joi, 31 mai 2012

Ierarhii sociale

In romana avem pronume de politete, ce le folosim fata de persoanele ce se afla pe o scara sociala mai ridicata fata de noi sau de o varsta inaintata. De aceea mi se pare ciudat cand vorbesc in engleza cu un profeso. Ei nu au asa ceva. Cand te adreserzi unui profesor, ii spui professor nu mister professor, cum i-ai spune in Romania.
In schimb englezii au gen pentru animale si obiecte...
In schimb japonezii au si ei o ierarhie sociala, mult mai complexa decat a noastra folosind mai multe niveluri de politete. Nu stiu ce societate e mai sanatoasa, una in care se vorbeste de laegal la egal sau una in care se respecta varsta si rangul social, insa eu sunt obisnuit cu a doua.
O sa va povestesc despre o astfel de scara, intr-un laborator universitar.
Labortatorul este condus de profesor, sensei. Pe langa sensei se afla studentii: de anul 4- ce isi fac lucrarerea pentru licenta, master si doctorat. Studentii de rang mai mare decat al tau, sunt numiti sempai. Studentul de rang mai mic vorbeste politicos fata de sempai. Aici e diferenta de care va spuneam fata de noi. La noi ai respect fata de profesor dar vorbesti la pertu cu un student de rang mai mare. Mi se pare prea mult stratul asta.
Insa are si el un sens. Profesorii dau teme la curs fara numere de ordine si aceasi teme de la an la an. Posibil ca ei cred ca studentul nu copiaza (ceea ce credeam si eu la inceput) insa am aflat ca daca pupi in fund semaiul primesti temele de la el. Asta daca esti student japonez si nu strain ca mine, care nu am primit nicio tema pana acum, si am facut saptamana de saptamana temele pana cand semestrul asta i-am vazut cum isi copiaza temele si m-am enervat. Am cerut si eu copii si s-au uitat urat la mine, pentru ca le-am aflat micul secret, insa s-au coformat rapid. Eu nu vreau ca studentii de anul 4 sa se ridice in picioare cand intru in laborator si nici sa ma intrebe daca vreau ceva de la magazin, dar sa ma salute, ar fi frumos, nu sa se uite in greata la mine, de parca as fi leprosul. Dar ei nu sunt rasisti....
 Pe curand...

miercuri, 30 mai 2012

Golden

Dupa cum v-am mai spus am o pasiune pentru Betty White si cand am ajuns in Japonia, printre selectiile de seriale era si un episod din The Golden Girls. Asa ca acum cateva luni, cu chiu cu vai, l-am descarcat si m-am uitat la el. Sincer am fost cam dezamagit de serial. Citisem atatea recenzii despre el, despre cum a revolutionat lumea serialelor insa mie mi s-a parut slabut. Persoanajele erau caricaturi, mergandu-se prea mult pe stereotipuri. Cele 4 persoanje: Rose, Dorothy, Blanche si Sofia locuiesc impreuna intr-o casa (ideea a fost apoi reinterptetata cu succes in Hot in Cleveland). Rose e blonda absoluta, Dorothy e intelectualul frustrat iar Blache e prototipul de cougar - curvestina casei. Persoanajul meu preferat e Sophia, mama lui Dorothy ce e o italianca de 90 de ani, ce a suferit un atac cerebral si de atunci e un pic cam sclero - dar face tot showul. Cand Sophia rade rade toata lumea.
Posibil ca serialul a fost popular pentru ca este revoltuionar pentru femei. Insa pe mine, ca barbat, nu m-a atras. Au prea multe episoade in care discuta despre problemeel femeilor trecute de tinerete si problemele societatii contemporane.

marți, 29 mai 2012

The Fall

Duminica seara am vazut cea au frumoasa poveste pusa vreodata intr-un film.
The Fall este Filmul lui Tarsem (cunoscut publicului larg pentru Mirror-Mirror). Regizorul a gasit un scenariu al unui film Bulgar si s-a decis sa il reinterpreteze. Timp de 14 ani, e 4 continente, a cautat copilul perfect care sa joace rolul Alexandiei si a gasit-o in Romania, in Catinca Untaru. Asa am aflat si eu de film. Am vazut pe facebook trailerul emisiunii In premiera, ce avea ca subiect micii actori.

luni, 28 mai 2012

De la A la B cu transportul in comun in Tokyo

Ma intrebase cineva la un moment dat cum stiu sa ajung undeva cand reteau de trenuri (JR si cele private) si metrouri arata cam asa:
Si ma gandeam ca articolul asta poate sa fie de ajutor pentru alti romanii ce vor vizita odata orasul, si vor avea nevoie de ajutor.
Are cineva tupeul sa caute pe harta asta: Hanakoganei si Takadanobaba? Adica unde stau si unde invat?

duminică, 27 mai 2012

Cea mai fericita fata din lume

Sambata am fost coplesit de dorul de tara. Imi era dor de Iasi in luna mai, cand e cald afara si iesem noaptea in oras, la un capucino la Agronomie sau la un Late Machiato la Sofany, pe scari la Casa de Cultura a Studentilor. Ilinca imi spusese ca nu a putut dormii bine pentru ca de dimineata s-au intors cei de la CFDP de la banchet si urlau Inginerii si  muie civile. O ce vremuri....
Ca sa trec oarecum peste acea stare am zis sa ma uit la un film romanesc pe care il aveam in calculator de ani buni. Am zis ca un film romanesc o sa imi aduca aminte de Romania si chiar asa a fost. Filmul se numeste Cea mai fericita fata din lume, e din 2009 (dar cred ca a fost filmat in 2008 pentru ca stiu ca una din actritele din film a murit in 2008) si a castigat un premiu BAFTA.

