Treceți la conținutul principal

Profesorul si menajera

51# nu e porno

Profesorul si menajera e al doilea roman de Yoko Ogawa pe care il citesc (am mai citit Hotel Iris) si a doua carte in traducerea Ancai Focsaneanu (dupa O viata linistita de Oe).

Am vazut pe pagina de facebook a Librariei Humanitas din Cismigiu evenimentul lansarii de carte si m-am dus. Era pentru prima data cand ma duceam la o lansare de carte organizata de Universitatea Bucuresti la Humanitas si eram un pic stresat. De ce? Dupa ultimul eveniment japonez organizat de Sectia de Japoneza de la UniBuc am primit niste mesaje foarte urate pe blog, jigniri, acuzatii si frustrari. M-am gandit ca studentii aia care nu stiu sa accepte niste critici o sa-mi sara in cap cand o sa ma vada acolo.
Dar a fost ok. Familiar. Pentru ca evenimentul s-a desfasurat dupa acelasi calapod ca evenimentele organizate de Centrul de Studii Romano-Japoneze "Angela Hondru".
La eveniment au luat perte, traducatoarea, atasatul cultural al Ambasadei Japoniei in Romania, domnul Takamatsu, o doamna conferentiar, Serenela Ghiteanu si criticul literar Dana Jenaru. In stilul meu caractersitic, o sa fiu sincer si o sa spun ca doamna Ghiteanu era din alta lume. Eu nu stiu cum un conferentiar universitar, anjatat la o universitate de stat, expert in literatura (fie ea si franceza), nu prea e in stare sa aiba un discurs corect. Mi s-a parut jenant sa aud expresii de genul "exista un personaj ce sta in background" cand in limba romana avem expresia  a sta in umbra, pe care o recomand sa o foloseasca, in incercarea de a nu mai vorbi in rom-engleza la un astfel de nivel.


Avand experianta unui roman scris de Ogawa, pana cand a inceput lansarea si ni s-a povetit romanul de trei ori (trei dintre cei patru invitati asta au facut), am crezut ca a de-a face cu un roman usor porno. Hotel Iris e un fel de Lolita asiatica, deci, de accea numele romanului m-a dus cu gandul la o relatie de genul Fifty Shades of Gray. Dar nu e deloc asa. Profesorul si menajera spune o frumoasa poveste de prietenie intre un profesor de matematica, ce in urma unui accident si-a pierdut memoria de scurta durata si menajera sa, care impreuna cu fiul ei se ataseaza mult de profesor dar si de matematica.
Ca sa nu intru in detalii si ca sa nu povestesc romanul asa cum au facut-o cei de la lansare, o sa spun numai ca in roman se gasesc foarte multe trimiteri matematice. Toate aceste trimiteri pot fi intelese de orice om care a facut opt clase. Se vorbeste despre numere naturale (cele mai simple numere, cele pozitive, intregi), despre numere prime si logaritmi. De la acestea pornind, se explica niste concepte ca numere prietene, numere perfecte, factoriale, triunghiulare. Dar repet, se explica. Tin sa subliniz asta pentru ca mi s-a parut puerila cronica Dianei Jenantu Jenaru care o dadea sus si tare ca ea are pregatire umanistica si "ecuatiile din roman" i s-au parut grele. Bine doamna, 1+2+3+4+5=15 este o ecuatie halucinanta. Dar ma bucur ca dansa a descoperit ca 0 poate sa insemne mai mult decat un numar matematic.
Deci, cu alte cuvinte, la lansarea cartii s-a facut prea mult tam-tam pe niste ecuatii matematice EXPLICATE si REZOLVATE, ce veneau natural in paginile romanului. Nu degeama romanul a fost premiat de o asociatie de matematicieni. Ogawa te face sa iti placa matematica si iti starneste curiozitatea de a desoperii lucruri amuzante din matematica.
E un roman pe care il recomand cu multa caldura. E scris si tradus bine si are o poveste foarte interesanta.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...