joi, 27 august 2009

Influenta primului razboi mondial asupra modei

Dupa cum probabil stiti, sau cel putin cei ce ma cunosc destul de bine, stiu, imi place sa ma uit la productii romanest: filme, seriale. Daca imi plac, ma uit pana la sfarsit, daca nu, raman cu ideea facuta de la primul episod. Nu a existat un serial romanesc, din care sa nu vad un episod si multe din ele au ramas doar cu acel episod. Trebuie sa recunosc ca cei de la Acasa fac o treaba buna, oarecum cu aceste seriale, in care au si actori mari, ce impodobesc scenariul.
Anul acesta Acasa se prezinta cu un serial de epoca, Aniela, actiunea avand loc la 1900. Aveam o banuiala, ca dupa tigani va urma epoca, avand in vedere ca sunt considerate cele mai interesante seriale, investiile fiind enorme. Fra reclama la suc, la detergent, la sampon, fara sponsori la haine si mobilier.
Dar nu vreau sa vorbesc despre Aniela, pentru ca nu sunt aici sa fac reclama unui serial ce nici macar nu a inceput, ci sa vorbesc despre un lucru ce m-a frapat si m-a facut sa cercetez.
In serial, personajele poarta rochii de epoca, personajele ar fii de varsta cu bunica bunicii mele. Am vorbit cu bunica si mi-a zis ca ea de cand si-o aminteste pe Mama Mare, si-o aminteste cu haine normale.
Desigur. Nu degeaba perioada interbelica e considerata cea mai prolifica perioada. Primul razboi mondial a revolutionat moda, cel putin la femei. Ele au renuntat la rochiile pompoase, la palariile mari si pentru ca faceau voluntariat, pe front, in infirmerii sau la cantine sau pentru ca au ramas la oras, incepand sa lucreze in fabrici, ca sa aiba cu ce sa isi intretina familia, femeile au renuntat la fustele lungi si multe, penteu una mai scurta, au renuntat la parul lung, tunzandu-se.
Astfel rochiile de epoca, pornind de la cele cu crinolina, pana la cele cu fund mare, de la 1900. au disparut luand locul celebrului taior Dior.
Astfel aparea femeia emancipata, femeia model a perioadei interbelice. Astfel a disparut printesa ce-a de toata ziua si a aparut noua femeie.
Ce am castigat noi barbatii? Nu stiu... poate mai putine haine de dezbracat de pe ele... (O urma de misoginisrm, altceva nu imi vine in cap)
Pe curand...

miercuri, 26 august 2009

Noul nu exista, sau cel putin nu are aspectul unei surprize totale

Dupa trei zile in care am trait alaturi de Florina, personajul principal al celui mai recnet roman al Ilenei Vulpescu, Pe apa sambetei, am inceput sa citesc Prins, de Petru Popescu.
Nu stiam nimic despre acest roman, pana sa il vad in Jurnalul National si pana sa imi fie recomandat de doamna Alexandrescu.
In cele 121 de pagini pe care am reusit sa le citesc ieri am descoperit un scriitor puternic ce isi creaza un personaj unicat, intr-un roman citadin ce prezinta un bucuresti mistic si jegos in acelasi timp.
Dar dincolo de romanu bine scris am ramas surprins de viata lui Petru Popescu. Al trilea sau roman,Sfarsit bahic, este propulsat ca un Milan Kunderal Romaniei, In '74 fuge din tara, in America, este acceptat la cea mai mare scoala de film si devine unul din cei mai mari scenaristi. Continua sa publice versuri si roamane in limba engelza, sa scrie cenarii de film . Scenariul filmului Death of an Angel, este regizat de Robert Redfort si produs de Fox avand ca protagonist pe Robert Duval.
In 1995 manuscrisul ultimului sau roman este cumparat ca scenariu de fil, de cate fox, cu cea mai mare suna din istorie de pana atunci, un milion jumate de dolari, iar romanul, Almost Adam este cel mai cumparat roman de la targul de carte de la Frankfurt.
Petre Popescu se intoarce in Romania dupa '90 si apoi la Washinton initiaza o campanie de lobby pentru Romania, campanie ce are ca finalizare acceptarea Romaniei in NATO.
Si dincolo de acest om minunat, ce nu a uitat de unde a plecat, se ascunde un roman, primul sau roman, ce prezinta drama unui inginer, ce afla ca la 30 de ani mai are de trait un an, fiind bolnav de cancer. Drama sa si modul in care isi petrece viata de aici in colo, fac subiectul romanului Prins. O poveste despre psihologia unui inginer, a unui barbat frumos, a unui om ce trebuie sa moara prea devreme si a unui oras ce se dezvolta impus intr-o anumita directie in asa numita generatie "fara idealuri" si captiva comunismului.
Romanul este pe placul meu pentru ca scrierile din acesta perioada, despre aceasta perioada, sunt scrierile mele preferate.
Pe curand...

