miercuri, 29 februarie 2012

Generatia cu abonament la tren

Eu nu am facut parte din Generatia cu cheia la gat. Am stat cu bunicii si din primul an de gradi, pana in clasa a 4-a, unul din ei ma ducea si ma lua de la scoala. Nu am avut niciodata o cheie atarnata la gat si nici mancare rece in frigider pe care sa trebuiasca sa o incalzesc. Am avut o copilarie frumoasa si fericita, lipsita de griji.
Nu stiu daca e un lucru bun sau nu insa asa s-a intamplat in cazul meu.

Cand am ocazia sa ma intorc mai devreme de la facultate (in jurul orei 4) ma intersectez in tren cu copii ce se introrc de la scoala (posibil ca se duc la scoala dupa scoala sau acasa). Ii recunosti usor dupa uniforme. Baietii cu pantaloni la dunga si sacou, fetele cu fuste plisate, sosete albe pana la genunchi si bluzite a la Sailor Moon. Insa ceea ce m-a frapat prima data, si imi atrage atentia de fiecare data, sunt piticii de gradi. Uniformele lor sunt aproape la fel ca la cei mari, doar ca baieteii au pantaloni scurti (inclusiv iarna iar fetele nu poarta ciorapi la fusta, doar sosetele alea trei sferturi) si poarta niste bascute simpartice foc. Abia daca au un metru si ii vezi cu ghiozdane mari si patrate in spate de care atarna cu un snur carcasa pentru abonamentul la tren. Se urca singuri in tren, cate doi, cate trei, vorbesc intre ei si se joaca intr-un colt pana cand ajung la destinatie.
Eu nu cred ca in Romania exista copii care sa mearga singuri la gradi, cu mijlocul de transport in comun, Parintilor din Romania le e frica ca se poate intampla ceva, le e frica ca cineva poate sa dea cu masina peste copilul lor, se poate ratacii sau poate fi rapit. Insa parintii din Japonia au incredere in copii lor. Odata, cand am fost si am vizitat in Bunkyo niste copii de gradi se alergau pe mijlocul strazii, intr-o intersectie destul de agomerata. Dar pentru ca era o ora la care trec copii mici pe acolo, intersectia era dirijata de un politist, ce lasa masinile sa treaca cand nu erau copii in apropiere.

Pe curand...

marți, 28 februarie 2012

Experiente internationale(2)

Acum o saptamana va prezentam un experiment pe care l-am facut impreuna cu cativa prieteni si colegi pe care ii rugasem sa imi raspunda la doua intrebari:

         1.       Cand ati spus pentru prima data "As vrea sa fie asa si in Romania"
         2.       Cand ati spus pentru prima data "As vrea sa fie ca in Romania"
Atunci va spusesem ca mai astept cateva raspunsuri,  si odata cu ele v-a aparea si o a doua parte. Articolul a fost primit foarte bine asa ca v-a prezint acum alte Experiente internationale
De data asta avem 2 fete si doi baieti ce ne vor spune parerea lor.

luni, 27 februarie 2012

O dimineata groaznica

Dupa ce joi am umblat toata ziua, vizitand Nikko, vineri a trebuit sa ma trezesc de dimineata, din nou, sa ma duc la birou. Joi noapte  m-am pus in pat pe la 12 si mi-am setat ceasul sa sune la ora 7. Insa m-am trezit panicat la ora 6. De ce? Veti afla in randurile de mai jos.

duminică, 26 februarie 2012

Nikko (3)

Am ajuns si la ultima parte din povestioarele din Nikko. Primele doua parti le puteti citi aici.
 Dupa ce am terminat de vizitat complexul Toshogu ne mai ramasesera doua temple se se succedeau iar langa ultimul complex era si statia de autobuz. Deja era ora 3 si intr-o ora se inchidea tot.
In parcarea de la Futarasan Shrine m-am umplut de nervi. Primul motiv a fost glodul. Ma plansesem mereu pe drum ca ar fi putut asfalta sau sa puna dale de piatra sau de ce nu chiar pietris fin.Pe jos, era un nisip fin ce din cauza zapezii ce se topise era apa si noroi peste tot. Apoi m-am umplut de nervi pentru ca m-a sunat proful si mi-a cerut sa fiu a doua zi la scoala, iar eu nu lucrasem nimic. Nici nu am vazut bine templul si nici nu am avut idee ca se puteau face poze inauntru de nervi. Descult si cu superstarurile pline de glod, ma gandeam la cum sa il sun pe prof sa vad ce vrea. Ma sunase de 4 ori si nu intelegeam nimic, din cauza semnalului prost.


sâmbătă, 25 februarie 2012

Nikko (2)

Despre prima parte puteti citi aici.
 A doua oprire a fost la Toshogu shrine. Aici am vizitat un complex de temple sintoniste si mausoleul sogunului 
Tokugawa Ieyasu, cel care a pus bazele orasului Nikko.
La intrarea in complex se afla o frumoasa pagoda, fiind si prima pe care am vazut-o pana acum in realitate.

Toshogu nu este cunoscut numai pentru mormantul shogunului ci si pentru sculptura celor trei maimute intelepte: Nu aud raul, Nu vorbesc despre rau si Nu vad raul. In prima incinta se afla cateva temple: unul din ele avand sculptura celor trei maimute, altul cu un elefant si alte cateva,  fantana pentru a te curata inainte sa intrii in templu si poarta ce te duce, sus la complexul principal

vineri, 24 februarie 2012

Nikko (1)

Pentru ca a fost o zi plina, in care am vizitat foarte mult si m-am plimbat  o zi intreaga m-am hotarat sa impart articolul in mai multe parti.

