vineri, 30 octombrie 2009

Exclusive

Cu toate ca nu vroiam sa mai scriu nimic pe blog despre vreo cearta de la scoala, pentru ca orice scriu sau spun se interpreteaza aiurea, am hotarat sa mai fac aceasta ultima lamurire.
Am inteles ca asa face si Badea cu Huidu, si daca ei au recunoscut ca au gresit si eu am sa afirm acum ca imi cer scuze fata de Mihai, si de modul in care l-am judecat in legatura cu organizarea cursului festiv si banchetului. S-a dovedit ca este singurul cerebral si ca schimbul de replici pe mail, pe blog si la scoala au fost spuse la nervi, fiecare incercand sa isi apere onoarea. Bine ca nu mai suntem in acele vremuri, pana la Primul Razboi Mondial, ca acum sa ne duelam si o strangere de mana si o recunoastere a greselii e de ajuns.

O a doua referire o sa fie la titlul articolului ce se refera doar la faptul ca avest articol este exclusiv pentru Mihai, sau altfel spus, mai manelistic: cu dedicatie speciala. Orice alta asemanare a titlului cu orice alt lucru este in mintea voasta bolnava.
Cat despre ceilalti oameni de care m-am luat pe blog, avand in vedere ca m-au amenintat si m-au denegrat in mod obsesiv, ca au facut remarci urate si mincinoase la adresa mea in privat cat si in colectiv, astept de la ei sa isi ceara scuze in mod public asa cum am facut acum eu cu Mihai. Iar daca viseaza ca imi voi cere eu scuze, cand eu doar m-am aparat, se inseala amarnic iar lucrurile nu vor trece de la sine pentru ca nu mai sunt dispus sa trec peste.

Astea fiind spuse va doresc o organizare cat mai fructuasa si Mihai, poti sa te bazezi oricand pe ajutorul meu, in legatura cu aceste evenimente de sfarsit de an.

Pe curand...

Conacul Cantacuzino - Paşcanu - Waldenburg


Red Castle from Hemeiusi, Bc by ~horicas on deviantART

O noua poza pe deviant, editata de Q. Multumesc mult!
Poza originala si alte poze le gasiti pe fotoblog.

Pe curand...

Orphan

Nu am mai facut de mult o prezentare de film, insa filmul asta merita toata atentia.

Tragica pierdere a unei sarcini îi devastează pe soţii Kate (Vera Farmiga) şi John Coleman (Peter Sarsgaard), lăsând urme adânci atât asupra căsniciei lor cât şi asupra psihicului fragil al lui Kate, chinuit de coşmaruri şi urmărit de demoni ai trecutului. Încercând să menţină o doză de normalitate în viaţa lor, cei doi se hotărăsc să adopte un copil. La orfelinatul din localitate, John şi Kate se simt atraşi în mod inexplicabil de o fetiţă pe nume Esther (Isabelle Fuhrman)…dar Esther nu este ceea ce pare a fi, iar Kate, îngrijorată de siguranţa familiei sale, încearcă să-i determine pe John şi pe ceilalţi să investigheze dincolo de aparenţele dulci ale acestei fetiţe. Semnalele ei de alarmă un sunt însă băgate în seamă decât când e prea târziu…pentru toată lumea.
“Orfana” este un film regizat de Jaume Collet-Serra (“House of Wax”), după un scenariu de David Leslie Johnson şi o povestire de Alex Mace. Pe generic întâlnim numele unor actori ca: Vera Farmiga (“The Departed”), Peter Sarsgaard (“Flightplan”), Isabelle Fuhrman (“Hounddog”), CCH Pounder (TV’s “The Shield”) şi Jimmy Bennett (“Star Trek”).
Joel Silver, Susan Downey, Jennifer Davisson Killoran şi Leonardo DiCaprio sunt producătorii filmului, Steve Richards, Don Carmody şi Michael Ireland sunt producătorii executivi, iar Richard Mirisch, David Barrett şi Erik Olsen co-producătorii filmului.
Echipa artistică din spatele camerei de filmat îi cuprinde pe directorul de imagine Jeff Cutter, scenograful Tom Meyer, editorul Tim Alverson, designerul de costume Antoinette Messam şi compozitorul John Ottman. (sursa)
Un film ce merita vazut, un thriller facinant ce va tine mereu in suspans. Enjoy!!!
Sa nu mai zic de casa familiei, ce are o arhitectura mai mult decat interesanta, cum rare ori vezi in filmele americane, in care vezi case victoriene.