luni, 24 august 2009

Mamaia

Ca in fiecare an, si anul asta m urmarit Mamaia. preferata mea insa nu a luat decat premiul Radio Romania, iar o alta voce buna ce speram sa ia cel putin locul doi, a luat 3. Am ramas dezamagid de rurizare...
Am sa postez vocea ce mi-a placut cel mai mult. Daniela Mihaela Cojocaru, este din Iasi, masteranta la Feea si studenta la Canto.

Pe curand...

vineri, 21 august 2009

Dupa o vreme...

A trecut ceva timp de cand nu am mai intrat pe aici si s-au intamplat multe. De la petrecerea de ziua Vanesei, la faptul ca am terminat practica, mi-am scris si caietul, ca am fost in vizita la profesorul ce mi-a marcat viata de liceu sau ca am avut jumatate de duziana de sarbatoriti zilele astea.
Poate cel mai important lucru ce l-am descoperit zilele astea e ca nu eu sunt defect ci ceea ce mi se intampla este.
Am gasit in sfarsit o carte pe care am am rabdarea s-o citesc. Nu gaseam nimic ce sa imi placa, ma plicitsema repede sau oboseam citind insa cu aceasta carte, am reusist sa nu simt toate astea. Ce-i drept , am citit doar intr-o zi pentru ca nu am avut timp in rest insa o sa-mi dedit timpul de acum inainte sa o termin.
Ileana Vulpescu srie bine, si scrie intr-un stil ce imi place, sau despre o periada ce ma fascineaza pe mine, peroada comunista, de inceput. Ca in romanele lui Preda, sau Salcudeanu, sau si in Orbitorul lui Cartarscu. O perioada in care erai condamnat sa traiesti dupa niste tipare impuse, o perioada in care te complaceai in situatia ca veo vedea doar ce ti se permite, o perioada din care nu credeai ca vei iesii. O fericire fortata, o societate cosmetizata, o vesnica reclama la detergent, in care totul e frumos de afara insa inauntru e totul putrezit.
Ma bucur ca nu am apucat aclele vremuri si ca prind avantul asta al libertatii, ce a poernit oarecum, de cam cand m-am nascut, insa mult mai castigati sunt parintii nosti ce au vazut cum zidurile comunismului au cazut, cum multi s-au piedut in infinit, cum altii nu au reust sa se adapteze, cum au ramas inca in acvariu lor sau cum au pornit inceutul cu incetul sa exploreze.
Pe curand...

joi, 13 august 2009

Singuri la film

Nu am patit niciodata sa fiu singur la film, adica eu si persoanele cu care am mers, fara sa mai fie cineva in sala de cinema. Mi s-a intamplat de nenumarate ori, in liceu, sa mai fie o persoana, maxim doua, inafara de noi, la film, dar sa fim singuri, niciodata!
E o senzatie fana, de parca toata sala e a ta, mai ales cand e vorba de o sala de film de la multiplex, nu de sala murdara de la Cinema Central.
Poate pentru ca era miercuri sau poate ca filmul nu era cine stie ce, ideea e ca eram 3 oameni in sala, postati pe ultimul rand, pe mijloc.
Fie ca au clienti sau nu, filmul ruleaza, doar sonorul este inchis, pentru ca au uitat sa il deschida si a trebuit sa mergem noi sa le spunem.
Filmul e fost fainut. O comedie romantica dupa calapodul american. Ea spune o minciuna, e prea tarziu sa o recunoasca, ca sa nu ii faca pe ceilalti sa sufere, intr-un tarziu se afla de minciuna ei, toti se supara pe ea; dupa ce boceste o saptamana reuseste ea si face o fapta extraodinara ca sa ii impace pe toti inclusiv pe persoana iubita, se impaca iar scena finala ii arata fericiti intr-un viitor apropiat.