Ideea de a merge in Nikko o am de vreo 2 luni, visam la locul asta cu ochii deschisi in fiecare weekend insa nu aveam cu cine sa merg. La un moment dat i-am spus Andreei de Nikko si ca as vrea sa merg iar ea a zis ca se baga. Initial trebuia sa mergem lunea trecuta, insa eu am fost chemat la laborator si excursia noastra s-a amanat pe joi.
Am cautat pe internet mai multe informatii si Andreea a gasit  un pachet foarte bun (World Heritage Pass) ce includea drumul dus-intors, transportul cu autobuzul in oras si intrari la 4 temple, pentru 3800 de yeni (38 euro)
Nikko a fost construit ca un oras sacru, in cinstea shogunului Tokugawa Ieyasu. Complexul de 12 temple budiste si shintoniste se afla la poalele muntelui, intr-o padure. Noi am vizitat numai orasul sacru, urmand sa mai mergem odata, in primavara, pentru gradina botanica, parcul, cascadele si gheizerele.

joi, 23 februarie 2012

Cucu

Femela cuc isi lasa ouale in alte cuiburi, acolo unde găsește oua, deci la o closca. Puii de cuc, cand ies in ou, imping cu picioarele si ciocul celelalte oua sau pui, omorandui.
Asa exista si printre noi, oameni ce au fost abandonati de parinti sau nu s-au simtit iubiti, si alunga pe toti din jur, neacordandule nici macar o sansa la viata/ prietenie.
Asa e cucul, pasare rară.
Pe curând...

miercuri, 22 februarie 2012

Partaj

Am avut ocazia sa vad odata o lista de partaj. Mi s-a parut amuzanta pentru ca erau trecute toate nimicurile (set farfurii cu margine albastra sau draperi) insa apoi m-am gandit ca e un lucru trist si rusinos sa te plimbi prin tribunale pentru perdele si tacamuri.
Firea umana e atat de rea, atunci cand incearca sa se apere de suferita, devine irationala. Eu sunt un fan al noii proceduri, cea cu notarul, divortul amiabil pentru ca cu toate ca am ajuns la divort pentru ca suferim, nu trebuie sa uitam momentele frumoase care ne-au facut sa ne casatorim. Partajul se face usor: ia obiectul cine l-a cumparat, cine l-a vazut, cine l-a propus. Nu exista amandoi aici. Nu pot sa cred ca daca fostul cuplu, care, spre exemplu, se cearta de la o vaza pentru ca o iubesc amandoi. Pai cine a luat vaza, cine a cumpatat-o, cine a vazut-o? Nu cred ca amandoi. Nu imi imaginez doi oameni mergand prin magazin si in aceasi secunda, in cor, au spus "uite vaza aia, hai s-o cumparam!".
Dar cel mai aiurea mi se pare cand imparti prietenii. Am pati-o odata. Am fost inclus intr-un partaj. Nu era vorba despre un cuplu casatorit, ci despre un cuplu, care dupa 3 ani s-au despartit. A venit momentul cand fiecare trebuia sa isi aleaga tabara. Eu am refuzat sa fac asta, m-am incapatanat sa iau partea cuiva si am incercat sa fiu prieten cu amandoi.
La inceput a fost greu, fiecare ma acuza de tradare, dar acum dupa 2 ani, cand vad ca ma inteleg bine cu amandoi, sunt mandru de decizia mea de atunci.
Pe curand...

La multi ani!

Acum 4 ani, când am început să scriu pe acest blog, aveam o rubrică în care spuneam "La mulți ani!" prietenilor mei. Rubrica a ținut un an, pentru că apoi nu își mai avea rostul. Însă anul ăsta, de când sunt singur într-o țară străină, departe de casă am început să fac curățenie printre prieteni și să descopăr prieteni noi.

Pe Ancuța o cunosc de 5 ani jumătate, de prin cămin. Stătea cu un etaj deasupra mea însă o auzem perfect când râdea. Anturajul de la vremea aceea m-a făcut să am o parere proasta despre ea, și am pornit cu acea prejudecată, îi aplicasem deja eticheta. Însă în ultimile luni, începând oarecum de acum un an, am început să ne întelegem bine, și să descoperim că avem mai multe în comun, decât ne-am fi imaginat vreodată.
Pentru că astăzi este ziua ei și pentru că în ultimile 6 luni a fost un om de nădejdie, resurcitez rubrica asta pe blog și îi spun "La mulți ani!". Și dacă nu vrei să îți sărbatoresți ziua, așa cum ai spus ieri, îți spun că etomologic, e ziua ta, deci e pentru tine, sa faci ce vrei tu. Fară zgomot, fără mese întinse. Poate să fie o zi a regăsirii, o zi a întrebărilor și răspunsurilor, o zi a introspecției...
La mulți ani!
Pe curând...

marți, 21 februarie 2012

Experiente internationale

La sfarsitul saptamanii trecute am rugat cativa prieteni si colegi, ce au studiat sau studiaza afara sa imi rapspunda la doua intrebari.
1.       Cand ati spus pentru prima data "As vrea sa fie asa si in Romania"
2.       Cand ati spus pentru prima data "As vrea sa fie ca in Romania"