Pe curand...

"The Porcina gripa" si Everybody talks english here

A ajuns la scurt timp si in Romania, dupa ce a devenit faimoasa in toata lumea. Asa suntem noi, acceptam cu usurinta orice. La inceput a aparut in Timisoara, ca si revolutia, apoi la Bucuresti ca doar e capitala si apoi la Iasi, ca e unul din cele mai mari orase si al doilea centru universitar. La inceput, in vara, de niste englezi veniti in Iasi, la o casa de copii, au adus cu ei virusul. Apoi, acum cateva saptamani, un etaj dintr-un camin din Copou a fost bagat in carantina. Ieri, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi a fost inchis. O si vad pe cocalara aia de directoare, cum a renuntat ea la ore ca sa nu horhaie. Inspectoratul scolar a interzis orice fel de activitate publica ce include elevii. Se mai aude ca si la medicina e carantina, urmeaza oare sa fie si la noi, la poli?
Gripa asta porcina, se raspandeste in tot orasul. Sper sa nu intram in carantina cat de curand ca nu ma vad inchis in camin, cu paznici imbracati in costumatia de carantina, ce nu ne lasa sa parasim nici macar camera. Si mai nou, la TV, nu i se mai spune gripa porcina ci, noul virus gripal. Daca a picat Boc pana sa iventeze sintagma "Porcina gripa"...

Oricum gripa e subiectul de discutii numarul 1 in tot Iasiul, toata lumea se fereste si se teme de ea. Ieri am fost la cantina, in Copou si cam peste tot auzeam de gripa. In spatele meu insa, nu se vorbea despre asta. In spate era un student strain ce avea altfel de probleme, cum ar fi: de ce e coada atat de mare, de ce sunt atati de multi studenti la cantina, de ce nu mai sunt tacamuri, sau de ce coada se bifurca in doua la un moment dat. De fiecare data cand punea o intrebare cuiva de pe langa el incepea cu: Do you speak english? Cand m-a intrebat pe mine i-am raspuns: Everybody talks english here.

Pe curand...

duminică, 25 octombrie 2009

puncte punce, TITLU, puncte puncte

Pentru ca toti suntem mai mult sau mai putin frustrati

Pentru a veni in intampinarea si ajutorul turistilor straini care viziteaza Romania, la nivelul Ministerului Turismului "Udrea" s-a hotarat sa se procedeze la traducera in limba (engleza) a denumirilor unor localitati din diferite zone ale tarii. Primarii sunt informati ca au obligatia sa instaleze noile indicatoare rutiere atat la intrarea, cat mai ales la iesirea din localitate, avand insemnate bilingv numele localitatii, in limba romana si in limba engleza, dupa cum urmeaza:
Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo Shoo
Buzau -Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla -Nigger-River
Constanta - The Steadiness
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Glodenii Gandului - Mud's Deep Thinker
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong LocalTradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

Pe curand...

vineri, 23 octombrie 2009

Demagogul vs Democratia

Am sa incep cu cateva definitii pentru a ma face mai bine inteles. Conform DEX:
DEMAGÓG, demagogi, s.m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.
Sursa: DEX '98 DEMOCRAȚÍE, democrații, s.f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.
Sursa: DEX '98
Scopul acestui articol postat pe blogul meu personal este de a clarifica situatia ivita zilele astea, la faculate, legata de cursul festiv si banchet. Avand in vedere ca la faculate nu pot spune nimic, pentru ca se porneste de la primiza ca am ceva cu buna samariteanca Anca si ca avand ceva personal cu ea incerc sa ii pun bete in roate, am hotarat sa imi exprim parerire aici.
Colectivul de organizare a banchetului si curuslui fesitv, proclamat mai mult sau mai putin democratic a hotarat, ca pentru ce ei duc tot greul acestui eveniment, asa cum Atlas duce in spate tot pamantul (vorbesc din legende/ basme - asa cum nu ii place lui Mihai), sa ia de unii singuri deciziile legate de firma organizaore.
Dupa o seara in care ne-am balacit in mocirla pe mail, s-a inteles (cred!!!) ca majoritatea din 120 insemna minim 61 si nu 5 is ca noi vom hotara detaliile iar ei vor fii purtatorii nostii de cuvant. Exact ca in democratie. Daca doriti o alta forma, de exemplu sclavagismul, duceti-va si organizati balul in Africa.
Multumim organizatorillor si in special Ancai si lui Mihai ca au consultat si alte oferte decat cea initiala. Dar ca toata aceasta consultatie este de forma, la cealata firma gasind cate o chitita, e partea a doua. Una din firme nu aduce prajituri la cursul festi din cauza Sanipid-ului, lucru mult mai grav (in logica lor) decat ca firma favorita serveste sampania in pahare de plastic. O alta firma nu are filmarea calumea lucru mult mai grav decat ca cealalta firma nu ofera sonorizare la cursul festiv.
Nu ne consultam cu cei ce au mai orgnaizat cu ei, pentru ca aste sunt basme. Mergem inainte cu ei pentru ca sefa' e prietena cu colega noasta si din aceasta prienienie noi avem, chipurile, de castigat.

