Treceți la conținutul principal

Povestea unui weekend lung



De vreo cativa ani asa, adica cam de cand sunt pe la facultate, ziua mea pica in presesiune. In opiniam mea presesiunea este cea mai stresanta parte a unui semestru. LA sfarsitul presesiunii, odata cu Habu, imi serbez ziua de nastere ce vine ca o incununare a rezultatelor bune si a muncii din presesiune.
Dupa parerea mea, anul asta a iesit cel mai bine, ne-am distrat cu toate ca eu eram rupt de oboseala si nu mai aveam mult pana sa adorm pe scaun, cand ma retrageam sa ma mai odihnesc.

Sambata, mahmur, ciufut si obosit am mers la Sherlok Holmes. Poate ca era oboseala de vina, sau poate ca e regizorul, dar mie filmul mi sa parut o mare dezamagire. Ma asteptam la mai mult. Guy incearca sa faca un joc de intoarceri in timp si de situatii post si pre actiune, dar inafara de asta, filmul e varza. E inutil de lung, plin de momente fara continut, muzica nu este atat de reusita, noroc de actori ca scot filmul din rahat. Si Guy Ritchie in afara de scene de gelozie cu Madonna, interzicandu-i sa mai fie ea, cateva filme ratate gen Swept Away, care e posesorul unei Zmeure de Aur si un videoclip interzis de MTV, nu cred ca facut mare lucru, decat, poate sa se considere un geniu neinteles.
Spre seara, unde sa mergem ca doar e peste tot full. Am ajuns, printr-o idee nu foarte stralucita de-a mea in Student Pub, undeva pe langa T19, la parterul unui hotel. Inauntru mai era ocupata o masa, de cativa studenti si inca una de patron si de nevasta sa. Am avut "bucuria" de a o regasii pe ospatarita cea mai plastica, ce lucra anul trecut in Karin, aici, la fel de sictirita si de machiata artificial ca si acolo. Frigiderul cu bere era gol, prin cel cu sucuri batea vantul, faliment scrie pe fruntea lor. Pacat ca arata binisor inauntru si ca au muzica faina. LA 12.30 am fost poftiti afara ca se inchide.
Astazi am condus-o pe Vanesa la gara. O astepta un lung si plictisitor drum pana la Bucuresti, iar pe mine ma asteapta un ultim proiect de terminat. Si diseara, chipurile voi iesii in Pub 25, sa vad ce mai iese si pe acolo.
Pe curand....

Comentarii

  1. Am scris si eu despre Sherlock, contrar insa parerii tale mie mi s-a parut super. Din aproape toate punctele de vedere. Cat despre Guy Ritchie, uita-te si la Lock, Stock and Two smocking barrele, Snatch si RocknRolla. Swept Away intr-adevar nu e o realizare, dar nici de aruncat. Eu una prefer sa ma uit la un astfel de film decat la filme tipic americane care stii cum se termina inca de la inceputul filmului.
    Au revoir!

    RăspundețiȘtergere
  2. As fi vrut si eu sa am o parere ca si tine despre film, chiar as fi vrut. Dar am ramas total dezamagit. Poata ca si pentru ca am pornit cu asteptari mari de la film. Chiar imi pare rau ca nu mi-a placut. Mi-as fi dorit sa imi placa.
    Iar Swept Away e de cacat, pe bune

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai, swept away nu e un film bun, in schimb pe mine m-a amuzat. Finalul e mai prost...
    Cat despre Sherlock Holmes, regret ca nu ti-a placut. Cred ca si starea despre care ai zis si-a spus cuvantul.
    Oricum, depinde mult si de stare, si de gusturi... si de cu ce te-ai obisnuit in ultima vreme.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mi-e ciuda, ma bucur pentru voi!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...