O sa incep cu mine, care sunt de aproape 6 luni in Tokyo, Japonia. Sunt la master, laboratorul meu e specializat pe Inginerie Seismica si o sa stau aici inca un an jumatate.
1.       Cand am vazut campusul univesitar prima data mi-am zis ca as vrea sa fie asa si la noi. In Romania exista campusuri studentesti dar universitare nu prea exista. Sa ai pauza de 50 de minute la pranz si sa ai cantina unde sa mananci, in interiorul campusului, nu prea vezi in Romania.
2.       Cand am intrat in sesiune si am realizat ca nu am notitele de la un curs, cand am lipsit, mi-am zis ca imi lipseste campusul studentesc. Camine multe, harmalaie, baruri, cluburi si studenti care te pot ajuta, langa tine.

luni, 20 februarie 2012

Stiri si griji de-ale mele

Iranul se pregateste de razboi, americanii sunt avari dupa petrol, oare incepe un nou razboi mondial? Cred ca ar fi cel mai tampit moment pentru mine, acum cand sunt intr-o tara straina ce nu stiu de ce parte va fi in razboi.
Macar toata Europa o sa fie impreuna, de data asta, insa daca Japonia e impotriva noastra, eu ce trebuie sa fac? Cer ajutor ambasadei?
Nu e vorba despre mine intr-o astfel de situatie, dar un razboi e un lucru ingrozitor. Partea interesanta a Razboiului Rece, e ca a fost un fel de expozitie de inventii de arme mortale, insa cu tehnologia de azi, cine stie cum se v-a distruge lumea asta in timpul unui razboi...
Si Romania care nu are nimic... o sa ajunga iarasi sclava Europei...
Sa dea domnul sa fie doar o lupta a americanilor cu Iranul, fara ca China sa ia apararea Iranului, atunci Japonia sa sara in ajutorul Americanilor, Europenii sa sara si ei in ajutor pentu ca sunt membrii NATO iar rusii sa se alieze cu chinezii, iranienii si toate tarile comuniste, ca e razboi...

Împăratul Japoniei a fost operat pe cord in acest weekend. Opearia s-a efectuat la Spitalul Universitatii din Tokyo si a fost un succesc. Împăratul, in vârstă de 87 de ani avea ina dim vene strangulata si a avut nevoie de un bypass. Cu aceasta ocazie posturile tv nu au mai discutat despre un posibil viitor mare cutremur in zona Golfului Tokyo ci despre starea imparatului.

Universitatea e inchisa si saptama asta, pana joi, asa ca mai am o saptamana de vacanta. Azi a fost deschisa si toata lumea misuna ca furnicile. Eu am avut o intalnire cu proful si de aceea am fost pentru o ora in campus. Am o droaie de lucrat acasa, pentru saptamana viitoare dar mai mult ca sigur Hakan ma va ajuta, din Instambul.
Pe curand...

duminică, 19 februarie 2012

Ursuzul

Copacii de pe marginea trotuarului au niste flori atat de frumoase. Niciodata nu am stiut cum se cheama. Au frunze visinii si flori violet, ce seamana cu florile de cires. Doar ca nu miros si nici nu fac fructe. Stau imflorite pentru doua saptamani, dupa care ofera un spectacol frumos de ploaie de petale, pe strada asta din Paris.
Toata lumea spune ca Parisul e orasul dragostei. Strazile sunt mereu pline de turisti, cupluri de indragositi ce te roaga sa le faci poze si se saruta din loc il loc.
Dar pentru mine nu e acelasi lucru. Penturu mine e un cosmar. Imaginati-va ca trebuie sa merg zi de zi, pe aceasi ruta, de acasa, catre serviciu, traversand Champ de Elysee, si in fiecare zi, oameni noi, cu aceasi poveste. Cupluri ce par fericite, ce se bucura de cateva zile in Paris...
Din cand in cand, cate unul mai indrazent ma si intraba: "Monsieur, s'il vous plaît nous faire une photo", asta daca are decenta sa fi invatat franceza inainte sa viziteze orasul, sau macar cateva fraze de bun simt. De obicei stiu doar Monsieur si apoi continua in engleza. In limba aia vulgara si lipsita de poezie... 
Sa ma lase in pace... numai de ei nu am eu chef. Dar apoi scriu pe blogurile lor ca parizienii sunt uraciosi si ca Parisul a fi atat de frumos fara parizieni. Ma loveste in mandria mea de francez... Trebuie sa-i ajut...
Si da, astazi, ca e vineri si ca e vremea atat de frumoasa si pentru ca au inflorit copacii astia, e plin de turisti. Si mai mult ca niciodata, azi nu am chef de ei. Poate am si sa pocnesc unul daca nu ma lasa in pace pe mine si pe orasul meu...


Pe curand...

sâmbătă, 18 februarie 2012

The River

The River, alaturi de Once Upon A Time e serialul pe care l-am asteptat sezonul asta. Serialul asta aduce cu unul dintre serialele mele preferate, Lost. Avand ca producator pe Stiven Spielberg si ca creatori pe Oren Peli si Michael R. Perry, creatori filmelor Paranormal Activity, nu se putea sa nu fie un must see pentru mine. Serialul e filmat in acelasi stil ca Paranormal Activity, fiind un horror, paranormal de aventura ce prezinta o echipa ce pleaca in cautarea unui explorator cunoscut.
Cunoscutul explorator, Dr. Cole, realizator al unor iubite emisiuni in Amazon, dispare in ultima sa calatorie. Dupa 7 luni, sotia sa, impreuna cu baiatul sau, fata cameramanului disparut, producatorul emisiunii si alte pesoane pleaca in cautarea lui. Insa se pare ca Amazonul ascunde mai mult decat mistere ale naturii ci mister mistice mult mai complecate decat voodoo.
Sezonul 1 a fost conceout cu 8 episoade, iar daca audientele sunt bune (ceea ce nu prea e) posibil un sezon 2. Eu sper sa mearga si sa aiba viata cat timp o sa fie bun.
Il recomand, noaptea, cu lumina stinsa.

