Alaturi de ei dar singur

Imi place sa merg pe strada, in drumul de la scoala spre camin si sa ascult muzica la maxim in casti. Oricum suntem multi si nu se observa ca nu sunt cu ei. Ii vad cum se agita, cum vorbesc, cum intorc capul dupa ceva. Nu imi pasa ce fac, nu snut curios. Se mai uita la mine si le zambesc increzator. Sunt cu ei, dar de fapt sunt cu gandurile mele. Muzica e doar un paravan ca sa nu ii aud, un paravan care ma separa de ei. A gandesc, contemplez si trag concluzii iar printre randuri mai si fredonez in gand refremul melodiei. Simt cum capat incredere in mine si pot sa merg mai departe, inca o zi prin orasul murdar si obositor.

In curand o sa dezvolt aceasta latura a orasului, incercand sa caut frumusetea pierduta a aglomeratiei urbane.

Pe curand...