Treceți la conținutul principal

Acasa, in trenul vietii

Am ajuns azi acasa. E ciudat sa fiu aici in mijlocul saptamanii, cand stiu ca toata lumea e in Iasi, la scoala iar eu lipsesc. Am idei fixe legate de facultate. La cursuri lipsesc, daca observ ca nu merita sa merg insa la seminarii rar daca am un absent. Dar asa este situatia acum. Trebuia sa rezolv ceva si doat asa se putea.
Sunt atat de obosit din cauza racelii incat nu stiu daca o sa mai rezis mult pana sa adorm. Oricum obosesc mai repede cand nu fac nimic si azi chiar ca nu am facut decat sa imi aranjez niste haine si sa pun altele la spalat.
Insa acum putin timp am gasit un plic la mine in camera. L-am desfacut si inauntru era o foaie desfacuta. In interior era o poezie. Mie nu imi plac poeziile insa asta m-a atras (Cred ca trec printr-o etapa lirica, ca de la o vreme numai poezii vad).

UN LUNG TREN NE PARE VIATA

Un lung tren ne pare viata, ne trezim in el mergand;
Fara sa ne mai dam seama, unde ne-am suit si cand!

Fericirile sunt halte, unde stam cate un minut,
Pana sa ne dam seama, suna pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii, lungi de nu se mai sfarsesc;
Si in ciuda noastra parca, tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare, inainte tot privim.
Vream sa ajungem tot mai ite la vr-o gara ce dorim.


Ne trec zilele, trec anii, clipe sfinte si dureri.
Asteptand hraniti de visuri noi momente de placeri.

Multi copii voiosi se urca, cati in drum n-am intalnit;
Iar cate-un batran scoboara, tris si foarte istovit.

Vine odata vremea, sa ne coboram si noi,
Ce n-am da atunci o clipa sa ne-ntoarcem inapoi.

Caci pe cand privim in rma plangem timpul ce-a trecut,
Suna gara vesniciei, am trait dar n-am stiut.

Text din cartea "Lupta inpotriva lui Satan" de Nic MAndita.

Am citit poezeia si mi-am adus aminte de unde e. Avem o noua femeie ce face curatenie in casa si mi-a zis, cand am facut cunostiinta cu ea ca mi-a lasat ceva pe birou. Insa nu bagasem de seama. Gestul ei, acum cand l-am constientizat, m-a impresionat mult. Poezia, destul de usurica, are insa o metafora frumoasa a vietii.
Si am inceput da meditez la drumul meu si la haltele prin care am trecut si in statiile lungi din care nu mai scapam. Si tot ce imi doresc e sa ramana trenul in camp, acum, aproape de gara la care trebuie sa cobor acus.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...