miercuri, 26 octombrie 2016

Urasqbesc

Pana de curand credeam despre mine ca nu sunt capabil de iubire. Eram convins ca nu iubesc si ca nu am iubit si nici nu o sa iubesc pe cineva vreodata. Consideram ca anumite persoane imi sunt dragi, ca sunt obisnuit cu prezenta lor sau ca le respect. Chiar ma gandeam ca sunt sociopat pentru ca nu sunt capabil sa dezvolt sentimente puternice fata de cineva.
Am invatat de curand ca iubesc. Am iubit si o sa mai iubesc si de acum inainte. Doar ca imi era frica sa recunosc asta sau pusesem iubirea pe un piedestal si credeam ca e ceva mai complex decat ceea ce incercam eu sa definesc ca iubire. Imi iubesc familia, iubesc cativa prieteni si am iubit candva nebuneste pe cineva. Atat de tare incat acum imi e frica sa ma las sa ma indragostesc.
Insa nu am urat niciodata pe cineva. Si cred ca nu definesc gresit ura, asa cum o faceam cu dragostea. Nu urasc pentru ca nu inteleg de ce as face asta.
Acum nu va imaginati ca sunt un om bun, numai cu ganduri pure si floricele roz in cap. Deloc. Deseori am ganduri distructive. Imi vine sa distrug psihic o persoana, sa o demontez si sa o las la pamant. Dar imi trece. Ca o fac sau nu o fac, imi trece imediat dupa. Deci nu e ura. Pentru ca ura, ca si iubirea trebuie sa dainuiasca. Nu sa fie un sentiment de o zi sau de o saptmana.
Nu inteleg de ce uram pe cineva. Am auzit deseori la persoane care tocmai au trecut printr-o despartire: il/o urasc pentru ca mi-a luat cei mai frumosi ani, Nu e asa. Ati petrecut niste ani impreuna si trebuie sa te bucuri de ei. V-ati facut rau apoi pentru ca nu ati stiut sa renuntati la timp unul la altul, dar tot din dragoste ati gresit. Credem ca e mai putin dureros sa despridem un bandaj incetul cu intetul, decat sa il smulgem brusc. Dar nu e asa...
Il/ o urasc pentru ca mi-a luat ce era al meu. Pai daca era al tau, de ce nu ai avut grija de acel ceva? De ce ai lasat sa iti fie luat?
Urasc pe cineva pentru ca e rau cu mine. De ce e rau? De ce il lasi sa fie rau? De ce bagi in seama pe cineva de la care nu ai nimic de invatat?

Deci, de ce uraste lumea? Ca eu nu inteleg acest sentiment... Si clar nu sunt sociopat (100%)

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)