Pe curand...

vineri, 17 februarie 2012

La frizer

Dupa cum m-am plans in mai multe randuri: aici si aici, parul imi cade in draci. Ultima oara cand m-am tuns, a fost acum aproape 6 luni, cand am plecat de acasa. Varfurile incepusera sa se despice si parul era destul de lung. Nu mai stiam ce sa fac cu el. Am incercat spuma, insa nu avea niciun efect, am incercat ceara, insa nu stiu sa o folosesc iar acum 4 zile mi-am cumparat ceara sprey, cu care te dai pe straturile de dedesupt ale parului si parul in sfarsit are volum. Insa a doua zi, cand am incercat sa ma pipetam mi s-a rupt o draoie de par si nu imi mai permit sa il pierd. Asa ca ieri mi-am luat imima in dinti si m-am dus sa ma tund.
Ma intalnisem la cina cu Alireza marti si imi spusese ca el rea sa mearga joi sa se tunda. I-am zis ca vreau sa merg cu el si a inceput sa rada. Posibil pentru ca era pentru prima data de cand sunt aici, iar el se tunde in fiecare luna. Miercuri seara am stabilit ca dimineata vom merge impreuna la frizerul la care merge el, in spatele caminului. Si ca sa mai intru in detalii, nu m-am trezit dimineata pentru micul dejun, ci m-am trezit can Alireza mi-a trimis mesaj, la 10, sa ne vedem in jumatate de ora sa mergem la frizer. I-am cerut o ora pentru ca aveam prea multe de facut si eram prea somnoros si o ora mai tarziu intrasem timid pe usa frizerului.

joi, 16 februarie 2012

Cateva repere din Bunkyo

O sa incep articolul cu cateva notiuni de geografie politica. Orasul Tokyo a fost divizat, in 1943, in 23 de sectoare. Aceasta divizare s-a facut pentru o mai usoara administrare a orasului. Unul dintre sectoare este Bunkyo, cel pe care l-am vizitat luni.
Avand in vedere ca din 2 luni de vacanta, momentan, am aut doar o saptamana si pentru ca nimeni nu prea mai e prin camin, planurile mele au fost legate de cele ale lui Morgan. Cum el este inscris in clubul de Kyudo, timpul liber este limitat, avand antrenamente in fiecare zi, mai putin lunea. Asa ca singura mea sansa de a mai vizita ceva a fost luni si m-am ghidat dupa planul facut de el.
Dimineata ne-am intalnit la micul dejun si am facut un plan. In Bunkyo aeam vreo 12 locuri de vizitat, insa majoritatea erau parcuri si gradini. Avand in vedere ca e iarna nu avea rost sa le vedem acum, asa ca am renuntat la ele si am ramas doar cu templele si o biserica catolica, monument arhitectonic al sec XX, si un cimitir pe care nu am mai apucat sa il vedem pentru ca deja era tarziu si se intuneca.
Am facut planul in functie de statiile de tren si am pe la 12 am plecat din camin. Ne-am oprit sa luam masa de pranz, ne-am incarcat cu bani cardurile de calatorie si am plecat.

miercuri, 15 februarie 2012

A vinde+primavara = ?

Dupa cum stiti scrierea in limba japoneza este fomata din silabare (katakana si hiragana) si din kanji. Kanji reprezinta un semn ce inseamna un cuvant. De obicei cuvintele sunt formate dintr-un kanji sau mai multe. Prima alaturare, sensul cuvantului se poate schimba.
Zilele trecute am aflat un astfel de cuvant format din doua kanji ce par sa nu aiba legatura.
In imaginea din dreapta, este kanjile pentru a vinde, iar in imaginea din stanga, este kanjile pentru primavara.
Puse la un loc, ca in imaginea de deasupra ce credeti ca iese?
A vinde primaara? Unde a duce gandul? Pe mine m-a dus la parfum... si in nici un caz la prostitutie. Da, cele doua kanji alaturate, formeaza cuvantul prostitutie. Japonezii, mai romantici, vad prostituatele ca primavara (proaspete, frumos miroasitoare) pe care o pot cumpara oricand pentru placerile lor.
Pe curand...

marți, 14 februarie 2012

Hit vs Șlagăr

Cu toate ca avem cuvantul romanesc care sa defineasca englezismul Hit, nu il folosim. Slagar era pe vremuri, ala lui Dan Spataru (n-a murit piesa asta este hit!) sau a lui Angela Similia, in nici un caz popcornul lui Inna sau Alexandra Stan.
Traim intr-o perioada in care muzica romaneasca e celebra. Toata muzica suna la fel, dar prinde la public, si nu numai aici, ci in toata Europa.
Sunt perioade si perioade. Prin '90 era la moda Hip-Hopul. La Familia si BUG Mafia faceau sezatie. Apoi a fost dance-ul in uniforma: al de Asia, 3SE sau Andre ce se imbracau in unforme de scena. Apoi a veni moda cat toata lumea asculta manele. L.A.m Minodora sau Costi faceau senzatie. Apoi am devenit emo si azi suntem popcornisti.
Insa azi ca sa ai un hit de succes trebuoie sa fi ascultat in mai multe tari, nu numai in Romanica si Moldavia. Inna e superstar peste tot, Akcent place la arabi si rusi si tot asa.
In lumea asta a aparut un nou nume Alex Mica. Baiatul asta care merge la sala ca sa arate bine, a gasit reteta "perfecta" pentru un hit.
1. Ritmul de popcorn.
2. Limba engleza
3.. Refrelul intr-o limba latina (se poarta in portugheza, italiana sau spaniola, dupa cum a ales el)
4. Elementul surptriza: un pic de Reggeton a la Salam. Un pic manelizata ca sa fie sigur ca prinde si la fostii manelisti ce s-au reprofilat.

