Treceți la conținutul principal

Sindromul de panica in Orasul Luminilor

50# Visniec

Matei Visniec chiar ar merita un Nobel pentru Literatura. De la poezie, la teatru si apoi proza, pe toate le face foarte bine, sau bine...
Din tot ce am citit de Visniec, Sindromul de panica in Orasul Luminilor, mi s-a parut cea mai slabuta carte. Se cam vede ca e scrisa intr-o noapte...
Cartea, e o impletitura de jurnal cu fictiune, povestea unui scriitor roman fugit din tata, la Paris, unde cauta recunoasterea, dupa ce un poem de-al sau facuse furori in Europa Libera.
Toata actiunea se petrece in jurul unei cafenele, Saint Metard, si in jurul unui personaj, Cambreleng, ce aduna in jurul sau, scriitori ce si-au pierdut increderea in ei, scriitori ce nu prea mai scriu ca alta data.
Apar fragmente dadaiste, pe care scriitorul emigrant, cu azil politic, le scrie pe carnetele verziui, cand il prinde inspiratia, Apar pesonaje ce vin si pleaca, amintiri si povestioare reale, ce se intrepatrund bine cu fictiunea.
Insa la un moment dat m-a pierdut. N-am mai fost atent la ceea ce citeam, si cartea s-a terminat brusc. Parca i-a lipsit substanta finalului.
E o carte interesanta, un roman ce striga oarecum un strigat de ajutor. Un persoanj coplesitor, Parisul, un scriitor ce simte presiune din toate partile... Merita citita

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...