Iar la final, pentru cei nostalgici, la PRO Cimema, de luni pana vineri, la ora 11, e Capitan Planet. Go Planet!
Pe curand....

marți, 11 august 2009

Italieni, prostani si muzica buna

Aseara, cand imi venise in cap idea despre articolul asta, avam ceva in cap si despre prostani. Acum nu imi pot da seama despre ce vroiam sa scriu, dar titlul l-am pastrat asa.
Nu exista ceva mai rau ca romanii intorsi din Italia. Daca e August, s-a umput Bacaul. Traficul e ingrozitor, sunt soferi ingrozitori, strazile sunt pline, magazinele la fel. Ii recunosti usor pe strada. Barbatii poarta pantalni trei sferturi si gentute mici pe o parte. Cant se intalnesc cu alte grupuri vorbesc tate si cu accent italian, la fel ca Ramona Badescu.
Nu stiu cum de nu mi-a trecut prin cap sa scriu despre ei la cei cu atalsul de mitocanie.
Nu sunt exremist dar cand ii vad imi vine sa ii omor pe toti. Nu ii suport, sa plece inapoi in Italia.
E rau cand esti prost dar cad te mai intorci si fudul, e vai de tine.

Si in final o sa postezi si o melodie ce imi place la nebunie.


Pe curand...

sâmbătă, 8 august 2009

Jurnal de calatorie- Ziua 8(o4.08.09): Acasa

Drumul a fost plind de momente amuzante si veselie. Mici opriri pe la benzinarii pentru a ne usura.
Am plecat pe la 10 din Rasinari si am ajuns la aproape 5 in Bacau.
Concluzia saptamanii: A fost o excurise plina de biserici sasesti fortificata, o excurise in care i-am cautat pe fratii Grecu, si nu prea i-am gasit, o excurisie in care mi-am facut cunostinte noi si am ras intens.
Im numere: Aproximativ 1000 de poza, mai mult de 1000 de km de mers cu masina, sute de scari urcate, zeci de biserici...
Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 7(o3.08.09): Sibiu

Astazi o a fost o zi mai lejera. Am pierdut timpul pe la pensiune mai mult pentru ca singura noatra locatie era Sibiul. La inceput, in plan, era sa mergem cu un autobiz din Rasinari in Sibiu pentru a evita problema parcarilor dar am renuntat la idee.
Am facut o scurta oprire la Astra, muzeul satului, unde am poposit o ora, plimbandu-ne pe alei, fiind luni, casele fiind inchise.
In Sibiu ne-am plimbat pe strazile din centrul vechi, am vizitat curtile a doua muzee, pe care am platit si taxa, muzeul de arta si cel de istorie, ne-am plimbat prin barbacane si am facut cumparaturi.
Am terminat cu cadourile, mi-am cumpartat doua perechi de pantofi si regret ca nu mi-am luat un tricou pe care il vazusem la un moment dat.
Aaa, si am mancat o inghetata nemaipomenita, la una din zecile terase din centrul Sibiului,
Si mai am si o supriza video pentru Lavi :)

Pe curand... video

joi, 6 august 2009

Jurnal de calatorie- Ziua 6(o2.08.09): Trepte

Patul e mic, caldura e mare, tara noasta e frumoasa.

Azi am urcat trepte de pamant cu contratreapta din lemn, trepte de piatra, trepte de ciment, trepte de lemn, trepte metalice, trepte de caramida...

