Sindromul de panica in Orasul Luminilor

50# Visniec

Matei Visniec chiar ar merita un Nobel pentru Literatura. De la poezie, la teatru si apoi proza, pe toate le face foarte bine, sau bine...

Din tot ce am citit de Visniec, Sindromul de panica in Orasul Luminilor, mi s-a parut cea mai slabuta carte. Se cam vede ca e scrisa intr-o noapte...

Cartea, e o impletitura de jurnal cu fictiune, povestea unui scriitor roman fugit din tata, la Paris, unde cauta recunoasterea, dupa ce un poem de-al sau facuse furori in Europa Libera.

Toata actiunea se petrece in jurul unei cafenele, Saint Metard, si in jurul unui personaj, Cambreleng, ce aduna in jurul sau, scriitori ce si-au pierdut increderea in ei, scriitori ce nu prea mai scriu ca alta data.

Apar fragmente dadaiste, pe care scriitorul emigrant, cu azil politic, le scrie pe carnetele verziui, cand il prinde inspiratia, Apar pesonaje ce vin si pleaca, amintiri si povestioare reale, ce se intrepatrund bine cu fictiunea.

Insa la un moment dat m-a pierdut. N-am mai fost atent la ceea ce citeam, si cartea s-a terminat brusc. Parca i-a lipsit substanta finalului.

E o carte interesanta, un roman ce striga oarecum un strigat de ajutor. Un persoanj coplesitor, Parisul, un scriitor ce simte presiune din toate partile... Merita citita

Pe curand...