Treceți la conținutul principal

Ce mai trec zilele...

E luni din nou si de sambata ma tot tin sa scriu cateva randuri pe blog. Am avut un sfarsit de saptamana intens si placut dar si un inceput de saptamana aglomerat.
Vineri s-a facut cum s-a facut si am ajuns la Holt, o localitate la iesire din Bacau spre Vaslui. Am fost la niste unchi sa le vad frumoasa casa si sa iau niste legume de gradina, proaspecte si eco. pe langa asta mi-am vazut si micuta verisoara de aproape doi anisori, pe care nu o mai vazusem de un an jumatate. O mogaldeata mica si frumoasa foc.
De aici am fugit la Park unde am avut blogmeet cu cei de la Bacaul.co. Atunci am avut ocazia sa-i cunosc persoanal pe cativa membri al grupului de blogari din care sunt mandru sa fac parte si in pecial pe Razvan, caruia ii port respect pentru ceea ce face in presa locala.
Cele trei ore pecrectue la Green park au trecut atat de repede si m-am capatat si cu o semi-sedinta foto de care ma bucur.
Si daca credeati ca ziua mea se terminase, ei nu e asa pentru ca la 11 s ceva seara/noaptea a aterizat Habu la Luncani, cu invitatia la nunta. Am depanat si cu el amintiri si ne-am pus la zi cu noutatile din viata noastra la un paharel de sake si o cafea. Eu l-as fi tinut toata noaptea la mine, da e om serios cu treburi acasa si a trebuit sa plece dar nu inainte sa o sunam pe Lavi ca era ziua ei de acum.

Si pentru ca venise Cosminelul in oras sambata am ajuns si eu pentru prima data pe terasa de pe acoperisul Hotelului President. Minunata locatie, sincer. Cosmina ne-a povestit cum a fost ceruta de nevasta, cum a ales inelul si cum e cu pregatirile iar eu i-am bautut la cap cu Japonia. Ne-am distrat de minunte. Am facut multe poze si am ras copios cateva ore bune. Spre final i-am dat si cadoul Vanesei, ca duminica era ziua ei (si parca am simtit ca se va intampla  ceva si nu ne vom vedea). Am gasit un frumos pandantiv in forma de posetuta. De fapt Lavinia (viitoarea mea nasa de cununie- daca nu isi aduce aminte ea s-a propus sa ma naseasca cu Cata al ei cand imi va venii vremea) l-a ochit si am avut timp sa il cumparam repede ca la Luceafarul (celebrul magazin din Centru [cum la Iasi era Moldova]) ca acolo sambata se inchide la 5 la magazinele de bijuterii si la 6 tot batranul magazin (ca la pensionari, dupa cum nu m-am ferit sa-i zic si vanzatoarei).
Sa va mai spun ca sambata mai trebuia sa vina cuneva de la Piatra insa nu a mai raspuns la telefon si nici nu a mai dat niciun semn (lucru ce mi s-a parut destul de urat pentru ca nu m-a anuntat ca nu mai vine) asa ca am stat un pic cu stress ca ma suna cand eu sunt plecat deja acasa si trebuie sa ma intorc. Lasa, ca nici pana acum, luni seara nu a dat un telefon sa isi motiveze absenta de la intalnirea ce ea o propusese sau sa imi rapsunda la telefonul ratat de la mine.
Duminica a fost o zi linisita si nu am mai iesit nicaieri pentru ca Vane a avut niste probleme ce din fericire s-au rezolvat insa azi am avut din nou o zi plina:
La 10 trebuia sa il las pe Mircea (nepota-miu) la bunica-su la serviciu sa mearga cu el la doctor dupa care ma intalneam cu Rona (cunoscuta si sub numele de Mama de la Iasi. Pentru cei ce nu o cunosc, Rona e persoana care m-a invatat cum se mananca facultatea, fiecare secret pentru un examen reusit si o imagine buna in ochii profesorilor.) undeva. Insa Rona a ajuns mai devreme iar Mircea a fost gata mai tarziu si picase curentul in oras de nu mergeau semafoarele si asa am facut fata sa ma astepte in parcare la Mall ceva vreme.
Rona e neschimbata si m-a incarcat de energie. Am dus-o la Cafea cu Lapte pentru ca nu fusesem nici eu pana acum acolo si cautam motiv sa merg (am vrut sa merg cu Iesenii insa ei nu au mai venit). Am povestit despre Japonia si despre nunta ei pana a aparut si Simona (pentru cei ce nu o stiu pe Simona - e cea mai tare bibliotecara ever, prietena cu mine din liceu, cand am cunoscut-o si ne-am impietenit cand pierdeam vremea si vorbeam despre carti in magazia bibliotecii). A fost extrem de reusita intalinrea si am stat pana cand Rona a trebuit sa plece.
De aici am plecat sa ne luam ramas bun de la Vane ce a decolat acum cateva ore bune (a si aterizat de acum) in Olanda. Ioana, cadoul tau e la Vanesa in geanta!
De aici am mai pierdut cateva ore bune la o gradina de vara, transformata intre timp in restaurant chinezesc unde am servit niste coltunasi cu carne (pentru ca am ctrezut ca sunt Gyoza da mi-am luat tzeapa) interesanti la gust.
Apoi am trecut rapid pe la Kaufland unde am avut de facut cumparaturi si unde am fot blocat in parcare de un "italian" ce se "pupase" cu un jeep si nu vroia sa isi miste masina pana nu vine politia ca in Italia vine politia si la accidente mici. De geaba i-am explicat 4 oameni ca aici nu e Italia si ca sa plece la asigurator odata ca lui i-a luat juma de ora sa proceseze si sa se duca cu celalalt la asigrator.
Si am gasit borcane de plasic de 600 de grame sa imi iau si eu niste dulceata de cirese amare si niste zacusca ce nu trage la cantar in bagaj.
Iar dupamasa tarziu am ajuns la cafeneaua unchilor mei (ce vor sa fie numiti veri- ca sa nu para batrani) pentru ca nu ajunsesem niciodata la ei si ma tot invitasera.
Nu stiu cand o sa mai scriu pe aici. M-am obisnuit cu vacanta...
Pe curand...

Comentarii

  1. te cred... te cred..(referitor la ultima fraza). E frumos ca ai apucat sa te vezi/sau te vei vedea cu aprox toata lumea :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...