In concluzie vreau sa precizez inca odata ca nu ma deranjeaza cei ce organizeaza ci atitudinea lor. Si spun din toata inima ca daca in 3 ani nu am reusit sa ne sudam ca grup nu vom reusii nici acum, si nici nu cred ca are vreun rost.
Poate odata cu acest articol Anca va intelege (poti sa il citesti de mai multe ori) care este problema mea de fapt, scutindu-ma pe mine sa ma uit la ea cum imi intoarce spatele si isi da ochii peste cap, ca un copil de clasa a 7a, iar pe Mihai il anunt ca daca are ceva de comentat, exista optiunea de comment la articol. Poate sa ife cat de ironic vrea dar ii spun serios ca astept banii pentru batraneii de la casa de batrani.

Pe curand...

miercuri, 21 octombrie 2009

La multi ani!

Saptamana asta e ziua catorva persoane pe care le cunosc. Buicu isi sarbatoreste o frumoasa varsta sambata, colega mea din generala si liceu, Laura isi sarbatoreste ziua, mai e si prietena Ilincai, Andreea, tot sambata cred, colega mea din generala, doamna politist comunitar :D, Anca . Si ziua Oanei ar trebuii sa fie tot in periada asta. Si pentru ca sunt atatea zile de nastere am sa le dedic lor un filmulet foarte amuzant.

Pe curand...

marți, 20 octombrie 2009

Up!

Frigul ce a venit pe nepusa masa, dupa atatea zile de caldura m-a molesit total...
S-a facut sapamana de cand au venit ploile si frigul si de cand incerc sa nu racesc. Luptele mele sunt inutile avnad in vedere ca toti mai multi cad vicima racelii.
In zilele de azi nu mai exista toamna calduroasa, de la zile de vara tarzie trecem la friguri de noiembie tarziu.
Timpul trece atat de repede. Deja e a patra saptmana de scoala si nu stiu cum si cand a trecut timpul. Ma gandesc cu jale ca au trecut 3 ani si ca mai e unul.
Anul 2010 vreau sa fie pentru mine un an de 10. Mi-am propus ca anul asta sa am parte de cele mai mari succese, o licenta luata cu nota mare, un master intr-un domeniu ce imi place, niste alegeri ce vin curand ce sper sa fie castigate si multa distractie.
Momentan am inceput cu distractia si am reusit intr-o saptaman sa ma distrez la greu. Insa dupa cateva noti nedormite, am descoperit ca am imbatranit si ca nu mai am puterea de a face o noapte alba iar apoi sa rezist macar jumatate de zi.

