Acasa, in vacanta

De fiecare data cand ajunc acasa, fie in vacanta, fie cate un weekend, prima zi e la fel.
Imi lasa bagajele in camera, apoi mananc ceva, dupa care ma apuc de povestit ce am mai facut, pana tarziu de tot, in paraele mai punand si cotand lufe de la spalat.
|Asa s-a intamplat si aseara, am ras si am povestit chestii pana cand ajunsesem sa vorbesc ca un om beat, de la oboseala.
Insa nu m-am lasat pana nu am si citit ceva in pat. Am primit Simbolul Pierdut si abia asteptam sa vina acasa sa ma apuc sa il citesc. Imi era dor de Dan Brown si de Robert Langdon si de misterele si rasurnarile de situatie ale lui. Dincolo de publicitatea mare ce i sa facut, de filmele prea proaste in comparatie cu celalalte doua carti ce il au personaj principal tot pe Langdon, brown este un scriitor talentat ce te face sa stai in suspans.
Si ce e mai frumos decat sa stai seara, langa semineu, cu focul aprins si cu viscol afara, cu o cana de ceai sau de vin fiert si cu o carte pe care sa o citesti. Uite de asta astept ee att de mult vacanta de iarna...
Pe curand...