In Rasinariari, locul unde poposim pe timp de noapte,s-a nascut Octavinan Goga si tot aici s-a nascut si Emil Cioran. Asa ca de dimineata am pornit sa vedem casa lui Cioran, sa vedem biserica pictata pe exterior si sa vizitam casa lui Goga, ce din pacate era inchisa pana pe 6.
Mama are o vrajeala in ea cand ne spune traseul pe ziua respectiva. "Azi o sa ne plimbabam prin Rasinari, mergem la Alba Iulia si apoi la Sebes". Au aparut alte locatii, ce-i drept mult prea tari si a dsparut Sebesul, dar asta e alta poveste.
Prima oprire propriuzisa a fost in Cristian; pe lista noastra trebuia bitata biserica cetate si un muzeu. Cu muzeul e o poveste lunga pentru ca nu l-am mai vazut pentru ca cica nu era in Cristian dar de fapt era. Biserica de astazi este de fapt formata din 3 biserici, daca nu chiar 4. Prima ce se pastreaza este cu altarul, apoi, dupa 100 de ani, s-a alungit cu alta, ce a fost facuta peste una si mai veche, iar turnul este de fapt cel mai vechi iar sub el, in beci e o alta fosta biserica. Ne-a ghidul, nu fusese niciodata in Bacau, doar in Galati. In bacau nu sunt sasi. Ne-a povestit toata istoria bisericii si a vietii sale de zugraf divortat de o asistenta ortodoxa din Sibiu. Cel mai frumos lucru din Crsitian a fost turnul. Am urcat 9 nivele, doua pe trepte de piatra si 7 pe trepte de lemn, din ce in ce mai inguste si mai abrupte, am dat un cap de o grinda si s-a gainatat o pasare pe mine, am transpirat, gafait dar am plecat satisfacut. Am si un film cu urcarea mea, incepand cu nivelul 3, pana sus, un filmulet in care gafai intr-una :). video
Urmatoarea locatie a fost la Sibiel, unde am vizitat biserica si cel mai mare muzeu din Europa de icoane pe sticla. Superbe icoane, care de care mai frumoase, mai vechi, mai copilaresti, sortate pe regiuni (asta facandu-ne sa vedem si coloristica diferita) si o biserica, o bijuterie.
Si in Salitea, nou numit oras se afla o frumoasa biserica pictata pe exterior. In oras erau zilele comunitatii si era mare forfoteala si balci. Am mancat un porumb fiert si am plecat mai departe.
Sus isi mai faceau Dacii cetati. Am innebunit urcand si mergand prin padure dupa cetatea dacica de la Tilistea si totul a pus capac cu cazatura de la final, can m-am facut varza pe pantaloni, mi-am julit mana si telefonul mi-a zburat trei trepte mai jos. Dar a meritat drumul. Pe langa atmosfera si peisajul din padure, si micuta cetate de aparare, ce se pastreaza orecum bine, este mai mult decat frumusica.
Inca o cetate fortificata, patrimoniu UNESCO si anume Calnic, cetate medievala, taraneasca de secol XV. Atmosfera din cetate era minuntata. Din capela rasuna muzica cantata la orga, prin curte multe flori, o crama bine amenajata, un muzeu frumos si o capela in care mirosea a priimavara. Secretul? Depozitasera in podul capelei mult detergent ce il primisera sponsorizare si a intrat mirosul in lemn creand acel miros placut.
Cea mai tare faza e ca aveau si cateva camere de dormit, in cladirea de langa turn. Tariful e de 50 de lei, camerele au baie.
Si daca tot venii vorba de turn, m-am urcat si in acesta ce avea doar 4 nivele. Insa m-am lovit la cap de 3 ori. Odata sus, cand am ajuns in varf, apoi cand am ajuns la primul nivel, de usa si la final de o grinda ce sustinea acoperisul treptelor spre primul nivel. Ma doare si acum ingrozitor capul... Ce mi-a mai placut aici? Ghida: o grasanca fomista ce m-a asigurat ca treptele tin pentru ca le-a urcat si ea, plina de viata si umor ce i-a povestit mamei, cat eu am urcat in turn, ca o doare spatele si ca doctorul i-a zis sa slabeasca dar nu poate sa tina cura cand vede langa ia slaninuta sau carfofi prajiti. Vroia sa isi deschida o pensiune dar nu ii da imprumut banca si de fapt paritii ei sunt ghizi dar ea ii ajuta de cand s-a intors din strainatate, acolo fiind scoasa in somas pe doi ani.
Si in final la ora 4 am ajuns si la Alba. Orasul este foarte curat insa noi nu am avut timp de zabovit aiurea si ne-am plmbat doua ore prin cetate (plus vizitat episcopia, catedrala catolica si o limonada la Pub 13- un restaurant in zidul cetatii, cu terasa pe un pod intre ziduri). Cetatea este bine amenajata iar garzile imbracate medieval ce pazesc portile mi-au placut doar ca nu stateau nemiscate ca cele din Anglia.
La Sebes blocaj in trafic, la fel ca si anul trecut, dinste Alba spre Sibiu. Multe masini, se intorc italienii, spaniolii, de fapt toti europenii nostrii pentru concediu. Dupa ce am stat jumatate de ora pentru un sens giratoriu, o intersectie cu virare la dreapta si trecerea de la doua benzi pe sens, la una, cum am iesit din Sebes puhoiul s-a spart brusc, parca nu fusesera cozi kilometrice.
Am ajuns tarziu inapoi la Rasinari, obositi, cu durere de capt si cu nevoie de dus.
Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 5(o1.08.09): "Nu dorm sub patul tau sa te stiu"