Sincer pe mine m-a prins.... Doua saptamani, pana imi trece.
Pe curand...

luni, 13 februarie 2012

Zest Cantina

Martia trecuta a fost o zi foarte interesanta. La pranz am mancat pentru prima data mancare tailandeza, dupamasa, am plecat in cautarea samponului perfect, seara am descoperit cel mai tare restaurant din viata mea.
Trebuie sa recunosc ca datorita lui Hakan am intrat inauntru, insa daca nu observam eu cladirea, el nu se gandea sa vada ce e inauntru. Dupa cum vedeti cladirea arata ca o hala veche, ruginita si plina de semne de circulatie. Initial am crezut ca e service auto, insa inauntru era un restaurant american.

duminică, 12 februarie 2012

Examenele finale

Initial am vrut ca articol sa fie doar despre modul in care se desfasoara examenele, dar m-am hotarat sa il fac mai persoanal si sa povestesc despre intreaga zi in care am participat la examene.
Cu o saptamana in urma am primit un e-mail de la secretara profesorului, ce ne spunea ca trebuie sa asistam la examenele finale: dizertatia pentru cei de la master - pe data de 8 februarie, de la 10 la 12 si licenta de la 14-17. Apoi de la ora 6 urma sa fie o petrecere. Am incercat sa nu asist, pentru ca aceste prezentari erau in japoneza si era timp pierdut aiurea insa nu am avut succes. Asa ca mi-am petrecut timpul acolo, jucandu-ma pe telefon. Prima chestie pe care am descoperit-o e ca niste tipi din laborator sunt master anul II, cand eu credeam sa sunt in ultimul an de facultate. Posibil ca e aia nu au fost cu noi in excursia din Niigata, pentru ca acea excursie e pentru cei noi...
Examenul de licenta, sau de fapt prezentarea temei se face intre doua laboaraore. In sala sunt prezenti profesorii celor doua laboratoare, membrii laboratoarelor si invitati (profesori, oameni de afaceri ce au ajutat la realizarea experimentelor, prieteni de-ai profesorilor). Dupa ce candidatul isi face prezentarea in Power Point, profesorii ii pun intrebari iar apoi intreaba in sala daca mai are cineva intrebari. Oricine poate sa intrebe.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Mancaruri asiatice

Pana sa ajung in Japonia eram pe dinafara cu mancarea asiatica. Mancasem la chinezesc de cateva ori si imi placuse, insa nu incercasem altceva. Nu aveam nicio idee despre mancarea japoneza, ce sa mai zic despre mancarea din alte tari din partea asta a Asiei.
Acum cam o luna am mancat prima data mancare Coreana. Posibil ca stiti despre acea experienta, pentru ca atunci am postat o poza pe facebook.

vineri, 10 februarie 2012

In cautarea samponului pefect

Pana anul trecut, pentru o lunga perioada de timp, nu am stiut ce inseamna sa imi cumpar un sampon dintr-un supermarket. Pentru mine H&S, Pantene, Nivea, sau ce sampoane mai exista, nu se potriveau.
De cand ma stiu am avut probleme cu matreata, si cu parul gras. De prin anul 3 a inceput sa imi cada parul. Deci mereu, cautam ceva care sa ma ajute sa scap de cele 3 probleme. Niciodata nu am reusit. Am scapt fie de una, fie de 2, dar niciodata de toate cele trei.
Am avut de la sampoane dermatologice pe baza de urzica, de scaieti, pana la Vichy. De la sampoane pe baza de petrol, pana la sampoane tratament, din farmacii, pe baza de reteta. Nici nu le mai stiu numele sau numarul. La jumatate de an, incercam altul. Fiecare mergea pana terminam sticla, apoi cum luam o sticla noua din acelasi produs, nu mai mergea.
Anul trecut,  am urmat mai multe tratamente pe bazade spray-uri sau fiole si parul era ok. In sfarsit puteam sa imi iau un sampon ca oamenii. Atunci am inceput sa folosesc Sayos for Man, pentru par gras cu matreata. Era perfect. Parul nu prea mai cadea, pentru ca urmasem un tratament, deci am plect in Japonia impacat.
Insa stresul, sau pentru ca am schimbat aerul, apa, atmosfera, a faxut sa imi apara problemele. Toate trei odata. Parul imi cade in draci, am din nou matreata si parul se ingrasa la o zi.

joi, 9 februarie 2012

I/you fucked my Karma!

Zilele astea cred ca am iesit prea tare din patura zen cu care ma inveleam si am devenit un pic cam prea acid. Dupa ce mi-am varsat nervii pe o panarama (1000 de vizualizari saptamana trecuta), acum vine sa imi vars nervii pe altele si promit ca ma fac din nou cuminte.
Chestiile despre care voi scrie se vor lega orarecum la final...
Primul lucru de care vreau sa ma iau e ACTA.

