Demoni

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris aici si poate ca in randurile urmatoare o sa intelegeti de ce. Blogul asta, mai mult sau mai putin, a fost o terapie pentru mine. Am scris aici cand nu ma faceam inteles in alta parte, cand voiam sa imparart anumite bucurii cu toata lumea sau cand eram in alt capat de lume si voiam sa impartasesc din experienta mea. In utlimul an am redescopeirt scrisul. De un an de zile particip la niste cursuri de scriere creative si de atunci si pana acum am crescut mult pe planul asta.

Acum doua luni am fost diagnosticat cu depresie clinica. Era un diagnostic pe care il banuiam. De-a lungul timpului ma inchideam din ce in ce mai mult in mine, nu mai socializam, nu mai gaseam nicio bucurie. Eram mereu oboist si ursuz. Ma enerva toata lumea si imi doream sa fiu singur, insa cand ramaneam singur ma intrebam de ce nu ma cauta nimeni. Anxietatea mi se inrautatise. Mi se parea ca toata lumea ma analizeaza si ma judeca. Ma frustra faptul ca ma ingrasem iarasi si ca nu reuseam sa dau jos dar in acelasi timp nu gaseam motivarea de a face miscare. Ma trezeam oboist si toata ziua ma gandeam la somn. Mimam contactele sociale. Reincepusem sa am atacuri de panica. Imi era frica sa o sa ajung iarasi obez, imi era frica sa ma urc la volan pentru ca eram convins ca o sa fac un accident. Munca ma frustra, orasul ma enerva, fugeam de oamenii apropiati cautand placeri pasagere.

De doua luni, de cand sunt sub tratament imi este mai bine. Fac terapie, vorbesc despre probemele si fricile mele, imi confront demonii in fiecare zi. Spun ce am de spus cand ma deranjeaza ceva si invat ca eu sunt cel mai important in viata mea. Nevoile mele trebuie sa primeze, si daca invat sa ma iubesc, pot sa ii iubesc si pe cei din jur.

Am decis sa scriu despre depresie pentru ca in astea doua luni, am avut tot felul de reactii de la apropiatii ce au aflat prin ce trec. Unii s-au simtit vinovati ca nu si-au dat seama sau ca nu au fost alaturi de mine, altii au spus ca ma alint si ca nu sufar de asa ceva, altii m-au inteles si incearca sa faca pasi alaturi de mine, in ritmul meu.

Nu trebuie sa ai rate la banci sau copii si probleme in familie ca sa ai depresii. Nu trebuie sa fi sarac, sau orfan. Din pacate, depresia loveste tot mai multa lume. Presiunea sociala, stresul de la munca, nesiguranta zilei de maine sau neincadrarea in niste standarde impuse de societate sunt factori declansatori. Dar problema cea mai mare este ca nu ne tratam. Aud multa lume care spune ca doar nebunii ajung la pisihiatru sau care spun ca nu au bani de psiholog, asa ca ingroapa rahatul sub pres.

Luna mai e luna in care se incearca sa se constientizeze sanatatea mentala. Daca suferiti de depresie, anxietate, atacuri de panica sau alte tulburari, nu le ascundeti si incercati sa le tratati.

Pe curand…