Treceți la conținutul principal

Filme, filme, filme si politica


Zilele astea am hotarat sa ma uit la filme si sa ma relaxez. Asa ca am ales pentru inceput filmul francez Coco avant Chanel. Filmul urmareste copilaria si tineretea lui Coco Chanel, si ceea ce definito sa ajunga cel mai cunoscut designer, cea care s-a impus prin simplitate intr-o lume a zorzoanelor, femeia care a reusit sa ajunga un nume intr-o lume a barbatilor.


Nu se mai pot face muzicaluri ca altadata, ca Sunetul muzicii sau ca Sapte neveste pentru sapte frati pentru ca nimeni nu s-ar mai uita acum la ele. Ar fi ceva de genul Hair Spray sau High School Musical, filme pe care nu dai doi bani. In muzicaluri trebuie sa aduci ceva nou, cum au facut cu Mamma Mia, cand nu a existat muzica pentru film ci film pentru muzica.
Un muzica reusit este Nine, ce ne aduce aminte de stralucirea cinematorgafiei de alta data, de epoca de aur a cinematografiei Europene si in special cea Italiana. Filmul este reusit, la fel ca si Chicago sau ca Moulin Rouge pentru ca de fapt este o oda a vremurilor de glorie a cinematografiei. In zilele noastre filmele americane sunt atat de comerciale iar cele europene sunt prea postmoderne, fara actiune, subliinind trista viata a zilelor noaste. Doar francezii mai fac filme demne de cinematografia de altadata. Si daca filmul nu se ridica la original (fiind un remake), sau muzicalurile ce amintesc de gloria apusa a cineatografiei ca arta, poate ca va veti uita ca sa o vedeti pe Sophia Loren la 75 de ani, intr-o dispozite de zile mari, o mare actita ce isi face rolul cu gratie, incadrandu-se perfect in stralucire. Cat despre actiune, filmul prezinta drama regizorului Guido Contini ce vrea sa isi faca iesitea cu un film ce va stralucii, la fel ca filmele ce l-au facut atat de celebru. Insa inpiratia l-a parasit si tot ce poate sa faca este sa observe toate femeile din viata lui.


Cat despre filmele americane comerciale, am vazut Up in the Air. Intr-o lume bantuita de criza financiara, singura meserie rentabila este cea de a concedia oameni. Cu asta se ocupa si personajul principal al filmului, interpretat de George Clooney. Ryan Bingham isi traieste viata zburand in toata America, concediind oameni si dormin in hoteluri. Chiar creaza o filosofie de viata din asta, crezand ca este un stil sanatos de viata. Insa descopera treptat ca este singur si ca ar vrea sa nu mai fie asa. Nu o sa spun mai multe pentru ca nu vreau sa va stic surpriza.

Iar ca sa vorbim din nou despre filme romanesti, filmul lui Florin Serban, Eu cand vreau sa fluier, fluier, a castigat Ursul de Argint- premiul juriului, la festivalul de la Berlin. Abia astept sa vad filmul in cinema, am vazut trailerul si mi se pare interesant.


Pe final, vreau sa va spun ca sunt extrem de bucuros ca Victor Ponta este noul presedinte PSD si odata cu el PSD-ul se va putea moderniza. Acum nu se mai poate spune despre liderul partidului ca este comunist sau corupt pentru ca Ponta este curat si avea doar 17 ani la revolutie.

Pare ca in sfarsit apar raze de soare si la noi.

Pe curand...

Comentarii

  1. Am văzut acum trailerulşi îţi mărturisesc că mi-a trezit interesul filmul "Dacă vreau să fluier, fluier". Mulţumesc de idee. O să mă uit şi la Coco avant Chanel şi Nine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...