Treceți la conținutul principal

Bucuria copilarie si bucuria maturitatii

Oarecum din cauza sora-mii, am meditat un pic la bucuria venirii Mosului Nicolae si la emotiile pe care le simteam atunci. Cu grija imi aranjam ghetutele curatate si cremuite la usa si cu greu adormeam in noaptea aia. Ma foiam in pat iar dimineata cand ma trezeam fugeam la ghete sa le vad burdusite ce cadouri. Mereu era cam acelasi lucru: portocale, ciocolata, sosete, pijamale, pentru ca Mos Craciun era cel respunsabil cu jucariile. Dar parca emotia era mai mare acum cu toate ca nu era atat de spectaculos. Mos Nicolae putea sa vina cu o varguta sau cu un cadou si cum ma stiam cu musca pe caciula imi era frica de varga. Imi amintesc cum ma asjam in hol, pe jos, langa ghet si coteam din ele. Si era un frig afara si ningea.
Si cand am crescut, pana sa plec la camin, mama inca imi punea in ghete ceva si dimineata tot simteam emotia aia din copilarie, insa mult mai esopata.

Si acum am realizat ca si acum a venit Mosul. Am primit un altfel de cadou si am simtit o alta fericire. Am desoperit un om, o filosofie si o putere. E un om pe care il simt si ma bucur ca l-am putut auzii. E o poveste despre care cred ca am mai vorbit, sau am vrut. Vara asta am citit o carte despre care nu stiam nimic, scrisa de un autor, despre care, spre rusinea mea, nu stiam nimic. Si am inceput sa il caut si sa aflu cat mai multe despre el. Si in timp ce il descopeream din ce in ce mai mult, el s-a dezvaluit cu o carte semi-autobiografica. Persoana despre care vorbesc e Petre Popescu si cartea in care m-am regasit e Prins. Petre Popescu a lansat acum o luna si ceva, Supleantul, o carte despre relatia sa cu Zoe Ceausescu. Odata cu lansarea cartii, el s-a intors in tara dupa 30 de ani, pentru as promova cartea.
In seara asta, la TVR, la Garantat 100% am putut asculta un interviu inteligent, ce mi-a oferit bucuria descoperirii autorului.
E un cadou reusit de Mos Nicolae, ceva ce mi-a adus o bucurie ce cumva ma face sa ma simt iarasi copil, cercetas.

<> - Petre Popescu, Supleantul

Pe curand...

Comentarii

  1. Am citit un articol foarte interesant, un interviu cu Petrescu, pe jurnalul.ro, acum vreo 2 saptamani. Asa am aflat si eu de cartea lui, si ma gandeam ca poate gasesti articolul in arhiva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit si eu interviul din ziar. A fost publicat in doua editii: joi si vineri parca. Interviul era realizat de Tuca. Dar alta e cand il vezi si il auzi. De citit am tot citit, acum am auzit si l-am simtit la un alt nivel

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...