La Teatru (7): Negustorul de timp

Matei Visniec este un dramaturg roman, nascut in 1956 la Radauti si fugit in Franta, in 1987. Acolo a cerut azil politic si a devenit cetatean francez in 1993. In tara a facut parte din Cenaclul de Luni, coordonat de manolescu.
Primul meu contact cu dramaturgul a fost in liceu, cand am studiat la scoala Cai la fereastra. Am fost cucerit de teatrul abstract si de misterele ascunse in spatele simbolurilor. Mi-ar fi placut sa vad piesa atunci si nu acum, dupa 5 ani in care mintea mea a dormit, si nu a mai fost nevoita sa caute simboluri. Acum imi este mai greu sa interpretez piesa, mult mai greu. Mircea Ghitulescu spunea intr-un articol ca Matei Visniec "te silesc sa te transformi in critic literar" iar aceasta piesa este cea mai lunga piesa a dramaturgului. Piesa in doua acte, are in alcatuirea ei trei dansuri onirice pe ritmuri de vals si tangou. Piesa poate fi numita un poem despre viata si oarecum si despre moarte. Decorul si costumele sunt in majoritate violet, culoare folosita de psihiatri in psihoza si daca pornim de la acest asptect putem intelege drumul personajului principal. Actiunea se desfasoara pe doua planuri aparente, ce in final tind sa devina acelasi plan, atunci cand "ucenicul" este dus pe drumul cel bun.
Acum aproape un an, piesa a avut premiera absoluta la Iasi, iar in sala s-a aflat si dramaturgul.
Este o piesa grea ce nu o recomand daca nu aveti puterea de a o rumega apoi la rece. Pentru cei ce il apreciaza pe Visniec si teatrul absurdului este un must!
Pe curand...