sâmbătă, 26 mai 2012

Mouth and Foof Paintining Artists of the World Exhibition - 20th Aniversary

Weekendul trecut a avut loc a 20-a expozitie mondiala a pictorilor ce picteza cu gura sau picoarele. Expozitia organizata de o oranizatie mondiala a avut loc la 50 de metri de caminul meu. In apropiere de camin este un centru de recuperare pentru persoanele cu hanicap locomotor si Mitsubishi are o cladire in care lucreaza persoane cu handicap, deci zona aceasta este o zona cunoscuta de persoanele cu nevoi speciale. Cred ca de aceea aceasta expozitie a avut loc aici, intr-o sala de sport.
Cand am vizitat expozitia, eu si Pushar eram singurile persoane fara handicap. In general erau persoane in scaune cu rotile ce veneau sa vada si si probabil sa fie motivate de persoane ca ei, ce si-au invins conditia si arata ca pot face ceva.
Eu m-am simtit mic si neimportant pe langa ei, pentru ca eu cu doua maini si doua picioare functionale nu pot sa pictez asa cum acesti oameni minunati o fac cu gura sau cu picioarele, lucruri mai minunate decat pictori cu ifose. De la acesti oameni avem mult de invatat iar prima lectie e sa nu luam totul ca si cum ni se merita. Daca as fi avut bani si daca expozitia ar fi fost cu vanzare as fi cumparat cateva taboluri.
 Din  pacate aveau o politica tampita cu fotografia. Putea face cateva poze (si erau 50 de tablouri) si trebuia sa stai langa tablou, sa apari tu un poza cu tabloul. Am incercat sa fac cateva poze pe "neve" dar nu mi-a reusit. Asa ca puteti vedea doar cele cateva poze de mai jos.

vineri, 25 mai 2012

Gripat

Am facut-o si pe asta: gripa la sfarsit de primavara.
Toate starile mele de oboseala, lipsa de energie si apatie erau din cauza gripei, pe care o purtam de o saptamana. Gripa asta japoneza, specifica lunii mai, are niste sintome ciudate: oboseala, ameteala si apatie. Febra este mica (38) si transipratii ce pot fi usor catalogate cu transpiratii din cauza caldurii. Gatul usor inflamat dar nu atat de tare incat sa iti pui semne de intrebare.
Am ajuns ieri la doctor pentru ca nu ma puteam tine pe picioare. Crezusem ca am facut o cadere de calciu iar doctorul a zis initial ca mi-a scazut glicemia. Nu era niciuna nici alta, era gripa.
Mi-a dat medicamente pentru doua zile (pentru mai mult trebuie sa merg la spital) si mi-a zis sa imi cumpar un termometru sa imi verific temperatura daca scade (lucru care s-a intamplat) si m-a trimis acasa, unde sa beau multe lichide si sa stau cat mai mult in pat.
Doctorul (care era foarte foarte tanar) nu prea vorbea engleza, eu nu vorbeam japoneza dar ne-am intalnit undeva la mijloc si am intelel japonegleza lui ghidata de semne si desene.
Si uite asa am ratat excursia pe care o aveam ieri iar astazi, cica trebuia sa predau ceva in timpul cursului profesorului. De partea cu predatul ma bucur ca am scapat pentru ca nu eram prea sigur pe mine insa imi pare rau ca am ratat excursia la centrul ce cercetare unde era un experiment pe platforma seismica.
Pe curand....

joi, 24 mai 2012

Vizita de studiu in Golful Tokyo

Ieri am avut o vizita de studiun in Golful Tokyo, adica o plimbare de 4 ore cu vaporasul de jur-imprejurul golfului. Excursia a fost amanata de nenurartate ori, prima data trebuia sa fie prin noiembrie, apoi prin martie si tot asa a ajuns sa fie tocmai la sfarsitul lui mai.
Vremea a fost perfecta, dupa ce cu o zi innainte plouase si fusesera 13 grade, ieri a fost soare si vreo 26.
Dupa o ora de mers cu trenul am ajuns la destinatie, de unde am luat taxiuri spre ponton. Eu am mers in taxi cu proful, Hankan si Namyi iar pe drum am aflat povestea taximetristului. Avrea 82 de ani, fusese pilot in razboi, in America si la el in casa locuiesc 16 membrii ai familiei, 4 generatii. Avea poze din razboi dar si cu familia si pupa mereu poza stranepoatei (ce era o dulcica).
Vaporasul ce a fost inchiriat era micut si am facut o tura de golf, din Yokohama, spre Tokyo si apoi spre Chiba. Am vazut Aeroporul Haneda, Tokyo Disney See, podurile, am trecut pe sub tunelul ce il am ca tema de dizertatie, am vazut barierele anti tzunami si  stavilopozi, am observat unde a avut loc lichefierea si tancurile si rezervoarele de petrol, rafinarii, centrale si statii de epurare.
Desteptul de mine nu a verificat daca aveam baterie la camera si am ramas repede fara ustensila insa m-am descurcat cu telefonul.
Am ras, am admirat si am discutat si ne-a batut soarle si vantul in cap. A fost o zi superba.
La drumul de la intoarcere am venit cu un taxi, un Prius hibrid iar taximtreistul, mandru de masina lui ne-a povestit despre consum si despre cum merge. El avea 36 de ani si era proaspat insurat.
Va las sa va delectati cu pozele.