Ma gandeam zilele astea la liceu, ca a fost peroada in care ne faceam visuri si ne imaginam cum va fii cand vom fii mari. Timpul pana cand vom ajunge "oameni mari" se tot micsoareaza si teroretic in doi ani voi fii pe picoarele mele, incercand sa imi pornesc propria mea viata, independenta, autofinantata dintr-un serviciu bun. Insa visele de atunci nu mai seamana mai de loc uc realitatea si imi dau seama ca mai mult de cat ma asteptam voi devenii inca o cauza pierduta, un om la fel ca ceilalti.
Imi povestea cineva ca atunci cand era adolescent isi promisese ca da va fii inghitit de rutina va bea dintr-o fiola de otrava pe care o ingropase la un moment dat. Astazi era un om la fel de banal ca toti cei din jur, cu probleme la seviciu, cu probleme acasa, ce se resemneaza cu rutina zilnica si ce nu mai are timp sa citeasca si sa filozofeze asa cum isi dorea cand era tanar. Si sticluta cu otrava? Zace in pamant... Nu poate lasa in urma un copil, o familie, trebuie sa se conformeze si sa joace rolul asta de robot, la fel ca ceilalti.
Din pacate asta e viitorul tuturor. Suntem prea slabi ca sa ne luptam cu societatea, prea putini reusim sa ducem meciul pana la capat. Stralucim un timp, dupa care ne stingem si toata lumea uita de noi si de stralucirea noasta. Tot ce ne mai ramane e sa speram sa mai ajungem odata sus, acolo unde ne-a placut atat de mult...

Pe curand...

joi, 15 octombrie 2009

Paraschiva Hot

Ca in fiecare an, dupa ce se termina pelerinajul de la Sfanta Paraschiva, primaria organizeaza un super concert incheiat cu un foc de artificii. Anul acesta, fiind un an de criza, muzica a fost mai usoara (Voltaj, singura trupa care nu face playback si se aude si bine, au cantat foarte putin): de la Smily, DJ Rynno, si in final Inna. Urmatoarea fraza cititi-o cu voce tare si pitigaiata: "Buna seara Iasi! Sunt pentru prima data aici. Ce multi sunteti!!!"Si poate si pentru ultima data, fetita. Era un puhoi de oameni, adunat la concert sa o auda pe Inna, care canta bine cand face playbeck, dar avea tupeul sa cante live cate un refren ca sa innebunim cu totii.
Apoi au fost artificiille: putine dar spectaculoase, incadrate printr-un spectacol de lasere si muzica superb. Filmuletul postat e facut de Habu, asa ca ii multumesc oficial pentru ca mi-a permis sa il postez.
In final sa spun ceva despre toata harmalaia din oras din cauza pelerinajului? Probabil ca ati vazut la TV cati oameni erau, ca pe 13 a plouat cu galeata o zi intreaga si era foarte frig. Ca in oras nu puteai sa mergi cu masina pentru ca era un trafic infernal si o droaie de politisti... Nu vreau sa stiu ce era in gara.
Pe curand... video

