Treceți la conținutul principal

Mult a fost putin mai este

Nu stiu cand a trecut timpul si s-au scurs aproape 11 luni. Mai sunt cateva ore si plec acasa. Scriu acest articol undeva in noapte, inainte sa ma pun la somn.
Biletul pentru expresul spre Narita e cumparat:
Formularul ca plec acasa si nu dorm in camin e completat:
Bagajul e aproape terminat:

Mai am sa pun laptopul pe care nu stiu unde sa-l bag. Bagajul are 19.4 kg si limita e de 20 iar laptopul are vreo 3. Bagajul e plin de cadouri (multi mai sunteti) iar cateva haine sunt puse in bagajul de mana unde pana la urma o sa ingramadesc si laptopul.
Maine (Azi... adica joi) ma trezesc la 6 sa scot frigiderul din priza, sa duc gunoiul, sa scot totul din prize, sa inxhid balconul si sa strang bara pentru rufe. O iar micul dejun si o sa plec in Takadanobaba unde la 8 jumatate ma intalnesc cu Hakan si plecam impreuna spre Aeroport. Am luat de miercuri biletele la expres si merita fiecare ban in plus: 36 de minute+ 18 in loc de o ora jumatate si loc asigurat.
Ma asteapta un drum lung pana acasa.
Ma incearca sentimente de bucurie pentru ca in sfarsit am vacanta, in sfarsit pot petrece o luna cu familia si cu prietenii, acasa. Acum aproape 11 luni plecam cu frica, acum plec cu bucurie insa ma tot gandesc cum o sa plec peste 13 luni cand stiu ca s-ar putea sa nu ma mai intorc niciodata aici. Acum sunt bucuros ca scap de caldura si de umezeala, ca scap de vorbitul in limbi straine si ca ma odihnesc. Nu imi vine sa cred ca nu o sa vad biroul din laborator o luna ca mai mult de o saptamana nu am fost departe de el...
In timp ce voi cititi acest mesaj eu o sa fiu in aer, undeva pe drum spre Moscova, intr-un Airbus A330-300 (cred ca pe asta il stie bine Ralucuta) iar vineri, cand am pregatit un alt articol pentru voi (ca sa nu va las prea mult in asteptatare) o sa fiu intr-un avion rusesc Sukhoi Superjet 100 (asta e nou pentru mine). Am emotii si sunt nerabdator sa treaca cele peste 30 de ore ce dureaza drumul.
Sa ne auzim cu bine...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...