miercuri, 23 mai 2012

House

House nu inseamna un serial cu doctori ce se pun la punct cu diacosticul in timp ce se plimba pe culoare, nu e un serial al carui fiecare episod e la fel (il numisem ciclic prima data cand scriam despre el), House nu e numai despre House ci e un serial al replicilor inteligente.
Am inceput sa urmaresc serialul la sfarsitul anului 2, dupa ce Raluca (fosta mea viitoare sotie) imi tot spusese despre el. Eu am incredere in gusturile ei si de aceea am inceput sa il urmaresc. House e in top 3 serialele mele preferate iar anul asta ma pierdut doua dintre ele, acesta si Neveste. Am mai ramas cu Dexter.
Dupa sfarsitul sezonului 7 am simtit ca sfarsitul e aproape. Relatia cu Cuddy nu mersese pentru ca trebuia sa fie utopica iar cand Lisa Edelstein a anuntat ca paraseste serialul, sfarsitul se vedea la orizont. Nu am fost surprins cand au anuntat ca se termina si am privit episodul final impacat.
Ma asteptam sa o dea urat la finala si pana in ultimile minute mi-am spus: "Stiam eu" insa ultimil cadre m-au facut sa plang pentru ca am realizat ca o sa imi lipseasca acest serial minunat.

marți, 22 mai 2012

Varza

Tocmai m-am intors de la o vizita inutila pana la primarie. De ce? Pentru ca sunt varza la capitolul informare si cunostoninte la nivel de om de la ghiseu.
V-am mai spus ca exista un oficiu pentru persoanele straine, oficiu ce se ocupa doar de strainii ce locuiesc in oras iar peroana de la ghiseu nu vorbeste engleza. Nu ii cer sa stie franceza ori germana, limbi ce sunt vorbite in Europa, nu ii cer sa stie romana, ci engleza care se vorbeste peste tot aproape.
Acum ceva timp am fost la primarie sa vad ce si cum trebuie sa imi platesc asigurarea pe anul 2012. Atunci mi s-a spus ca in luna mai voi primii plicul cu cecurile iar plata incepe cu luna iunie-iulie.  Saptamana trecuta, in una din zilele cursului intensiv proful vorbea ceva de asigurare si am realizat, ca e sfarsitul lunii mai si eu nu am primit nimic in posta. Asa ca m-am dus la primarie. Primaria orasului Kodaira este langa statia Omekaido. Ca sa ajug acolo, de la camin, fie merg pe jos 40 de minute (ceea ce ad fi facut daca astazi nu ar fi fost 13 grade si ploua cu galeata, dupa ce ieri au fost 24 iar duminica 26) sau sa merg 3 statii cu trenul si sa schimb trei trenuri, cate unul pentru fiecare statie, asta daca iau trenul din Hanakoganei sau 2 staii din Kodaira. Caminul e la o distanta aproximativ egala de aceste doua statii (1.3 km si 1.6km) insa niciodata nu am mers pana la statia Kodaira pe jos.

luni, 21 mai 2012

Ca in presesiune

Cei ce au terminat o facultate tehnica stiu ce e accea o presesiune, pentru ceilalti o sa explic: presesiunea e in ultimul doua saptamani din semestru, inainte de sesiune. Pana aici e la fel la toti, insa la facultatile tehnice in acea perioada nu ai numai cursuri, seminarii (laboaroare sau lucrari) si colocvii ci mai ai si de predat portofolii, proiecte, de facut prezentari si alte cele. Acele doua saptamani sunt ingorozitoare. Abia dormi si mereu ai ceva de facut. Eu nu stiu cum trec de ele cei ce nu lucreaza etapa de etapa la proiect, ca eu abia faceam fata cu toate lucrurile la zi.
Semestrul trecut am urmat, intamplator un curs de Earthquake Risk Management ce mi-a placut foarte mult. Atunci va povesteam mai multe despre prof (o somitate - si sunt mandru ca am avut onoarea sa fiu studentul unui expert in acest domeniu, unui pioner in asigurari de risc CAT-uri si un expert pentru Banca Mondiala) si cat de mult mi-a placut cursul.
Dezavantajul acestui curs e ca intensiv. Semestrul trecut a fost luni-miercuri si vineri (4 zile), doua perioade pe zi(2 si 3) si a fost nebunie. Semestrul asta, stiind ce ne asteapta, cred ca am fost masochisti sa alegem cursul asta inca odata, fiind trei perioade pe zi (2,3 si 4) de luni pana joi.
In cazul in care nu va mai amintit de perioadele de la Waseda, va mai spun odata. Aici cursul are o ora jumatate fara pauza (ca la ASE la Buucuresti) - asta e o perioada. Prima perioada incepe la 9 si se termina la 10:30, apoi 2 e de la 10:40 la 12:10. De la 12:10 la 13:00 e pauza de masa (care e sfanta in Japonia. Toate companiile au aceasta pauza in ora asta - mai putin serviciile) iar apoi perioadele continua cu 3: de la 13:)) la 14:30 si tot asa pana la perioada 7 ce se termina la 21:00. Deci eu saptamana ce tocmai a trecut am avut acest curs de la 10:30 la 16:10 cu o pauza de o ora.

