Treceți la conținutul principal

Aglomeratie

Vreau sa incep articolul spunand ca sunt mandru sa fiu absolvent liceului numarul 8 din tara, conform galei Zece pentru Romania si sa fiu locuitorul al celui de-al cincelea oras din tara (curatenie, civilizatie, conditii), tot dupa 10 pentru Romania.
As mai vrea sa ma laud cu carnatii mei ce au iesit mai buni ca niciodata si sa ma plang ca a trebuit sa fac si caltabosii, ceea ce nu suport.
Apropos, am fost la Avatar aseara. Imi jurasem la un oment dat ca nu o sa merg si asta pentru ca trailerul filmului e de cacat. Am inteles total pe dos povestea, din cauza trailerului. Filmul e superb din punct de vedere al efectelor (dupa el, ma cac pa 2012) dar ca poveste este un pic cam plictisitor si epic. Dar lumea ceata si peisajele, plantele si vietuitoarele de pe planeta sunt de vis.
Nu stiu daca merita sa il vezi 3D pentru ca nu are atat de multe efecte de 3D, dar pentru alea cateva ar merita. Oricum cred ca filmul se vede foarte bine si pe un ecran normal.
Pana maine, cand merg la patinuar vreau sa mai citesc ceva din Simbolul Pierdut, carte ce este atat de bine scrisa si depaseste cu mult Codul lui Davinci. Cat despre proiecte si socoala. Mau au de asteptat...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...