Treceți la conținutul principal

Turist in orasul meu

De obicei cand locuiesti intr-un oras si toata ziua te plimbi prin el dintr-o parte in alta, cu masina, cu treaba, uiti sa te mai uiti in jur si sa observi cum se modifica orasul.
Imi place sa spun ca Bacaul e un fel de New York al Romaniei. Moda strazii e la nivelul NY-ului insa mai avem de lucrat la infrastructura and co.
In fine... Azi am ales sa nu merg cu masina ci pe bancheta din spate a unei masini si sa observ orasul. E atat de placut sa te uiti in stanga si in drepta fara sa fi atent la trafic, sa poti sa citesti cand esti la semafor sau savte toalnesti cand iti este somn...
M-am simtit ca un turist mai ales ca am si jucat un pic rolul asta.Vis-a-vis de mine s-a construit un bloc. Pe una din laturi mai aveau de montat niste baghete la tamplarie. Cum e criza, lucrarile s-au oprit de ceva timp si au ramas chelele ce aminteau ca acolo mai e ceva de facut. Azi au cazut schelele. Stateau pe spate, sprijininindu-se de cablurile elecrice de pe strada, facand umbra la o banda de pe strada. Poate ca daca eram la volan nu le-as fi observat, insa asa am si ras pe tema asta. Cand am ajuns acasa m-am gandit sa sun la 112 sa anunt de minune ca erau sanse mari sa cada de tot si sa lovesca vreun trecator. Insa politia deja ajunsese. Am trecut si eu pe trotuarul celalalt si de la ceva distanta am zis sa fac o poza. Langa mine era o tipa, roscata, cu parul scurt si rosu ce a inceput sa se ratoiasca/mahalageasca la mine.
"Nu ai voie sa faci poze, de ce fotografiezi?" Primul raspuns ce mi-a venit in minte a fost o minciuna "Sunt turist, nu am voie sa fac poze?" "Nu!", imi raspunde ea. Atunci mi-a sarit tandura si am inceput sa ii zic: "In primul rand sunt pe o proprietate publica si pot sa fac poze la ce vreau si cum vreau, nu am intrat pe proprietatea nimanui ca sa cer aprobare. E cumva vreo institutie de stat si atentez la siguranta nationala daca fotografiez si plus ca sunt la 10 metri distanta de schela care cade". Roscata, presupun ca era o trimisa de la firma de constructii s-a aprin si mai tare si a inceput sa ma ia cu amentinatari "Vezi poate iti confisc aparatul", si eu si mai nervos i-am zis "Poate vrei si tu o poza si un aparat foto in cap!", si am plecat. Cand m-am intors era si una din televiziunile locale acolo si cativa muncitori ce incercau sa ridice schela. A aparut si un escavator ce impungea schela cu cupa dar nu prea mergea treaba. Doamna, era in spate, printre niste gherete discuta cu un mastru dupa care a luat-o la fuga usurel, sa nu o vada vreun reporter. Mi-a trantit o privire profunda iar atunci am strigat la ea "Pa!". Cine o fi fost nu stiu... inginera la firma respectiva, administratora, ceva ceva tot era. Dar proasta, saraca. Cum sa actionezi prin spte, sa te crizezi si sa te ascunzi!
Asta e Romania, astia ne sunt conducatorii. Niste lasi hoti!
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...