Metamorfoza Simonei

Exuvii - Simona Popescu

Spuneam si ieri ca nu am mai scris de mult pentru ca am simtit sa nu impartasesc cu voi "kestia" asta. Adevarul e ca facusem si o pauza de lectura. Nu imi mai gaseam starea pentru citit. Dar odata cu drumurile cu trenul spre Bucuresti am redescoperit cititul pe calea ferata, modul meu preferat de a citi.

Au fost cateva carti bune, ce meritau un articol aici. Mi-a placut mult Escroc SRL sau Interior Zero, dar au fost si multe ce m-au dezamagit.

Insa Exuviile Simonei Popescu au aprins ceva in mine. Si nu scriu articolul asta pentru ca ea mi-a spus sa scriu in continuare sau pentru ca m-a laudat ca citesc mult, ci pentru ca am simit ceva cand am citit-o. Gandul m-a dus la vechiul meu pat de acasa, de pozitionarea sa de atunci, cu fereastra in partea stanga si de noptiera incastrata in marginea recamierului. Mi-am amintit de bucuria cu care citeam atunci primul volum din Orbitor. Nu spun ca seamana, doar ca acolo m-a trimis.  M-a trimis inapoi intr-un timp cand nu stiam de griji, cand eram fericit si credeam cu darjenie ca o sa ajung si eu un scriitor celebru ca Mircea Cartarescu. Mi-am amintit de acel sentiment, iar apoi, la curs, Simona Popescu mi-a spus ca scriu bine. 

Nu stiu daca la voi o sa functioneze asa. Nu recomand cartea pentru ca mi-a adus mie aminte de ceva, ci pentru ca e o carte scrisa si rescrisa. Se simte munca, se simt straturile adaugate povestii, parca vezi cum a fost initial un cocon si acum e un fluture. Si nu e fluturele lui Cartarescu, e fluturele Simonei, un fluture fenimin si mult mai concis. 

E un fragment in carte in care personajul principal spune ca la ora de romana, colegii au ras cand au auzit ca Ion a pupat pamantul (citeam asta in ziua in care s-a dat Ion la Bac) si ca ea, era rusinata pentru ca pupase o carte pe care apoi o pusese sub perna, nu ca sa ii intre in cap peste noapte, ci penru ca voia sa fie aproape de ea. Atunci mi-a dat seama de dragostea pe care autorul o are fata de literatura. Si am avut dreptate. E foarte misto sa cunosti autorii ce iti plac dar si mai misto e sa nu stii nimic de proful de la curs, sa ii cumperi cartea si sa te fascineze instant.

Pe curand...