De dimineata am simtit febra musculara si toata ziua nu s-a lasat uitata. Prima oprire a fost la Simnic, vizitand o cetate. Am avut de urcat o droaie, insa nu ne mai grabeam ca la Cisnadioara. MA ardeau picioarele de la febra dar nu m-am lasat. Cetatea aflata in ruina era locatia pentru o nunta. Un imens cort alb se inalta intre ziduri, inconjurat de alte cateva mai mici. O locatie superba la aproximativ 20 de km de Sibiu. Ne-am invartit pe acolo incercand sa nu deranjam pe cei ce lucrau de zor la aranjarea nuntii si am plecat mai departe spre Biertan.
In drum am oprit sa pozam turnul inclinat din Rusi, insa din cauza copacilor mi-a fost imposibil sa-l prind intr-un context favorabil. La Bietan se afla o cetate fortificata, parimoniu UNESCO, cu trei randuri de ziduri si nenumaroase turnuri dintre care inchisoarea matrimoniala, locul unde erau inchise cuplurile ce nu se mai intelegeau, pana la inpacare. Am ajuns acolo la 12 fara un sfert iar la 1 se inchidea o ora pentru pauza de masa. Dupa ce ne-am invartit in jurul cetatii, am descoperat un restaurant medieval, superb, unde am luat si noi pauza de masa. Scaune din lemn masiv, cu piele, ce aminteau de jilurile medievale, mese mari, armuri, sabii, sulite si tablouri cu domnite si cavaleri pe pereti, mancare oarecum medievala, foarte buna si accesibila si o atmosfera de neuitat. Cetatea a fost cred ca unul din cele mai frumoase lucrui pe care le-am vazut insa am ramas dezamagit de mizeria de acolo. Daca tot se ia o taza unica de 5 lei, puteau sa faca macar curat sa nu mai spun ca nu aveau ghid pentru romani ci doar pentru germani.
Cu toate ca este unul din cele mai bogate orase, fiid patria gazului, Mediasul este un oras murdar. In cetate nu am putut face poze in interiorul bisericii si nici sa vedem scarile acoperite ce uneau centrul cu biserica pentru ca erau inchise ele fiind deschise doar duminica pentru enoriasi. Si aici se afla un turn inclinat, dupa suprainaltare. Este caraghios ca este stramb de la jumatate in sus.
Ocna Sibiului este ceea ce se numeste desumflare dupa exces de reclama. Supra apreciata si denumita litoralul din Transilvania, oraselul este un mare maldar de praf, nisip si sare. Cele doua complexe balneare troneaza in centru, in rest fiind niste lacuri sarate cu intrare de 6 lei si parcare de 4 sau 4.5 lei pe zi. Am baut un suc si am mancat o inhetata la suprapret la complex, ce pare a fii construit din nisip sau din turta dulce, ce aminteste de Tircia sau de Nisipurile de Aur sau de Balcic,
In drum spre Ocna am ajuns intr-un sat de tigani. Pe marginea drumului, de i parte si alta erau vase de alama: ibrice, tigai, vase de tuica, vase artizanale. Mama a vrut neaparat sa opreasca sa cumpere ceva. Vasele erau ingrozitor descumpe. Un ibric era 150 de lei insa a reusit sa ia o farfurie ornamentala de la 100 de lei la 70, facuta din cupru si argint. In timp ce mama negocia pretul cu tiganul, tiganca a venit la mine si mi-a spus ca eu scriu cu mana stanga si ca imi place sa scriu. Ca is om de litere dat totodata fac altceva si ca o sa ajung om mare. Apoi mi-a spus ca nu ma uit la orice fata si ca o astept pe aceea. Voi avea doi copii si sunt iubit de o fata cu parul saten. Apoi mi-a zis ca ma multi dusmani sa ca o sa calc cu piciorul drept pe vrajile facute de cineva. M-a pus s-i dau 50 de lei ca sa imi sparga vraja dar nu i-am dat. I-am dat 10 lei si i-am zis ca mai mult nu am, a incantat ceva in palme si mi-a multumit. Femeia avea o expresie ciudata "Da si mie ceva sa se lege., ca nu am dormit sup patul tau sa stiu si sunt si eu om, nu animal ".
Si m-a strapuns oboseala. E 11 si un pic si adorm in fata laptopului, in timp ce ascult muzica la U.
Pe curand...

