Simplitate

Imi place ca oricat de complicate ar fi lucrurile, sa incerc sa le simplific. Daca o sfoara e innodata, atunci incerc sa o deznod iar daca nu reusesc, o sa o consider o sfoara cu "n" noduri. Ideea e sa o simplifici la ceva. Dar pentru a gasii definitia oricarui lucru, fara a ajunge a eticheta, trebuie sa cunosti destul de multe. De exemplu sa stii ca culoarea aia intre gri si bej se cheama grej iar ca rozul ala galbui, ce aduce oarecum a piersica e de fapt banan. Si asta doar ca sa intru in semantica culorilor, nu mai zic sa cunosti o droaie de neologisme si sa le folosesti calumea.
In liceu imi placea sa citesc dictionare de neologisme si sa imi notez anumite cuvinte noi cu care as fi putut sa le inlocuiesc cu cele vechi. Insa s-a dovedit ca ajunsesem sa vorbesc ceva ce majoritatea nu intelegeau asa ca am renuntat sa le folosesc si in timp le-am uitat. Cum ar fi sa folosim in loc de banalul cuvant, suplinitor, supleant, ce suna mult mai bine, ca in romanul lui Petre Popescu ce a ajuns tema de documentar pe BBC.
Dar ce te faci cand nu esti inteles si cand simplitatea ta pare de fapt foarte complicata din exterior? Inseamna ca logica ta are mari probleme... Te lupti cu morile de vant sau te faci ca ploua?
Eu, constant adopt ambele variante in functie de persoana insa deseori se dovedeste ca nu le-am ales corect.

Oricum e o arta sa gasesti simplitatea unui lucru complex, utopic chiar... Dar daca imi place sa ma chinui aiurea, postmodernist, ce sa-i faci?
Pe curand...