Treceți la conținutul principal

Sfântul Lazăr

Strada Sfântul Lazăr din Iași pornește din Podu Roș și se termină intr-o interscție ce dă in Anastasie Panu.
Pe când eram în anul întâi am făcut o practică de introducere în construcții și am vizitat câteva șantiere de pe Sf Lazăr. De atunci am mai trecut pe strada respectivă dar numai din mașină și niciodată nu am fost atent la toate clădirile ce s-au ridicat până într-o zi când m-am plimbat pe acolo. Strada arată la un nivel mult mai mic a La Defanse, pentru că au apăut o mulțime de clădiri de birouri, moderne și totodată există acces la proiectul Palas ce se întinde pe un teren între Sfântul Lazăr și Strada Palat.Însă ca orice lucru frumos din România trebuie să fie stricat de ceva. Cu toate că printre clădirile vechi au apărut aceste noi clădiri, ele nu deranjează deloc la ochi, dupa cum se poate vedea și în poze (pozele au o calitate scăzuta pentru că sunt făcute cu telefonul, din mers, pentru că un pensionar plictisit s-a luat de mine când am început să fotografiez ce ve-ți vedea mai jos). Unul din blocurile vechi de pe stradă a fost mansardat, iar mansarda pe care o are este o candidată ideală pentru Căși de lucs, unde am și trimis pozele. Turnulețe, sau căsute lipite, au apărut peste rerasa blocului, dorind sa fie, cică niște apartamente mansardate. Eu ceva mai hâdos nu am văzut.
Pe curând....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...