vineri, 9 octombrie 2009

De la un sistem medical infect la ceea ce e cu adevarat Iasiul

Cand i-am spus Lavinie ca ii voi tine companie pana sora ei va iesi din spital, unde se dusese pentru ca se simtea rau, am crezut ca voi sta maxim o ora. Nu mi-am imaginat ca voi sta de la 11 noaptea pana la 3 jumatate.
Pe scarile de la Casa de Cultura a studentilor era destul de multa lume: Motociclisti si tineri ce se racoreau iesin din Dublin, unde petreceu.
foto: Pro Image
Deodata, un mos, ce aducea a boschetar a venit la noi si ne-a spus ca a cunoscut odata o caprioara cu ochi mari ce l-a facut sa nu mai fure. El este Mihai Avasilicai - Fanfan, scriorul cu 2 clase mai mult ca trenul. Dintr-o geanta a scos cateva foi plasticate cu poezii si cu fata lui pe ele si a inceput sa ne recite o poezie despre cum isi vinde poeziile pe strada pentru un bilet de RATP. Apoi s-a uitat la mine si a spus: "Asta e cartea mea. A doua. Am trei de proza si una de poezii si mai scriu acum una despre cea mai veche meserie: despre curve si pestii de pe strada.". Pe carte scria "Borfasii secolului XX", mi-a intins-o si timid am inceput sa o rasfoiesc. "Ma vedeti imbracat asa mai sarac, dar am facut 20 de ani de puscarie, am 60 de ani", "Locuiesc in Podul de Piatra, am cativa bani si iau un taxi pana acolo". Apoi vazut ca ma uit interesat prin cartea lui m-a intrebat cum mi se pare. L-am intrebat daca e autobiografica iar atunci a zis ca sunt destept si ca ma iubeste. I-am cumparat cartea. De la 50 de lei, cat vroia pe ea, am scos-o la jumatate iar apoi i-am asculat povestea, pe care ocricum o voi descoperii si in carte. "O carte ca asta nu am sa mai citesc niciodata, am stat la masa cu nume mari, cu Calinescu, cu Dinescu. Eu scriu ca nimeni altul". Apoi incepea sa planga usor si sa isi stranga pumnul in gura si sa puna "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie" Dupa aceea o ora ne-a povestit despre viata sa: despre cum a furat din alimentare, a furat arme, a furat mobila "numai de la stat", cum s-a casatorit cu o profesoara care l-a facut sa nu mai fure, ca are cu 2 clase mai mult ca trenul, ca a invatat sa scrie si sa citeasca in puscarie, s-a nasut la 7 luni si ca avea 1.2 kilograme, cum a fost batut de profesori in scola ca nu stia sa zica paralepiped, ca a fost gropar, ca a vazut un mort cum s-a ridicat din groapa, cum s-a iubit cu multe ca a fost gagicar, ca a facut box si multe altele pe care le voi descoperii in cartea sa. Cam pentru fiecare poveste pe care o spunea avea si o poezie. A invatat in puscarie tot Luceafarul, ca a citit poezie la viata lui, ii place Arghezii, Goga si Minulescu. Are cunostinte generale. L-a un moment dat a facut numere de iluzionism, a dansat si s-a confesat:"Iti spun ceva, sa nu razi : Eu o sa ma intorc pe acest pamant is ma trag din hindusi, ma visez noaptea cum ma lupt u inamicii".
Dar cand il vedeai sau daca nu aveai chef de prezenta lui, spuneai ca e un boschetar nebun insa era un om simplu careia i sa dat atentie muncii lui iar acum, usor si-o luase la cap "Sunt bolnav de intelegenta, boala grea", "Sunt un artist, un om de valoare al acestei tari", "Copii copiilor vostrii vor invata despre mine in scoli". Iar apoi o lua iar de la capat. isi punea pumnul in gura si cu lapcrimi spunea "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie. Unde te mai gasesc, sa iti dau celalte carti ale mele. Esti un om mare, un om inteligent"
O sa ma apuc sa ii citesc cartea iar daca soarta va vrea sa ne mai vedem, o sa ii cumpar si alte carti, daca merita.
Dupa asta a urmat o noapte alba, pe care acum o simt in fiecare celula...
Pe curand...

joi, 8 octombrie 2009

Cultura si alte chestii plictisitoare pentru majoritatea dintre voi.

A trecut cred ca mai bine de o luna de cand Jurnalul National a lansat Miscarea de Rezistenta , miscare n care vreau de astazi, oficial sa intru si eu. Poate ca fara sa stiu asta am incercat sa fac acelasi doi ani de blog, sigur la un nivel mult mai mic. Ce conteaza ca inscrierea e completarea unui formular, insa cred ca daca ai toate resursele, asa cum le are Jurnalul National, putem schimba ceva.
Vara asta l-am descoperit pe Petru Popescu, indirect prin Jurnalul National, pentru ca ei publicau Prins, insa domna Alexandrescu mi-a spus sa o citesc. Azi am aflat ca Jurnalul publica pe 12 octombrie ultima carte a scriitorului, un fel de carte autobiografica, despre tineretea lui de scriitor roman si despre fuga si stabilirea sa in America. Astept cartea asta mai ceva ca cea mai asteptata carte a momentului, Simbolul pierdut a lui Dan Brown.

Tot din Jurnal am aflat acum ca Scriitoarea germană, de origine română, Herta Muller este câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, a anunţat ieri Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Iată că în anul în care se împlinesc 20 de ani de la căderea regimului comunist, o autoare persecutată de Securitate pentru criticile aduse public dictaturii din România primeşte o valoroasă recunoaştere a talentului său.

Imprimă
E-mail
Herta Muller este cel de-al treilea câştigător de origine română al unui Premiu Nobel. Astfel, Elie (Eliezer) Wiesel, născut la 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist în limbile franceză, engleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului şi supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins în anul 1986 cu Premiul Nobel pentru Pace. În 1974, regretatul George Emil Palade, născut la 19 noiembrie 1912, la Iaşi, medic şi om de ştiinţă stabilit în America, specialist în domeniul biologiei celulare, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.