miercuri, 5 august 2009

Jurnal de calatorie- Ziua 4(31.07.09): Reconfigurarea traseului

Am plecat la 9 de la Anca luandu-ne ramas bun de la Andrada's Home, de la Anca, Andrada si cei doi olandezi si bicilcetele lor, cu care vorbisem cu o seara inainte.
Anca ne-a spus ca la Mergindeal e centrul tarii, doar ca oamenii de acolo nu stiau nimic de acest monument ce ne anunta de centrul tarii insa am descoperit o frumoasa biserica fortificata. Biserica ne-a fost deschisa de o fetita frumos bronzata cu niste ochi verzi patrunzatori,ce ne-a prezentat biserica si ne-a condus in turn. Am fost singurul care am ajuns acolo. Mama a renuntat repede iar Ilinca apoi. Dit turn tot Merghindealul era mic, si aranjat frumos.
Continundu-ne drumul am descoperit in satul alaturat si monumentul ce atesta centrul tarii. Am uitat sa ma uit pe GPS sa vad exact latitudinea li longitudinea, lucru pe care il regret, insa am facut poze.
Daca in Brasov exista drumuri proaste, in Sibiu sunt pararele cu coordonatele GPS de pe harta asa ca ori de cate ori reaparea drumul pe harta, Marcel ne anunta "Reconfigurarea traseului". Si drumul nostru a inceput sa fie plin de esecuri. La Agnita era sarbatoare si in zi de sarbatoare biserica lor era inchisa probabil ca toti fugisera la tiribombe si colacei. Si drumul de acolo spre Hosman, ce teoretic trecea printr-un camp insa practi era vreo cateva sute de metrii mai incolo. Dar de geaba, ca biserica era inchisa, domnul cu cheia era plecat la Sibiu iar inlocuitorul lui, la fel iar prima moara mecanica din tara de acolo nu am putut s-o vedem pentru ca doman ce se ocupa de ea avea telefonul inchis.
Cisnadia este un orasel cochet, in centrul caruia troneaza o frumoasa biserica fortificata. Se vede ca biserica este in oras pentru ca era foarte bine aranjat locul. Pe 1 august incepe si festivalul, Noaptea cetatii, concerte, manifestari artistice, simpozioane. Ghida de la muzeu, o pustoaica nu cu mult mai mare ca mine, era plina de sigtir si ifose necovenindui ca mama a corectat-o si ca a pus-o la punct.
In sfarsit am gasit o biserica pictata de fratii vietii, adica Grecu. In Mohu se afla cea mai frumoasa biserica a lor, a carei pictura a fost reconditionata.
Am crezut ca innebunesc urcand dealul la cetatea din Cisnadioara. Si ne-am grabit pentru ca mai aveam 20 de minute pana se inchidea. Insa ghida nu era, erau doua lezbience germance, ce se gadileau si jucau una cu alta pe banca din cetate, un mosulica barbos posibil artist, arhitect sau istoric ce avea un superb aparat foto.
Si intr-un final am ajuns la destinatie, la Rasinari, la doman Iliuta, unde am stat si anul trecut o noapte.
Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 3(30.07.09): Spiritualitate

