Sentiment....

Abia am scris un articol pe blog. A fost un articol tematic, nu o stare. Sunt mandru de el e o chestie ce am observat-o in timp si sunt curios de parerea celorlalti. dupa ce am scris articolul am inceput sa citesc alte bloguri. Am blogurile mele, ce le citesc in fiecare zi. Cu intristare observ ca pe unele din ele nu e adaugat imic, in schimb pe altele sunt articole mari si interesante. si ma cuprinde iaras un sentiment. Cine sunt eu? Ce fac de fapt? Ce asteptari am de la mine si ce fac pentru a le satisface... ma cuprinde iar o stare de greata launtrica si incep sa scriu. Nu stiu daca sunt coerent, nu stiu daca scriu corect, chiar nu ridic ochii de pe tastatura. Iarasi ma simt vinovat si nu mai vreau sa simt asta... Poate ca asa imi va trece, scriind.
Pe fundal se aud sforaituri, pe mess mai e foarte putina lume intre timp mai caut ceva pe net si mor de sete si am doar cola in camera. E prea tarziu pentru cola. paote apa de la Q-veta. choar ca mi-e uscata gura...
dupa o scurata pauza, de cercetat pe net si de mici discutii pe mess, tot mi-e ste, am gasit un subiect. Cand aud numele meu pe strada sau ceva ce seamana cu el, tresar, ma uit dupa cel ce a strigat. Si am un nume destul de rar. Nu auzi toata ziua Horea pe strada. Mi se pare ciudat modul in care reactionez si ma ganesc. Daca m-ar fi chemat Ion, Vasile, Andrei sau orice alt nume mult mai comun la fel as fii reactionat? Oare un anume Andrei cand aude numele sau strigat, reactioneaza din prima? Sau stie ca exista sansa sa destul de mare sa nu fie el strigat?
Conteaza?
In fine... (folosesc foarte des expresia asta)Inca mi-e sete si m-a cam luat somnul. cred ca o sterg in pat grosolan.
Pe curand...