Eclipsa totala de soara

M-am trezit pe la 7 si 20 din cauza unor sunete apocaliptice. Cainii latrau, pisicile urlau iar lumea vorbea tare si radea... iar eu vroiam sa dorm... inca 20 de minute. Am isit pe balcon sa vad ce se intampla si era o  lumina ciudata afara. M-am uitat in jos la lume si toti se uitau in sus cu niste ochelari ciudati la ochi. Atunci am pus cap la cap totul. Am inteles de ce vineri era o emisune la tv ce arata ce ochelari pentru eclipsa se gasesc de vanzare si ca Panasonic a scos un aparat foto special pentru asta. Era eclipsa!
Mama de camin m-a vazut in balcon si mi-a facut semn sa cobor si eu in fata caminului. Cineva mi-a dat o pereche de ochelari sa ma uit. Am prins momentul maxim, de aceea latrau cainii si pisicile faceau de parca le manca cineva de vii. Pentru toti cei de acolo era prima eclipsa de soare. Cand le-am zis ca e a doua pentru mine, nu m-am crezut. In Japonia nu a mai fost una de 40 de ani. Apoi le-am explicatat ca in Romania a fost una in 1999. Inca mai am acasa occelarii de atunci, o sticla de Coca-Cola ce prezenta eclipsa, mascota: Clipsi si o bancnota de 2000 de lei, cea aparuta special pentru eclipsa. Acum nu am fost atat de impresionat ca atunci, poate pentru ca atunci eram copil iar acum am crescut. Oricum, m-am bucurat sa vad eclipsa si ma bucur ca am avut ocazia s-o vad, cu toate ca nu stiam de ea.
La TV, cei de la Fuji aveau emisiunea in aer liber, de pe acoperisul cladirii lor din Odaiba. Jos, se afla o scena unde o trupa celebra din Japonia a tinut un concert cu ocazia eclipsei. Era foarte multa lume acolo si toata lumea se uita la soare.
Astazi se anunta ploaie insa cu toate ca cerul e un pic innorat, soarele s-a vazut bine prin ochelari.

Pe curand...

duminică, 20 mai 2012

Cum se deschide un dop?

Nu stiu cand am invatat cum se deschide un dop la o sticla sau cum se desurubeaza un surub. M-a invatat bunicu sau poate tata sau am invatat in scoala, habar  n-am. Oricum e ceva ce toata lumea stie si o face automat. Nu cred ca e cineva care sa se intrebe cand are o sticla in mana: cum se deschide un dop?
Poate de aceea nu am observat in 8 luni de zile ca in Japonia iti artata pe dop. Fiecare dop al unei sticle are o sageata ce iti arata directia de deschidere? Oare de ce? Au nevoie de asa ceva?

Pe curand...

sâmbătă, 19 mai 2012

Kamakura (2)


Prima parte a articolului o gasitiaici

In statia Kamakura (cea mai mare statie de tren din oras) am gasit un dulap in care Ramon sa isi puna geanta. Eu as fi vrut sa mergem sa vedem Tsurugaoka Hachimagu, un templu shintonist din oras, insa Mei a zis ca e mai importnanta statuia lui Budha si ca ar fi bine sa mergem in Hase prima data si apoi cand ne intoarcem in Hamakura vedem si pe acela.
Ca sa ajungem in Hase am folosit o linie privata de tren: Enoden, ce avea niste trenuri mici si inguste de ziceai ca-s tramvaie iar cand intrai pe usa trebuia sa te apleci ca sa nu dai cu capul. Am avut trei statii de mers pana in Hase intr-o ingramadela si caldura de nedescris si cand am ajuns la destinatie am crezut ca am scapat insa tot puhoiul de lume mergea in aceasi directie cu noi.

vineri, 18 mai 2012

Kamakura (1)

Duminica trecuta (13 mai) am ajuns in sfarsit in Kamakura, dupa ce ne facusem planuri sa mergem acolo de cateva saptamani bune (prima data cand am vrut sa mergem a fost pe 21 aprilie). Initial trebuia sa mergem: eu, Hakan, Catalin si un prieten de-al lui insa Catalin a fost ocupat weekendul acela si am fost cu Hakan si o prietena de-a lui, Mei, japoneza, ce a adus cu ea un tip din Portugalia, ce vizitase Japonia pentru o saptamana si acum era ultima lui zi.
Am plecat la 10 din Takadanobaba si am ajuns pe la 11 si un pic in Kita-Kamakura. Ne-am invartit un pic sa gasim un dulap unde Ramon sa-si puna rucsacul de voiaj insa toate rau prea mici asa ca a decis sa mearga cu el in spate. Planul meu era sa vizitam cele 3 temple ce erau in zona, apoi sa mergem pe jos spre Kamakura si pe drum sa ne abatem sa vizitam alte 2 temple, in Kamakura sa mai vizitam 2, apoi sa mergem in Hase unde aveam de vazut un templu si statuia lui Budha iar apoi sa ne plimbam ple plaja pana spre seara. Insa n-am avut cum sa vedem toate astea pentru ca ne-a luat prea mult timp sa ne plimbam si eram conditionati de Ramon ce avea avion la 9 jumatate seara iar Hakan era lenes.