Cat de greu m-am trezit azi. Nu puteam sa deschid ochii cu toate ca eram constient ca e tarziu si ca trebuie sa scriu pentrue ca nu o facusem cu o seara inainte...
Am vizitat biserica saseasca fortificata de aici, de unde stam, din Soars. Am inteleg de la batrunul sas ce ingrijeste biserica ca numele satului vine dintr-un cuvant german ce inseamna noroi,
Apoi am pornit spre Sinca Veche, spre templul ursitelor. De templu stiam de la Ioana ce a fost acum un an acolo si a fost incantata de ceea ce a vazut. Ceea ce am vazut in schimb acolo ar merita un articol intreg, nu cateva randuri, in acest jurnal si poate ca o sa ma intorc candva si o sa sciru un articol despre templu. Am ales drumul mai lung ce ajungea mai intai la mica manastire de maici iar de acolo am coborat spre templu. Marea nesansa a fost ca era full si as fii vrut sa fiu acolo singur sa ma incarc de energie dar cu atiatia turisti, batrani otevisti, cautatori de senzational si yoghisti si muncitorii ce lucreaza la marele proiect, nu sm reusit sa imi gasesc almul si sa ma incarc asa cum as fii vrut. Enrgiile le-am primit oricum, mai ales in altar, unde m-am simtit renascut.
Pestera afost la inceput un altar dacic ca sa ajunga apoi o biserica rupestra, redescoperita de curand, intra acum intr-un mare proiect de reabilitare ce prevede construierea unei intrari de lemn si a unui amfiteatru in fata pentru ascultarea slujbei. Biserica are doua altare, ele fiind unite printr-o fereastra in formade ochi, in tempul al doilea se afla Steaua lui David, ce are inauntul ei insemnele Yng si Yang. Spirala ce porneste de sus si lumineaza locul, are o a doua deschidere in fata altarului si la ora pranzului, la 12, patrunde lumina si lumineaza fix mijlocul bisericii. Ar fii multe de spus despre ceea ce e acolo dar parca nu e locul aici.
Manastirea Bucium a fost reconstruita peste o veche manastire. Mama ar fii vrut sa vada izvorul tamaduitor dar era undeva in padure si dejam ersem pe un drum prost pana acolo si drumul spre izvor arata si mai rau. Asa ca am plecat destul de repede de acolo.
GPS-ul ne-a jucat feste si ne-a dublat drumul spre Viscri. Tot de la Ioana stiam de localitate si vroiam s-o vedem mai ales ca printul Charles o tot vizitreaza.
Un sat sasesc plin de tigani, murdar, caruia i s-a urat ca cap ca e celebru datorita bagarii in seama excesive, cu un club al femeilor ce fac sosete si un "Caffe &Artizant" cu produse la supraprete, la supra pret si lipsa de bun simt. In shimb biserica fortificata, a treia ca vechime din Transilvania este superba, ingrijita de o sasoaica extraoridara desteapta si plina de bun simt, un loc unde m-am simti din nou incarcat de energii pozitive uitand de mizeria de dincolo de zidurile bisericii.
Azi e ultima noapte cand stau aici, o sa im ifie dor de Anca, propietara casei, de este plina de enrergie si de bunatate, de aceea am facut acum poze cu ea si poate candva poate ma voi intoarce aici.
Pe curand...

marți, 4 august 2009

Jurnal de calatorie- Ziua 2(29.07.09): Francezi, betivi si primitori

Dupa ce am luat micul dejun si am fost deblocati de francezii pe care ii mai are Anca la pensiune, l-am setat pe Marcelino sa ne duca la Cincu. Acolo am vizitat o biserica sasesasca fortificata, cu 4 turnuri (cu ceas, de judecata, al slaninei si de aparare). Am gasit cu usurinta chetia de la biserica, sunand al un numar ce era trecut pe usa.
De la Cincu am pornit spre Cincsor une iarasi urma sa vedem o biserica fotificata. De data casta cheia trebuia cautata la a o atreia casa, in vale, pe partea stanga, asa ne spusesera muncitorii ce lucrau pe acolo. Cladirea din fata bisericii era toata crapata si ma gandeam ca o astfel de cladire ar fii fost minunata pentru un proiect la reabilitate.
Urmeaza directia Carta si o alta biserica fortificatsa, de data asta cisterciana, de secol 13. Zidurile bisericii nu se mai pastreaza decat pe bucati, la fel si cladiriele exterioare, in schimb biserica este intreaga. Aici ne-am intalnit cu doua doamne invarta ce aratau tara unei tipe revenite din franta ce avea niste copii nebuni rau de tot. Dupa cate stiau tipele se pare ca fusesera arhitecte sau ceva in arta, sau de ce nu chiar profesoare de istorie. A fost o alaturare draguta si de ajutorare pentru ca noi am gasit cheia, ele au descoperit ruinile externe si ne-am inteles bine in aceasta mica intalnire neprogramata.
Si daca a fost Cincu cu Cincsor vine dupa Carta, Carsoara, de unde este Badea Cartan, cel ce a mers la inceput de secol 20 pe jos pana la Roma si a fost gasit dormind sub columna, politistul crezand ca este un dac adevarat. Dupa ce ne-am pozat si am pozat pe acolo a aparut si ghida ce trebuia sa fie dupa apa. Cu o pereche de chiloti in mana, noi si mandra de ea a inceput sa ne prezinte casa si pe badea Cartan in versuri si cu intonatie, nelasand nici o secunda chilotii inflorati din mana. Aici am vazut si biserica ortodoxa picata de Fratii Grecu, pictura pe care mama tot vroia s-o vada pentru ca la Cicnsor nu era de fapt picat de ei. Doamna care ne-a deschis biserica era tare prostuta, dare era bucuroasa ca suntem moldoveni pentru ca si ea eara de pe langa Botosni iar biserica era repicata.
Avrigul e un orasel mic si prapadit, dar fiind in Sibiu e foarte bine pus la punct din punt de vedere turistic pe foaie. Casa de vara a lui Bruckhental a fost pana acum trei ani spital de recuperare iar acum trei ani a fost retrocedat de cate asociatia Brukenthal si cica vor incepe renovarile la el peste un an. In spatele palaturul se afla singura gradina baroca din tara, dar in trei ani a fost distrus complet. Se pastreaza aleea si copacii, nici un arbust nimic. Avrigul are si el o biserica saseasca fortificata, frumusica iar ingrijitoarea de acolo ne-a indrumat spre muzeu. Muzeul este inchinat etnografiei iar o camera lui Gheorghe Lazar, ce este nascut acolo. In spatele muzeului se afla biserica ortodoxa, o minunatie de bisericuta, cocotata pe un deal, frumos pictata de dinafara, spre rasarit. Am luat pranzul la singura terasa din oras, Dragonul, ce avea si wi-fi spre surprinderea noasra. Am mai cumparat si sticla de la un atelier din avrig, creatorul este premiat la saloane de stical din toata lumea.
IN drumul spre intoarcere am mai facut o bucla spre Sarata, sa vedem totusi o biserica pictata de celebrii frati Grecu dar si de data asta biserica era repictata si inchisa ca sa regretam 100% drumul prost de tara pana la biserica.
Obositi dar incarcati de lucruri frumoase ne-am intors sa Soars, uitandu-ne pe geam la muntii Fagarasi ce se cufundau printre nori...
Pe curand...