Nu am stiut nimic de asta, pentru ca pana la cei de la Creative Monkeyz nimeni nu a vorbit despre asta. Mereu am auzit de cele dou legi americane, legi similare, dar nu stiam ca exista asta la nivel mondial. Internetul era ultimul loc unde mai puteai sa te exprimi liber, acum ne iau si dreptul asta.
Si logic ca Romania a semnat pentru asta ca lui Base ii e frica sa mai iasa din casa. Lumea e deja in strada in Romnia, spre ca de acum sa strige si Jos ACTA!
Imaginati-va o lume fara muzica gratis si seriale online...

miercuri, 8 februarie 2012

Si am scapat de dentist..

Luni am fost pentru ultima data la dentist. Dupa ce m-am ridicat de pe scaun, am platit si am intrebat pe cand data viitoare. Cand mi-a zis ca nu mai e o data viitoare si ca ma asteapta peste 6 luni la un control de rutina nu imi venea sa cred.
Imi pare rau ca nu i-am facut o poza lui Mos maseluta, pentru ca in aproape 3 luni de cand merg la el, mi-a deventi simpatic.
Ce a insemnat experienta mea la dentist? Aproape 3 luni de mers de 3 ori pe saptamana (cam de fiecare data, mai putin de vreo 4 ori cand am mers fie odata fie de doua ori); 25 de sedinete a cate jumate de ora, adica 12 ore si jumatate de stat pe scaunul ala; aproximativ 30 000 de yeni (dupa bonurile pe care le am 27470 dar sunt sigur ca am pierdut 3), asta insemnand aproximativ 1 300 de lei; 5 plombe, o infectie rezolvata, nervi omorati la o masea, 5 radiografii, o coroana pentru o masea si o semi-coroana la o alta masea (adica la ultima masea de care s-a ocupat a pus coroana doar pe jumatate de masea, cealalta fiind sanatoasa si nu avea rost sa o ascunda sub coroana) din platina+aur (sincer mi-as fi dorit din portelan, dar asa era si vechea coroana, nu se vede si nu ma deranjeaza ca e argintie. In Japonia nu prea fac din portelan, nu stiu de de...).
Mai am o problema: nu am o masea (candva a dfost o coroana ce a cazut, nu m-am ocupat de ea si dintele s-a rupt de tot iar acum e o gaura) si mi-as fi dorit sa imi faca un implant cu stift, insa nu a vrut. Nu stiu de ce, posibil ca nu e de competenta lui, probabil ca nu imi acoperea asigurarea si era prea scump, tot ce stiu e ca a zis ca nu se poate. Problema asta o sa o rezolv in Romania.
In final promit ca nu o sa mai astept inca 9 ani pana sa ma duc din nou la dentist, ci voi merge la fiecare jumatate de an.
Pe curand...

marți, 7 februarie 2012

5 luni

Am stat vreo doua zile sa ma gandesc ce am facut luna care tocmai a trecut. Am concluzionat ca a fost cea mai plictisitoare din punct de vedere a experientei japoneze si cea mai incarcata din punct de vedere al scolii.
Am inceput luna cu un ficat obosit si cu regim: fara porc si fara alcool. Eu nu am fost niciodata un fan al porcului (cu toate ca cineva ar crede altceva) insa in Japonia 80% din mancare e porc iar daca nu e porc e prajeala, deci mi-a fost cam greu sa aleg ce sa mananc. Asa ca am devenit un mare fan al macroului de la cantina facultatii. Am tinut abstinenta de alool pana la petrecerea de casa noua a lui Nate si a lui Mart, cand am baut prea mult si abia abia am  ajuns acasa.
La scoala am inceput lucrul la dizertatie, am inceput oarecum cu stangul, profului nu i-a placut ce/cum am lucrat la primele doua intalniri, insa la ultima ne-a laudat pentru toata munca. Sincer nu inteleg ce e cu graba asta pentru ca mai am 3 semestre iar Zana Maseluta (un tip cu dinti ciudati din laborator, ce e cu un semestru inaintea noastra) nu prea lucreaza, de fapt tot semestrul si-a cautat job. Posibil ca toata graba asta pe proiectul nostru pentru ca la tv se vorbeste tot mai mult de un probabilitatea unui cutremur mare in Golful Tokyo in perioada imediat urmatoare.
Am fost in sesiune si am scapat usor: un examen, o tema si un raport. Tema si raportul trebuie predate pe 10, raportul l-am terminat, mai am tema de facut.
De vizitat nu am vizitat nimic si nici nu am facut mare lucru in timpul liber. Fiind cu ficatul obosit si cu insomniile m-am simit mai mereu obosit si fara chef de nimic. A fost si frig aici. Cu toate ca cica erau 3 grade, vantul rece iti taia fata si mainile iti inghetau. De aceea cred ca am o raceala pe vine, o raceala pe care o tin in frau cu ceaiuri. Cel mai frumos moment a fost noaptea cand a nins si m-am simtit ca un copil pentru o noapte. Pacat ca a doua zi totul era geata.
Luna trecuta am apucat in sfarsit sa ma vad cu Andreea si posibil ca luna asta o sa ne mai vedem. Teoretic asta mi-e ultima saptamana de scoala, insa o sa o mai ard pe la laborator pana pe la mijlocul lunii. Vremea se arata bunicica: ploi dar temperaturi de 8-10 grade, deci cred ca luna a 6-a o sa fie o luna frumoasa de vacanta si plina de aventuri.
Pe curand...