joi, 17 mai 2012

Recrutari religioase

Era o zi mohorata de primavara insa eram plin de energie. In sfarsit dorimisem dupa cateva nopti de insomnie. Si pentru ca eram in toane bune m-am si aranjat un pic pentru scoala. Aveam pe mine sacou cu manicile suflecate, un tricou (indigo cu Homar Simson pe post de omul vitruvian), jeans skinny (ca la picioare nu-s gras :)) ) si pantofi de piele intoarsa. Si uite asa, cu castile in urechi ascultand Dead Man Walking ma indreptam spre statia de tren cand ma opreste o femeie. Imi adreseaza o intrebare in japoneza cu toate ca arata caucaziana si ii spun ca nu vorbesc japoneza. Apoi, cu o engleza perfecta (era americana) imi spune: "Did you find Jesus? " Atunci mintea mi-a devenit goala si am simtit cum fata mea a luat o grimasa de tampit. Nu stiam ce sa-i zic. In mine se amesteca un sentiment de furie si mandrie. Eu nu suport "misionarii" astia ce incearca sa iti spele mintea cu religia lor. Singurul raspuns pe care imi venea sa i-l dau era: "Am pus cumva un afis pe stalpi cum ca L-as fi pierdut si tu L-ai gasit pentur mine?" insa nu imi gaseam cuvintele in engleza. Asa ca i-am zis scurt si la obiect ca sunt crestin.

marți, 15 mai 2012

Neveste

Eram in vacanta de vara intre clasa a 11-a si a 12-a cand la TVR1 a inceput sa difuzeze primul sezon din Neveste Disperate. Pentru ca pe vremea accea nu ieseam in cluburi sau in oras seara, programul meu era lejer in serile de weekend. Asa am inceput sa urmaresc primul serial din viata mea. Acum am in jur de 30 pe care le urmaresc si totul a inceput cu acesta.
Avantul de seriale a inceput in facultate, cand puteam sa fac ce vreau in timpul liber, fara ca nimeni sa ma contorizeze. Toata lumea in camin se uita la seriale. Atunci am inceput Grey's Anatomy, House, Jericho si Lost si am continuat cu Neveste.
Treptat mi-am convins prietenii sa se uite la el si le-am demostrat ca nu e un serial pentru femei ci unul in care iti prezinta viata din suburbii asa cum e ea, dincolo de gradini si spatii verzi, gratare si femei botoxate.
Din serialul asta am invatat multe despre femei si despre sotii lor si am ras la situatiile geniale pe care le-a creat Marc Cherry.

luni, 14 mai 2012

Pauza

Intru intr-o mica paza, cred... Sunt stors de idei si nu stiu despre ce sa scriu. in 249 de zile, de cand sunt aici, am scris 273 articole. Eu zic ca e destul de bine...
Saptamana aceasta am cursul intensiv si timp de 4 zile, 6 ore pe zi o sa fiu la cursurile astea suplimentare. Pe langa asta, in fiecare zi o sa am teme iar vineri examen. Si e facut in asa fel incat sa nu coincida cu celalalte cursuri. Deci sincer nu cred ca o sa am timp de blog, mai ales ca de aproape o saptamana internetul merge foarte prost in camin (abia se incarca dupa ce dau refresh de vreo 5 ori).
Pe curand...

duminică, 13 mai 2012

Din septembrie

Marti am avut o sedinta cu proful. Sincer nu aveam nicio idee despre ce vrea de la noi. Luni Hakan fusese pana in birou la profesor sa incerce ceva pe programul de acolo (eu ii spusesem ca e acelasi lucru insa el e incapatanat - si am avut dreptate) si nu stiam ce au discutat. Inainte de intalnire am aflat ca vroia niste grafice din nou pentru ca nu le gasea.
Proful are o fixatie cu detaliile. Mai nou vrea pe fiecare pagina cu graficul sa fie o schema a tunelului (imaginea de mai jos) iar titlul sa contina toate informatiile. Mai nou vrea si data lca care am facut graficul. Deci acum un titlu arata ceva de genul:
"Blabla bla Tunnel Ground Strain vs Concrete Box 6 displacement (20 to 120 s) 14.03.2011 Aftershock 8.05.2012" - un exemplu de titlu (nu am scris numele tunelului ca nu am voie).

sâmbătă, 12 mai 2012

Man on a Ledge

Din filmele comerciala, genul meu preferat sun filmele cu hoti. Imi plac la nebunie si cum apare unul, cum trebuie sa-l vad. De la Ocean's la Italian Job si altele, filmele de gen m-au tinut in suspans.
Am aflat de Man o a Ledge de pe un blog si dupa ce i-am vazut trailerul am zis ca trebuie sa-l vad.

