asigurarea medicala toate pana pe 31. Insa abia pe 31 primesc bursa... Sper ca cei de la camin, ca imi iau banii direct din cont, sa se prinda sa verifice contul meu si in ultima zi, nu sa imi spuna ca nu aveam banii asa ca trebuie sa il platesc cu o penalizare ceva...
Cat despre asigurare, posibil ca e platita deja, cand o sa cititi articolul (planul e sa ma duc imediat dupa ce il scriu...).
Vine bursa si eu nu sunt... Pentru ca plec intr-o excursie de doua zile. Numele excursiei e numeste Tohoku Insepction iar ideea e sa vede…

Nume provizoriu: Frankenstein

Am avut in gand acest articol de ceva timp insa nu ii gaseam un nume potrivit. Asa ca mi-am facut o nota care sa imi aminteasca sa ma gandesc la nume pentru articol, ca sa il pot scrie. Insa nu am gasit... Si ma macina prea mult ceea ce vreau sa zic asa ca am ales un nume care probabil nu o sa vi se para ca are legatura cu articolul, insa in final o sa-l explic.

Al catelea om de pe lume esti?

ONU aproximeaza ca in urmatorii 30 de ani vom ajunge sa fim 7 miliarde de oameni. In urma acestei stiri BBC a propus un test interesant care iti spune al catele esti.
Eu sunt al 4 993 597 791 lea om nascut pe lume. Iar media mea de viata e de 69 de ani :D

Tu?
Poti afla apasand aici.
Pe curand...


Ce chestii imi place sa beau aici

Oferta de bauturi in Japonia e destul de diversificata. Si daca la inceput am baut numai ce stiam eu ca imi place (Coca Cola, Fata de struguri, Dr Pepper), incetul cu incetul, am experimentat noi chestii, de unul singru, sau urmand sfatul cuiva.

Reclama pe servetele

Toata lumea ii stie pe tinerii care pentru un ban in plus impart pliante pe strada. Si mai toata lumea nu le ea. Eu unul le iau pentru ca stiu ca sunt platiti la numarul de pliante si nu la ora.
Aceasi problema se pare ca era si in Japonia. Nimeni nu lua pliantele asa ca japonezii au gasit o metoda geniala: imparta pachete de servetele pe care e reclama la ceea ce vor ei sa vanda. Si cum e o mare problema cu servetelele, ca nu le gasesti mai nicaieri (nu ca la noi ca la fiecare colt de strada e un magazin sau un chiosc sau un chiosc de ziare ce sigur are servetele), toata lumea le ia pe astea moca cu reclama pe ele.
Mi se pare genial. Insa cred ca trebuie sa ai si bani sa iti perimiti sa dai pachete de sevetele la oameni pe strada ca sa promovezi un produs.
Pe curand...

Lumia si Asha

Aceste doua nume sunt numele noilor modele de Nokia (in numar de 5) lansate zilele astea.
Zilele trecute ma gandem la Nokia...Nu mai auzisem nimic despre firma inafara de scandalul cu fabrica inchisa din Romania. Dupa parerea mea Nokia face unele di cele mai bune telefoane insa nebunia smarphone-urilor cu tush screen a luat firma finlandeza pe nepregatite. Symbianul lor era de mult timp pe piata si modelele lor qwerty aveau vanzari bune insa au uitat ceea ce era mai important. Tinerii...
Insa acum, cu un parteneriat cu Windows si cu telefoane colorate se pare ca aduc ceva nou pe piata suprasaturata de Android si iOS.
Daca ar fi existat Nokia in Japonia (japonezii nu folosesc GSM-ul asa ca paleta de telefoane e redusa iar fiecare firma de telefonie are exclusivitate pe modele  -Android (aici e marca de telefon, e Android Galaxy 2 nu Samsung), iPhone, Blackberry si marci locale ce poarta numele companiei de telefonie ) sigur as fi ales pentru un Lumia 800, pentru ca e dragoste la prima…

Bibi

Mereu am avut o placere sa o urmaresc pe Beyonce. Nu pot sa spun ca muzia ei ma da pe spate, ci prezenta.
Si cum am dat like paginii de Vevo, mereu primesc instintari despre ce e nou in muzica. Asa a aparut marea dilema a mea... De ce Beyonce a lansat 3 videoclipuri in 19 zile?

Once upon a time

Cu doua actrite ce mie imi plac mult: Jennifer Morrison (House M.D., How I Met Your Mother) si Ginnifer Goodwin (Big Love, Mona Lisa Smile) si cu o tema ce m-a cucerit, Once Upon A Time are sanse sa devina unul din serialele mele preferate. Si sa nu mai spun ca serialul are ca si creatori pe producatorii Lost si Tron.