Jurnal de calatorie-Ziua 1(28.06.09): Surpriza din Soars

Desigur ca mama a visat sau si-a dorit din toata fiinta ei sa plecat la 7, cel tarziu 7 jumate dar am plecat la 9 abia, ca ne-am lungit la vorbe si la benzinarie si a trecut timpul.
Asa ca pe la 1 am ajuns abia in Brasov, se asfraleaza pe o bucata de drum si am mers mai greu. In Brasov am vizitat-o pe Doina, o buna prietena de-a mamei din liceu, o tipa vestic preocupata de kilogramele ei in plus pentru ca este proaspat sotie de francez pensionar.
Mama s-a cam spart in figuri in franceza cu Daniel, in timp ce eu am schitat un simplu zambet, un bonjour si un aurevoir.
Am oprit si singura noatra destinatie, Fagaras, unde am vizitat cetatea, ce gazduieste si un muzeu de istorie si etnografie, o colectie de arta si o expozitie provizorie cu si despre bisericile din zona. Am fost cam dezamagit de mizeria din orasi si de proasta organizare a cetatii. In cetate era si o taverna dar mirosul de restaurant de doi bani ne-a ferit sa ramanem acolo.
Cazarea o aveam la Soars. Aici vom petrece vreo 3 nopti. Drumul din Fagaras pana in satul asta tipic apusean e destul de prost iar in sat nu e curent. Asa ca am avut emotii pana a ajunge la Andrada's Home, pensiunea unde suntem cazati.
Dar hop si surpriza. Conditiile sun excelente dar nu conteaza conditiile cat conteaza si gazada care este deosebita si cu care am stat de vorba ore intregi pentru ca ii place la nebunie accentul nostru. La pensiune, ce e formata din casa parinteasca si doua extensii, mai un cuplu de pensionari francezi, cam speriati de bombe, ce par destul de incantati de agroturismul romanesc.
Gazda ne povestea ca aici agroturismul a inceput devreme, cam imediat dupa revolutie, odata cu "Initiativa satelor", o miscare ce incerca sa salveze satele romane, prin agricultura si turism. In programul turistic in care sunt prinsi pe harta Romaniei Soars e scris cu litere la fel de mari ca Bucuresti asa ca prima destinatie, dupa Bucuresti, a acestor turisti dornici de experiente diferite de ale lor, este aceasta localitate. De aici viziteaza Sibiul, Brasovul, Sighisoara si localitatile apropiate pentru a afla mai multe despre cultura tarii noastre.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)