Treceți la conținutul principal

Pui chinezesc

In primul rand vreau sa dedic acest articol si felul de mancare pe care l-am gatit, Ioanei Bondre, buna mea prietena ce s-a mutat de cativa ani buni in America. La ea am mancat prima data acest fel de mancare si acum tot de la ea am reaflat acum cateva zile reteta.
Pentru reteta avem nevoie de:
Piept de pui
Usturoi
Ardei
Ulei
Concentrat de pui
Ghimbir
Curry (in reteta originala era sofran dar nu am gasit)
Sos de soia
Orez Uncle Beans.
Se pune pieptul de pui taiat bucati medii cu usturoiul si curry intr-o tigaie la prajit pana se rumeneste

Apoi, cand puiul prinde culoarea aramine se ma adauga o cana de apa si un cubulet de concentrat de pui si se adauga ardeiul taiat fasii si o lingurita de ghimbir.Cand este aproape gata se adauga doua linguri de sos de soia si se mai lasa sa mai dea un clocot.

Apoi, intr-un alt vas se pune apa cu putina sare la fiert. Cand apa fierbe se pun pungulitele de orez si se lasa la fiert, la foc mic, 20 de minute.

Se serveste pe un pat de orez, cu puiul deasupra.
Pofta mare!

Pe curand...

Comentarii

  1. Super ideea, il voi incerca si eu. Sa-ti dau un pont la orezul de la pungulita... Fierbe-l cu un cub de pui, dupa care caleste-l cu o lingura de ulei sau unt pentru cateva minute, eventual si cu niste legume. iese deeeelicios.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...