Treceți la conținutul principal

The end of an era


Tin minte ca eram in clasa a 8-a cand mi-am cumparat primele doua carti din Harry Potter de la Glissando. Nu stiam ca sunt atat de celebre, dar m-a atras ideea de scoala de vrajitori. Am citit primul capitol, am inchis cartea si am zis ca trebuie sa invat pentru Capacitatea la geografie. Am citit putin, dar ochii si gandul imi fugeau la carte. In dupamasa aceea am citit jumatate din carte. In liceu era Ioana Bondre care era si ea pasionata de Harry Potter si aveam mereu cu cine sa discut pe tema asta si cu cine sa merg la Cinema Central sa vad ecranizarile. Eram dezamagit dupa fiecare film pentru ca taiau mult sau modificau. Stiu ca la Harry Potter si Pocalul de Foc am fost extrem de dezamagit pentru ca in film se prezenta doar Turnirul si nimic din ce se intampla la scoala.
Cu timpul, cartile au evoluat si s-au ingrosat, cu cat Harry si prietenii lui cresteau si actiunea era mai complexa. Scriitoarea avea destul de multe simboluri ascunse in carte. A sasea carte, Harry Potter si Printul Semipur a aparut la noi initial in engleza si stiu ca Ioana a citit-o si ma batea la cap sa o citesc si eu, in jumatate de an, la Craciun a aparut traducerea si atunci am aflat ca Dumbledore moare. Ioana deja stia si un site, dumbledoreisnotdead.com, ce dezvaluia pasaje si cuvinte ce au fost scoase din cartea pentru Marea Britanie, fata de cartea pentru USA. Si am asteptat muuult sa apara ultima carte sa aflu ca el era chiar mort. Ultima carte am termita-o de citit in tren, eram in anul 2 si mergeam intr-un weekend la Vatra Dornei, tot drumul am citit. La sfarsit am simtit o urma de regret ca s-a terminat. Am fost exrem de dezamgit, de acel final ce il prezenta pe Harry si pe prietenii lui, dupa 19 ani, in gara, ca niste vrajitori de rand. Imi imaginam ca Harry va ajunge ministru iar Hermione profesoara. Dar nu spunea nimic despre ei, decat ca sunt niste parinti fericiti.
Au trecut 10 ani si in seara asta am vazut finalul, ecranizat, 3D. Noroc ca nu mai tineam minte mai nici din carte si nu am mai fost dezamagit. Am un gust amar ca s-a terminat, acum chiar ca de tot...
Recunosc ca nu am citit ultima carte a lui J. K. Rolling, o carte scisa chipurile de Hernione dupa notitele lui Dumbledore, pentru ca mi s-a parut stupida si un alt fel de a face bani, insa am inteles ca mai exista pe langa Povestile bardului Beadle si alte doua carti ce fac referite la H.P., scrise in 2011, una despre Vashhatz si una despre plantele magice din celebra lume a vrajitorilor.
Harry Potter a fost un fenomen, un fenomen ce spun eu ca e mai important decat cartile cu Vampiri, un fenoment ce a prins de la copii pana la oameni mari. Niste romane ce vor devenii in tip clasice, si imi pare bine ca le-am prins la momentul oportun...
Pe curand...

Comentarii

  1. acuma ca s-a terminat, m-am apucat si eu sa citesc cartile. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar nu ii spune Ilincai!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...