luni, 6 februarie 2012

3 pentru Oscar

Saptamana trecuta am reusit sa vad inca trei filme ce sunt nominalizate la Oscar.
Mi-au placut foarte mult, fiecare intre ele surprinzanu-ma cu ceva.
Beginners a castigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor in rol secundar, Christopher Plummer care joaca rolulu tatalui ce se declara homosexual la batranete. Filmul de fapt este o poveste de dragoste intre un artist grafician interpretat de Ewan Mc Gregor si o actrita frantuzoaica, Melanie Laurent pe care eu o apreciez de cand am vazut-o in Le Concert (care dupa cum probabil stiti, este unul din filmele mele preferate).
In timp ce tanarul nostru incepe sa se indragosteasca de frumoasa actrita, isi reminteste ultimile luni de viata ale tatului sau, ce murise rapus de cancer. Personajului ii este frica sa iubeasca sau sa fie intr-o relatie pentru ca si-a vazut parintii nefericiti o viata intreaga, insa traind alaturi de tatal sau in ulimile lui luni de viata, si vazandu-l cat e de fericit, acum cand a recunoscut ca e gay, incepe sa prinda curaj sa iubeasca.
Iar eu am fost socat sa il vad pe Plummer intr-un asftel de rol, dar de fapt asta inseamna sa fi un actor mare.
Un citat din film ce mi-a placut: You make me laugh but it's not funny.


duminică, 5 februarie 2012

Gyudon

Cu toate ca am scris mai demult despre Dumbrui ca fiind una din mancarurile mele preferate aici nu am scris nicioada despre Gydon (se ciheste ghiudon - cu un n aproape mut). Si cum saptamana asta am servit acest fel de mancare, intr-o seara la cina, m-am gandit sa scriu despre.
Gyudon este un tip de don (un bol cu orez si carne deasupra) ce contine carne de vita, ceapa si taitei subtiri de orez. Carnea taiata fasii, ceapa si taiteii se fierb in Dashi, o supa traditionala facuta din ton, sos de soia, apa, Mirin (vin din orez, dulce cu alcool 14%) si putin sake.Toate acestea, impreuna cu sosul se toarna peste bolul de orez si se orneaza cu Chimbir colorat, numit Beni Shoga.
Cu toate ca aceasta combinatie poate suna ciudat, felul de mancare este foarte gustos.

Pe curand...

sâmbătă, 4 februarie 2012

OCD?

De aproape 5 luni de cand sunt aici, cel putin odata pe saptamana, in timp ce vad un film, mananc, citesc, invata, fac o tema sau ma pun in pat sa dorm imi vine in cap o idee cum sa mut ceva in camera. Si gandul ala nu imi da pace pana nu ma opresc din ceea ce fac si rezolv problema. Fie ca e trebuie sa mut o poza dintr-un colt in altul al biroului, sau sa schimb ordinea la stechere in priza sau sa imi  notez sa cumpar inca un cosulet in care sa mai pun ceva, totul tine de ordine si organizare.
Acum o saptamana am avut un gand sa mut prelungitorul dintr-o priza in alta si sa pun triplul in alta parte. Nu am putut sa adorm pana nu m-am dat jos din pat si am facut ceea ce aveam in cap. Duminica am mutat pentru a 4-a ora locul farfurilor si a tacamurilor in camera, in timp ce ma uitam la un film.
Imi aduc aminte ca anul trecut cand m-am cazat in camin, am terminat de aranjat totul intr-o ora. Pentru ca le stiam locul. Era al 5-lea an cand stateam in 7 si al treilea cand stateam in camera cu Andrei. Asa ca le-am pus pe toate la locul lui. Cand a venit Q in vizita pentru prima data in anul ala, a si comentat ca totul arata la fel ca pana acum, ca nu e nimic schimbat. Pentru ca era perfect...Acum caut perfectiunea in camera asta. Am mutat etajera de n ori, dulapiorul la fel, nu mai zic de cosul de rufe...
De asta nici nu imi prea place la birou. E prea multa dezordine, prea multe lucruri ce nu au ce cauta acolo si pe care eu le-as arunca. Am deschis subiectul asta odata si s-au uitat ciudat la mine.
Toata lumea care intra aici la mine in camera si vede cat de ordine e spune ca am OCD (tulburare compulsiv-obsesiva). Posibil ca asa e. Posibil ca sufer de un caz nu foarte avansat si singurile mele probleme sunt cele cu ordinea si cea cu verificatul usii.
Vazusem odata la MTV o emisiune cu cativa ce erau rau de tot dusi... O tipa nu alegea nimic singura pentru ca ii era firca sa nu fie stricat si o alta careia ii era frica ca mama ei o sa moara asa ca mergea oriunde cu ea si dupa ea si un timp care verifica usa de n ori daca e incuita, gazele daca sunt inchise, lumina, geamurile, alarma si tot asa. Tot ce sper e sa nu ajung si eu asa... eu si cele cateva persoane pe care le mai stiu ca au fixatii din astea...
Pe curand...

vineri, 3 februarie 2012

Cand ziceam ca doar moartea vinde, am aflat ca si prostia are acelasi efect

Ieri mi-am pierdut cumpatul un pic si mi-am exprimat parerea despre o tuta din blogosfera.
Peste noapte nu am dormit prea bine gandindu-ma ca am zis cam mult acolo si ca sigur voi atrage antipatii. Dar dimineata am vazut rezultatul. Lumea in schimb a apreciat ceea ce am avut de zis. De fapt mi-am dat un drept la repluca, pentru ca pe palaria ei nu l-am primit.