vineri, 11 mai 2012

Kameido Tenjin Shrine

Dupa sakura si shizisakura a venit vrema florilor de wistiria (fuji in japoneza) sa infloreasca. Ele au fost inflorite timp de vreo 10 zile in perioada Saptamanii de aur insa cum atunci a plouat si am tinut neaparat sa le vad, am mers la templul ce are un festival in cistea acestor flori, cu o saptamana mai tarziu. Din pacate a fost prea tarziu si cam toate florile erau trecute insa atmosfera la templu a fost minunata.
Am vrut sa vad neaparat aceste flori pentru ca la noi nu sunt si pentru ca sunt un fan al Nevestelor Disperate (ce se termina de tot duminica) a carei actiune se intampla pe o strada numita Wistiria Lane. Fotografii de la templu acum o saptamana, cand wistiria era inflorita puteti vedea in articolul de pe Japonia Noastra.

joi, 10 mai 2012

Imi pare rau dar am adormit din nou...

Acum aproape 3 ani cand am vazut primul Sherlock Holmes am adormit in sala de cinema. A fost pentru prima data cand am adormit la un film. Mi-am spus ca poate s-a intamplat pentru ca eram mahmur si obosit isa in acelasi timp am spus ca Guy Ritchie a reusit sa faca un film dinamic sa fie static. Atunci  cei ce m-au auzit au sarit pe mine ca cei de pe youtube, care daca dai dislike sau comentezi de rau la vreo melodie de rahat te fac manelist. Ideea e ca mi-a placut filmul, mi-a placut ideea, mi-a placut modul in care a fost realizat (cand isi calculeaza fiecare miscare inainte si este prezentata cu incetinitorul). Dar dupa cum am spus ii lipseste ceva de il face static.
Nu mi-a placut niciodata de Guy Ritchie, am mai vazut cateva fime regizate de el dar pana la Sherlock nu a dat lovitura pentru ca e varza.
Asa ca atunci cand am aflat ca va fi si o a doua parte, am zis ca trebuie sa ii mai acord o sansa. Insa atunci cand a aparut eram deja in Japonia si atunci am decis sa mai astept jumatate de an sa apara varianta Blue-Ray si am mai asteptat inca 4 saptamani sa fiu in vacanta si sa am toate conditiile sa il vad: sa nu fiu obosit, sa am timp de el si tot asa.
Asa ca intr-o zi de miercuti, in timpul Saptamanii de Aur, la ora 11 seara m-am asejat in pat cu chips-uri (123 kcal) si am inceput sa urmaresc filmul.
Imi pare rau, dar am adormit din nou... dupa o ora...  A doua zi de dimineata l-am reluat si am ajuns la aceasi concluzie: filmul e bun, insa ii lipseste ceva. Din nou, Guy reuseste sa il faca static. Cred ca de asta l-a parasit si Madonna, posibil ca omul e plicitisitor rau de tot.
Pe curand...

miercuri, 9 mai 2012

Luna

Am avut cateva nopti in care nu am dormit de loc la sfarsitul sapamanii acesteia si de aceea sunt extrem de obosit. De fapt am perioade lungi in care nu dorm insa weekendul trecut a pus capac. Atunci am inceput sa caut explicatii si dupa ce am verificat cand nu dorm, folosind un programel ce imi caluleaza somnul, am descoperit ca e atunci cand e luna plina.

marți, 8 mai 2012

Scrisoare deschisa catre plangacioasa de pe facebook

Draga noastra,


Observi cum de la o vreme nimeni nu mai comenteza la statusurile tale plangacioase? Se intampla pentru ca nimeni nu le/te mai suporta... Toata lumea are probleme, cu totii stim ca viata e grea si un status plin de amar merge odata la cateva luni... Insa tu o faci zi de zi. Facebook nu e un jurnal si nu e nici psihologul tau personaal. Da-ne macar puterea de a alege daca vrem sa iti vedem aberatiile de zi cu zi sau nu. Scrie-ti supararile intr-un jurnal sau vorbeste cu un psiholog. Dar daca esti atat de narcisista si vrei ca toti sa vada prin ce treci, fa-ti un blog si cine e interesat  o sa intre acolo sa iti vada partea intunecata. 
Pe mine ma depaste situatia in sine si nu inteleg de ce nu ii spui lui in fata ceea ce simti (sau int-un mesaj privat, sau sms sau e-mail) si pui acolo in vazul tuturor... Te astepti ca el sa citeasca ceea ce scrii, sa inteleaga unde bati si sa te sune? Nu se va intapla nicioada asa... Acum esti bataia de joc a tuturor si pe urma tase fac bancuri. Mama ta nu te-a invatat ca nu se spala ruflele in public?


Cu drag,
Prietenii tai care inca tin la tine si cred ca e mai bine sa iti spuna verde in fata decat sa rada pe la spate.

Cu totii avem o astfel de persoana in lista de facebook iar ceea ce am facut eu aici e un ajutor pentru prietenii acelei persoane. Daca aveti o astfel de persoana in lista, postati linkul articolului si poate, cand va citii isi va da seama de cat de aberanta e.
E prea greu sa ii spui unui prieten adevarul in fata pentru ca nu intelege si se supara. Folositi-ma pe mine pentru asa ceva.

