Bacau - Bucuresti

Daca va intrebati de ce urasc trenurile conventionale, acum o sa aflati de ce. Impreuna cu Ilinca am plecat la 3 inspre bucuresti. In compartimentul in care aveam bilet erau deja doua tipe din Bacau si o tanti pe care o auzeam cum vorbea din compartimentul in care ne-am asejat. Daca ne-am plans ca ne plictiseam pana la Buzau, am primit apoi o pedeapsa.La Ramnicul Sarat, adica. Usa s-a deschis si a intrat nervos un tip mai tuciuriu ce a inceput sa isi adune rudele. A intrat mama, sora cu sotul si fetita. Mama, ce arata a florareasa se plangea ca o doare si se vaicarea uitandu-se la noi ca e bolnava. apoi s-a dus la nas sa ii dea "o suta cincizeci" ca "e baiat bun". Mi-a cerut un minut pe telefon, ca e bolnava si merge la spital. Cine e prostul sa ii dea telefonul. La Buzau s-au urcat doi tipi. unul din ei era rocker suparat. Avea o pentagrama la gat, pusa pe un lant masiv de argint ce arata, sincer a lant de manelar. O bratara cu tepi si doua inele aratau faptul ca e rocker. In rest era imbracat ca un tip ce asculta alt gen de muzica, un tricou mulat alb si blugi negri, pantofi in picioare, nu ghete. Avea in schimb cioc, ochelari negri si parul scurt. Celalat era foarte trendy. Avea un parpalac misto, o geanta in tendinte, doua telefone super tari si un ecuson pe care scria "press". Asa ca l-am numit the press guy. Si-au ocupat locurile asa ca au alungat satra de florari, ramanand doar baiatul care dormea. Apoi a mai urcat si o creata ce avea un sictir de zile mari. Nu cred ca am vazut atata greata la o singura persoana. Am aflat apoi ca era studenta la medicina, invata pentu "microbi". Si rockerul era la medicina, dar in anul doi. NE priveau cu un sictir si o greata cu totii. The press guy analiza orice miscare de a mea, imi studia orice gest, telefonu, hainele. Sictirita creata vorbea la telefon cu o prietena si barfeau un amic ce a fost atat de fraier incat s-a angajat la Suceava, adica in Moldova, fata.
La un moment dat a reaparut in peisaj florareasa, si a inceput sa tuseasca foarte tare. Dupa ce s-a calmat si-a scos salamul si painea si a inceput sa manance. S-a trezit si fiu-su care era era mahmur ca bause tuica si nu vroia nici o pastila de la mama sa. Dupa ce au plecat iarasi in alt compartiment pentru ca nasu nu a fost impresionat ca ea era bolnava, am reusit si noi sa ne destindem si sa deschidem geamul. Eram galben la fata, cred. A fost o bucurie cand am ajuns in Gara de Nord la aer. Si acum dupa 4 ore ma doare capul.
Pe curand...