joi, 6 iulie 2017

Metamorfoza Simonei

Exuvii - Simona Popescu

Spuneam si ieri ca nu am mai scris de mult pentru ca am simtit sa nu impartasesc cu voi "kestia" asta. Adevarul e ca facusem si o pauza de lectura. Nu imi mai gaseam starea pentru citit. Dar odata cu drumurile cu trenul spre Bucuresti am redescoperit cititul pe calea ferata, modul meu preferat de a citi.
Au fost cateva carti bune, ce meritau un articol aici. Mi-a placut mult Escroc SRL sau Interior Zero, dar au fost si multe ce m-au dezamagit.
Insa Exuviile Simonei Popescu au aprins ceva in mine. Si nu scriu articolul asta pentru ca ea mi-a spus sa scriu in continuare sau pentru ca m-a laudat ca citesc mult, ci pentru ca am simit ceva cand am citit-o. Gandul m-a dus la vechiul meu pat de acasa, de pozitionarea sa de atunci, cu fereastra in partea stanga si de noptiera incastrata in marginea recamierului. Mi-am amintit de bucuria cu care citeam atunci primul volum din Orbitor. Nu spun ca seamana, doar ca acolo m-a trimis.  M-a trimis inapoi intr-un timp cand nu stiam de griji, cand eram fericit si credeam cu darjenie ca o sa ajung si eu un scriitor celebru ca Mircea Cartarescu. Mi-am amintit de acel sentiment, iar apoi, la curs, Simona Popescu mi-a spus ca scriu bine. 
Nu stiu daca la voi o sa functioneze asa. Nu recomand cartea pentru ca mi-a adus mie aminte de ceva, ci pentru ca e o carte scrisa si rescrisa. Se simte munca, se simt straturile adaugate povestii, parca vezi cum a fost initial un cocon si acum e un fluture. Si nu e fluturele lui Cartarescu, e fluturele Simonei, un fluture fenimin si mult mai concis. 
E un fragment in carte in care personajul principal spune ca la ora de romana, colegii au ras cand au auzit ca Ion a pupat pamantul (citeam asta in ziua in care s-a dat Ion la Bac) si ca ea, era rusinata pentru ca pupase o carte pe care apoi o pusese sub perna, nu ca sa ii intre in cap peste noapte, ci penru ca voia sa fie aproape de ea. Atunci mi-a dat seama de dragostea pe care autorul o are fata de literatura. Si am avut dreptate. E foarte misto sa cunosti autorii ce iti plac dar si mai misto e sa nu stii nimic de proful de la curs, sa ii cumperi cartea si sa te fascineze instant.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)