Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano

49# Magda

Se face ca Magdalena Ciubancan sa isi faca debutul ca traducator cu un roman scris de o atutoare ce mie imi place destul de mult, Hiromi Kawakami.

Pravalia cu maruntisuri a domnului Nakano, la fel ca si Vreme cidata la Tokyo, sunt niste carti ce par foarte usurele, doatorita lejeritatii scriiturii, dar care in acelasi timp, iti intra in minte si incep sa iti invarta niste rotite, sa te faca sa iti pui niste intrebari.

Cartea fiind scrisa atat de prieteneste, la persoana I, ai impresia ca te cunosti cu persoanajele si ca pravalia aceea iti e cunoscuta. Parca un vechi prieten, cu care nu te-ai mai vazut de mult, iti povesteste ce-a mai facut si ce i s-a mai intampat, iar tu stai si asculti fascintat ispravile prin care a trecut. Prietena care imi povesteste toate intamplarile, e Hitomi, o fata introvertita ce isi petrece viata in micro-universul lui Nakano.

Domnul Nakano, un batranel ce are aceasta pravalie de vechituri, pare un on foarte simaptic si amuzant si ti-e mai mare dragul sa lucrezi pentru el si sa mai descoperi cate ceva din trecutul lui.

Hitomi are o relatie de ciudata cu Takeo, celalalt angajat al domnului Nakano, o relatie ratata ce o face si mai  firava si o apropie de sora sefului sau, o femeie foarte interesanta, boema, o artista.

Toate personajele din romanul asta au o urma de mister al unor vremuri de mult apuse. Am tot avut impresia ca in pravalia lui Nakano timpul a ramas in loc si totul se desfasora la o alta masaura, diferit de nebunia de-afara.

E o carte ce trebuie citita pentru ca e relaxanta si placuta. Si e tradusa foarte bine.

Pe curand...