Treceți la conținutul principal

Canicula

In zilele astea caniclare tot ce iti vine sa faci e sa transpiri in pat, in timp ce un ventilator sufla un aer clocotit spre tine, dandu-ti senzatia de racoare. Multe lichide, putina mancare, multa leneveala si asternuturi ce se lipesc de trup cand vrei sa te ridici...
Ce sa inveti, ce sa te concentrez...
Nu degeaba am scris o povestioara ce are actiunea pe o astfel de vreme:


"Aşternuturile cândva albe, umede, reci, ce miroseau uşor a urină, se lipeau de trupul meu, care parea mai bătrân şi mai lălâi pe zi ce trecea. Eram obosit dar mă simţeam bine acum când fumam din nou “ţigara de după”. Nici nu mai ştiu cum o cheamă, nici nu contează.
- Îmi e atât de cald… poate îmi cumperi un ventilator.
Mă uit la ea. Ce materialistă. Atât de mult contează pentru ea acest ventilator. Nici nu mă interesează de fapt. Critica la ultima mea carte spunea că am depăşit de mult limitele literaturii, apelând foarte mult la ştiinţă, m-a lăsat rece. Cât timp mă pot manifesta sunt împlinit. Poate banii contează. Dar doar pentru a-mi satisface anumite mofturi, cum ar fi ea de pildă. Blondă. Cu un chip angelic dar un diavol în pat şi proastă ca noaptea. Disper când o aud spunând “ardel” sau “ghiuvetă”. De mult am încetat să o corectez, se supără…
- Mă iubeşti?
De ce trebuie să deschidă gura ? De ce de fiecare dată trebuie să spună numai stupizenii?
- Ce crezi că e iubirea?
- De ce mă iei aşa? Vrei să îmi demonstrezi încă odată că sunt proastă?
Se ridică alene din pat şi se îndrepta spre masa ce o avea în cameră. Era transpirată. Pe fund şi coborând pe picioare îşi făcea prezenţa celulita. Nu era atât de frumoasă pe cum o vedeam eu de fiecare dată la început. Cu spatele la mine ma întrebă, sau mai bine spus se întrebă:
- De ce mă superi?
Aştepta un răspuns. O simţeam cum fierbe, dar nu aveam să il dau pentru că nu credeam de cuviinţă că vreun răspuns s-ar potrivii. De aceea am tacut şi m-am aplecat spre scrumiera de sub pat pentru a stinge ţigara. Era vremea să plec. Unde? Nu ştiam… Ştiam doar că trebuie să plec, oprirea mea la ea trebuia să se încheie acum. Orice clipă în plus dădea în banal, într-un scenariu ieftin.
M-am îmbracat şi am plecat fără să spun nimic, doar lăsând nişte bani pe măsuta de cafea, pe care o avea mostenire de la bunica ei ce fusese “intelectuală”, poate singurul mobilier bun din acea casă.. Dama de companie mai bine spus, ceea ce vroia şi ea să fie. Dar mai avea mult de urcat pentru a ajunge acolo."
(Horea Sibisteanu - Egocentrum)

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...