Up!
Frigul ce a venit pe nepusa masa, dupa atatea zile de caldura m-a molesit total...
S-a facut sapamana de cand au venit ploile si frigul si de cand incerc sa nu racesc. Luptele mele sunt inutile avnad in vedere ca toti mai multi cad vicima racelii.
In zilele de azi nu mai exista toamna calduroasa, de la zile de vara tarzie trecem la friguri de noiembie tarziu.
Timpul trece atat de repede. Deja e a patra saptmana de scoala si nu stiu cum si cand a trecut timpul. Ma gandesc cu jale ca au trecut 3 ani si ca mai e unul.
Anul 2010 vreau sa fie pentru mine un an de 10. Mi-am propus ca anul asta sa am parte de cele mai mari succese, o licenta luata cu nota mare, un master intr-un domeniu ce imi place, niste alegeri ce vin curand ce sper sa fie castigate si multa distractie.
Momentan am inceput cu distractia si am reusit intr-o saptaman sa ma distrez la greu. Insa dupa cateva noti nedormite, am descoperit ca am imbatranit si ca nu mai am puterea de a face o noapte alba iar apoi sa rezist macar jumatate de zi.
Ma gandeam zilele astea la liceu, ca a fost peroada in care ne faceam visuri si ne imaginam cum va fii cand vom fii mari. Timpul pana cand vom ajunge "oameni mari" se tot micsoareaza si teroretic in doi ani voi fii pe picoarele mele, incercand sa imi pornesc propria mea viata, independenta, autofinantata dintr-un serviciu bun. Insa visele de atunci nu mai seamana mai de loc uc realitatea si imi dau seama ca mai mult de cat ma asteptam voi devenii inca o cauza pierduta, un om la fel ca ceilalti.
Imi povestea cineva ca atunci cand era adolescent isi promisese ca da va fii inghitit de rutina va bea dintr-o fiola de otrava pe care o ingropase la un moment dat. Astazi era un om la fel de banal ca toti cei din jur, cu probleme la seviciu, cu probleme acasa, ce se resemneaza cu rutina zilnica si ce nu mai are timp sa citeasca si sa filozofeze asa cum isi dorea cand era tanar. Si sticluta cu otrava? Zace in pamant... Nu poate lasa in urma un copil, o familie, trebuie sa se conformeze si sa joace rolul asta de robot, la fel ca ceilalti.
Din pacate asta e viitorul tuturor. Suntem prea slabi ca sa ne luptam cu societatea, prea putini reusim sa ducem meciul pana la capat. Stralucim un timp, dupa care ne stingem si toata lumea uita de noi si de stralucirea noasta. Tot ce ne mai ramane e sa speram sa mai ajungem odata sus, acolo unde ne-a placut atat de mult...
Pe curand...
S-a facut sapamana de cand au venit ploile si frigul si de cand incerc sa nu racesc. Luptele mele sunt inutile avnad in vedere ca toti mai multi cad vicima racelii.
In zilele de azi nu mai exista toamna calduroasa, de la zile de vara tarzie trecem la friguri de noiembie tarziu.
Timpul trece atat de repede. Deja e a patra saptmana de scoala si nu stiu cum si cand a trecut timpul. Ma gandesc cu jale ca au trecut 3 ani si ca mai e unul.
Anul 2010 vreau sa fie pentru mine un an de 10. Mi-am propus ca anul asta sa am parte de cele mai mari succese, o licenta luata cu nota mare, un master intr-un domeniu ce imi place, niste alegeri ce vin curand ce sper sa fie castigate si multa distractie.
Momentan am inceput cu distractia si am reusit intr-o saptaman sa ma distrez la greu. Insa dupa cateva noti nedormite, am descoperit ca am imbatranit si ca nu mai am puterea de a face o noapte alba iar apoi sa rezist macar jumatate de zi.
Ma gandeam zilele astea la liceu, ca a fost peroada in care ne faceam visuri si ne imaginam cum va fii cand vom fii mari. Timpul pana cand vom ajunge "oameni mari" se tot micsoareaza si teroretic in doi ani voi fii pe picoarele mele, incercand sa imi pornesc propria mea viata, independenta, autofinantata dintr-un serviciu bun. Insa visele de atunci nu mai seamana mai de loc uc realitatea si imi dau seama ca mai mult de cat ma asteptam voi devenii inca o cauza pierduta, un om la fel ca ceilalti.
Imi povestea cineva ca atunci cand era adolescent isi promisese ca da va fii inghitit de rutina va bea dintr-o fiola de otrava pe care o ingropase la un moment dat. Astazi era un om la fel de banal ca toti cei din jur, cu probleme la seviciu, cu probleme acasa, ce se resemneaza cu rutina zilnica si ce nu mai are timp sa citeasca si sa filozofeze asa cum isi dorea cand era tanar. Si sticluta cu otrava? Zace in pamant... Nu poate lasa in urma un copil, o familie, trebuie sa se conformeze si sa joace rolul asta de robot, la fel ca ceilalti.
Din pacate asta e viitorul tuturor. Suntem prea slabi ca sa ne luptam cu societatea, prea putini reusim sa ducem meciul pana la capat. Stralucim un timp, dupa care ne stingem si toata lumea uita de noi si de stralucirea noasta. Tot ce ne mai ramane e sa speram sa mai ajungem odata sus, acolo unde ne-a placut atat de mult...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu