Treceți la conținutul principal

Stari...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva serios; cate un filmulet, un articol interesant, un joc, dar nimic concret.
Aparuse din nou plictiseala aia de blog si lipsa de idei si nici nu aveam timp sa ma gandesc la ce as putea scrie. Am tras mult in doua saptamani sa termin cu tot si saptamana asta m-am odihnit. Dar nici asa nu-i bine pentru ca mi-am pierdut ritmul si acum mi-e greau sa mai fac ceva. Am avut timp sa ma gandesc poate prea mult la ceea ce e in jurul meu si am ajuns sa stau pe intuneric cu o sticla de J&B si sa nu fac nimic.
Ieri a fost o zi ciudata. Am simtit de dimineata ca nu trebuie sa ma ridic din pat pentru nimic in lume, dar trebuia si sentimentul de frica si singuratate m-a tinut toata ziua. Tarziu, spre seara am gasit si motivul sa imi dau masca jos si sa arat ca sunt tris cu adevarat. Daca picam in tristetea mea launtrica de dimineata, cei din jurul meu ma secau de tot cu intrebari de genul "Ce ai?" sau afirmatii ca "Ma enervezi cand esti asa!". Asa ca am ramas singur cand a nu era nici prea devreme si nici prea tarziu si am contemplat...
Cand aproapte ziua s-a terminat m-am dus sa ma spal pe fata. Ma simteam murdar si slios... Am ridicat capul din chiuveta si am vazut un oglinda o fata palida cu niste ocgi mai mari ca de obicei si tristi de tot. M-am speriat de ceea ce vedeam, m-am speriat pentru ca am putut sa vad prin ei, am vazut parca pentru prima data cu adevarat. Ma ustura dar nu vroia sa inchid ochii era un sentiment ca in Orbitor. Traisem 21 de an si ceva si nu ma vazusem pana atunci.
Ma uit in oglinda ce neneumarate ori pe zi. Imi verific cum imi sta parul, daca mi-a aparut un cos, si fac urat daca apare cu toate ca niciodata nu am mai mult de 5, si majoritatea dintre astea si iritatii de la parul ce creste pe fata... Dar in ziua ai nu ma uitasem niciodata, evitasem oglinda, miscam capul repede din chiuveta, cu ochii inchis spre prosop aiar apoi priveam direct usa pe care ieseam. Nu mi-am cautat fata in nici o sticlire asa cum fac de obicei, ma feream ca sa ma vad, lucru care nu mi se intampla niciodata.
Dar a meritat, ceea ce am vazut in ochii mei m-a tulburat. Era prea mult adevar, prea mula informatie bruta...
Ce mi-a ramas acum e sa diger informatia si sa caut sa invat ceva din ea, sa privesc altfel tot ce se intampla si sa inteleg ca se intamla cu un scop...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...