10: Apartamentele

Sper ca dupa acest articol sa aud cat mai putina lume spunand ca aparamentele din Romania, si in special cele construite in epoca Comunista sunt mici.  Asa am crezut si eu, pana am  vazut apartamentele japoneze.
Si vorbesc dupa ce am vazut doua.
1. Garsoniera lui Hakan. Garsoniera se afla intr-un turn de 17 etaje, un turn de garsoniere, aflat intr-o zona centrala, deci nu e undeva la o margine de oras sa spui ca de asta e mica.
Intri pe usa si in fata ai un hol lung ce se deuleaza de-a lungul usii, si da in camera. Holul are latimea de un metru jumatate si lungimea de vreo trei metri. Pe partea stanga e usa de la baie (cada si chiveta) apoi usa de la wc (sunt separate ceea ce o idee tare) iar pe partea dreapta se afla masina de spalat, firigiderul, un blat de jumatate de metru si un resou ce merge cu o butelie micuta, cu doua ochiuri si o chiuveta mica. Deasupra resoului e un dulap iar deaspura chiuvetei un uscator de vase.
Dormitorul are 12 m2 inclusib cu dulapul din perete.

joi, 2 februarie 2012

Prostul nu-i prost destul, pana nu-i si fudul... si cu palarie...

Acest articol este un drep la replica la acest articol. Pentru ca acolo nu imi va accepta dreptul la replica niciodata (sau poate o va face ca sa arate ca nu e asa de rea cum zic eu ca e).


Mi se intampla de nenumarate ori, butonand televizorul sa ajung pe la OTV si sa raman blocat, cu telecomanda in mana, urmarind acel circ mizer. Si ma gandeam... oamenii aia au drept la vot, de asta tara asta e in starea care e.
Am un blog pe care intru zilnic sa vad ce aberatii scrie o tipa. Ne cunoasem, acum vreo 4-5 ani imi batea noaptea pe la usa plangand ca ii este foame si ca de saptamani mananca numai taitei Rolton si ca vrea sa imprumute niste bani sa manance niste aripioare. Azi scrie articole despre tipele grase, sa mai lase halca de porc jos si sa se apuce de sport. Ea asa face: sportul ei preferat e mancatul de cacat si injunghierea pe la spate a prietenilor.
Nu am fost in relatii de prietenie prea mult pentru ca nu imi placea de ea. Isi comenta colega de camera ca e proasta si curva mai toata ziua. Colega ei a terminat si un doctorat acum, ea e un fel de secretara la o "multinationala" (probabil ca masoara diametrul la tevi cu gura).

Sesiunea din Japonia vs sesiunea din Romania

De-a lungul celor 5 ani de facultate (4 facultate + 1 master) in Romania am avut parte de 10 sesiuni si de obicei de fiecare data era la fel. Daca era primul examen cu acel profesor ii intrebam pe cei mai mari cum e, daca stiam profesorul, stiam la ce sa ma astept.
In fiecare sesiune am scris cu acelasi stilou si cativa ani la rand am purtat mereu aceasi pereche de chiloti roz la examene. Erau chilotii mei norocosi, chiloti pe care i-am purtat prima data la un examen unde am luat o nota mare. Nu i-am purtat la RM-uri unde am picat, apoi realizand asta i-am purtat mereu.
Cei cu care am mers pe Splai Bahlui stiu ca pe drumul spre scoala o luam razna. Fiecare crapatura din asfalt o paseaj cu piciorul drept, considerand ca intru intr-un nou loc in care ar trebui sa pasesc cu dreptul.
La fiecare examen am avut un obiect de imbracaminte nou.
Si totusi sesiunea dura 4 saptamani, apoi 3, si aveam timp berechet pentru 4-5 examene.
In Japonia e 10 zile si de obicei sunt 7 examene. Pentru mine, la master e mai lejer. Din 5 obiecte de studiu numai unul a avut examen, restul fiind cu verificare pe parcurs. Sesiunea asta am avut un examen, o prezentare, un raport si o tema. Mai am de facut tema si raportul. Rapoortul probabil ca daca am timp, il voi face azi (maine? / E deja 12 noaptea aici, deci e joi insa e inca miercuri noapte, iar aticolul va aparea joi la amiaza pentru mine, dimineata in Romania). Deci daca nu apare ceva, voi merge la biblioteca sa imi caut materialele pentru raport.

miercuri, 1 februarie 2012

Cum dorm?

Ma plangeam luna trecuta ca am probleme cu somnul, printre altele, si ca incerc tot felul de exercitii pentru a scapa de insomnii. Odata cu jailbreak-ul la telefon mi-am instalat o aplicatie ce se numeste Sleep Cycle.. . Aplicatia este un o ararma de trezire ce totodata iti analizeza si ciclul de somn pe parcursul unei nopti. Tot ce trebuie sa faci e sa iti pui telefonul in pat, langa tine si sa-ti setezi ora la care vrei sa te trezesti. Apoi intorci telefonul cu fata in jos si te pui la somn. M-am gandit sa va arat si voua graficile pe primele zile de cand am inceput sa folosesc aceasta aplicatie.
1.Miercuri noapte (25 spre 26 ianurie)
M-am pus in pat la ora 1:18 si m-am trezit la 7:15 Am dormit 5 ore si 56 min.
In noaptea aia am adormit greu si m-am trezit de cateva ori bune pe timpul noptii. Dupa cum vedeti in grafic. Pe la 4 am avut somn adanc, atunci cand de fapt e REM si visezi. De fiecare data dupa ce visez ma trezesc.

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)