Filme, filme, filme si politica

Zilele astea am hotarat sa ma uit la filme si sa ma relaxez. Asa ca am ales pentru inceput filmul francez Coco avant Chanel. Filmul urmareste copilaria si tineretea lui Coco Chanel, si ceea ce definito sa ajunga cel mai cunoscut designer, cea care s-a impus prin simplitate intr-o lume a zorzoanelor, femeia care a reusit sa ajunga un nume intr-o lume a barbatilor.


Nu se mai pot face muzicaluri ca altadata, ca Sunetul muzicii sau ca Sapte neveste pentru sapte frati pentru ca nimeni nu s-ar mai uita acum la ele. Ar fi ceva de genul Hair Spray sau High School Musical, filme pe care nu dai doi bani. In muzicaluri trebuie sa aduci ceva nou, cum au facut cu Mamma Mia, cand nu a existat muzica pentru film ci film pentru muzica.
Un muzica reusit este Nine, ce ne aduce aminte de stralucirea cinematorgafiei de alta data, de epoca de aur a cinematografiei Europene si in special cea Italiana. Filmul este reusit, la fel ca si Chicago sau ca Moulin Rouge pentru ca de fapt este o oda a vremurilor de glorie a cinematografiei. In zilele noastre filmele americane sunt atat de comerciale iar cele europene sunt prea postmoderne, fara actiune, subliinind trista viata a zilelor noaste. Doar francezii mai fac filme demne de cinematografia de altadata. Si daca filmul nu se ridica la original (fiind un remake), sau muzicalurile ce amintesc de gloria apusa a cineatografiei ca arta, poate ca va veti uita ca sa o vedeti pe Sophia Loren la 75 de ani, intr-o dispozite de zile mari, o mare actita ce isi face rolul cu gratie, incadrandu-se perfect in stralucire. Cat despre actiune, filmul prezinta drama regizorului Guido Contini ce vrea sa isi faca iesitea cu un film ce va stralucii, la fel ca filmele ce l-au facut atat de celebru. Insa inpiratia l-a parasit si tot ce poate sa faca este sa observe toate femeile din viata lui.


Cat despre filmele americane comerciale, am vazut Up in the Air. Intr-o lume bantuita de criza financiara, singura meserie rentabila este cea de a concedia oameni. Cu asta se ocupa si personajul principal al filmului, interpretat de George Clooney. Ryan Bingham isi traieste viata zburand in toata America, concediind oameni si dormin in hoteluri. Chiar creaza o filosofie de viata din asta, crezand ca este un stil sanatos de viata. Insa descopera treptat ca este singur si ca ar vrea sa nu mai fie asa. Nu o sa spun mai multe pentru ca nu vreau sa va stic surpriza.

Iar ca sa vorbim din nou despre filme romanesti, filmul lui Florin Serban, Eu cand vreau sa fluier, fluier, a castigat Ursul de Argint- premiul juriului, la festivalul de la Berlin. Abia astept sa vad filmul in cinema, am vazut trailerul si mi se pare interesant.


Pe final, vreau sa va spun ca sunt extrem de bucuros ca Victor Ponta este noul presedinte PSD si odata cu el PSD-ul se va putea moderniza. Acum nu se mai poate spune despre liderul partidului ca este comunist sau corupt pentru ca Ponta este curat si avea doar 17 ani la revolutie.

Pare ca in sfarsit apar raze de soare si la noi.

Pe curand...