Pe curand...

luni, 7 mai 2012

8 luni

Zboara timpul de nu imi dau seama... A inceput scoala odata cu primavara japoneza. Au inflorit ciresii, s-au scuturat si au urmat zile pline de ploi si vant.
Ma bucura ca a inceput scoala si ca am iesit din monotonia cercetarii. Macar acum 3 zile pe saptamana: lunea, miercurea si vinerea sunt ocupat si cu orele de curs. Imi place la nebunie sa invat despre tarmuri in cele doua cursuri pe care le am legate de acest suiesc si inca urasc ziua de vineri pentru ca e aglomerata.
A fost si Golden Week care a fost mai mult Plumb Week din cauza vremii bacoviene. Insa macar atunci am mai iesit si eu sa vizites cate ceva. In rest nu am mai pucat sa ies pentru ca toata lumea are teme sau de invatat.
Si e cald, si e umed si mai mereu ploua.
Mi-e dor de casa: de familie, de prieteni si de oras...
Pe curand...

duminică, 6 mai 2012

Acum 20 de ani

Zilele astea daca a tot plouat si am fost in vacanta mi-am petrecut o mare parte din timp in fata calculatorului pe Skype. Am apucat sa vorbesc cu prieteni pe care nu i-am mai auzit de mult. Am vorbit cu Mara din Iasi cu care nu mai vorbisem din ianuarie, am vorbit cu Lavinia din Londra cu care nu mai vorbisem de 3 saptamani, cu Shummy din Londra cu care nu am vorbit de loc pana acum si cu Ancuta care pentru trei luni in Orleans.
Si ma gandeam cat de mult ma ajuta tehnologia. Am e-mail,skype, ymess, facebook si blog. Prin toate aceste metode corespondez usor cu prietenii mei si cu familia. Apoi am un smartphone ce e mai mult decat un telefon mobil (care oricum simplifica viata) si pot trimite mailuri, mesaje si sa aceesesez intenretul oricand. Aparat foto digital si mamorie externa la laptop.
Ce ma faceam daca eram in situatia de acum insa in urma cu 20 de ani (avand aceasi varsta, nu 5)? Developam filme cu pozele facute, trimiteam scrisori prietenilor din cand in cand (scrisoare ce posibil ajungea in 10 zile si primeam raspunsul in vreo doua saptamani - pana isi facea timp sa-mi scrie si pana ajungea scrisoarea), imi scriam aventurile in jurnale si dadeam telefoane scurte din cand in cand acasa de la telefonul public de la posta, ce accepta apeluri internationale.
Tehnologia ne-a usurtat multi viata cu toate ca pare ca ne mananca mult timp. Lumea se plange ca petrecem prea mult timp in lumea virtuala insa aceasta lume ne ajuta sa fim aproape de cei dragi atunci cand suntem la km departare.
E pentru prima data cand sunt bucuros ca traiesc acum si nu in Perioada Interbelica, asa cum mi-ar fi placut sa traiesc.
Pe curand...

sâmbătă, 5 mai 2012

Dupa atata vant si ploaie..



Poezia lui Toparceanu spune: Dupa atata vant si ceata insa cand am vazut cerul ieri cand m-am trezit (pe la 12) mi-a venit sa cant cantecul celor de la Mondial pe versurile lui Toparceanu. Dar ce rost mai avea un cer plin de nori in spatele carora se vedea albastrul senin al proimaverii, cand ziua era pe jumatate trecuta.
Si ce rost avea cand vacanta era spre sfarsite si in loc sa vizitez tot ce as fi vrut sa viziez in loc sa stau in camin si sa reinstalez windowsul sau sa ma uit la serialele non-stop.
Dar bine ca acum am acest cantec in minte si nu ma mai gandesc la Lacustra lui Bacovia.

vineri, 4 mai 2012

1 Mai in Odaiba


Despre Odaiba am mai scris cand am fost prima data, in a doua zi de Craciun.
Dupa cum am scris de 1 Mai, e o traditie sa vad marea in aceasta perioada si mi-am dorit sa se intaple si anul asta. As fi vrut sa merg in alta parte, unde sa ved oceanul propriu zis, si nu o parte mica din golf dar era cat pe ce nici aici sa nu merg.
Cand m-am trezit dimineata ploua cu galeta si mi-am zis ca nu are rost sa mai merg. Am tot stat ca pestele pe uscat pana la la 2 cand am inceput sa sun lume si sa intreb daca vor sa mearga pana in Odaiba. Nimieni nu vroia asa ca m-am resemnat si m-am dus spre staite sa mananc undeva. Insa pe drum am realizat ca nu mi-e foame si ca daca tot am plecat de ce sa nu merg pana acolo. Si nu o daceam pentru mine ci pentru Ilinca pentru ca stiu ca ea isi dorea mai mult decat mine sa fie la mare acum. Asa ca i-am trimis mesaj pe watsapp si i-am zis ca intr-o ora sa intre pe skype. Noroc de smartphone-uri si de tehnologie ca ne apropie cand usntem la mii de kilometri departare.