Copiii de bani gata

Saptamana trecuta la cursul de Infrastucture Management am inceput sa studiem despre istoria educatiei tehnice in Japonia ca sa intelegem cum s-a ajuns la un astfel de management.
Profesorul spunea ca una din cele mai mari probleme in Japonia este ca invatamantul este scump.
Daca ai bani ai sanse la o educatie de calitate, daca nu ai bani, este greu sa reusesti sa intri si sa termini o universitatede renume.
Problema sta cam asa:

Trei temple, un muzeu si un restaurant foarte tare

Duminca, ca de fiecare data am mers sa vizitez ceva. De data asta am ales tot Ueno pentru ca sunt foarte multe lucruri in acel loc. Am laes sa vizitam 3 temple si un muzeu. De fapt am fi vrut sa vizitam 5 temple, un muzeu si gradina zoologica insa nu am avut timp. Mi-a mai ramas deci pentru zona asta un muzeu, gradina zoologica 2 temple, un cimitir si inca un muzeu care se redeschide abia in aprilie 2012. Am avut ca si companie clubul Vaduvei Negre, din care lipsea varza, pentru ca ei in fiecare duminica invata.

Realitatea vs RTV

Am urmarit cu interes scandalul dintre Elan si Ghita dupa ce Elan a cumparat la reduceri Realitatea Media.
Dupa ce Sebastian Ghita a inceput sa ute angajatii pe o alta firma, am zis ca o sa vrea sa devina el sef. Apoi am citit ca anunta pe bannerul de la Realitatea ca emit pe alt satelit. Insa Acum doua zile s-a produs marea ruptura.
Realitatea emite din noile studiouri, improvizate in una din cladirile lui Elan, in schimb ce RTV a ramas cu studiourile vechi. Oamenii s-au impartit in doua, unii au plecat cu numele altii au ramas cu sediul. Acum doar Realiatatea poate fi rumarita, RTV incearca sa semneze contracte cu cablistii sa intre in casele oamenilor. Momentan se poate vedea doar online. Cu vechea grafica de la Realitatea, cu o sigla identica cu un post local RTV Gorj si cu microfoane de pe care au rupt cauciucul pe care scria Realitatea, merg cu emisia fara sa ii urmareasca nimeni.
Realitatea e plina de oameni noi si are probele cu studioul care e sub orice critica, insa Elan pro…

La multi ani Bunicu

Azi e ziua bunicului meu si implineste 87 de ani. Cred ca e prima data cand sunt atat de departe de el si nu pot sa ii spun La multi ani. O sa il sun de undeva insa fiind scump, nu o sa am timp sa stau la palavre asa cum faceam de obicei.
Asa incapatanat si dur cum e, mi-e tare drag. Cu toate ca uneori ma cert cu el, apoi imi dau seama ca nu e frumos ce am facut. A trecut prin prea multe ca sa mai suporte si toanele mele. Nu multi oameni pot spune ca au fost in razboi la 18 ani iar apoi au fost detinuti politici pentru ca era tanar si era impotriva comunismului.
A facut o facultate, atunci cand era atat de greu, plecand de acasa doar cu un borcan cu untura si a lucrat toata viata intr-un alt domeniu pentru ca nu se credea un om atat de bun incat sa poata sa fie preot. L-a avut pe Dumnezeu in sufletul sau insa a lucrat toata viata ca administrator de santier. El mi-a insuflat dorinta de a face constructii cand am mers cu el odata pe santier.
De aceea vreau astazi sa ii spun si aici: L…

Matematicianul din cantina

Azi e luni si se pare ca nu sunt singura persoana caruia nu ii place lunea. Colegul meu de laborator, Hakan, si-a facut un obicei din a nu venii lunea la faculate. Tocmai din acest motiv astazi am fost singur sa mananc la cantina.Mi-am propus sa incerc ceva nou si astazi si in timp ce mancam in liniste, la o masa, singur, am observat cu coada ochiului ca cineva s-a asejat in fata mea.

Waseda Festival

Vineri Waseda University a implinit 129 de ani de la infintare. Incepand cu ziua de vineri, timp de doua saptamani sunt sarbatorile universitatii ce au ca eveniment principal Waseda Festival ce va avea loc pe 2-3 noiembrie. Abia astept frstivalul, e primul de gen la care particip si stiu de la cei mici (bobocii din camin) care sunt membrii in cate vreun grup ca au preogram special pentru Festival.
Pe 26 e o petrecere pentru cei noi veniti (again?), o petrecere a la japonezi: doua ore stai la masa, mananci si bei, asculti profesori cum vorbesc si apoi socializezi. Dupa fix 2 ore esti anuntat ca s-a terminat si esti poftit sa pleci.
Eu astept aceste zile pentru ca e momentul in care ma intalnesc cu celalalt roman de la Waseda. Nu cred ca am apucat sa va spun, insa exista un student de la o universitate din Londra, ce studiaza polica si pentru un an este aici pentru un schimb de experienta. Acest student e din Drobeta-Turnul-Severin. Stiu de el de la Hakan, care e e in aceasi clasa cu e…