Anul acesta, comitetul Nobel a decis să-i acorde Premiul Nobel pentru Literatură autoarei de origine română, în vârstă de 56 de ani, pentru "concentraţia poeziei şi francheţea prozei care descrie viaţa celor dezrădăcinaţi". De-a lungul timpului, pe lista candidaţilor la premiul Academiei Suedeze s-au regăsit şi nume precum Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Între 1993-2000, Centrul PEN Român, condus de Ana Blandiana, i-a propus pentru Premiul Nobel pe Eugen Ionesco (în 1993 şi 1994), Emil Cioran (în 1995) şi Gellu Naum (în 2000).
Născută la 17 august 1953 într-o familie de şvabi din Niţchidorf, localitate din judeţul Timiş, Herta Muller este cea de-a 12-a femeie care primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, distincţii care au început să fie acordate în anul 1901. Astfel, Selma Lagerlof a primit Nobelul în 1909, apoi Grazia Deledda (1926), Sigrid Undset (1928), Pearl Buck (1938), Gabriela Mistral (1945), Nelly Sachs (1966), Nadine Gordimer (1991), Toni Morrison (1993), Wislawa Szymborska (1996), Elfriede Jelinek (2004) şi Doris Lessing (2007).
Scriitoarea născută în România s-a numărat începând din anul 1999 printre favoriţii la obţinerea râvnitului premiu, anul acesta fiind unul dintre numele vehiculate cel mai des.
De altfel, în clasamentul dat publicităţii de casele de pariuri cu o zi înaintea anunţării câştigătorilor, Herta Muller urcase pe locul patru în topul preferinţelor, după israelianul Amos Oz, algeriana Assia Djebar, autoarea americană Joyce Carol Oates, şi la egalitate cu scriitorul american Philip Roth. Anul trecut, laureat a fost francezul Jean-Marie Gustave Le Clézio, "scriitorul desprinderii, al aventurii poetice şi extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei predominante", după cum era prezentat de comitetul Nobel la acel moment.
Tatăl scriitoarei Herta Muller a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar mama autoarei a fost deportată la 1945, asemeni multor alţi români germani, în Uniunea Sovietică, unde a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. între 1973-1976, Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. în această perioadă a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziţie cu dictatura lui Ceauşescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, în perioada 1977-1979, fiind concediată în momentul în care a refuzat să devină informator pentru Poliţia secretă din România. Refuzul său a fost urmat de hărţuirea constantă din partea Securitatăţii. În anul 1982, Herta Muller debuta cu o colecţie de povestiri, intitulată "Niederungen" ("Ţinuturile joase"), volum cenzurat în România. Doi ani mai târziu, publica versiunea necenzurată a cărţii în Germania şi, în acelaşi an, volumul "Drückender Tango", în România. În cele două scrieri, Herta Muller descrie corupţia, intoleranţa şi represiunea dintr-un mic sat de limbă germană. Urmare a criticilor pe care tânăra autoare le aducea public dictaturii din România, cărţile i-au fost oprite de la publicare. Astfel încât în anul 1987 Muller emigra în Germania împreună cu soţul ei, scriitorul Richard Wagner. În prezent, Herta Muller trăieşte în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt. Romanele "Der Fuchs war damals schon der Jäger" (1992), "Herztier" (1994), "In der Falle" (1996) şi "Heute wär ich mir lieber nicht begegnet" (1997) oferă un portret al vieţii sale zilnice sub dictatura ceauşistă. De-a lungul timpului a fost distinsă cu numeroase premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional - "IMPAC Dublin" Literary Award (1998). în România, la Editura Polirom, i-au apărut volumele "Regele se-nclină şi ucide", "Este sau nu este Ion" şi "Animalul inimii". Din 1999 a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru Premiul Nobel pentru literatură (jurnalul.ro).

Si in final o stire amuzanta despre miscarea de rezistenta:

Pe curand...

sâmbătă, 3 octombrie 2009

joi, 1 octombrie 2009

...si a inceput

...au fost seri cu o bere Corna bauta la tv, drumuri cu muzica de la Vibe, prieteni buni si multa distractie...

A iceput faculatea. E ultimul an. In camin e bine. E ca si anul trecut ceea ce ma incanta pentru ca anul trecut a fost bine. O sa fie un an greu dar frumos. Un an in care nu vreau sa pierd nici o clipa.

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)