joi, 3 mai 2012

Hitsujiyama Park

Articolul asta ar trebui sa il dedic Ancutei pentru ca daca nu share-uia ea o poza cu parcul asta uitam de el si de aceasta experienta frumoasa.
Citisem despre parcul asta prin iarna si am zis ca e un must pentru primavara. Cam peste tot unde am citit despre el spunea ca e deschis timp de doua saptamani si ca periaoda ideala de vizitat e Golden Week, insa articolele citite erau vechi de cativa ani. Sincer am avut ceva probleme sa gasesc cum sa ajung acolo si ce e de vazut si era cat pe ce sa merg singur pentru ca prietenii mei de aici vroiau sa se odihneasca saptamana asta. Dar intr-un final l-am convins pe Morgan.
Pana in Chichibu, orasul unde se afla parcul, am avut de schimbat 3 trenuri si am facut doua ore. Vremea era ciudata: cald, umezeala dar innourat si mie imi era somn. Eu pe asta de vreme vreau sa dorm non-stop.
Ne-am avantat usor in inima Japoniei si am trecut de la peisajul de campie la cel rural de munte. Statiile erau pe langa padurici, la poale de munte. Oamenii pareau mult mai calimi si mai cumpatati iar peiajul imi amintea de Romania. Cum am iesit din statie am vazut un cort ce promova parcul. De acolo am luat o harta care ne indruma spre parc si un pliant cu ce mai e de vizitat in oras: temple budiste si shintoniste, un rau celebru pe care se pot face plimari cu barci traditionala (pe timp de vara) si vechea mina din munte. Peste strada era o ghereta de unde se cumpara biletul pentru parc si cei de acolo mai exiplau odata cum se ajunge. Dar sincer nu prea aveai nevoie de explicatii pentru ca fiecare intersectie avea o placa ce te ghida fie spre parc fie spre cheile unde se practica sportul cu bracile si toata lumea mergea inspre parc.
Dupa jumatate de ora am ajuns si la destinatie si am fost loviti de aglomeratie. Abia reuseai sa faci o poza pentru ca era rand spre marginea aleei ca sa plinzi un cadru bun. Din pacare florile de pe margine se trecusera si era doar mijlocul inflorit.
Parcul are o suprafata de 16 500 m2 si este cea mai populara destinatie pentru privirea covorului de flori numite Shibazakura sau Moss in engleza.

miercuri, 2 mai 2012

Gustul studentiei

Doar cei ce au stat in camin pe timpul studentiei stiu despre ce vorbesc. Doar noi, cei din camin stim cum e sa ramai fara mancare de acasa si fara bani si sa mananci ceva consistent si ieftin.
Pentru unii e Sfantul Pate, pentru altii sunt ouale si cartofii, pentru altii sunt crenvurstii sau paine cu bere dupa cum am mai auzit.
Eu eram cu cartofii arabesti. Reteta o stiu de la mama: Tai cartofii cubulete mici, ii pui la prajit si cand sunt aproape gata pui lange ei si niste sunca sau kaiser. Apoi cand si sunca e gata audaugi un ou batut cu smantana sua branza daca ai.
Mama are reteta asta tot de pe vremea studentiei, de la studentii arabi ce vemeau pre vremea respectiva la studii in Romania.
Felul asta de mancare pe erfect pentru zile de duminica, atunci cand dormi jumatate de zi si cu acest fel de mancare te saturi pana la cina.
Si pentru ca in Japonia a inceput sarbatoarea si pentru ca sincer mi se acrse de mancarea japoneza am incercat si eu duminica sa fac din nou asta. Doi cartofi (2 euro), doua oua (1 euro) si o felie de un fel de salam japonez ce arata cam ca un salam victoria pentru ca are sunca in el (4 feli 3 euro), ulei de stuguri (pe care il aveam de la Pasti cand am uns ouale cu ulei), sare si celebrul condiment japonez Shichimi (boia, canepa, piper chinezesc, susan alb si negru, coaja de portocale, ghimbir si alge) si 3 crenvursi micuti pe care i-am cumparat ca sa ii incerc (merg, sunt buni) si gata masa pe duminica.
Mai am 3 carofi mai mici si doua oua deci o sa repet povestea cat de curand.
Pe curnad

marți, 1 mai 2012

1 Mai

De 5 ani de cand sunt student, am fost la mare de 1 mai de 3 ori. In anul 1, 3 si 4. In anul 2 si in primul an de master nu am fost pentru ca Pastele a picat in aceasi perioada. Si in acei doi ani in care nu am fost la mare am regretat fiecare zi. Anul acesta sunt in Japonia, in Tokyo, aproape de golf insa vremea nu tine cu mine. Tarmul in golf e mai peste tot amenajat ca port si nu exista plaje. Putinele plaje ce sunt nu au nisic ci pietris. Insa in Odaiba, o mica insula artificiala din golf exista o mica plaja cu nisip. Fac tot posibilul ca acum, cand voi cititi acest articol eu sa fiu acolo. Cel putin pentru 10 minute, cat sa ascult Vama Veche- Vama Veche si Vara asta. Nu conteaza ca o sa fac mai mult de doua ore cu trenuri, in ingramadeala... vreau sa fiu acolo sa simt 1 Mai-ul...
Stiu ca daca as fi fost acasa, la ce an greu financiar avem nu as fi avut bani sa merg la mare, stiu ca Ilinca e suparata ca nu e la mare insa vreau sa ma duc pe plaja si pentru ea si daca o sa raspunda la telefon o sa auda oceanul...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)